Proiect de investigație

,,Analiza metodelor de determinare a valorii mărfii în vamă și

legislația privind mijloacele de transport“

Chişinău, 2020
1
 CUPRINS
Introducere………………………………………………..……………………………………...3
Capitolul I: Analiza metodelor de determinare a valorii mărfii în vamă
1.1 Metode de determinare a valorii mărfii în vamă…………………………………………....…4
1.2 Evaluarea mărfurilor introduse de către persoanele fizice……………………………………
12
Capitolul II: Legislația privind mijloacele de transport
2.1 Reglementările privind transportul auto de mărfuri………………………………………..…
13
2.2 Acordul privind transportul internațional de mărfuri……………………………………...
….15
Concluzii și recomandări……………………………………………………………..........…...17
Bibliografie……………………………………………………………………………….....…..18
Anexă…………………………………………………………………………………...………..19

2
 Introducere

Importanța și actualitatea temei. Procesul de reformă economică declanşat în Republica

Moldova a implicat adoptarea de noi reglementări în politica comercială caracteristice unei
economii în tranziţie la economia de piaţă şi renunţarea la vechile instrumente specifice unei
economii supercentralizat-planificate. Desfiinţarea monopolului statului asupra comerţului
exterior a dus la apariţia unui număr mai mare de tranzacţii comerciale realizate prin contracte
internaţionale, subiecţii (importator/exportator) cărora au obligaţia trecerii obiectului contractului
peste frontiera vamală a statului în scopul realizării tranzacţiei propriu-zise.
La momentul trecerii peste frontiera vamală, indiferent de regimul vamal ales, urmează a fi
aplicate prevederile vamale şi o importanţă deosebită în acest context constituie anume
procedura de încasare a plăţilor vamale, denumite în legislaţia naţională ,,drepturi de
import/export”, calculate în baza valorii în vamă a mărfii, care reprezintă o noţiune distinctă de
valoare a mărfii în sens comercial sau civil, proprie numai domeniului vamal. Determinarea
valorii în vamă a mărfurilor este una dintre problemele esenţiale ale politicii vamale din
Republicii Moldova, dat fiind faptul că valoarea în vamă a mărfii reprezintă baza impozabilă
pentru calcularea drepturilor vamale de import/export fiind, astfel, un obiect de interes atît pentru
organele de stat, în persoana organelor vamale, cît şi pentru participanţii la activitatea economică
externă.

Obiective urmărite:

• Stabilirea metodelor de determinare a valorii mărfurilor în vamă

• Determinarea cadrului legislativ a mărfurilor introduse de persoanele fizice
• Analizarea reglementărilor transportului auto
• Determinarea punctelor de acord ale transportului internațional

Metodologia de cercetare științifică: În cazul evaluării cu exactitate a tuturor obiectivelor

urmărite am analizat informații cu caracater calitativ și cantitativ preluate din literatura de
specilitate prin observație, analiză logică, sinteză, comparație aceasta fiind parțial expusă în
formulă grafică.

Cuvinte cheie: transport auto, marfă, valoare, vamă, transport internațional, comision, cost, preț
unitar, legislație.

