COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS

Cursul 10 Politica netarifară

CURSUL 10

POLITICA NETARIFARĂ

10.1. Definirea şi caracteristice politicii netarifare

10.2. Bariere cantitative
10.3. Limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor
10.4. Barierele netarifare care decurg din formalităţile vamale şi
administrative privind importurile
10.5. Barierele netarifare care decurg din participarea statului la activităţi
comerciale
10.6. Bariere netarifare ce decurg din standardele aplicate produselor
importate şi celor indigene (obstacole tehnice)

10.1. Definirea şi caracteristice politicii netarifare

Politica netarifară cuprinde o serie măsuri şi reglementări de politica comercială care
limitează, deformează sau împiedică fluxurile internaţionale de bunuri şi servicii.
Scopul acestor măsuri (numite şi bariere netarifare) este apărarea pieţei interne de concurenţa
străina (apărarea intereselor producătorilor autohtoni de produse din aceeaşi gamă) şi echilibrarea
balanţei comerciale şi de plăţi externe.
Are caracter administrativ în comparaţie cu politica tarifară care este considerată un
instrument de natură economică de protecţie a economiei.
Principalele caracteristici ale politicii netarifare:
 Sunt foarte diverse;
 Au grade diferite de protecţie;
 Sunt greu de cunoscut de către exportatori;
 Vizează domenii foarte variate;
 Pot crea condiţii care să îngreuneze realizarea importurilor;
 Urmăresc marfa de la producător până la consumator acţionând eşalonat din momentul
lansării comenzii până la consumul final.
Barierele netarifare sunt împărţite în 5 pachete:
1. Bariere cantitative se mai numesc şi restricţii cantitative sau bariere care afectează direct
importurile:
a. prohibiţiile la import;
b. contingentele;
c. licenţele de import;
d. autolimitările voluntare la export;
e. acordurile de comercializare ordonată a produselor;
2. Barierele netarifare care implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul
preţurilor:
a. prelevările variabile la import;
b. preţuri minime şi maxime la import;
c. barierele paratarifare;
d. taxele de retorsiune;
e. depunerile prealabile în valuta la import
3. Bariere netarifare ce decurg din participarea statului la activităţile de comerţ exterior:
a. achiziţii guvernamentale;

1
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

b. comerţul de stat;
c. monopolul de stat;
4. Barierele netarifare ce decurg din formalităţile vamale şi administrative ocazionate de
realizarea importurilor:
a. evaluarea vamală;
b. nr. mare de documente şi formalităţi cerute la import;
5. Obstacolele tehnice – bariere netarifare care limitează importurile prin aplicarea unor
standarde de calitate:
a. normele sanitare şi fitosanitare;
b. normele de securitate;
c. normele privind ambalarea, marcarea şi etichetarea (cele mai
exigente, efecte eficiente, generează întârzieri ale
tranzacţiilor).

10.2. Bariere cantitative

Bariere cantitative se mai numesc şi restricţii cantitative sau bariere care afectează direct
importurile:
2.a. Prohibiţiile la import
Autorităţile statului interzic importurile anumitor produse pe o anumită perioadă de timp
dintr-o anumită ţară sau stat.
Motivele sunt: - cu caracter economic (susţinerea masivă a industriei de profil din ţară);
- cu caracter politic (embargo comercial cu anumite ţări);
- alte motive (protejarea sănătăţii populaţiei, protecţie fitosanitară, protejarea
mediului;
Manifestări: Se realizează de regulă prin refuzul organelor de stat de a elibera licenţe de
import pentru produsele supuse interdicţii.
În UE pentru produsele agro-alimentare se găsesc destul de frecvent asemenea interdicţii.
2.b. Contingentele de import
Statul fixează nişte plafoane cantitate sau valorice pe maxim 1 an (o anumită perioadă de
timp). Sunt administrate si fac obiectul negocierilor între ţări. În funcţie de nr. ţărilor participante
avem contingente: - bilaterale
- multilaterale
Ex: - în anul 2016 avem voie să importăm doar 500.000 de pantofi (cantitativ) – contingent
multilateral
- în anul 2007 avem voie să importăm pantofi din Italia în valoare de 3.000.000 Euro
(cantitativ) – contingent bilateral.
Efectul protecţionist al contingentelor este destul de dificil de evaluat, pentru aceasta
recomandându-se transformarea lor în taxe vamale.
Evidenţierea efectelor protecţioniste ale contingentelor depinde şi de modul de administrare a
contingentelor, acestea au şi un puternic caracter discriminatoriu.
2.c. Licenţele de import
Sunt autorizaţii eliberate de stat firmelor importatoare pe o anumită perioadă mai lungă de
timp in funcţie de:
- distanţa geografică a ţării exportatoare
- situaţia mărfii (stadiul)
- mijlocul de transport
Licenţele pot fi:
a. automate
b. neautomate

