Problema universaliilor culturale.

Fenomenul de difuzie culturală

Universaliile culturale fac referire la elementele de cultură ce caracterizează, într-o

formă sau alta, toți indivizii, indiferent de cultura din care aceștia fac parte.
În anul 1945, antropologul George Murdock identifică peste 70 de universalii culturale,
pe care le include în anumite categorii:
 Înfățișare/aspect exterior – îmbrăcăminte, ornamente culturale, coafura;
 Activități – dans, sporturi, jocuri;
 Instituții sociale – familie, religie, lege;
 Practici uzuale – gătitul alimentelor, folclor, sistem de daruri;
La acestea se adaugă și trebuie menționate și elemente precum ceremoniile funerare,
interpretarea viselor, medicina, credința în vindecare, drepturile de proprietate, igiena, tabuurile
sexuale, cosmologia etc.
Alternativa culturală este acel element al culturii ce oferă oamenilor posibilități variate de a
alege modalitatea potrivită prin care să își satisfacă atât nevoile individuale, cât și pe cele sociale.
Din această categorie fac parte stilurile muzica, stilurile vestimentare sau chiar religiile. Numărul
acestor alternative s-a dovedit, de-a lungul timpului, direct proporțional cu gradul de
complexitate al societății.
Difuzia culturală reprezintă procesul prin intermediul căruia elementele ce caracterizează
cultura unei societăți se răspândesc și în cadrul altor societăți. Tot George Murdock este cel care
a apreciat că aproximativ 90% din trăsăturile unei culturi reprezintă, de fapt, elemente de
împrumut.
Principiile difuzării culturale
Există numeroase teorii diferite de difuzie culturală care au fost oferite de antropologi și
sociologi, însă elementele comune acestora, care pot fi considerate principii generale ale difuzării
culturale, sunt următoarele.
1. Societatea sau grupul social care împrumută elemente de la altul vor modifica sau adapta
aceste elemente pentru a se încadra în propria lor cultură.
2. În mod obișnuit, numai elementele unei culturi străine se încadrează în sistemul de
credințe deja existent al culturii gazdă care va fi împrumutat.
3. Aceste elemente culturale care nu se încadrează în sistemul de credințe existente al
culturii gazdă vor fi respinse de membrii grupului social.
4. Elementele culturale vor fi acceptate numai în cultura gazdă dacă sunt utile în cadrul
acesteia.
5. Grupurile sociale care împrumută elemente culturale sunt mult mai probabil să
împrumute din nou în viitor.
Exemple de elemente culturale difuzate:
- ceasul – invenție medieval europeană
- sticla – inventată în Egiptul antic
- porțelanul – inventat în China