3
 Capitolul I: Analiza metodelor de determinare a valorii mărfii în vamă
1.1 Metode de determinare a valorii mărfii în vamă
Valoarea în vamă a bunurilor importate este unul din cele trei elemente (împreună cu tariful
vamal și originea) care definesc cuantumul final al drepturilor vamale. Unul din obiectivele
strategice ale sistemului vamal al Republicii Moldova în domeniul reglementării tarifar-vamale
este calcularea şi perceperea corectă a drepturilor de import, în corespundere cu regimul vamal
anunţat. Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă una din barierele netarifare aplicate în practica
politicii comerciale internaţionale a unei ţări în vederea echilibrului balanţei de export/import.
Metoda 1: Valoarea de tranzacție
Valoarea tranzacţiei reprezintă orice sumă pe care cumpărătorul e de acord să o plătească
pentru a obţine mărfurile. Cu alte cuvinte, cumpărătorul şi vînzătorul înşişi determină valoarea
bunurilor importate. Avînd în vedere această definiţie, autoritatea vamală nu poate respinge un
preţ declarat de importator pe motivul că:
• este mai mic decît preţurile predominante pe piaţă ;
• este mai mic decît preţurile pentru bunurile identice din alte tranzacţii ;
• este vorba despre o vînzare la reducere.
Valoarea în vamă pentru aceleaşi tipuri de bunuri poate varia în cadrul tranzacţiilor dintre
diferiţi cumpărători şi vînzători sau chiar intre aceleaşi părţi, dar în tranzacţii diferite în timp.
Acceptarea prețului din factura proformă
În cele mai multe tranzacţii, „preţul efectiv plătit sau de plătit” pentru bunurile importate este
stabilit expres ca sumă specificată la momentul dat, în factura și/sau contractul realizat între
cumpărător şi vînzător. În cadrul altor tranzacţii, totuşi, există posibilitatea ca cumpărătorul şi
vînzătorul să nu stabilească un preţ final pentru bunuri, înainte de importul acestora. Astfel,
clauza care stabileşte preţul, ar putea fi nedefinitivată, deoarece, de exemplu, bunurile sînt
contractate spre vînzare înainte de livrare, sau costurile vînzătorului nu se cunosc la momentul
încheierii contractului, sau preţul de piaţă al bunurilor achiziţionate este volatil etc. Cu toate
acestea, faptul că prețul nu este stabilit înainte de importare nu exclude neapărat utilizarea valorii
tranzacţiei. O valoare de tranzacţie poate exista dacă cumpărătorul şi vînzătorul au fixat o
formulă sau o metodă prin care poate fi derivat preţul pentru bunuri, în acordul lor.
Plăţi directe şi indirecte
Valoarea tranzacţiei reprezintă suma totală pe care cumpărătorul o plăteşte efectiv pentru
bunuri. Pentru a determina preţul total, trebuie luate în consideraţie toate plăţile pe care
4
cumpărătorul le efectuează pentru a obţine bunurile, chiar dacă sînt efectuate în trecut sau viitor,
direct la vînzător, sau la altă persoană, dar în beneficiul vînzătorului. Tema numărului 6 În multe
cazuri, suma integrală a plăţii pentru bunuri va fi reflectată în factura pe care importatorul o
prezintă organului vamal împreună cu mărfurile importate. Totuşi, în alte cazuri preţul facturii
poate să nu reflecte toate plăţile efectuate sau datorate. De exemplu, cumpărătorul putea să fi
plătit deja o parte din preţul cumpărăturii înainte de sosirea mărfii, sau va plăti în rate.
Un alt tip „indirect” de plată poate include:
• Cumpărătorul este de acord să anuleze datoria vînzătorului în schimbul bunurilor. Aceasta
poate implica o plată efectuată de cumpărător: de exemplu, vînzătorul este de acord să pună
un preţ mai mic la bunurile importate, pentru a compensa o altă încărcătură cu defecţiuni
expediată anterior;
• Preţul poate include plăţi pe care cumpărătorul le efectuează către o parte terţă, împuternicită
să îndeplinească obligaţiunea vînzătorului.
Ca o condiţie a vînzării bunurilor importate, fiecare din aceste plăţi „indirecte” efectuate de
cumpărător vînzătorului, trebuie să fie luată în consideraţie, atunci cînd se determină valoarea
tranzacţiei.
Plăţile ce pot să nu fie incluse în valoarea în vamă
a) Dobînzile - Cumpărătorul ar putea să cumpere bunurile în credit de la vînzător și să fie de
acord să plătească vînzătorului atît prețul de achiziție, plus un comision de creditare. Sau
cumpărătorul poate obţine un împrumut pentru preţul de achiziţionare, de la o bancă sau
de la o persoană terţă, şi poate să achite acelei entităţi acest comision;
b) Plăţile dividendelor - Dividendele pe care cumpărătorul le plăteşte vînzătorului nu sînt
incluse în valoarea tranzacţiei. Un dividend reprezintă rentabilitatea investiţiilor într-o
întreprindere, şi nu este raportat la o anumită vînzare de bunuri;
c) Plăţi pentru servicii şi cheltuieli post-import - Cumpărătorul poate să plătească
vînzătorului pentru serviciile prestate după importul bunurilor, cum ar fi construcție,
montare, asamblare, întreținere sau asistență tehnică;
d) Cheltuieli de marketing şi publicitate - Pentru a promova vînzările produsului importat
pe piaţa sa, cumpărătorul poate suporta cheltuielile pentru studii de marketing, publicitate
sau testare pe piaţă;
e) Software;
f) Plăţi pentru bunuri deteriorate sau defectate - Cumpărătorul acceptă sa-i plătească
producătorului străin un anumit preţ pentru un standard şi o calitate specificată.

Metoda 2 și 3: Principiul evaluării tranzacției mărfurilor identice sau similare

5
 În cazul în care organul vamal identifică importuri anterioare ale mărfurilor identice sau
similare, acesta va aplica valoarea tranzacţiei pe care a acceptat-o pentru astfel de importuri. În
cazul în care se constată multiple tranzacții similare, organul vamal va aplica cea mai mică
valoare.
Valoarea în vamă a mărfurilor va fi determinată utilizând valoarea de tranzacţie a mărfurilor
identice vândute la acelaşi nivel comercial şi sensibil în aceeaşi cantitate cu mărfurile de evaluat.
În absenţa unei astfel de vânzări se va utiliza valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute
la un nivel comercial diferit şi/sau în cantităţi diferite, ajustate pentru a ţine seama de diferenţele
pe care nivelul comercial şi/sau cantitatea le-ar fi putut antrena, cu condiţia ca astfel de ajustări,
indiferent dacă conduc la o creştere sau o diminuare a valorii, să se poată baza pe elemente de
probă care să stabilească clar că sînt rezonabile şi exacte.
Cînd costurile şi cheltuielile sînt cuprinse în valoarea de tranzacţie, această valoare va fi
ajustată pentru a ţine seama de diferenţele semnificative care pot exista între costurile şi
cheltuielile aferente, pe de o parte, mărfurilor importate şi, pe de altă parte, a mărfurilor identice
avute în vedere ca urmare a diferenţelor de distanţe şi de moduri de transport.
Mărfuri similare se consideră mărfurile care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au
caracteristici asemănătoare şi sînt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să
îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea
mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sînt factori care
urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii mărfii.
Se cunosc trei situaţii, cînd metoda valorii tranzacţiei nu poate fi folosită:
1. într-o tranzacţie a părţii afiliate, dacă organul vamal a aflat că relaţia a influenţat preţul
mărfurilor importate;
2. atunci cînd mărfurile nu au fost importate ca urmare a unei vînzări (de exemplu,
importurile cu închiriere, cadouri etc.) ;
3. atunci cînd organul vamal stabileşte că preţul declarat de către importator sau
documentele concludente nu prezintă încredere sau, în caz contrar, nu conţin informaţie
suficientă pentru a calcula o valoare de tranzacţie.
Chiar şi în cazul în care organul vamal sau importatorul găseşte tranzacţii anterioare care
implică mărfuri identice sau similare, se impun anumite cerinţe privind condiţiile comerciale
care sînt legate de importurile anterioare care trebuie să fie respectate înainte de a putea fi
utilizate pentru evaluare:
(a) Mărfurile identice sau similare trebuie să fi fost „importate în acelaşi sau aproximativ în
acelaşi timp - din diferite motive – precum factorii sezonieri care afectează