2
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

a. Licenţele automate vizează produsele liberalizate – sunt folosite din motive de ordin statistic; nu
restricţionează importul
b. Licenţele neautomate: se aplică produselor care nu sunt liberalizate pentru ele se aşteaptă
aprobarea, sunt cele care administrează contingentele, se vor elibera în cuantumul contingentelor şi
pot fi:
- globale sunt eliberate pe baza contingentelor globale; stabilesc volumul
mărfurilor ce pot fi importate cu indicarea ţărilor de provenienţă, într-o
anumită perioadă de timp; nu au caracter restrictiv; pe baza lor
importatorii pot deschide acreditive.
- individuale precizează obligatoriu ţara de origine a importului
- deschise precizează doar ţara de origine fără o plafonare
cantitativa sau valorica a acestora.
- specifice precizează pe lângă ţara de provenienţă şi
plafonul maxim al acestora din ţara respectivă. Acestea sunt
cele mai restrictive, prin intermediul lor se urmăreşte
câteodată discriminarea comercială faţă de anumite ţări.
2.d. Limitările voluntare la export
Sunt înţelegeri oficiale sau neoficiale între state, ţările exportatoare se angajează că vor limita
exporturile voluntare către o anumită ţară de import a unui produs sau grupe de produse până la un
anumit nivel, pe o perioadă determinată de timp.
Acest angajament poate veni la solicitarea sau presiunea ţării importatoare ameninţând-o ca
dacă nu se conformează aplică măsuri drastice pentru exportul produselor lor.
Pot fi: - bilaterale şi multilaterale
- sunt foarte restrictive
- dacă este justificată şi aplicată temporar nu are efecte negative asupra
comerţului
Folosirea autolimitărilor la export au generat următoarele efecte:
 modificarea sau reorientarea geografică
 încurajarea cartelizării industriilor de export (crearea de carteluri între
ţările exportatoare)
 aceste acorduri s-au permanentizat, protejând în continuare industrii
necompetitive ale ţărilor importatoare
Principalele particularităţi ale acestui tip de protecţionism netarifar sunt:
- limitările voluntare la export conferă autoritarilor guvernamentale din
ţara importatoare o mai mare libertate de acţiune
- sunt extrem de eficiente, fiind foarte selective
- sunt măsuri de politica comercială având cel mai redus nivel de
transparenţă
2.e. Acordurile de comercializare ordonată a produselor
Sunt înţelegeri bi sau multilaterale între state şi vizează limitarea negociată şi controlată a
comerţului internaţional cu anumite produse sau grupe de produse.
Combină autolimitările voluntare la export şi contingentele într-o anumită măsură. Limitează
comercializarea produselor la nivel internaţional.
Ele implică pe lângă autolimitarea la export, anumite prevederi referitoare la limitele de preţ
şi la clauza de salvgardare, de care pot face uz ţările importatoare când interesele lor comerciale
sunt lezate.

