Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe. Cei
mai mulţi încep să consume droguri din pura curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor
sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine,
de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi
incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca: „PERICOL”
sau „MOARTE”. Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi
izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor „iniţiaţi”, îi fac pe aceştia să nu ia în
considerare riscurile la care se expun. O altă cauză este presiunea grupului ; în funcţie de nivelul stimei
lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor
şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au
capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită.
Este foarte important să ştii cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate
puternică.Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în
familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi
determină pe tineri să evadeze din realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau
pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau
indiferenţa părinţilor sau a şcolii.
Abuzul de droguri implica consumul de droguri a caror utilizare este ilegala, cu exceptia
scopurilor medicale, mai ales daca acesta devine un mod de viata, obicei sau dependenta.
Consumul de droguri este o activitate de mare risc. Unele droguri pun direct sanatatea in
pericol, atunci cand sunt consumate in cantitati mari – si una dintre caracteristicile dependentei este
cererea unei cantitati cat mai mari pentru a atinge starea de “bine”. Optimismul artificial si iluzia
mentinerii autocontrolului sunt si ele periculoase din cauza ca afecteaza rationamentul.
In practica cel mai mare pericol este acela ca utilizatorul nu va avea banii pentru a-si plati viciul
si a avea un mod de viata normal si astfel se va “da batut”, intrand intr-o lume dominata de droguri,
unde crima si prostitutia sunt singurele modalitati de continuare a vietii. Apoi consumatorul de droguri
devine nu numai o persoana nefericita, ci si o problema sociala.
Unele droguri au fost acceptate de mult timp de catre societate. Alcoolul, nicotina din tutun si
cofeina din cafea si ceai sunt droguri care pot provoca un anumit grad de dependenta celor care le
consuma. Campaniile impotriva fumatului au devenit tot mai vehemente dupa ce s-a constientizat riscul
asupra sanatatii, iar sofatul dupa consumul de alcool a fost interzis din cauza ca a dus la producerea
unor accidente rutiere serioase. Dar fumatul si consumul bauturilor alcoolice au fost lasate la
latitudinea fiecarui individ.
Prohibitia din SUA (interzicerea bauturilor alcoolice) nu s-a dovedit eficienta: in
perioada “deceniului furtunos al anior 1920” milioane de oameni au incalcat legea prin consumul de
alcool, iar crima organizata a inflorit pe seama profiturilor provenite din vanzarea ilicita a bauturilor.
Guvernul american a hotarat in cele din urama ca era mai indicat sa se legalizeze si sa se controleze
producerea si vanzarea bauturilor alcoolice, decat sa oblige functionarea acestei industrii in ilegalitate.
Din consideratii similare, unii oameni sustin ca drogurile “usoare” , cum ar fi tigarile cu
marijoana, ar trebui de asemenea legalizate, din moment ce milioane de oameni le fumeaza si nu s-a
demonstrat cu certitudine ca ar crea dependenta sau ca ar fi periculoase pentru sanatate. In majoritatea
tarilor occidentale majoritatea tarilor au respins insa acest punct de vedere (cu unele exeptii, cum ar fi
Olanda) si au facut eforturi sustinute pentru a preveni vanzarea si consumul acestora. Drogurile
halucinogene cum ar fi mescaliza si LDS-ul, care modifica perceptia consumatorilor, au avut si ele
sustinatori, mai ales in anii 1960 si inceputul anilor 1970, cand erau droguri “la moda”.
Drogurile tari
Aceste controverse au luat sfarsit in anii 1980, cand s-au raspandit droguri mai “tari”, avand
efecte mai intenficatoare si mai deranjante din punct de vedere social.
La inceput, principalul pericol a venit din partea heroinei, care a aparut sub forma unui praf alb
realizat din macul opiaceu. In secolul al XIX-lea, deviatii opiului, cum ar fi laudanum si morfina, erau
larg utilizati ca analgezice si se vindeau legal. Probabil ca au existat multe accidente si cazuri
nerecunoscute de dependenta, ca urmare a utilizarii “medicale” la domiciliu a acestor droguri; printre
dependenti se numara si celebrul poet Samuel Taylor Coleridge. Desi se cunosteau calitatile narcotice
ale opiului- aceasta nu a impiedicat insa ca Marea Britaanie sa intre in “Razboiul opiului”, in anii 1940
si 1950, obligand China sa importe cantitati imense de drog din Indiile Britanice.