6
 aprovizionarea sau cererea, fluctuaţii în valoarea valutei, inflaţia etc. – preţurile pentru
mărfuri se pot schimba cu timpul, şi nu numaidecît într-o manieră exactă sau previzibilă;
(b) Mărfurile identice sau similare ar trebui să fie produse de acelaşi producător - organul
vamal este obligat să consulte tranzacţiile anterioare care implică mărfuri identice sau
similare care au fost fabricate de acelaşi producător al mărfurilor de evaluat;
(c) Mărfurile identice sau similare ar trebui să fie de vînzare la acelaşi nivel commercial -
compararea tranzacţiilor de la acelaşi nivel comercial şi substanţial în aceeaşi cantitate
precum mărfurile la care urmează a fi determinată valoarea în vamă. Stabilirea preţurilor
este, de obicei, un factor al nivelului de distribuţie şi reducerii pentru volum – preţul en
gros, aceasta este o prioritate, dar nu și o condiție strictă. Dacă tranzacţiile cu mărfuri de
acelaşi nivel comercial sau în aceeaşi cantitate nu pot fi stabilite, se admite consultarea
tranzacţiilor care implică diferite cantităţi sau diferite niveluri comerciale, cu ajustarea
adecvată la preţ pentru a reflecta devierile de cantitate sau calitate.

La aplicarea acestor articolelor în vigoare, autoritatea vamală va utiliza, pe cît este posibil, o
vînzare de mărfuri identice, realizată la acelaşi nivel comercial şi într-o cantitate foarte apropiată
de vînzarea mărfii evaluate. În lipsa unei astfel de vînzări, se va face referinţă la o vînzare de
mărfuri identice, realizată în una din următoarele trei situaţii:
a) vînzare la acelaşi nivel comercial, în cantităţi diferite;
b) vînzare la un nivel comercial diferit, în cantităţi foarte apropiate;
c) vînzare la un nivel comercial diferit şi în cantităţi diferite.

În cazul în care se constată o vînzare în una dintre cele trei situaţii, se vor opera ajustări, după
caz:
a) numai ale factorului cantitate;
b) numai ale factorului nivel comercial;
c) concomitent, atît ale factorului cantitate, cît şi ale factorului nivel commercial - O
condiţie a oricărei ajustări, efectuate în virtutea diferenţelor de nivel comercial sau de
cantitate, indiferent de faptul dacă ajustarea conduce la o creştere sau la o diminuare a
valorii, este dispunerea de probe care ar demonstra clar că ajustarea este rezonabilă şi
exactă, cum ar fi preţurile curente în vigoare, printre care preţuri ce se referă la niveluri
diferite sau la cantităţi diferite.
d) Ajustări pentru cheltuielile de transport - Mărfurile pot fi considerate identice sau
similare doar dacă au fost fabricate în aceeaşi ţară. Totuşi, este posibil că mărfurile
importate care necesită a fi evaluate ar putea fi livrate în ţara de import cu ajutorul unui

7
 altfel mijloc de transport (aerian, maritim, feroviar, autocamion) sau de o rută diferită,
sau ambele, decît mărfurile implicate în tranzacţiile anterioare.
e) Mărfurile care încorporează lucrări de proiectare/de inginerie nu sînt identice sau similar
- Precum s-a menționat, costurile pentru inginerie, dezvoltare, grafică, proiectare sau
schiţe şi desene utilizate în fabricarea mărfurilor importate nu sînt incluse în valoarea de
tranzacţie, dacă acea lucrare este preluată în Republica Moldova.
Metoda 4: Metoda costului unitar
În cazul în care marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vîndută în ţara de
import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, conform prevederilor
prezentului articol, se va baza pe preţul unitar corespunzător vînzării acestei mărfi ori vînzării
mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape
concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sînt în relaţii de
interdependenţă cu vînzătorul, şi cu condiţia deducerii:
a) comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor
şi cheltuielilor generale aferente vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;
b) cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielilor conexe suportate pe
teritoriul Republicii Moldova;
c) drepturilor de import şi taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vînzarea
mărfurilor. Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa
identică sau similară nu este vîndută la momentul sau aproape de momentul introducerii mărfii
de evaluat, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vînd în starea în
care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului
introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai tîrziu de 90 de zile de la această dată.
Condiţiile valorii costului unitar
Preţul, la care mărfurile importate sînt vîndute în ţara de import, este punctul de plecare în
calcularea valorii deductive. Aşadar, este important faptul ca această vînzare internă, pe care va
fi bazată valoarea deductivă, să reprezinte valoarea de piaţă reală pe cît este de posibil. Din acest
motiv, se impun anumite cerinţe tehnice pentru asigurarea integrităţii tranzacţiei de vînzare.
Acestea sînt:
• vînzarea trebuie să fie prima vînzare comercială care trebuie să aibă loc după importare către
persoana care nu are legătură cu cumpărătorul. O vînzare efectuată de către importator unui
cumpărător, care are legături cu acesta, nu poate fi utilizată pentru valoarea deductivă, fiindcă ar
fi existat posibilitatea schimbării în mod negativ a preţului din cauza relaţiei acestora.
• cumpărătorul în ţara de import nu putea să aprovizioneze vînzătorul străin cu careva contribuţii
la producere.

