În construcția de masini, formele de organizare a asamblării sunt condiționate de caracterul producției și de particularitățile constructive ale produsului respectiv. Astfel se pot distinge formele de organizare a asamblării prezentate în figura alăturată
Asamblarea mobilă cu ritm impus
La acest sistem de asamblare, produsul se deplasează prin fața posturilor de lucru cu o viteză constantă, determinată de ritmul de asamblare. Procedeul asigură productivitate relativ ridicată si preț de cost redus. Organizarea procesului tehnologic al asamblării mobile cu ritm impus presupune fabricarea pieselor componente după principiul interschimbabilității totale și utilizarea mijloacelor de transport adecvate. Metoda este justificată în cazul producției în serie mare și în masă. Procesul de asamblare mobilă cu ritm impus poate fi realizat în două moduri : - cu miscare continuă a produsului ; - cu miscare intermitentă a produsului. Asamblarea mobilă cu ritm impus și mișcare continuă Recomandat pentru asamblarea produselor usoare (până la 20 kg), cu gabarit mic, în producția de serie mare și masa Metoda interschimbabilității parțiale Piesele folosite la asamblarea prin această metodă, se prelucrează cu toleranţe mai largi decât cele necesare obţinerii interschimbabilităţii totale, asigurându-se totuşi la montare, fără o sortare sau o ajustare prealabilă a pieselor, precizia prescrisă a elemen-tului de închidere la majoritatea lanţurilor de dimensiuni, rămâne un mic procent de piese dintrun lanţ care nu se vor putea asambla în limitele prescrise ale toleranţelor. Avantajul metodei îl constituie faptul că este în majoritatea cazurilor economică deoarece prelucrarea pieselor respective se face cu toleranţe mai largi. Folosirea metodei interschimbabilităţii parţiale la asamblare, este în special, indicată la rezolvarea lanţurilor de dimensiuni cu elemente multiple în cazul unei precizii înalte, prescrise elementului lor de închidere. Dezavantaje: - Pot rămâne (rămân) piese care nu se vor putea asambla. - Reparații anevoioase