CAPITOLUL 6

PEDOSFERA

6.1. Caracteristici generale

Pedosfera (solul) ocupă partea superioară a litosferei, are o grosime de cca. 5 m şi se
prezintă ca un strat afânat, care conţine în proporţii diferite elemente minerale, elemente
organice, organisme vii. Vegetația şi fauna din sol (edofauna), care contribuie la desfăşurarea
proceselor pedogenetice, este concentrată în pătura superioară a solului, fiind alcătuită din
organisme cu dimensiuni ce variază de la câţiva microni (bacteriile, algele) la câţiva
centimetri (viermi, insecte).
Solul, spre deosebire de atmosferă şi de hidrosferă, care au un caracter accentuat de
omogenitate, s-a format prin interacţiunea specifică dintre mediul biotic şi abiotic, este
rezultatul transformărilor profunde determinate de procesele complexe fizico-chimice şi
biologice din stratul superficial al litosferei. Datele experimentale arată că pentru formarea
unui strat de sol cu o grosime de 3 cm este nevoie de 300-1000 de ani, iar formarea unui strat
de sol de 20 cm a durat cca. 2000-7000 ani. În schimb distrugerea solului sub influenţa
eroziunii sau a diverşilor factori nocivi poate avea loc în câţiva ani.
Solul face legătura dintre regnul mineral şi regnul vegetal, situându-se în poziţia de
graniţă dintre abiotic şi biotic. Însuşirea specifică a solului este fertilitatea, respectiv
capacitatea acestuia de a susţine realizarea unei anumite biomase vegetale. Solul este mijloc
de producţie, obiect de activitate pentru asigurarea hranei şi a numeroase bunuri materiale (în
sol se acumulează şi se păstrează, sub forma accesibilă plantelor, elementele şi energia
necesară pentru existenţa şi perpetuarea vieţii pe Terra).

6.2. Poluarea solului

Fenomenul de poluare a solului înseamnă orice acţiune ce duce la dereglarea
funcţionării normale a solului ca suport şi mediu de viaţă al plantelor şi se manifestă prin
modificările cantitative şi calitative ale caracteristicilor fizice, chimice şi biologice a solului.
Poluarea solului duce la scăderea fertilităţii sale, adică la micşorarea capacităţii
bioproductive. Pornind de la faptul că din suprafaţa totală a planetei de 51 miliarde ha, uscatul
reprezintă 13,1 miliarde ha, iar suprafaţa agricolă 1,5 miliarde ha, adăugând faptul că această
suprafaţă agricolă se micşorează treptat atât prin scoaterea ei din circuitul productiv prin
extinderea oraşelor, spaţiilor industriale, de agrement, dar şi prin scăderea fertilităţii prin

1
deteriorarea solului, la aceasta adăugându-se creşterea după 1980 a populaţiei cu un ritm de 1
miliard locuitori/10 ani, toate acestea arată faptul că în viitor criza terenurilor agricole,
producătoare de bunuri alimentare se va accentua.
Poluarea solului poate fi clasificată după următoarele criterii:
 natura poluării:
- poluare fizică
- poluare chimică
- poluare biologică
- poluare radioactivă
 gradul de poluare al solului (apreciat prin reducerea cantitativă sau/şi calitativă
a producţiei vegetale ce s-ar putea obţine de pe solul respectiv):
- sol nepoluat - reducere sub 5%;
- sol slab poluat - reducere între 6-10%;
- sol moderat poluat - reducere între 11-25%;
- sol puternic poluat - reducere între 26-50%;
- sol foarte puternic poluat - reducere între 51-75%;
- sol excesiv poluat - reducere peste 75%
 activitatea care generează poluarea:
- sol poluat datorită activităţilor industriale;
- sol poluat datorită activităţilor agricole;
- sol poluat datorită activităţilor urbane.
Agricultura este direct responsabilă de poluarea pedosferei prin:
- exploatarea supraintensivă a agrosistemelor (folosirea pesticidelor, a
îngrăşămintelor chimice, a irigaţiilor, a soiurilor selectate, a echipamentelor
performante) a determinat, după 2-3 decenii de activitate, deteriorarea terenurilor
arabile, fapt care pune în pericol securitatea alimentară a populaţiilor viitoare.
Estimările arată că în ultimii 40 de ani aproximativ 1/3 din suprafaţa de teren arabil a
fost deteriorată prin supraexploatarea solurilor (eroziune, salinizare, băltire,
compactare a solurilor, reducere a aportului de materie organică) ca urmare a
practicării agriculturii intensive şi a suprapăşunatului;
- eroziunea constituie o mare calamitate de care suferă solul și implică transportarea
solului de pe versanţi spre locuri de depozitare a materialului erodat sau spre apele
râurilor prin acţiunea apei şi vântului, existând în principal două tipuri de eroziuni:
hidrică şi eoliană. Eroziunea este influenţată de o serie de factori naturali precum