8
 Contribuţiile sînt anumite mărfuri şi servicii solicitate pentru fabricarea bunurilor importate
care sînt aduse gratis vînzătorului de către cumpărător sau la preţ redus. Aceste contribuţii pot fi
părţi şi elemente, componente, instrumente, sau proiectări necesare pentru fabricarea produsului
importat. În cazul în care cumpărătorul oferă gratis vînzătorului aceste elemente necesare
procesului de producţie, vînzătorul ar plăti importatorului un preţ mai redus pentru producţia
finită, decît în cazul în care toate cheltuielile ar fi după vînzător.
Orice vînzare efectuată în ţara de import, către o persoană care furnizează, direct sau indirect,
gratuit sau la un preţ redus, export a mărfurilor nu trebuie să fie luată în considerare la stabilirea
preţului unitar - preţul de vînzare utilizat pentru determinarea valorii în vamă trebuie să fie
preţul unitar la care mărfurile importate (sau mărfurile identice sau similare) sînt vîndute „în cea
mai mare cantitate”.
Prin "preţul unitar corespunzător vînzării celei mai mari partide" se înţelege preţul la care, în
cadrul unor vînzări, cel mai mare număr de unităţi sînt vîndute către persoane care nu sînt în
relaţii de interdependenţă cu vînzătorul mărfii respective, la primul nivel comercial, care
urmează imediat după importul mărfurilor evaluate.
Această prevedere asigură faptul că un preţ comercial tipic se va utiliza ca bază pentru evaluarea
vamală şi care ar împiedica importatorul de la organizarea unei vînzări cantitative minime la un
preţ scăzut artificial, cu scopul de a stabili o bază deductivă diminuată (în vederea achitării
drepturilor de import reduse) pentru volumul mărfurilor importate.
Figura 1: Exemplu de calcul a costului unitar
Cantitatea de vînzare Preţ unitar Numărul de vînzări Numărul de vînzări
1-10 unităţi 100 10 vînzări de 5 unităţi
5 vînzări de 3 unităţi 65
11-25 unităţi 95 5 vînzări de 11 unităţi 55
1 vînzare de 30
unităţi
peste 25 unităţi 90 1 vînzare de 50 80
unităţi

Comisioanele și cheltuielile generale

Metodele evaluării alternative, precum metoda valorii costului unitar, sînt utilizate cel mai des,
întrucît: ori mărfurile importate au fost expediate „în regim de consignaţie” și valoarea
tranzacţiei nu a fost posibil de utilizat, ori mărfurile au fost importate de o firmă sau persoană
care are legături cu vînzătorul străin, şi organul vamal a constatat că relaţia părţilor a influenţat
preţul de export. În cazul unei vînzări în regim de consignaţie, importatorul, în mod tipic,
acţionează ca un agent pentru vînzări şi primeşte un comision atunci cînd vinde mărfurile
importate unui client. De obicei, acest comision constituie un procentaj al preţului de vînzare,

9
care este menit să acopere costurile agentului plus un profit. În aşa caz, suma comisionului
trebuie să fie dedusă din preţul de vînzare pentru a determina valoarea în vamă.
Cheltuielile generale cuprind costurile directe şi indirecte de comercializare a mărfurilor
respective.. Pentru a determina comisioanele sau beneficiile şi cheltuielile generale la
soluţionarea problemei, dacă unele mărfuri sînt „de aceeaşi clasă şi de acelaşi tip” cu alte
mărfuri, se va ţine cont, în fiecare caz concret, de circumstanţele existente.
Metoda 5: Metoda valorii calculate
Valoarea în vamă a mărfii se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzînd:
a) valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru
producerea mărfii;
b) volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul
vînzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de
producători, cu destinaţia ţării de import;
c) orice cheltuieli prevăzute în articol.
Valoarea în vamă a mărfii este determinată, de regulă, pe baza informaţiilor existente în ţara de
import. Totuşi, în scopul determinării valorii calculate, ar fi necesar să se examineze costul de
producţie al mărfii evaluate şi alte informaţii care pot fi obţinute în afara ţării de import. În
majoritatea cazurilor, însă, producătorul mărfii este în afara jurisdicţiei autorităţilor ţării de
import.
Utilizarea metodei valorii calculate va fi în general, limitată în cazul cînd cumpărătorul şi
vînzătorul sînt persoane interdependente şi cînd producătorul este dispus să comunice
autorităţilor ţării de import datele necesare în vederea stabilirii costului de producţie şi să acorde
facilităţi pentru eventualele verificări. Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige
o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită
accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia
comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform
prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul
producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia
cercetărilor.
Această valoare calculată este determinată prin însumarea costurilor producţiei fabricantului
străin; profitul şi cheltuielile generale, precum şi transportul internaţional şi costurile asociate cu
acestea.
Figura 2: Exemplu de calcul a valorii calculate
• Costul sau valoarea materialelor + fabricare sau altă producere ………………………….900 lei