Oferta marita
Heroina a fost descoperita in 1974 si a fost urilizata cativa ani ca sedativ, inainte de a se
descoperi periculozitatea ei. Dependenta de heroina a fost cunoscuta in SUA inainte de cel de-al doilea
razboi mondial, dar a fost afectata doar o mica minoritate de oameni. In timpul demoralizantului razboi
din Vietnam din anii 1960 si inceputul anilor 1970, soldatii foloseau heroina si – odata cu oferta tot mai
mare de pe piata americana, provenita chiar din Asia – problema a inceput sa ia proportii alarmante.
In anii 1980 in SUA, iar mai tarziu in Eurpa de Vest, a aparut un drog si mai
ucidagator: “crack”, un nou derivat al cocainei. Cocaina, fabricata din frunzele plantei de coca, era
cunoscuta de la sfarsitul secolului al XIX-lea si, la fel ca heroina, nu a fost imediat recunoscuta ca
provocand dependenta (era chiar unul dintre ingredientii originali ai bauturii Coca-Cola). Prin anii 1960
era consumat doar de cateva persoane bogate si elegante, dar – in clipa in care drogul a inceput sa fie
fabricat si sub forma mai ieftina – de tigara – crack, a fost recunoscut ca o problema majora.
Heroina se producea in doua regiuni indepartate de granite, in “Semiluna de Aur” si Afganistan
si Pakistan si in “Triungliul de Aur” din Thailanada, Laos si Myanmar (Birmania). Cocaina era
cultivata mai ales in Bolivia si Peru si era procesata in Columbia, unde cartelurile (organizatiile) erau
extrem de puternice. Pe plan international, traficul cu droguri a devenit o afacere imensa, cu profituri
uriase in fiecare stadiu, de la transportul de pe plantataie pana la vanzarea pe strada de catre dealeri. De
fapt, comertul era atat de lucrativ incat organizatiile criminale care il controlau ucideau fara ezitare
agenti de politie sau rivali pentru a-si apara interesele.
Epidemia drogurilor.
In 1986 in SUA se vorbea deja despre o epidemie de “crack” si drogul devenise cunoscut si in
Europa. Guvernele au inceput sa aloce mai multe resurse in lupta impotriva drogurilor, dar procesele
erau lente deoarece problema era atat de complexa. De exemplu, prin arestarea tuturor consumatorilor
de droguri nu se obtinea mare lucru (in afara suprasolicitarii politiei si a sistemului de penitenciare)
daca acestia nu puteau fi constransi sa renunte la acest obicei. Campaniile de consiliere si de prevenire
au avut un oarecare impact in a convinge oamenii sa evite sau sa renunte la consumul de droguri, dar,
cu toate acestea, numarul consumatorilor a continuat sa creasca.
Cei mai expusi riscului erau tinerii. Adolescenta era cunoscuta ca o perioada dificila din punct
de vedere emotional care poate duce la un comportament dezorganizat. Saracia din marile orase, slaba
perspectiva a gasirii unei slujbe creau atitudini lipsite de speranta care incurajau abuzul de droguri.
Lipsa perspectivelor era si mai descurajanta in Occident, unde exista un cult al succesului si realizarile
se masurau in bani.
O alta cauza a consumului drogurilor si a altor probeleme sociale a fost slabirea relatiilor de
familie in societate, ilustrata in rata crescuta a divorturilor, in scaderea autoritatii parintesti si altele.
Astfel, se parea ca atacarea dependentei fata de droguri ar fi trebuit, pentru a fi eficienta, sa implice
modificari fundamentale sociale, ecomonice si morale, de o maniera pe care putine guverne erau
pregatite a le initia, chiar daca ar fi avut puterea.
Stoparea ofertei.
O optiune mai practica era cea de a opri vanzarea drogurilor prin arestarea asa-
numitilor “dealeri” sau prin interceptarea marfii in momnentul intrarii in tara. In acest scop s-au alocat
resurse suplimentare si au existat cateva succese spectaculoase; dar, in ansamblu, volumul traficului de
droguri a continuat sa creasca. Inchisorile devenisera supraaglomerate si aceasta se adauga la serioasa
problema a combaterii criminalitatii; existau insa tot timpul noi voluntari si cei care controlau comertul
puteau fi rareori adusi in fata justitiei. Unul dintre cele mai neplacute aspecte din traficul de droguri era
faptul ca acesti criminali ajungeau sa detita asemenea avere si influenta incat, uneori, erau capabili sa
corupa politia si sa eludeze sistemul juridic.