10.3. Limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor

3.a. Prelevări variabile la import

3
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

Se prezintă sub forma unor taxe vamale suplimentare, care se percep peste taxele vamale
obişnuite prevăzute la importul produselor respective.
- ele vizează importurile de produse agricole din ţările terţe şi care intră
sub incidenţa politicii agricole comunitare
- la produsele alimentare la import
- taxele vamale nu au fost suficiente pentru a limita importul şi atunci se
aplică alte taxe suplimentare
Taxele de prelevare se calculează pe baza următoarei relaţii:

Preţul de Preţul comunitar Cheltuieli de transport

Taxele de prelevare = - -
import (indicativ) pe parcurs comunitar

Taxele de prelevare = Preţul de ecluză - Preţul de prag

Preţul de ecluză este preţul de import din afara UE

Preţul de prag este un preţ comunitar > decât preţul internaţional la produsul respectiv

3.b. Preţuri minime şi preţuri maxime

Sunt fixate de stat. Statul fixează anumite preţuri minime sau maxime, impune exportatorului
ce preţuri să practice pe piaţa noastră.
Preţuri minime de import (ex. cel puţin 100 Euro/tonă) se folosesc ca instrument de politică
comercială atunci când:
- produsele indigene au costuri de producţie ridicate comparativ cu cele ale concurenţei (ex.
95 Euro/tonă)
- pe piaţa internaţională, preţurile anumitor produse scad, produsele respective devin mai
competitive la export (ex.80 Euro/tonă)
Preţuri maxime de import (ex. 200 Euro/tonă) se folosesc ca instrument de politică comercială
în cazul în care unele ţări încearcă creşterea artificială a preţurilor la numite produse pe care le
exportă.
Ca răspuns la o asemenea politică, ţările importatoare stabilesc preţuri maxime de import la
produsele respective la un nivel ce nu trebuie să depăşească preţul produselor indigene (max. 2-6
%). Această măsură generează limitarea importurilor şi reducerea preţurilor la export.
3.c. Impozitele indirecte şi alte taxe cu caracter fiscal (ajustări fiscale sau bariere paratarifare)
Sunt taxe în cascada – sunt periculoase, cumulează toate taxele (adică taxe la alte taxe).
Produs + TVA + taxa suplimentara care se aplică la întreaga valoare a mărfii.
Ţările negociază aşa numitele convenţii privind evitarea dublei impuneri. Sistemul fiscal
aplicat mărfurilor de import diferă de la o ţară la alta, de la un grup de ţări la altul, ceea ce poate
duce la discriminare în relaţiile economice internaţionale. Discriminarea mărfurilor importate se
poate produce prin:
- evaluarea diferenţiată a bazei de impunere:
o pentru produsele indigene, impozitele se percep la preţul cu
ridicata;
o pentru importuri, la preţul CIF majorat cu taxe vamale şi alte
taxe
- ordinea perceperii taxelor
Ajustări fiscale la frontieră:
- taxa asupra valorii adăugate (TVA)
- taxa în cascadă – caracter cumulative
- taxa de acciză impozit perceput îndeosebi la produsele care constituie
monopolul statului (tutun, băuturi alcoolice etc.) sau la o serie de bunuri
de lux (automobile, televizoare, video, cosmetice, bijuterii) cu scopul de
4
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