10
• Profit obişnuit şi cheltuieli generale pentru bunurile de aceeaşi clasă sau tip, fabricate de
producători în aceeaşi ţară, pentru export în ţara de import…………....................+100 lei 1000
lei
• Cheltuielile/costurile pentru transport internaţional ………………………........................+50 lei
• VALOAREA DEDUCTIVĂ……………………………………………………............=1050
lei
Valoarea calculată poate fi cea mai puţin folosită metodă de determinare a valorii în vamă.
Verificarea unei valori calculate cere colaboratorilor vamali în ţara importatoare să examineze
datele privind costurile producătorilor străini. Aceasta poate crea organului vamal dificultăţi
privind diferite limbi, contabilitate, sisteme şi principii de contabilitate, precum şi costurile
inerente în administrarea unui audit de verificare într-o ţară străină.

Metoda 6: Metoda de rezervă

După prevederile legii, în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către
declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor sau autoritatea vamală consideră cu temei că
aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă,
prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile legii, cu principiile generale ale acordurilor
internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.
La cererea sa, declarantul va fi informat în scris asupra valorii în vamă a mărfii, determinate, şi
asupra metodei utilizate la determinare.
La determinarea valorii în vamă a mărfii prin metoda de rezervă, drept bază nu pot fi luate:
a. preţul de vînzare pe piaţa internă a mărfurilor produse în Republicii Moldova;
b. preţul mărfii pe piaţa internă a ţarii exportatoare;
c. preţul mărfii stabilit arbitrar sau preţul fictiv;
d. sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a
mărfii din două posibile;
e. costul de producţie al mărfii, altul decît valoarea calculată a mărfurilor identice
sau similare, determinat conform prevederilor;
f. valoarea mărfii comercializate pentru export în altă ţară decît ţara importatoare;
g. valoarea în vamă a mărfii minimală.
În Notele interpretative din lege sînt specificate cîteva aspecte relevante la aplicarea acestei
metode:
1. Valorile în vamă determinate conform prevederilor din Lege vor trebui să se bazeze, în
cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

11
 2. Metodele de determinare a valorii în vamă, conform articolelor, trebuie să fie cele
specificate, dar o flexibilitate rezonabilă în aplicarea acestor metode ar fi conformă
obiectivelor şi prevederilor acestui articol.
Principiul evaluării
În cazul în care nu a fost posibil de aplicat metodele 1-5, Acordul oferă un sistem de evaluare
complet metoda de rezervă de determinare a valorii în vamă:
• pentru a determina valoarea în vamă a bunurilor defectate care au fost returnate
producătorului în ţara importatoare pentru a fi reparate.
• pentru a determina valoarea în vamă a articolelor – precum automobilele – care sînt
achiziţionate şi utilizate pentru o perioadă de timp peste hotare înaintea sosirii în ţara de import.
• pentru determinarea valorii bunurilor care sînt returnate clientului în ţara importatoare după ce
au fost reparate peste hotare.

1.2 Evaluarea mărfurilor introduse de către persoanele fizice

Modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către
persoanele fizice este stabilit de prevederile Legii nr.1569-XV din 20.12.2002
Articolul 5 din Legea nr.1569-XV din 20.12.2002 dispune anumite reglementări la introducerea
bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova, persoanele fizice au dreptul:
a) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, obiecte de uz personal,
precum şi mărfuri menţionate în anexa la prezenta lege;
b) de a introduce pe teritoriul ţării, fără achitarea drepturilor de import, alte bunuri decît cele
indicate la lit. a), a căror valoare în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi care nu sînt destinate
activităţii comerciale sau de producţie.
Dacă valoarea în vamă a bunurilor depăşeşte cuantumul neimpozabil menţionat, drepturile de
import se vor percepe reieşind din valoarea bunului în vamă (cuantumul neimpozabil indicat nu
micşorează valoarea impozabilă a bunului);
c) de a introduce pe teritoriul ţării sau de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale
internaţionale sau a bagajelor neînsoţite, bunuri, fără achitarea drepturilor de import, cu condiţia
că acestea nu sînt destinate activităţii comerciale sau de producţie, în legătură cu stabilirea la loc
de trai permanent în Republica Moldova sau cu obţinerea acestor bunuri prin moştenire. Faptul
stabilirii pentru trai permanent sau obţinerii moştenirii se confirmă prin actele respective. Modul
de acordare a înlesnirilor menţionate se stabileşte de Serviciul Vamal;
d) de a primi, prin intermediul trimiterilor poştale internaţionale, fără achitarea drepturilor de
import, bunuri, cu condiţia că valoarea lor în vamă nu depăşeşte suma de 200 euro şi nu sînt
destinate activităţii comerciale sau de producţie. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor

12
depăşeşte limita neimpozabilă de 200 de euro, drepturile de import se vor calcula pornind de la
valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea
impozabilă a acestora;
e) de a introduce pe teritoriul ţării mărfuri care nu sînt prevăzute la lit. a) şi lit. b) şi care nu sînt
destinate activităţii comerciale sau de producţie, cu condiţia achitării tuturor drepturilor de
import şi declarării în modul stabilit. Astfel, la stabilirea nivelului-limită neimpozabil (valoarea
mărfurilor în vamă - 200 euro) colaboratorul vamal va aplica metodele de determinare a valorii
în vamă, prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-XIII din 20.11.1997. În acest
sens, la determinarea valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în
baza preţului efectiv plătit sau de plătit, se va ţine cont de prevederile art.11 alin.1) lit. a) din
Lege, şi anume, în valoarea tranzacţiei se includ cheltuielile pentru transportul mărfii, în cazul în
care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii.

