Sunteți pe pagina 1din 15

Eficienta economica

Note de curs

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 1


1. INTRODUCERE

1.1 Construcţiile, ramură de bază a producţiei materiale


Construcţiile, ca ramură a producţiei materiale reprezintă procesul de execuţie al lucrărilor de
construcţii-montaj necesare asigurării creării de noi mijloace fixe şi a menţinerii construcţiilor
existente la un nivel tehnico-constructiv cât mai apropiat de cel iniţial.
Dezvoltarea construcţiilor constituie o condiţie esenţială pentru progresul celorlalte ramuri
productive deoarece asigură condiţiile corespunzătoare funcţionării normale a activităţii de
producţie.
La realizarea investiţiilor, cca. 30-40 % din fonduri revin producţiei de construcţii-montaj.
Lucrările de construcţii-montaj servesc unor scopuri diferite:
 adăpostirea şi crearea condiţiilor materiale de trai oamenilor (clădiri de locuit),
 satisfacerea nevoilor social-culturale ale populaţiei (spitale,şcoli, săli de spectacole
etc.),
 producţia de bunuri materiale (clădiri şi construcţii speciale inginereşti),
 producerea şi transportul energiei electrice (baraje, centrale termo-, hidro-, şi
nuclearo-electrice, reţele electrice etc.),
 căi de transport (căi ferate, drumuri, poduri, tuneluri, porturi, cheiuri etc.),
 îmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, desecări, regularizări de cursuri de apă,
corectarea torentelor etc.),
 depozitarea şi conservarea bunurilor (silozuri, magazii, depozite etc.),
 instalaţii interioare şi reţele de alimentare cu apă şi de canalizare necesare
funcţionării tuturor categoriilor de construcţii,
 montajul utilajelor şi instalaţiilor tehnologice necesare producţiei, transportului etc.
1.2 Particularităţi ale producţiei de construcţii-montaj
Producţia de construcţii-montaj, deşi prezintă multe asemănări cu unele din ramurile
producţiei industriale, asemănări ce se accentuează odată cu creşterea gradului de industrializare
a construcţiilor, totuşi prin esenţa ei prezintă o serie de particularităţi. Aceste particularităţi şi
implicaţiile lor sunt:
1) Procesul de producţie în construcţii-montaj are un caracter de mobilitate; spre deosebire de
industrie, produsul este fix iar mijloacele de producţie sunt mobile. Aceasta necesită mutarea
periodică a mijloacelor de producţie şi a organizării de pe un amplasament pe altul, în condiţii şi
caracter de provizorat. Condiţiile de lucru sunt obiectiv mai dificile decât în industrie,
constructorului fiindu-i limitat timpul material pentru perfecţionarea organizării pe acelaşi
amplasament.
Implicaţii:
- organizarea distinctă a fiecărui şantier;
- dificultăţi în asigurarea continuităţii folosirii resurselor umane şi materiale;
- necesitatea de a asigura un caracter mobil pentru utilajele de construcţii;
- unele cheltuieli specifice: organizarea şantierului, montarea, demontarea şi transportul
utilajelor la şi de la şantier, reamenajarea amplasamentului la terminarea lucrărilor.
2) Cea mai mare parte a volumului de lucrări se desfăşoară în aer liber, ceea ce face ca
activitatea de construcţii-montaj să suporte, mai mult decât orice altă activitate, influenţa factorilor
atmosferici.
Implicaţii:

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 2


- influenţează activitatea muncitorilor; de exemplu, pe timp friguros muncitorii sunt îmbrăcaţi
mai gros, mişcările le sunt îngreunate iar la anumite intervale de timp trebuie să intre la adăpost
pentru a se încălzi;
- influenţează unele procese tehnologice, care nu se pot realiza la temperaturi foarte scăzute.
3) Caracterul de unicat, pe care îl au foarte multe din obiectele de construcţii, conferă activităţii
de construcţii-montaj particularităţile unei producţii de serie mică, cu implicaţiile nefavorabile care
decurg din aceasta.
Implicaţii:
- necesitatea unor proiecte specifice pentru fiecare lucrare;
- necesitatea elaborării unei documentaţii economice pentru stabilirea preţului pentru fiecare
lucrare.
4) Caracterul foarte complex al producţiei de construcţii-montaj. Obiectele de construcţie pot
avea varietate mare în ceea ce priveşte : alcătuirea lor, sortimentele de materiale şi mijloacele de
muncă utilizate, soluţiile tehnice, tehnologice şi organizatorice adoptate etc., chiar pentru aceeaşi
tema dată.
Implicaţii:
- efectuarea unei analize ştiinţifice a proceselor de producţie, în corelaţie cu condiţiile concrete;
- stabilirea majorităţii soluţiilor tehnologice, organizatorice, de planificare şi de conducere, pe
bază de optimizări, luând în considerare mai multe variante;
- întocmirea la toate nivelurile (obiecte de construcţie, şantiere, întreprinderi) a unor proiecte de
organizare complexe (tehnologie, organizare şi planificare) pentru ordonarea şi corelarea în spaţiu
şi timp a tuturor activităţilor;
- pregătirea proceselor de producţie şi urmărirea riguroasă a aplicării soluţiilor de tehnologie,
de organizare şi planificare, cuprinse în proiectul de organizare.
5) Volumul mare al obiectelor de construcţie şi masa mare a materialelor manipulate şi
introduse în operă.
Implicaţii:
- mecanizarea manipulării şi transportării materialelor, cu atenţie deosebită la articolele de
lucrări care implică masă mare de materiale;
- planificarea şi organizarea riguroasă a transporturilor;
- mijloace de transport specializate pentru transportul materialelor, semifabricatelor şi
prefabricatelor cu greutăţi şi volume mari şi/sau condiţii speciale privind poziţia în timpul
transportului.
6) Ciclul de producţie îndelungat, pentru realizarea produsului (obiectul de construcţie), asociat
cu procentul ridicat al producţiei neterminate, conduce la importante imobilizări de fonduri
circulante şi la mărirea costurilor de producţie.
Implicaţii:
- necesitatea reducerii duratelor de execuţie a obiectelor de construcţie, prin măsuri
corespunzătoare de ordin tehnologic şi organizatoric, optimizarea planificării executării lucrărilor de
construcţii-montaj;
- necesitatea decontării pe parcurs a producţiei realizate (lunar) şi nu pe baza producţiei finite.
Având în vedere cele de mai sus apare evident că producţia de construcţii-montaj trebuie
abordată într-un mod specific atât în ceea ce priveşte organizarea execuţiei cât şi în ceea ce
priveşte rezolvarea aspectelor economice.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 3


2. FACTORII PARTICIPANŢI LA REALIZAREA CONSTRUCŢIILOR

La înfăptuirea unei lucrări de construcţii au existat întotdeauna trei roluri principale şi


distincte:
1. Clientul (beneficiarul, numit uneori şi "promotorul")
2. Proiectantul (uneori numit şi consultantul)
3. Constructorul (antreprenorul)
În decursul secolelor şi prin forţa împrejurărilor unele din aceste roluri separate au
putut fi asumate de către o singură persoană sau organizaţie.
Clientul, comandă lucrarea şi asigură plata lucrării. Rolul proiectantului, care a revenit
la început arhitectului, odată cu apariţia acestei profesiuni, s-a amplificat pe măsura
progresului tehnic, a creşterii complexităţii construcţiilor şi a importanţei rezistenţei
materialelor, transferându-se inginerului. Rolul con structorului, care a putut fi asumat
odinioară de un zidar sau de un meseriaş iscusit, s-a extins mult în timpurile moderne
spre a se ajunge la antreprenorul de astăzi.
2.1 Rolul clientului din sectorul public sau privat
Clientul are 10 responsabilităţi (obligaţii):
1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins;
2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească;
3. Efectuează sau obţine o analiză cost-beneficiu a propunerii;
4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi ale clientului;
5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor;
6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plată şi se asigură că sumele
corespunzătoare vor fi disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu costurile
angajate;
7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine veniturile sau
mijloacele necesare pentru a face faţă acestor costuri;
8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor;
9. Determină / aprobă, programul / calendarul lucrării;
10. Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu
ţelurile / criteriile iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că lecţiile sunt
învăţate şi folosite înainte ca o altă lucrare similară să fie întreprinsă în viitor.

