STUDIU DE CAZ

SITUAȚIE DE MICROCRIZĂ EDUCAȚIONALĂ

Masterand Miclea Georgeta

Criza poate fi definită ca un eveniment sau un complex de evenimente

inopinate, neaşteptate dar şi neplanificate, generatoare de periculozitate pentru
climatul, sănătatea ori siguranţa clasei respective şi a membrilor acesteia.
Interventia intr-o situatie de criza educationala, care este o atributie a cadrului
didactic, ar trebui sa fie astfel conceputa incat sa conduca la regres si chiar la aplanarea
totala a situatiilor de criza.
In cele ce urmeaza, voi ilustra o situatie de criza intalnita in cadrul clasei de elevi,
care, fara interventia prompta a invatatoarei poate degenera in situatii destul de grave cu
urmari nedorite.

Identificarea şi cunoaşterea situaţiei de criză:

M.N., 9 ani, se mută cu familia în cartierul nostru şi schimbă instituţia de
învăţământ cu una similară, dar nu se poate acomoda în actualul colectiv de elevi (nu
reuşeşte să închege o relaţie apropiată cu niciun coleg, nu participă la activităţile
informale ale grupului, deşi ar dori acest lucru, nu reuşeşte să găsească puntea de legătură
către trăirile grupului), fapt pentru care devine treptat tot mai emotiv, introvertit.

Etiologia situaţiei de criză:

Se constată că în colectivul de elevi grupul băieţilor se comportă ca o castă cu

circuit închis care barează încercările elevului nou venit de a se integra în grup. Băieţii
din clasă îl percep pe M.N. ca un contracandidat pertinent la conducerea formală a clasei.
Acesta este un băiat foarte serios, conştiicios, politicos, educat, deci întruneşte toate
calităţile unui lider apreciat de adulţii şcolii. Elevii din clasă îl percep ca un intrus care le
periclitează poziţia în faţa profesorului. De aici o ură inexplicabilă, o competiţie fără
substanţă, conflicte latente între elevi şi băiatul nou-venit. Situaţia tensionată din clasă
impune luarea unei decizii urgente.

Elaborarea soluţiilor alternative de rezolvare a situaţiei de criză:

Se discută cu elevii dacă se complac în această situaţie de disconfort pentru

întregul colectiv sau sunt hotărâţi să schimbe ceva pentru ca atmosfera din clasă să
redevină la normal.
Realizarea activităţilor din clasă se vor face numai împreună cu M.N., pe grupuri
mici, fiecare elev având sarcini proprii, reuşita activităţii depinzând de reuşita fiecărui
elev în parte. Elevii vor avea acţiuni comune fără a se pune pe prim plan aspectul
competiţional sau ierarhizarea elevilor în grup.
Realizarea unui program de serbare, pregătirea unei scenete, fapt ce presupune o
strânsă colaborare a tuturor elevilor clasei.
Decizia:

Se va urmări atent desfăşurarea acestor activităţi comune, M.N. va fi ajutor de

nădejde pentru elevii care se descurcă mai greu la rezolvarea temelor, aceasta pentru a
căpăta încrederea colectivului şi pentru a fi apreciat de colegi.

Elevii vor fi consiliaţi pe tema interrelaţiilor din colectiv pentru a conştientiza

problema unităţii şi a sintalităţii colectivului de elevi. Pentru aceasta se vor folosi si
chestionare (Ex: ,,Te cunoşti destul de bine?”)

Controlul:

Diversitatea procedurilor folosite, multe dintre ele fără o pretestare anterioară,

solicită o ajustare permanentă a lor din mers fără stagnări şi pauze. Cursivitatea
intervenţiilor, gradul de omogenitate şi coerenţă sunt verificate şi optimizate prin
intermediul controlului.

La orele de ed. civică au loc dezbateri cu tema ,,Raporturile noastre cu ceilalţi

oameni” pentru a putea constata progresul realizat de elevi în rezolvarea acestei crize.

Evaluarea:

Are în vedere măsurarea şi aprecierea stării finale a clasei în urma încheierii

demersurilor rezolutive. E bine să fie configurate seturi de indicatori relevanţi pentru a
evita distorsiunile în apreciere şi pentru certificarea nivelului final. Sunt evaluate
permanent rezultatele obţinute şi relatate elevilor pentru a încuraja bunele practici.

Un obiectiv esenţial al etapei evaluative îl constituie concluziile obţinute în urma

impactului cu starea de criză şi angajarea tuturor celor implicaţi în acţiuni de cunoaştere
şi de prevenire a viitoarelor situaţii de acest gen.

Elevul nou a fost acceptat în cele din urmă de colectivul clasei, colegii
nemaivăzând în el un contracandidat sau un intrus, ci un coechipier de nădejde.

M.N. a reuşit să găsească puntea de legătură către trăirile grupului, chipul

acestuia fiind mereu zâmbitor, vesel, relaxat şi plin de viaţă. La întrebarea învăţătoarei
<<Te-ai întoarce iarăşi la vechea ta şcoală?>>, copilul a răspuns fără ezitare ,,Doar alături
de prietenii, respectiv colegii mei”, fapt care a atras multe zâmbete din partea colegilor.

În final, colectivul clasei a tras următoarea concluzie:

Singurul mod de a avea prieteni este de a fi tu insuti un bun prieten.

Până acum, oamenii nu au găsit alt drum spre adevăr decât greşeala.
Masoara de sapte ori si taie o data.
Din greseli invata omul.
Cunoasterea greselii este inceputul salvarii!
Tot omul trebuinta unul de altul are, de aceea niciodata sa nu zici “Ce-mi pasa mie?”