Capitolul II: Legislația privind mijloacele de transport

2.1 Reglementările privind transportul auto de mărfuri

Organizarea activității agenților transportatori

Agenții transportatori își organizează activitatea de sine stătător, pornind de la solicitarea
serviciilor de transport.
Temeiul primirii mărfurilor la transport
Agenții transportatori primesc mărfurile (încărcăturile) la transport în baza contractelor de
transport, încheiate cu expeditorii de mărfuri sau destinatarii mărfurilor. Ei vor asigura
transportul prioritar al mărfurilor prevăzute în contract, cu excepția cazurilor de calamități
naturale, catastrofe, avarii și alte situații excepționale. Agentul transportator poate încheia
contracte de transport al mărfurilor cu orice organizație care nu are calitatea de expeditor de
mărfuri sau destinatar al marfurilor. Intr-o astfel de situație, organizația în cauză beneficiază de
drepturile și își asumă obligațiile și răspunderea prevăzute de prezentul cod pentru expeditorii de
mărfuri și destinatarii mărfurilor.
Primirea la transport a mărfurilor perisabile, periculoase, a încărcăturilor supragrele și
agabaritice
Mărfurile perisabile vor fi primite la transport de către agentul transportator în mod prioritar.
Transportul mărfurilor perisabile se efectuează conform Regulamentului transporturilor de
mărfuri perisabile. Mărfurile periculoase vor fi primite la transport de catre agentul transportator
în modul și în cazurile specificate în Regulamentul transporturilor auto de mărfuri periculoase.
Încărcăturile supragrele și agabaritice vor fi primite la transport de către agentul transportator în

13
modul și în cazurile specificate în Instrucția de transportare a încărcăturilor supragrele și
agabaritice.
Cerințele față de starea mijlocului de transport auto
Agentul transportator este obligat să pună la dispoziția expeditorului de mărfuri pentru încărcare
mijlocul de transport auto prevazut în stare bună, utilizabil pentru transportarea mărfurilor de
categoria dată, și care să raspundă cerințelor, normelor sanitare și de protecție a mediului
înconjurător. Punerea la dispoziție a unui mijloc de transport auto, inutilizabil pentru
transportarea mărfii prevazute în contract (comandă), echivalează cu nerespectarea obligațiilor
contractuale. Buletinele de însoțire a mărfurilor
Expeditorul de mărfuri este obligat să pună la dispoziția agentului transportator buletinele de
însoțire pentru mărfurile comerciale primite la transport.
Utilizarea mijlocului de transport auto cu plată pentru unitate de timp
Utilizarea unui mijloc de transport auto cu plată pentru unitate de timp este înregistrată de
expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor) în foaia de parcurs, cu indicarea distanței de
parcurs și a timpului de aflare a mijlocului de transport auto la dispoziția expeditorului
(destinatarului).
Transporturile de mărfuri omogene
Transporturile de mărfuri omogene de la un expeditor la unul și acelasi destinatar, pe una și
aceeași distanță, pot fi legalizate printr-un singur buletin de însoțire a mărfurilor pentru tot lucrul
executat cu mijlocul de transport auto în decursul unei ture, în modul stabilit în Regulamentul
transporturilor auto de mărfuri.
Încărcarea (descărcarea) mărfurilor la expeditor (destinatar)
Conducătorul mijlocului de transport auto este obligat să controleze conformitatea stivuirii și
fixării mărfurilor în autovehicul cu cerințele siguranței circulației și asigurării integrității
mijlocului de transport auto. Expeditorul de mărfuri, la cererea conducătorului mijlocului de
transport auto, este obligat să înlăture deficiențele depistate la stivuirea si fixarea marfurilor.
Dacă cerințele privind înlăturarea deficiențelor depistate nu sînt îndeplinite, conducătorul
mijlocului de transport auto este obligat să consemneze acest fapt în toate exemplarele
buletinului de insoțire a mărfurilor și să refuze efectuarea operațiunilor de transport.
Verificarea greutății, numărului de locuri de marfă și stării mărfurilor
Greutatea mărfurilor se consideră calculată corect dacă diferența dintre greutatea lor din punctul
de plecare și cea din punctul de destinație nu depașește normele stabilite în standarde și normele
de pierderi naturale pentru categoria respectivă de marfă. Dacă în punctul de destinație, la
verificarea greutății, numărului de locuri de marfă sau stării mărfurilor, s-a descoperit lipsa,
alterarea sau vătămarea mărfurilor sau dacă aceste circumstanțe sînt fixate într-un act, întocmit