2
 clima, topografia locului, natura solului, vegetaţia, însă declanşarea şi intensificarea ei
este legată de unele acţiuni ale omului şi anume:
- distrugerea vegetaţiei ierboase şi a pădurilor;
- suprapăşunatul;
- practici agricole neadecvate.
Ca și agricultura, activitățile industriale contribuie la poluarea solului prin:
 lucrări de excavare și deșeuri industriale
- exploatările miniere la zi, balastierele, carierele, precum şi construirea unor
obiective industriale fac ca lucrările propiu-zise precum şi terenurile adiacente
lucrărilor propiu-zise să provoace deteriorări geochimice ale solului, eroziuni,
modificări hidrologice. Toate acestea duc distrugerea covorului vegetal în jurul
acestor obiective industriale, la diminuarea biodiversităţii şi la instalarea aşa
numitelor "pustiuri industriale“.
 depunerea pulberilor şi gazelor din atmosferă
- activităţile industriale poluatoare ale aerului eliberează în atmosferă mari
cantităţi de: hidrocarburi, amoniac, oxizi de sulf şi de azot, cloruri, floruri,
metale grele, etc., care prin procesele directe de sedimentare sau odată cu
precipitaţiile produc poluarea solului, atât în adâncime, cât şi pe suprafaţă, prin
transportul poluanţilor spre apele de suprafaţă;
- fenomenul ploilor acide a căpătat în ultima vreme o mare extindere şi o mare
pondere petrecându-se mai ales în zonele puternic industrializate unde
producerea energiei are la bază procesul de ardere a combustibililor fosili
(solul are de suferit de pe urma acestor ploi acide prin faptul că măresc
acidifierea solului, spală sau blochează diferite elemente nutritive, afectează
viaţa bacteriană din sol)
Municipalitățile amplifică poluarea solului prin impermeabilizarea acestuia și
acumularea deșeurilor urbane. Datorită gradului mare de acoperire a solului cu asfalturi şi alte
straturi impermeabile, infiltrarea apei de ploaie în sol prezintă probleme serioase afectând
balanţa hidrică a solului şi în special vegetaţia. În plus, apele de ploaie ce cad în zonele urbane
măresc debitele apelor din canalizări şi transportă în apele de suprafaţă o serie de poluanţi
stradali (uleiuri, hidrocarburi, metale grele).

3
6.3. Protecția pedosferei
Menţinerea şi îmbunătăţirea gradului de fertilitate a solului constituie o preocupare
majoră a tuturor ţărilor pentru asigurarea în primul rând a nevoilor de hrană ale populaţiei care
se află într-o continuă creştere. Pe de altă parte presiunea antropică puternică asupra solului a
dus în multe zone la dereglarea echilibrului complex stabilit între factorii abiotici şi biotici ai
solului, echilibru care trebuie restabilit. Din acest punct de vedere activităţile de protecţie a
solului se împart în două mari categorii:
- activităţi de îmbunătăţiri funciare;
- activităţi de prevenire şi combatere a poluării solului.
Lucrările de îmbunătăţiri funciare cuprind totalitatea lucrărilor care au drept scop
punerea în valoare a capacităţii de producţie a terenurilor agricole, şi sunt realizate prin
următoarele categorii de lucrări:
- irigații;
-prevenirea şi combaterea excesului dăunător de apă din sol (îndiguiri, regularizarea
cursurilor de apă, desecări şi drenaje);
-prevenirea şi combaterea eroziunii solului (măsuri agrotehnice; măsuri hidrotehnice;
măsuri silvice
- creșterearea fertilităţii solurilor slab productive şi neproductive (defrişarea şi
curăţirea terenurilor virane, nivelarea şi modelarea terenurilor accidentate,
ameliorarea terenurilor sărăturate)
Prevenirea şi combaterea poluării solului au ca obiective:
- efectuarea lucrărilor specifice culturilor agricole numai în condiţii de
umiditate optimă a solului;
- reducerea la minim a pierderilor de apă din sistemul de irigaţii;
- asigurarea acoperirii cât mai îndelungate a solului cu un covor vegetal sau
resturi vegetale, pentru reducerea la minimum a evaporării apei direct de la
suprafaţa solului;
- folosirea la irigat a apelor nepoluate;
- folosirea numai a îngrăşămintelor, pesticidelor aprobate de către organele
autorizate, în dozele recomandate ţinându-se evidenţa aplicării lor.
Protecția solurilor în România s-a instituit, începând din anul 1977, când a fost realizat
„Sistemul de monitoring al stării de calitate a solurilor agricole”, ca parte integrantă a
Sistemului Naţional al Calităţii Mediului Înconjurător;