a limita consumul la produsele respective şi de a proteja producţia

internă
- taxele oculte (ascunse) se aplică bunurilor destinate consumului
productiv (bunuri de echipament, mijloace de transport etc.)
- alte forme (taxe portuare, taxe statistice, taxele sanitare, taxele
consulare)
3.d. Taxele de retorsiune (taxele antidumping şi taxele compensatorii)
Au caracter tarifar şi netarifar, şi se aplică ca răspuns la politica comercială neloială (preţuri
de dumping şi subvenţii la export).
Experienţa internaţională arată că ţările cel mai frecvent acuzate de practici de dumping sunt
ţările în dezvoltare în special de către ţările dezvoltate. În perioada cât durează ancheta, aceasta
constituie o adevărată barieră cu efecte negative asupra schimburilor comerciale internaţionale.
Acţiunile antidumping sunt unele dintre cele mai utilizate instrumente în comerţul
internaţional contemporan.
Tipuri de dumping:
- sporadic – determinat de nevoia de a reduce stocurile acumulate
- intermitent – generat de intenţia distrugerii competitorilor
- continuu, determinat de intenţia de a atinge sau a menţine deplina
utilizare a factorilor de producţie abundenţi în economiile de mari
dimensiuni
- dumping involuntar generat de:
o - fluctuaţiile cursurilor de schimb valutar
o - distanţa în timp între momentul dimensionării volumului
producţiei şi cel al validării preţului de vânzare de către piaţă.
3.e. Depunerile prealabile în valută la import
Autorităţile obligă firmele importatoare ca înainte cu 6 luni să depună într-un cont al
autoritarilor 50 % din suma tranzacţiei. Aceasta sumă nu este purtătoare de dobândă. Importatorul
va trebuie să recupereze pierderile cauzate de imobilizarea acelei sume de bani.
a. Dacă importatorul renunţă la import, acestuia i se va restitui aceeaşi sumă vărsată –
importatorul pierde câştigurile obţinute prin investirea profitabilă a sumei respective.
b. Dacă importatorul realizează importul, acesta va căuta să-şi recupereze pierderile
cauzate de imobilizarea acelei sume de bani, ridicând preţul produselor importate sau va
solicita reduceri de preţ din partea exportatorului.
Aceasta reprezintă în acelaşi timp şi o formă de creditare a statului, pe termen scurt, fără
dobândă, deosebit de avantajoasă mai ales în perioadele de dezechilibru ale balanţelor comerciale şi
de plăţi externe.

10.4. Barierele netarifare care decurg din formalităţile vamale şi

administrative privind importurile
Au în general un caracter legitim pentru aplicarea politicii comerciale. Formalităţile vamale şi
administrative la import deşi, par simple cerinţe de ordin tehnic, aplicarea lor permite în unele
cazuri discriminarea comercială şi limitarea importurilor. Din categoria acestor bariere netarifare
fac parte: evaluarea vamală şi documente şi formalităţi suplimentare cerute la import.
4.a. Evaluarea valorii mărfurilor în vamă
Se face pornind de la preţul înregistrat în factura externă în condiţia de livrare CIF (preţ real
de plătit), iar transformarea lui în moneda naţională a ţării importatoare se face la un curs agreat de
FMI.
În Runda Tokyo (atr.VII din GATT) s-a negociat un cod de conduită privind evaluarea
vamală, care, a stabilit 5 metodologii de evaluare vamală (1 ianuarie 1980), acestea sunt:

5
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

a. valoarea tranzacţiei reprezentată de preţul de facturare externă – preţ CIF;

b. valoarea unei tranzacţii identice având aceeaşi ţară de origine şi aceeaşi destinaţie, într-
un orizont de timp apropiat;
c. valoarea unei tranzacţii similare având aceeaşi ţară de origine şi aceeaşi destinaţie, intr-
un orizont de timp apropiat;
d. preţul de revânzare a mărfii pe piaţa importatoare (din care se scad cheltuielile pe
parcurs intern);
e. valoarea recalculată formată din costul total la care se adăugă o marjă rezonabilă de
beneficiu, inclusiv cheltuielile generale.
4.b. Documente şi formalităţi suplimentare cerute cu ocazia importurilor
Camera Internaţională de Comerţ de la Paris, GATT şi Consiliul de Cooperare Vamală de la
Bruxelles s-au preocupat în direcţia simplificării formalităţilor şi tipizării documentelor legate de
circulaţia mărfurilor pe plan internaţional.
Cu toate acestea unele ţări dezvoltate cer îndeplinirea unor formalităţi şi documente
suplimentare, cu un format dificil de completat, percepându-se chiar penalizări pentru greşelile de
completare.

