Pielea naturala este un material rezultat din pielea de animale (bovine, ovine,

caprine, porcine sau reptile). Pana sa ajunga la forma finita, produsul trece prin mai
multe etape de fabricare, la sfarsitul carora pielea este gata pentru a putea fi folosita
la confectionarea imbracaminte, incaltaminte, tapiserie, marochinarie.

Procesul de fabricare a pielii este impartit in trei subprocese fundamentale: etapele

pregatitoare, tabacirea si crustele. O piele naturala trebuie sa treaca prin toate aceste
etape. Un subproces care insa nu se aplica intotdeauna este lustruirea suprafetei
materialului, pentru a da un aspect lucios.

Etapele pregatitoare constau in pregatirea pielii pentru tabacire. Ele pot include:
conservarea, inmuierea, calcarea, depararea, tunderea, despicarea, frigerarea,
inalbirea, decopertarea.

Tabacirea este un proces care stabilizeaza proteina din pielea bruta astfel incat sa
nu putrezeasca, pregatindu-l astfel pentru procesul urmator. Diferenta dintre pielea
bruta si pielea ca material consta in faptul ca atunci cand pielea bruta se usuca, dupa
ce se umezeste, formeaza un material dur, inflexibil, pe cand cea din urma se usuca
intr-o forma flexibila, care nu devine putreda atunci cand se usuca.

Exista mai multe metode de tabacire, depinde de multe ori de rezultatul dorit. Cea
mai folosita metoda este cea cu crom, care lasa pielii tabacite o culoare albastru
palid, datorita cromului.Este cunoscut sub denumirea de albastru umed.

Dupa acest proces pielea este pusa intr-un tambur si scufundata intr-un flotor care
contine lichid de tabacire. Pielea se inmoaie in timp ce tamburul se roteste incet pe
axa sa, iar lichidul de tabacire patrunde incet in grosimea ei.

Procesul se incheie dupa ce pielea a fost inmuiata complet in lichid, apoi pH-ul
plutitorului este ridicat, intr-un proces numit alcalinizare, care fixeaza nivelul de
tabacire.

Crusta este un proces care include operatiunea de colorare, care contine o serie de
produse chimice.Acest proces culmineaza cu operatia de uscare si inmuiere si poate
include: despicare, tundere, neutralizare, vopsire, uscare, conditionare si alte
procese care difera de la o piele la alta.

Expunerea pe perioade lungi la umiditate relativ scazuta poate duce la deteriorarea

pielii, modificandu-i ireversibil structura fibroasa. Deteriorarea ei poate aparea si din
cauza expunerii la factorii de mediu, inclusiv lumina ultraviolet, ozon, azotatii din aer
etc. Atat oxidarea, cat si deteriorarea chimica apar mai repede la temperaturi mai
ridicate.

Sunt disponbile diferite tratamente, cum ar fi diferite balsamuri. Sapunul cu uleiuri

este folosit pentru curatare, conditionarea si inmuierea pielii. Dar exista si solutii
speciale, cum ar fi cea pentru pantofii din piele.