14
pe parcursul transportării, agentul transportator este obligat să determine volumul mărfurilor
lipsă, alterate sau vătămate. În cazul cînd este necesară efectuarea expertizei, agentul
transportator, din proprie inițiativă sau la cererea destinatarului mărfurilor, invită specialiștii
respectivi. Dacă agentul transportator refuză să invite expertul, pe acesta din urmă este în drept
să-l invite destinatarul mărfurilor, anunțindu-i agentului transportator data și locul expertizei.
Însoțirea mărfurilor
Însoțirea mărfurilor poate fi organizată atît de expeditorul de mărfuri (destinatarul mărfurilor), cît
și de agentul transportator conform contractului încheiat.
Transportul de mărfuri în trafic mixt direct
Transportul de marfuri în trafic mixt direct se execută în conformitate cu prezentul cod, cu
codurile altor genuri de transport, precum și cu contractele (acordurile conexe), încheiate în baza
acestora. Fiecare transportator respectă regimul juridic stabilit mijlocului de transport respectiv și
răspunde solidar pentru pierderea, lipsa, alterarea sau vătămarea mărfurilor sau pentru prejudiciul
adus terțului.
2.2 Acordul privind transportul internațional de mărfuri
Autorităţile competente ale Părţilor Contractante eliberează autorizaţii pentru
transporturile de pasageri şi mărfuri în conformitate cu prezentul Acord numai
transportatorilor care, conform legislaţiei naţionale în vigoare, au dreptul să efectueze
transporturi rutiere internaţionale.
Autorizaţiile şi celelalte documente prezente în Acord trebuie să însoţească mijloacele de
transport respective şi să fie prezentate la solicitarea organelor vamale, de frontieră, de
poliţie şi altor autorităţi competente.
Pentru mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul uneia dintre Părţile Contractante
care sunt utilizate pentru transporturile menţionate în prezentul Acord se plătesc impozitele
şi taxele corespunzătoare, valabile pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
Combustibilul şi lubrifianţii, care se află în rezervoarele prevăzute de către constructorul
mijloacelor de transport respective, la trecerea frontierei de stat a celeilalte Părţi
Contractante se scutesc de impozite şi taxe de import şi export. Se scutesc, de asemenea, de
impozite şi taxe de import şi export piesele de schimb ce aparţin uneia dintre Părţile
Contractante şi sunt destinate pentru repararea mijlocului de transport avariat pe teritoriul
celeilalte Părţi Contractante. În ce priveşte greutatea şi dimensiunile mijloacelor de
transport, fiecare Parte Contractantă se angajează să nu aplice faţă de mijloacele de
transport ale celeilalte Părţi Contractante măsuri restrictive diferite de cele aplicabile
mijloacelor de transport înmatriculate pe teritoriul ei.

15
 Pentru transportul de mărfuri efectuat cu mijloace de transport ale căror dimensiuni sau
greutate depăşesc dimensiunile sau greutatea admise pe teritoriul celeilalte Părţi
Contractante, precum şi pentru transportul de mărfuri periculoase este necesară o autorizaţie
specială, în conformitatee cu legislaţiile naţionale în vigoare ale Părţilor Contractante şi cu
convenţiile internaţionale.
Fiecare Parte Contractantă recunoaşte documentele de înmatriculare naţionale ale
mijloacelor de transport şi certificatele şoferilor, eliberate de autorităţile competente
respective ale celeilalte Părţi Contractante.
Transportatorii şi şoferii mijloacelor de transport ai fiecăreia dintre Părţile Contractante
care efectuează transporturi pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante sau se află în tranzit
prin teritoriul acesteia trebuie să respecte legislaţia acestei ţări.
Despre toate evenimentele produse pe parcursul călătoriei şoferul mijlocului de transport
este obligat să comunice imediat autorităţilor competente respective ale ţării, pe teritoriul
căreia s-a produs evenimentul, precum şi autorităţilor competente ale ţării sale.
Toate transporturile de mărfuri cu mijloace de transport, inclusiv transporturile pe cont
propriu între Părţile Contractante, în tranzit prin teritoriul lor, precum şi dintr-o/într-o ţară
terţă, cu excepţia celor indicate în articolul 14, sunt supuse regimului de autorizare.
Prin decizia Comisiei mixte, Părţile Contractante pot facilita regimul de autorizare sau îl pot
suspenda, în condiţii de reciprocitate.
Autorizaţia se eliberează pentru fiecare călătorie tur-retur şi pentru fiecare mijloc de
transport. Autorizaţiile sunt valabile în decursul anului calendaristic, pentru care autorităţile
competente ale Părţilor Contractante au procedat la un schimb reciproc de atare autorizaţii.
Sunt admise excepţii numai conform estimărilor Comisiei mixte.
Autorizaţia este eliberată pe numele transportatorului şi nu este transmisibilă altei persoane.
Numărul de autorizaţii ce urmează să fie eliberate pe perioada de un an pentru fiece tip de
transporturi, şi anume cele directe între ţările Părţilor Contractante, în tranzit prin teritoriul
acestora şi într-o/dintr-o ţară terţă, va fi determinat de Comisia mixtă. La cererea uneia din
Părţile Contractante, pot fi eliberate autorizaţii peste prevederile contingentului preliminar.
Sunt exceptate de la regimul de autorizaţii: a) transporturile de mărfuri cu autovehicule de
capacitate pînă la 3,5 tone; b) transporturile de strămutare, efectuate cu mijloace de
transport special adaptate în acest scop; c) transporturile de animale, mijloace de transport,
de echipamente sportive şi utilaje pentru competiţii sportive; d) transporturile de decoruri,
recuzită teatrală şi instrumente muzicale, destinate pentru reprezentaţii; e) transporturile de
obiecte pentru expoziţii, tîrguri şi demonstraţii; f) transporturile de obiecte şi utilaje
destinate înregistrărilor radiofonice şi înregistrării de imagini pentru cinematografie sau