10.5. Barierele netarifare care decurg din participarea statului la activitati

comerciale
5.a. Achiziţii guvernamentale (pieţe publice)
Reprezintă cumpărările de bunuri şi servicii de către stat.
Pot deveni bariere netarifare atunci când anumite reglementări, în anumite state, favorizează
anumite firme (naţionale în detrimentul celor străine) în privinţa aprovizionării organelor de stat cu
bunurile şi serviciile necesare desfăşurării activităţii.
Achiziţiile guvernamentale trebuie adjudecate prin licitaţie la care trebuie să participe atât
firme naţionale cât şi străine (1 iunie 1981 Acordul cu privire la achiziţiile guvernamentale) în
condiţii nediscriminatorii.
Din punct de vedere al transparenţei, trebuie avute în vedere două aspecte:
 obligativitatea publicării rezultatelor procedurilor de adjudecare a contractelor de
achiziţii publice;
 interdicţia desemnării unei oferte drept cea mai avantajoasă pe baza unor criterii de
evaluare nespecificate în documentele de licitaţie.
Există 3 forme de eludare a reglementarilor specifice achiziţiilor publice şi anume:
- divizarea achiziţiilor de mare valoare într-o serie de contracte de valori
individuale care să permită evitarea obligaţiei de organizare a unor
licitaţii deschise;
- recurgerea la achiziţii de la furnizorii desemnaţi
- publicarea unor informaţii insuficiente privind oportunităţile de afaceri
şi stabilirea unor termene nerezonabil de scurte pentru prezentarea
ofertelor.
- utilizarea de specificaţii tehnice care favorizează anumiţi furnizori în
detrimentul altora.
5.b. Comerţul de stat
Vizează totalitatea operaţiunilor de vânzare-cumpărare efectuate de întreprinderile de stat.
Activităţile comerciale ale acestora reprezintă obstacole comerciale numai în condiţiile în care statul
oferă acestora anumite privilegii fiscale suplimentare în raport cu firmele private având posibilitatea
de a-şi rentabiliza activitatea şi de a participa la schimburile comerciale în condiţii mai avantajoase.
5.c. Monopolul de stat asupra importului anumitor produse

6
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

Monopolul permite statului să limiteze importul la anumite produse şi să stabilească preţurile

de vânzare cu amânuntul la aceste produse, de regulă foarte ridicate, pentru a reduce consumul
acestora. Instituirea monopolului de stat se face uneori din motive legate de asigurarea stării de
sănătate a populaţiei, a animalelor, prezervarea agriculturii, a mediului şi se justifică, chiar dacă
duce la limitarea importului.
5.d. Subvenţionarea activităţilor de comerţ exterior
Poate distorsiona competiţia care se dezvoltă într-un sistem comercial liber. Subvenţionarea
exporturilor poate aduce importante prejudicii:
- industriilor interne ale ţărilor importatoare care produc bunuri
substituibile sau concurente;
- celorlalţi exportatori de produse similare care deservesc aceleaşi pieţe
externe
Acordurile GATT – OMC reglementează subvenţionarea exporturilor, pe de o parte
interzicând acele subvenţii care generează efecte de distorsiune în comerţul internaţional, pe de altă
parte permiţând statelor importatoare să aplice măsuri de răspuns pentru acele importuri care
afectează industria internă.
5.e. Politicile guvernamentale industriale şi măsuri de dezvoltare regională
In această categorie sunt incluse pachetele de acţiuni guvernamentale destinate sprijinirii
firmelor private, industriilor şi anumitor regiuni în scopul:
- ajustării structurale
- retehnologizării,
- schimbării profilului de activitate
5.f. Finanţarea din surse guvernamentale a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare şi a altor politici
tehnologice.
În această categorie sunt incluse politicile legate de drepturile de proprietate intelectuală:
brevete, know-how, drepturi de autor şi mărci de fabrică, de comerţ sau de servicii. De obicei
autorităţile sprijină programele de cercetare fundamentală, alocând importante fonduri pentru
cercetarea aplicativă, permiţând firmelor autohtone să realizeze importante economii în planul
costurilor de producţie, să-şi sporească competitivitatea, ceea ce în final distorsionează schimburile
comerciale internaţionale, prin defavorizarea acelor companii ce provin din ţări care nu se preocupă
cu aceeaşi intensitate de acest aspect.
5.g. Sistemul internaţional de impozitare şi de asigurări sociale
Cu efecte extrem de eficiente în planul protecţionismului netarifar pot fi incluse şi:
- impozitarea veniturilor persoanelor fizice şi a profiturilor companiilor
- politicile salariale la nivel naţional,
- asigurarea împotriva şomajului
- contribuţiile la asigurările sociale
- securitatea socială
5.h. Politicile macroeconomice
Sunt incluse acţiunile întreprinse de către autorităţi în domeniile monetar, fiscal, al cursului de
schimb sau al balanţei de plăţi externe.
Măsurile întreprinse în aceste direcţii pot distorsiona fluxurile comerciale externe,
constituindu-se în bariere netarifare în calea schimburilor comerciale internaţionale.
5.i. Politicile în domeniul concurenţei
Reglementările antitrust sau regulile privind proprietatea intelectuală se pot constitui în
importante obstacole în calea fluxurilor comerciale internaţionale.
5.j. Politicile privind investiţiile străine
Pot fi incluse: - stimulentele sau impunerea de restricţii în vederea atragerii sau menţinerii sub
control al fluxurilor de investiţii străine directe din punct de vedere al localizării sectoriale şi
regionale şi al dimensiunii lor.

