Obiceiuri, tradiții, superstiții

Capitolul I – Descrierea ofertei de piață

Mâncare
Mâncare
Mâncare
Mâncare
Decorațiuni
 Capitolul II – Descrierea cererii
Obiceiuri, tradiții și superstiții românești de Paște
• În tradiţia ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de şapte săptămâni.

• O semnificaţie foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, ţăranii încetează
lucrul la câmp şi se concentrează asupra casei și curţii, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile
încep să pregătească pasca şi să vopsească ouăle.

• Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia
clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică unde
preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi
înconjoară biserica de trei ori. 

• Când preotul rostește „Christos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest serviciu religios spun:
„Adevărat a înviat!”, răspunsul fiind recunoaşterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă,
fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu
lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului.
Tradiții de Paște din diferite zone ale României

• În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean
primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc
fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel.

• În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu
această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la
Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la
casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la
sentimentele lor, trebuie să le oferă un ou roşu.

• În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă
ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fața cu apă şi să şi atingă obrajii cu ouăle pentru a
avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile
să fie aruncate neapărat pe drum.

• În Transilvania tradiția o reprezintă mersul cu stropitul sau udatul. Dacă în trecut se

folosea apă, în prezent obiceiul a fost modernizat, așa că baieții folosesc parfum,
apoi sunt răsplătiți cu băutură, ouă roșii și prăjituri. Se spune că acele fete vor avea noroc
tot anul, iar băieții vor fi urmăriți de ghinion dacă vor uita de acest obicei sau nu îl vor
respecta.
Credințe și superstiții de Paște
• La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa, are un rol purificator.

• Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă şi aprinsă în caz de

boală, calamităţi naturale, supărări.

• Se spune că e bine să te speli pe faţă cu apa neîncepută dintr-o cană

nouă, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de
iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi sporului în toate.

• La masa de Paşti e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce
sănătate trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten
precum peştele şi uşor ca pasărea.

• Dacă prima persoană care îţi intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul.
 Capitolul III – Particularități ale pieței
Iepuraşul de Paşte. Cum a ajuns un element păgân să fie simbol al celei mai mari Sărbători creştine
• Iepuraşul de Paşte nu are, la origini, nicio legătură cu cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii. Iepurele este
simbol al primăverii şi al fertilităţii şi povestea lui vine din tradiţia păgână anglo-saxonă. Legenda iepuraşului
de Paşte se leagă de numele zeiţei Eostre. Elementul păgân a fost adoptat în timp de tradiţia populară creştină,
deşi Biserica confirmă că urecheatul nu are nicio legătură cu Învierea Domnului.
• Iepuraşul de Paşte s-a infiltrat atât de bine ca simbol al
sărbătorii pascale, încât foarte puţini se mai întreabă care
este legătura între animalul urecheat şi Învierea Domnului.
Dacă în ceea ce priveşte ouăle roşii, mielul sau cozonacul
există semnficaţii legate de marea sărbătoarea creştină,
pentru iepure nu există nicio astfel semnificaţie. Biserica
spune că nu există o legătură între animal şi
Sfânta Sărbătoare a Paştelui şi că singura conexiune
ţine de latura comercială pe care oamenii au
exploatat-o în timp pe seama sărbătorii.
Iepuraşul de Paşte
• Povestea iepurelui de Paşte pleacă din tradiţia anglo-saxonă, dinaintea convertirii păgânilor la
creştinism. În mitologia anglo-saxonă exista o zeiţă a primăverii şi fertilităţii numită Eostre.
Simbolurile lui Eostre erau iepurele şi oul. Legenda spune că zeiţa primăverii a găsit, la finalul
iernii, o pasăre bolnavă pe care a vrut să o vindece. Singura soluţie pentru a o vindeca a fost să o
transforme în iepure.   

• Deşi devenise iepure, putea face ouă. De la numele lui Eostre pleacă legenda iepuraşului de Paşte.
De altfel , denumirea în engleză a Paştelui (Easter) vine tot de la numele zeiţei.  

• Se spune că, în cinstea zeiţei Eostre, anglo-saxonii obişnuiau să organizeze primvara un festival în
care iepurele era la loc de cinste. Când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, tradiţiile din perioada
festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile dedicate Învierii lui Iisus. Acesta a fost şi un
mod de a îi determina pe păgâni să se convertească la creştinism. Şi astfel, iepuraşul lui Eostre a
devenit iepuraşul de Paşte.

• Iepurele este considerat simbol al lunii şi cum fazele lunii  sunt cele care stabilesc
în fiecare an în ce zi se sărbătoreşte Paştele, s-a mai creat  o legătură între animal
şi sărbătoare.
Obicei inedit. Pomul împodobit de Paște
• Pomul de Crăciun are un corespondent şi de Paşte în tradiţia săsească, iar obiceiul a fost preluat
cu timpul de comunitatea maghiară şi chiar de românii din Bistriţa.

• Dacă în Germania sau Austria este un lucru obişnuit să vezi nu doar crenguţe împodobite festiv de
Paşti, ci copaci întregi, în România, în special în zona Transilvaniei, tradiţia îşi are locul mai mult
în casele saşilor şi maghiarilor.

• Bistriţenii au descoperit această tradiţie în urmă cu 12 ani, când primăria şi Forumul Democrat
German au reluat organizarea târgului de Paşti al saşilor - Ostermarkt, eveniment organizat în
săptămâna dinaintea Învierii Domnului, după calendarul catolic. Tarabele pline de ouă decorative
cu şnur i-au intrigat pe mulţi dintre vizitatorii târgului, care au aflat că acestea sunt folosite pentru
împodobirea "pomului de Paşti".

• De atunci, mulţi bistriţeni au început să îşi creeze propria colecţie de ouă încondeiate,
însă ideea a prins cel mai mult în rândul proprietarilor de florării, care au găsit
astfel o metodă inedită de a-şi decora vitrinele în preajma
sărbătorilor pascale.
Obicei inedit. Pomul împodobit de Paște

• Pomul de Paşti este cel mai adesea format din crenguţe înmugurite

de salcie sau salcâm japonez, tăiate la aceeaşi dimensiune şi
aranjate într-o vază sau un bol suficient de rezistent pentru a le
susţine greutatea. Pe aceste crenguţe se aşază ouă de Paşti, fie
golite de conţinut şi vopsite, fie confecţionate din plastic sau
material textil, la care se adaugă alte decoraţiuni, cum ar fi iepuraşi,
fluturi, puişori şi alte simboluri ale primăverii. În comerţ pot fi
găsite ouă de ciocolată special concepute pentru a fi atârnate pe
crenguţe.

• Odată împodobit, pomul este aşezat în încăperea în care vor fi

primiţi musafirii în cele trei zile de sărbătoare. Variante mai mici
ale pomului de Paşti pot fi confecţionate şi aşezate în centrul mesei
în jurul căreia se adună familia. De altfel, pomul de Paşti este
perceput ca un simbol al comuniunii şi
bucuriei, în timp ce oul simbolizează viaţă.
Mulțumesc pentru atenție!