4
 În perioada 1992–1999, a fost iniţiat un sistem îmbunătăţit de supraveghere a calităţii
solurilor, atât pentru solurile agricole, cât şi pentru cele forestiere. Ca urmare a acestor
preocupări a rezultat Sistemul Integrat de Monitoring al Solurilor din România (SIMSR), care
cuprinde două subsisteme: Subsistemul de Monitoring al Solurilor Agricole din România şi,
respectiv Subsistemul de Monitoring al Solurilor Forestiere din România.
Studiile şi cercetările sunt efectuate pe trei niveluri:
- în cadrul nivelului I se efectuează un set de investigaţii în toate punctele unei reţele
(grile fixe) pentru identificarea arealelor cu soluri aflate în diferite stadii de degradare,
urmărindu-se periodic evoluţia acestora printr-un set de indicatori obligatorii;
- nivelul II urmăreşte detalierea investigaţiilor în situri reprezentative ale reţelei de
nivel I şi în puncte suplimentare (studii intensive), pentru identificarea cauzelor
proceselor de degradare a învelişului edafic;
- nivelul III aprofundează cercetările prin analize de detaliu ale proceselor dăunătoare,
stabileşte sursele şi amploarea proceselor de poluare, prognozează evoluţia proceselor
şi elaborează măsurile de remediere şi urmăreşte efectele aplicării lor.
În anul 2015 starea solurilor din România a fost descrisă succint de câteva concluzii
desprinse din Strategia Naţională privind Siturile Contaminate şi Potenţial Contaminate1:
 în România existau in anul 2015, 210 situri contaminate, în care poluarea este dovedită
cu ample analize de mediu;
 alte 1183 sunt potenţial contaminate, adică există informaţii privind poluarea, însă
fără analizele omologate.
 există un singur judeţ în România cu pământuri perfect curate, în care nu se regăsesc
nici situri contaminate, nici potenţial contaminate (Vaslui).
 locuitorii din celelalte 40 de judeţe ale României, plus Municipiul Bucureşti, trăiesc în
apropierea a cel puţin un sit potenţial contaminat.
 podiumul poluării este ocupat de Hunedoara, cu 41 de situri contaminate, Caraş
Severin - cu 33 de situri - şi Cluj, cu 19 situri contaminate.
In anul 2019, a fost adoptată Legea nr. 74/2019 privind gestionarea siturilor potențial
contaminate și a celor contaminate, publicată în Monitorul Oficial nr. 342 din 03.05.2019- Partea I 2
care stabilesște o serie de obiective la nivel național, privind:
- identificarea siturilor potențial contaminate;
- inventarierea siturilor potențial contaminate;

1
http://www.mmediu.ro/categorie/sol-subsol/23
2
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/Legea74-2019.pdf

5
 - investigarea preliminară a siturilor potențial contaminate;
- investigarea detaliată și evaluarea riscului asupra mediului;
- prioritizarea siturilor contaminate;
- remedierea sitului declarat contaminat;
- remedierea siturilor contaminate localizate în zona de frontier.
În prezent, protecția solului în România este realizată de Direcţia Generală Deșeuri,
Situri Contaminate și Substanțe Periculoase. În cadrul acesteia Biroul Situri Contaminate
îndeplineşte următoarele atribuţii:
 aplică strategia şi programul de guvernare în vederea promovării politicilor de
mediu în domeniul protecţiei solului, subsolului, şi gestionării siturilor
contaminate şi asigură implementarea acestora conform direcţiilor de acţiune;
 elaborează strategii şi politici de mediu privind protecţia solului, subsolului şi
gestionării siturilor contaminate în vederea garantării şi implementării
dreptului la un mediu curat şi sănătos cu respectarea principiilor europene de
dezvoltare durabilă în comunităţile urbane, precum şi a cerinţelor şi
standardelor europene şi internaţionale în domeniu;
 elaborează şi promovează Strategia Naţională şi Planul Naţional de Acţiune
privind Gestionarea Siturilor Contaminate, precum şi actelor normative
subsecvente pentru implementarea acesteia;
 elaborează şi promovează, potrivit legii, proiecte de acte normative,
regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice specifice protecţiei solului,
subsolului şi gestionării siturilor contaminate;
 coordonează şi supraveghează respectarea prevederilor privind protecţia
solului şi subsolului, gestionarea siturilor contaminate, în colaborare cu
celelalte autorităţi competente, potrivit legii;
 urmăreşte implementarea prevederilor legislaţiei specifice domeniului
protecţiei solului, subsolului şi gestionării siturilor contaminate;
 promovează şi participă la acţiuni specifice de instruire, elaborare de broşuri,
manuale în vederea informării publice şi asigurarea dreptului cetăţenilor
privind accesul la informaţia de mediu şi participarea la luarea deciziilor de
mediu;
 urmăreşte aplicarea prevederilor şi recomandărilor din acordurile şi convenţiile
internaţionale sau alte documente UE în domeniul protecţiei solului,
subsolului şi gestionării siturilor contaminate;

6
 colaborează cu structurile interne şi/sau aflate în subordine, coordonare
MMSC, sau alte autorităţi publice centrale şi locale, instituţii, organizaţii
economice şi ONG-uri în domeniul protecţiei solului, subsolului şi gestionării
siturilor contaminate;
 propune tematici de cercetare stiinţifică şi studii necesare în domeniul
protecţiei solului, subsolului şi gestionării siturilor contaminate;
 formulează puncte de vedere în domeniul protecţiei solului, subsolului şi
gestionării siturilor contaminate, precum şi în domenii conexe;
 asigură implementarea recomandărilor formulate de Unitatea de Politici
Publice şi Managementul Calităţii şi prin raportul de audit.