7
COMERŢ INTERNAŢIONAL NOTE DE CURS
Cursul 10 Politica netarifară

10.6. Bariere netarifare ce decurg din standardele aplicate produselor importate

şi celor indigene (obstacole tehnice)
Obstacolele tehnice sunt norme şi reglementări internaţionale sau naţionale privind
caracteristicile tehnice şi de calitate ce trebuie îndeplinite de produsele importate şi indigene.
Standardele internaţionale devin obstacole atunci când acestea nu sunt respectate de anumite
state si atunci când statele adoptă norme proprii foarte diferite şi neuniforme.
6.a. Normele sanitare şi fitosanitare
Sunt reglementări care vizează produsele destinate consumului oamenilor şi animalelor. În
ţările dezvoltate acestea sunt foarte severe:
- respectarea compoziţiei şi proceselor tehnologice, a unor condiţii
suplimentare de calitate;
- omologarea, certificarea şi examinarea antrenează cheltuieli
suplimentare care îngreunează tranzacţiile comerciale
Pe plan mondial exista 4 categorii de obstacole sanitare şi fitosanitare:
- chimice;
- microbiologice;
- legate de prezenţa insectelor şi rozătoarelor;
- privind etichetarea
Din această cauză, pentru armonizarea specificaţiilor de cerificare şi a procedurilor de
inspecţie s-a creat un Comitet al Codexului pentru inspecţia şi certificarea alimentelor.
6.b. Normele de securitate
Sunt reglementari ce vizează bunurile destinate consumului productiv şi care trebuie să
îndeplinească anumite condiţii de calitate. Lipsa sau abaterea de la aceste standarde îngreunează
schimburile comerciale. Pe plan mondial, au existat preocupări pentru uniformizarea
reglementărilor tehnice vizând aceste bunuri. Aşa a apărut Acordul privind obstacolele tehnice în
calea comerţului (Codul de normalizare).
5.c. Normele privind ambalarea, marcarea si etichetarea sunt:
Reglementări care vizează cerinţe speciale cu privire la ambalarea, marcarea şi etichetarea
produselor de import, foarte diferite de la o ţară la alta şi care ocazionează cheltuieli suplimentare,
întârzieri în derularea contractelor, limitarea importurilor şi chiar pot conduce la pierderea pieţelor
de desfacere. Fiind foarte greu de cunoscut de către parteneri, aceste norme se transformă în
adevărate bariere comerciale în calea fluxurilor comerciale internaţionale.
6.d. Norme privind reclama şi publicitatea
Sunt reglementări care vizează cerinţe speciale privind reclama şi publicitatea, diferă de la o
ţară la alta şi conduc la cheltuieli suplimentare. Devin principale bariere netarifare în calea
schimburilor comerciale internaţionale atunci când acestea diferă foarte mult de la o ţară la alta sau
diferă foarte mult de normele internaţionale.