Modelele: Ansoff și M.

Porter
Matricea lui Ansoff este un instrument de planificare focusat  pe analiza a doi factori
cheie: produsele si respectiv piețele, adica ce se vinde și cui se vinde.  Combinarea celor doi
factori în funcție de alternativele existente și cele noi, generează  patru opțiuni strategice:
 Vânzarea produselor existente pe piețele existente

 Extinderea produselor existente pe piețe noi

 Dezvoltarea de produse noi pentru piețele existente

 Dezvoltarea de produse noi pentru piețe noi.

Produse Produs existent Produs nou

Piețe
Piața actuală Strategia de penetrare a Strategia dezvoltării de noi
pieței produse
Piața nouă Strategia dezvoltării de Strategia diversificării
noi piețe

Modelul lui Porter, dezvoltat în 1985, cuprinde trei strategii generice prin intermediul
cărora o întreprindere poate câștiga un avantaj concurențial însemnat într-un anumit domeniu de
activitate:
 Strategia dominației prin cost, care constă în obținerea unui avantaj concurențial bazat pe
reducerea costurilor de producție și de distribuție, astfel încât prețurile practicate sa fie mai
mici decât ale concurenței;
 Strategia de diferențiere, presupune obținerea unui avantaj concurențial prin crearea unui
produs unic, care poate fi diferențiat de oferta celorlalți competitori. Unicitatea produsului
va justifica prețul mai mare al acestuia, consumatorii fiind dispuși să suporte această
diferență de preț.
 Strategia de concentrare (focalizare), presupune obținerea unui avantaj concurențial prin
alegerea unui anumit segment de piață sau sector de activitate. Există doua variante
strategice: focalizarea asupra costului pentru un anumit segment de piață sau
focalizarea asupra diferențierii pentru un anumit segment de piață. Întreprinderea care
nu reușeste să adopte o strategie clară se poate situa într-o poziție de mijloc, ea nereușind să
posede nici un avantaj concurențial, ceea ce o va conduce, mai devreme sau mai târziu, la
excluderea din cadrul pieței de referință.