Contrabanda era la fel de greu de prevenit, deoarece lucratorii vamali, cainii dresati special si
agentii sub acoperire nu reuseau sa monitorizeze fiecare punct de intrare intr-o tara uriasa cum sunt
SUA, sau sa controleze fiecare individ din milioanele care intrau sau ieseau din tara. Cu profiturile
enorme pe care urmau sa le faca, traficantii de droguri isi puteau permite esecuri majore (cum ar fi
confiscarea unor incarcaturi ce valorau milioane de dolari) fara sa fie opriti.
O alta optiune a societatilor occidentale era legalizarea drogurilor – adica permiterea importarii
si vanzarii lor libere. Odata legalizate ele nu mai erau in mainile criminalilor. Ele aveau sa devina mai
ieftine, astfel ca cei dependenti nu mai erau obligati sa recurga la fapte criminale. Si, fiind supuse
standardelor farmaceutice, ele aveau sa devina mai pure si mai putin periculoase. Pe de alta parte,
aceste avantaje puteau duce la cresterea substantiala a cererii de droguri legalizate si la aparitia unei
adevarate “epidemii”. Cu toate ca unele autoritati au pledat in favoarea legalizarii, opinia publica nu
agrea un asemenea experiment.
Confruntate cu pericolul drogurilor, multe guverne au cheltuit si mai mult pe campaniile de
prevenire si convingere si pentru aplicarea mai hotarata a legilor. Nu era intotdeauna clar ca ar fi
castigat; dar in SUA problema era mult mai serioasa – atat de serioasa incat in 1989 administrarea Bush
a decis sa “declare razboi” traficului de droguri.
Magnatii drogurilor
Noua politica a SUA incerca sa suprime pericolul chiar de la sursa, in tarile unde erau produse
sau procesate drogurile. Guvernele din aceste tari erau adesea ingrijorate de puterea “magnatilor” locali
ai drogurilor, iar planul SUA parea sa aiba o sansa reala de reusita. Guvernul american a intarit fortele
nationale ale acestor tari prin suplimentarea de trupe, bani si experti din trupele anti-drog. Planul a fost
pus rapid in aplicare in Columbia unde cartelul drogurilor Medelin era capabil sa puna la cale atacuri
teroriste la scara mare impotriva guvernului. La inceputul anilor 1990 se parea ca autoritatile
columbiene avusesera succes, cu toate ca era greu de crezut ca acesta avea sa fie permanent.
In statele in care se cultivau macul si coca, problema era mai dificila. Cultivatorii erau tarani
saraci si - cu toate ca nu se imbogateau din vanzarea materiei prime pentru droguri – ei castigau astfel
mult mai mult decat daca ar fi cultivat altceva. Plantele erau cultivate in zone indepartate si guvernele
le depistau cu mare greutate, iar traficul era greu de controlat in situatia in care functionari puteau fi
mituiti.
Alternativele
SUA si ONU au furnizat proiecte pentru a furniza forme alternative de agricultura in Asia si
America de Sud. Aceasta forma de “interferenta” nu era, insa, intotdeauna bine primita. De exemplu, in
1992, SUA s-a angajat sa aduca 190 milioane de dolari pentru proiecte de dezvoltare alternativa in
Bolivia, dar sosirea soldatilor americani a provocat escaladarea sentimentelor anti-americane, ceea ce a
pus in pericol supravietuirea proiectului.
Suspiciunea privind “imperialismul SUA” a complicat situatia din America Centrala, unde
statele au acceptat sa participe impreuna, dar au respins ofertele de participare a SUA. Infrangerea si
retinerea dictatorului panamez Manuel Noriega de catre SUA a demonstrat ca asemenea suspiciuni nu
erau nejustificate. Noriega a fost condamnat la 40 de ani de inchisoare pentru trafic de droguri pe care
trebuie sa-i execute intr-o inchisoare din SUA. Curtea Suprema a SUA a refuzat sa comdamne rapirea
persoanelor de alta cetatenie. Mai tarziu, rapirea si judecarea unui suspect mexican au determinat
Mexicul sa suspende cooperarea cu SUA privind problema drogurilor.
Atentia s-a indreptat tot mai mult si asupra fostei Uniuni Sovietice unde cresterea productiei de
droguri si utilizarea acestora a dus la aparitia unor noi probleme sociale, dar si a unor “magnati ai
drogurilor” foarte puternici.
Problema drogurilor este intensificata de saracia statelor in curs de dezvoltare, problemele
sociale din tarile dezvoltate si de crima organizata. Solutiile rapide si facile raman evazive.