PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET

Prețurile de ruinare
Legea Concurenței sancționează la articolul 6 litera f practicarea unor preturi excesive sau
practicarea unor prețuri de ruinare, sub costuri, în scopul înlăturării concurenților sau vânzarea la
export sub costul de producție, cu acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate
consumatorilor interni.

Prețul de ruinare este un preț nerezonabil de scăzut practicat de o firmă cu poziție dominantă pe

piață, într-un interval de timp suficient de lung, pentru a denatura concurența.

Denaturarea concurenței poate însemna:

 părăsirea pieței de către unii concurenți care nu-si pot acoperi costurile;
 îndepărtarea potențialilor concurenți care ar fi dorit să intre pe piață , dar constată că
profitabilitatea a scăzut dramatic, odată cu practicarea prețului de ruinare.

În etapa următoare, după îndepărtarea concurenței, firma ruinătoare procedează la ridicarea

semnificativă a prețurilor pentru recuperarea pierderilor înregistrate în perioada de practicare a
prețului de ruinare.

Prețul de ruinare este considerat un preț nerezonabil de scăzut ce comportă pentru consumatori
avantaje pe termen scurt prin prețul scăzut și dezavantaje pe termen lung, respectiv în perioada
de recuperare a profitului pierdut.

Funcționarea prețului de ruinare vizează nu numai aceste efecte, ci și reacțiile următoare ale
întreprinderii ruinătoare după producerea acestor efecte, manifestate prin ridicarea prețului în
mod semnificativ în scopul recuperării profiturilor care ar fi fost realizate sau al recuperării
pierderilor realizate în cursul perioadei de practicare a nivelului foarte coborât al preţului. Aflat
în permanenţă sub incidenţa concurenţei, preţul poate funcţiona normal, manifestându-şi rolul de
regulator al echilibrului, cu condiţia ca piaţa să funcţioneze în condiţii normale, să existe cele
două laturi necesare - cererea şi oferta. Operatorii trebuie să aibă comportamente loiale
respectându-se reciproc în acţiunile lor independente, orientate către poziţii bune, avantajoase în
raport cu confirmarea pe care le-o dă piaţa asupra activităţii lor. Dar, tocmai preţul poate fi
folosit în afara regulilor loialităţii, în mod abuziv pentru întărirea sau obţinerea unor poziţii
dorite a fi câştigate în tratamente aplicate direct sau indirect altor operatori, prin preţuri de
ruinare, preţuri de discriminare sau alte forme legate de preț ca preţuri de reyânzare sau, în
relaţiile comerciale externe, preţurile de dumping.

Condițiile ce concură la sancționarea practicării preturilor de ruinare sunt următoarele:

a)     Presupusa firmă ruinătoare trebuie să aibă o poziție dominantă pe piață, astfel încât să-și
poată impune unilateral prețurile;
b)    Prețul impus pe piață să fie cu adevărat “nerezonabil de scăzut”. Aceasta presupune un preț
inferior costului variabil mediu (a tuturor costurilor ce variază funcție de nivelul producției:
manopera, energie, materiale, etc.). Fac excepție situațiile excepționale, justificate de cauze
imprevizibile, precum penurie de materii prime care ridica temporar costul peste nivelul prețului,
sau vânzarea produselor perisabile la preturi diminuate. Există, de asemenea, o zona discutabilă
(zona gri), când prețul se situează peste costul variabil mediu, dar sub costul total mediu, ceea ce
înseamnă ca firma nu își acoperă toate costurile fixe aferente producției. Acest
preț este considerat nerezonabil de scăzut într-o conjunctură de piață normală, dar poate fi
rezonabil într-o piață cu cerere în declin, sau cu capacități de producție excedentare.
c)     Să existe o politică de vânzare la prețuri de ruinare pe o perioadă mai lungă de timp (deci nu
reduceri de scurtă durată pentru a face față concurenței);
d)    Prețurile de ruinare să fie aplicate de firma ruinătoare pe întreaga piață relevanta a
produsului respectiv.
Interdicţia practicării preţului de ruinare face parte din dreptul concurenţei, fiind introdusă în
unele state,cu mult timp în urmă, în Canada de peste 50 de ani şi cu mult mai mult în S.U.A.
Această interdicţie este introdusă i în Legea Concurenţei din România, începând cu intrarea
acesteia în vigoare, la 1 februarie 1997.
O problemă esenţială pe care o implică preţul de ruinare este definirea categorică a acestuia şi
delimitarea faţă de preţul rezonabil de scăzut. Trebuie avute în vedere în acest sens elemente cum
sunt concentrarea şi puterea de piaţă, condiţiile de acces pe piaţă, avantajele în planul costurilor.