RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A

POPULAȚIEI

1. Raspandirea populatie la nivel de judete

Densitatea populației ță rii noastre evoluează constant, ajungâ nd în anul 2011

la 84,4locuitori/km2, fiind mai mică decâ t cea din Europa Vestică (Franța –
106,3 locuitori/km2, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – 241,8
locuitori/km2) și mai mare decâ t cea a Europei Nordice (Norvegia – 13,8
locuitori/km2, Finlanda – 15,3 locuitori/km2).

La nivelul ță rii, constată m că densitatea populației prezintă variații însemnate

de la un județ la altul, situâ ndu-se cu mult peste densitatea medie pe țară
județele cu avansuri industriale, respectiv Ilfov (245,6 loc/km2), Prahova
(161,8 loc/km2), Dâ mbovița (128,5 loc/km2), Iași (141,0 loc/km2), Galați
(120 loc/km2), județele Brașov (102,4 loc/km2), Cluj (103,5 loc/km2), Bacă u
(107,0 loc/km2), Constanța (96,7 loc/km2) sau Argeș, Botoșani, Mureș (80 -90
loc/km2).

Cea mai scă zută densitate se localizează în județele: Tulcea (25,1 loc/km2),
Caraș- Severin (34,7 loc/km2). Densită ți moderate au și unele județe montane
cum sunt: Covasna (56,7 loc/km2), Harghita (46,8 loc/km2), Bistrița-Nă să ud
(53,5 loc/km2), Alba (54,9 loc/km2).

Într-o serie de județe în care anumite forme de relief dețin suprafețe întinse –
cum sunt județele de munte, îndeosebi Covasna, Harghita, Bistrița-Nă să ud,
Alba, Gorj, Caraș-Severin, Suceava, Vrancea sau județul Tulcea în care Delta
Dună rii și lacurile ocupă cca.1/3 din suprafața totală a județului – densitatea
populației, pe ansamblu, este influențată de aceste condiții naturale. Este
deosebit de interesantă analiza densită ții populației pe județe din anii 1977,
1992 și 2002.

În unele zone, ca de exemplu București, cu hinterlandul să u, Valea Prahovei,

Ț ara Bâ rsei, Depresiunea Sibiu, Depresiunea Petroșani, zona Galați-Bră ila ș.a.,
densitatea este influențată de sporul migratoriu al populației. În altele,
densitatea este influențată , în principal, de sporul natural constant ridicat.
 2. Răspândirea populației pe provincii istorice
Caracterul unitar al repartiției geografice a populației este de asemenea
concludent ilustrat de densită țile la nivelul provinciilor istorice ale Româ niei,
marile provincii relevă raporturi foarte apropiate (numă rul populației și
suprafața).

Provinciile Oltenia și Transilvania, că rora le este caracteristică nota relativ

comună de peisaj dată de structurile fizico-geografice, valorile densită ții
populației sunt apropiate: 79,8 loc/km2, respectiv 75,6 loc/km2.

Cea mai mare densitate o înregistrează Moldova. În alte provincii – Banat,

Dobrogea – unde structurile fizico-geografice sunt cuprinse în spații
considerabile de munte ori deltă , densită țile sunt sub media pe țară .

RĂSPÂNDIREA POPULAȚIEI PE ZONE DE ALTITUDINE

O notă caracteristică a ră spâ ndirii populației pe teritoriul Româ niei este dată
de localizarea așeză rilor și respectiv a populației pe zone de altitudine.

În acest sens este de reținut că peste jumă tate din populația ță rii este localizată
pâ nă la o altitudine de 200 m.

Preponderența constantă a populației în zonele de altitudine joasă

demonstrează cu prisosință statornicia populației româ nești, rolul câ mpiei în
‫״‬omogenitatea etnică și social-economică a întregului spațiu româ nesc".

a) 8% din populația totală a ță rii este situată între 0 – 40 m altitudine, zone

aparent inospitaliere;

b) în jur de 46% din populație este localizată în spațiile joase între 40 – 200m,
aproape jumă tate din întreaga populație a ță rii;

c) 30% din populația Româ niei se află în zone cuprinse între 200 – 400 m, zone
de contact între câ mpie și deal ori podiș;

d) 10% din populație se află la altitudine de 400 – 600 m,

corespunză toaredepresiunilor intracarpatice de joasă altitudine sau a celor
subcarpatice;

e) 4,0% din populația ță rii se află în zone de altitudine cuprinse între 600 – 800
m, adică în depresiunile intracarpatice de mare altitudine;

f) restul de 2% din populație se află localizată la peste 800m altitudine, adică în

zona de versant sau de plai.