16
televiziune; g) transporturile mijloacelor de transport avariate, precum şi a mărfurilor
transportate de acestea, inclusiv intrarea şi schimbarea mijloacelor de transport avariate, la
prezentarea documentului ce confirmă faptul avarierii; h) transporturile funerare; i)
mijloacele de transport procurate, în cazul primei deplasări vid; j) transporturile poştale.
Transporturile, prevăzute în subpunctele c), d), f) şi g) ale punctului 1 din prezentul articol
sunt scutite de autorizaţii în cazul cînd obiectele sau animalele sunt introduse provizoriu în
ţara respectivă.
Mijloacele de transport fără încărcătură, la fel şi mijloacele de transport specializate care
nu sunt destinate transportului de mărfuri, se eliberează de autorizaţii.
Traficul de mărfuri organizat cu mijloacele de transport ale uneia din Părţile Contractante
între două puncte, situate în teritoriul celeilalte Părţi Contractante, se va efectua numai în
baza unei autorizaţii speciale, eliberate de autorităţile competente ale Părţii Contractante, pe
teritoriul căreia se derulează aceste transporturi.

Concluzii și recomandări
1. În baza analizei tematicii studiate am stabilit următoarele modalități de determinare a
valorii mărfurilor în vamă:
a) Valoarea tranzacţiei;
b) Principiul evaluării tranzacției mărfurilor identice sau similare;
c) Metoda costului unitar;
d) Metoda valorii calculate;
e) Metoda de rezervă.
2. Modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către
persoanele fizice este stabilit de prevederile Legii nr.1569-XV din 20.12.2002. Articolul
5 din Legea nr.1569-XV din 20.12.2002 dispune anumite reglementări la introducerea
bunurilor pe teritoriul Republicii Moldova.
3. Reglementările privind transportul auto cuprinde:
 Organizarea activității agenților transportatori, temeiul primirii mărfurilor la transport;
 Primirea la transport a mărfurilor perisabile, periculoase, a incărcăturilor supragrele și
agabaritice;
 Cerințele față de starea mijlocului de transport auto;
 Buletinele de insoțire a mărfurilor;
 Utilizarea mijlocului de transport auto cu plată pentru unitate de timp;
 Transporturile de mărfuri omogene;
 Încărcarea (descărcarea) mărfurilor la expeditor (destinatar);

17
  Verificarea greutății, numărului de locuri de marfa și stării mărfurilor;
 Însoțirea mărfii;
 Transportul de marfuri în trafic mixt direct .

4. Punctele de acord ale transportului internațional de mărfuri se axează pe cadrul legislativ

privind autorizația de transport, regimul de autorizație, traficul de mărfuri, și excepții de
la regimul de autorizare.

În urma analizei concluzionale privind metodele de determinare a valorii mărfii în vamă și

legislația privind mijloacele de transport se propun recomandările:
 Studierea și punere în practică a documentelor legislative;
 Evitarea situațiilor neclare privind valoarea mărfurilor prin implimentarea unor tehnici
noi de calcul;
 Dezvoltarea și îmbunătățirea acordurilor de comerț internațional.
Bibliografie
Legislație:
1. Legea Republicii Moldova pentru aprobarea Codului transporturilor auto (nr.116-XIV
din 1998)
Alte surse:
2. Publicația periodică a serviciului vamal (¹4(34) din 2014)
3. Codul vamal al R. Moldova (nr. 1149-XIV din 2000)
4. Acord privind transportul rutier internațional de pasageri și mărfuri ( nr. 212 din 1994)

18
 Anexă
1. Declarația privind valoarea în vamă a mărfurilor.
1. Vînzătorul
2(a). Cumpărătorul Menţiunile biroului vamal
2(b). Declarantul
3. Condiţii de livrare
Asumarea responsabilităţii 4. Numărul şi data facturii sau
Persoana care semnează şi depune prezenta declaraţie: altui document, în baza căruia se
• răspunde de corectitudinea elementelor înscrise în această livrează mărfurile
tipizată şi de autenticitatea tuturor documentelor prezentate
în scopul determinări valorii în vamă a mărfurilor,
introduse de ea în teritoriul vamal naţional;
• se angajează să furnizeze toate informaţiile şi
documentele suplimentare necesare pentru determinarea
valorii în valută a mărfurilor
5. Numărul şi data deciziilor vamale referitoare la rubricile
7-9
6. Valoarea în vamă a mărfurilor se estimează după Marcaţi cu "X" căsuţa necesară
metodele:
a) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică (metoda
2);
b) în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară (metoda
3);

19
 c) în baza costului unitar al mărfii (metoda 4);
d) în baza valorii calculate a mărfii (metoda 5);
e) prin metoda de rezervă (metoda 6).
7. Argumentaţi alegerea metodei şi indicaţi cauza
renunţării la metodele precedente.
8. Indicaţi sursele de informaţii, utilizate pentru
argumentarea metodei de determinare a valorii în vamă
9. Numărul de foi suplimentare, anexate la tipizata DVV-2 10. Funcţia persoanei care a
semnat declaraţia:
__________________________
Numele de familie, numele,
patronimicul
l Тel. _______________
Sursă: Publicația periodică a serviciului vamal (¹4(34) din 2014)

20