Tema3: Politica financiară

1. Conceptul de politică financiară

2. Politica bugetar-fiscală
3. Politica monetar-valutară

1. Conceptul de politică financiară

Conceptul de „politică” este voluminos şi multilateral. În forma cea mai generală se poate
spune că „politica” este o activitate de realizare a intereselor într-un anumit domeniu şi reprezintă o
activitate concretă care are subiectele, obiectele, scopurile, metodele, instrumentele, principiile şi
regulile sale.
Politica financiară a autorităţilor publice este activitatea de influenţare a proceselor economice
şi sociale prin metode şi instrumente de natură financiară, în vederea realizării scopurilor
macroeconomice şi obţinerii echilibrului general adecvat în economie.
Politica financiară este o componentă a politicii generale şi poate fi abordată la nivel
macroeconomic şi la nivel microeconomic.
Politica financiară urmăreşte 4 scopuri macroeconomice principale:
- ocuparea forţei de muncă;
- stabilirea preţurilor;
- o rată adecvată a schimbului valutar;
- o rată înaltă a creşterii economice.
Politica financiară, pornind de la scopurile ei macroeconomice, are un rol deosebit de
important în activitatea autorităţilor publice în toate ţările.
Impactul pe care îl are ea asupra economiei naţionale, agenţilor economici şi populaţiei cere
ca politica financiară să fie bine chibzuită, echilibrată şi flexibilă. În vederea obţinerii efectelor
scontate elaborarea politicii financiare trebuie să se bazeze pe o fundamentare ştiinţifică.
Politica financiară are 2 componente de bază:
- politica bugetar-fiscală;
- politica monetar-creditară.

2. Politica bugetar - fiscală

Politica bugetar - fiscală ca parte integrală a politicii financiare reprezintă activitatea de
influenţare a proceselor economico-sociale prin venituri şi cheltuieli publice pentru realizarea unor
scopuri macroeconomice şi obţinerea echilibrului general în economie. Politica bugetar-fiscală este
elaborată şi promovată de Guvern prin organele sale specializate (ex.: Ministerul Finanţelor) care
pun în aplicare instrumentele politicii bugetar-fiscale: veniturile şi cheltuielile publice.
Politica bugetar-fiscală are 2 componente:
a) politica în domeniul veniturilor publice-are drept scop stabilirea volumului şi a provenienţei
resurselor financiare ce pot fi procurate de către stat, a metodelor de prelevare a veniturilor la
fondurile financiare publice, precum şi a obiectivelor ce trebuie atinse în rezultatul prelevării
veniturilor la fondurile financiare publice.
Volumul resurselor financiare necesare statului se determină în funcţie de mărimea cheltuielilor
publice.Cu cit economia naţională a ţării este mai dezvoltată, cu atât statul poate incasa un volum
de resurse financiare mai mare.
b) politica în domeniul cheltuielilor publice-trebuie să stabilească mărimea, destinaţia şi
structura cheltuielilor publice, obiectivele ce trebuie atinse prin efectuarea diferitor tipuri de
cheltuieli şi trebuie să precizeze metodele şi căile utilizate pentru ca obiectivele urmărite să fie
realizate cu minim de efort financiar.

3.Politica monetar-valutară
Politica monetar-valutară poate fi definită ca activitatea de influenţare a proceselor
economico-sociale prin oferta de bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice şi
obţinerii echilibrului general în economie. Politica monetar-valutară include 2 componente: politica
monetară şi politica valutară.
 Politica monetară include deciziile şi acţiunile vizînd oferta de monedă şi derularea circulaţiei
monetare în economia naţională, asigurarea echilibrului monetar şi menţinerea puterii de cumpărare
a monedei în scopul realizării unor obiective ale politicii generale.
Politica valutară se referă la modalităţile de procurare şi utilizare a resurselor valutare şi
echilibrarea balanţei de plăţi externe, crearea rezervelor de valută, evoluţia cursului valutar şi
efectuarea de tranzacţii pe pieţele financiar-valutare.
Politica monetar-valutară este elaborată şi promovată de Banca Naţională care pune în aplicaţie
instrumentele politicii monetar-creditare:
1.operaţiuni pe piaţa deschisă cu hârtii de valoare de stat constituie operaţiuni de vânzare
(plasare) -cumpărare (răscumpărare) de către Banca Naţională a hârtiilor de valoare emise de stat cu
scopul de a mări sau micşora cantitatea de bani din circulaţie. Vânzarea hârtiilor de valoare conduce
la diminuarea ofertei de bani rezultată din retragerea unei părţi din masa monetară din circulaţie, ca
rezultat rata dobânzii creşte, creşte puterea de cumpărare a valutei naţionale şi se diminuează
volumul investiţiilor în economia naţională. Cumpărarea hârtiilor de valoare de stat contribuie la
creşterea ofertei de bani, la micşorarea ratei dobânzii, stimularea investiţiilor şi inflaţie.
2.rata dobânzii. Băncile pot să-şi mărească rezervele creditare prin: atragerea de noi
depuneri, contractarea de credite de la alte bănci comerciale şi procurarea de resurse creditare de la
Banca Naţională. În Republica Moldova băncile comerciale procură resurse creditare la licitaţia
creditară interbancară, unde cel mai mare furnizor de resurse creditare este Banca Naţională. Prin
mecanismul licitaţiei propunând oferte mari sau mici de resurse creditare pentru vânzare, Banca
Naţională influenţează rata dobânzii.
3. rata rezervelor obligatorii-presupune ca o parte din depozitele bancare şi mijloacele atrase
din alte surse să fie depozitate de către băncile comerciale în conturi deschise la Banca Naţională.
Cerinţa, confirmată prin lege, conform căreia o parte din depozitele bancare şi mijloacele primite
din alte surse trebuie să se păstreze în Banca Centrală, în primul rînd contribuie la asigurarea băncii
şi protejarea clientelei, în al doilea rînd, Banca Centrală mărind sau micşorînd rata rezervelor
obligatorii, influenţează direct volumul creditelor acordate de băncile comerciale şi ca rezultat,
măreşte sau micşorează oferta de bani.
4.Intervenţia valutară reprezintă activitatea de stabilizare a nivelului cursurilor valutare prin
blocarea forţelor pieţei, care ridică sau scad nivelul cursurilor de schimb ale valutei proprii.