ACTUL ÎNTÎI

O mare încăpere bătrînească. În dreapta fund, scară ce duce la etaj. Sub scară, o uşă
laterală. În stînga, plan-coupé, uşă mare ce dă în grădină. Masă rotundă, un bufet
demodat, cadre pe pereţi. Interior bătrînesc de oameni bogaţi. La ridicarea cortinei
Aneta, Zoia, Lena joacă cărţi.

ZOIA: Ce faci, ţaţă, că ai adormit cu cărţile în mînă?

ANETA: Nu bat. Te uiţi la mine să bat. Uite, nu bat. Cu ce să bat?

ZOIA: N-ai asul?

ANETA: N-am.

ZOIA: Mă mir.

ANETA: Dar ce, m-ai văzut că mă dau aşii afară din casă?

ZOIA (Lenei): Tu ce faci, Leno?

LENA: Ce să fac? Aştept.

ZOIA: Atunci bat eu.

ANETA (cu necaz): Aşa te-am pomenit. (Lenei) Avea mîna plină de atale şi mă întreba
pe mine dacă am asu’. (Apăsat) Merg şi eu.

LENA: Şi eu.

ZOIA (Anetei): Dumneata cu ce mergi?

ANETA: Treaba mea.

ZOIA (Lenei): Merge cu mîna goală şi se mai miră că intră. (Joacă)

ANETA: Cîntă-mi, cucuvaie ce eşti... iar o să intru. (Joacă)

ZOIA (jucînd): Dă, poate scapi la pică.

ANETA (cu necaz): Mai bate-ţi joc de mine... frumos îşi şade. (Furioasă) Am intrat.

ZOIA: Dacă nu ştii să joci!...

Uşa din dreapta se deschide. Intră Wanda Serafim. Tăcere generală, Aneta în şoaptă.)
Cine mai pică, soro?

ZOIA: (în vreme ce Wanda niţel intimidată, s-a oprit în uşă): O doamnă...

ANETA: Ce doamnă? (Apoi tot în şoaptă.) Zamfira ce păzeşte, de a lăsat-o să se urce

sus?

LENA (ţipă deodată): E Wanda!... Bată-te norocul să te bată, Wando!... Nu te mai

cunoşteam!... (Anetei.) Wanda Mariţii Arghiropol, nepoata lui nenea Tasse...

ANETA (se scoală de pe fotoliu, ameninţătoare Wandei): Dacă te-ai făcut cuminte, să
intri în casă la mine... Dacă nu, să ieşi afară!... (Îi arată uşa.)

WANDA (coboară): M-am făcut, tanti, m-am făcut... (Vine şi îi sărută mîna, salută pe
celelalte bătrîne.)

LENA: U, dar cum te-ai schimbat, fetiţo... Ai mai slăbit.

WANDA (zîmbind): Traiul rău, tanti. Bonjour,Zoia.

ANETA: Aşa-ţi trebuie. Ţi-ai lăsat bărbatul cu două moşii şi ai fugit cu golanul de băiat
al Spiropoloaii... Unde avea sabie şi pinteni.

ZOIA: Mamito...

ANETA: Lasă, frate, că sîntem în familie. (Wandei.) Ia spune, soro, cum ai sărit pe
fereastră şi ce a spus Spiroloaia cînd s-a pomenit cu tine la miezul nopţii, în cămaşă?

WANDA: Vai, tanti, dar nu eram în cămaşă...

ANETA: Nu mai tăgădui, că a urlat tot oraşul. Am auzit că greaca ar fi zis lui fiu-său:
„Mie să nu-mi aduci femei d-astea în casă, că la mine nu e tractir”.

ZOIA: Ţaţă, cum îţi vine să spui de-alde astea?

ANETA: Spui ce am de spus, n-ai să-mi pui tu botniţă la gură! (Apoi.) Ascultă, Zoico,
dacă nu-ţi place în casă la mine, de ce ai venit, că eu nu te-am tras de
mînecă...Ia..Gata..gata...toata lumea afara