1. Concepe scopul lucrărilor / proiectului de întreprins


Cu toate că există diferenţe mari între tipurile de proiecte iniţiate de clienţii din
sectorul public şi privat şi între obiectivele acestora, de exemplu în cazul celor dintâi -
drumuri, alimentări cu apă, irigaţii, energie, sisteme de telecomunicaţii, destinate
"binelui public" şi dezvoltării economice pe termen lung a ţării - iar în cazul celor din
urmă proiecte care răspund nevoilor specifice unei persoane sau companii - construirea
unei ferme, unei fabrici, a unor birouri, sau realizarea în scopuri "speculative" de clădiri,
magazine sau construcţii industriale pentru a fi vândute sau închiriate în scopul
profitului; în ambele cazuri clienţii, fie că sunt departamente guvernamentale, persoane
sau companii mici sau mari trebuie să aibă o preocupare comună: de a obţine maximum
din banii pe care-i învestesc / cheltuiesc.
Ambele categorii de clienţi trebuie, aşadar, să gândească şi să se manifeste ca oameni de
afaceri. Doar pentru că oficialii şi reprezentanţii aleşi din sectorul public nu cheltuiesc banii
personali ci mai degrabă banii din punga publică nu există nici un motiv pentru care n-ar trebui să

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 4


dovedească aceeaşi grijă în luarea deciziilor şi în căutarea obţinerii beneficiului maxim din
investiţiile lor ca şi fermierul atunci când cumpăneşte în a construi un hambar sau a cumpăra un
tractor sau directorii de companie care examinează priorităţile concurând la fondurile lor limitate
sau posibilităţile care li se deschid şi riscurile legate de fiecare opţiune sau decizie. Nici un client
nu are resurse nelimitate şi toţi sunt răspunzători în faţa cuiva pentru acţiunile lor - fie că este
vorba de familia lor, de acţionari sau de alegători. Există multe lucruri care ne-ar place tuturor să le
construim - se aud în permanenţă cereri gălăgioase pentru cheltuieli mai mari ale sectorului public
pentru drumuri noi şi mai bune, căi ferate, locuinţe, şcoli, spitale, locuri de recreare, pentru a
menţiona doar câteva - o grămada de idei - dar nu ne putem permite să atacăm în fiecare an decât
un număr limitat de lucrări. Fiecare trebuie justificată, de cele mai multe ori printr-o analiză cost -
beneficiu, demonstrându-se o folosire prudentă a resurselor reduse şi probabilitatea venitului bun
adus de investiţie - luând desigur în considerare toate aspectele sociale şi economice asociate. Şi
în sectorul privat există o mulţime de idei şi unele exemple superbe de iniţiativă antreprenorială de
la locuinţe la construcţii pentru comerţ, timp liber, la spitale particulare sau chiar o universitate dar
şi clădiri goale reprezentând dovada unor decizii greşite sau prea optimiste atunci când au fost
luate sau dovada că cineva care a crezut că ştia ce doreau oamenii s-a înşelat pur şi simplu! Iar
din exemplele marelui avantaj care derivă din clarviziunea oamenilor şi voinţa de a asuma riscuri şi
de a sprijini propriile judecăţi - fie în sectorul public sau privat - unii sunt deasupra opiniei sau
presiunii publice, alţii sunt sensibili la gălăgia publică.
Aşadar oricine trebuie să simtă că poate contribui la promovarea ideilor şi conceptelor pentru
binele public şi economic în sectorul public în timp ce, tot astfel, persoane individuale sau companii
private / publice vor dori şi vor trebui să fie receptive la cererile publice pe care le percep şi să vină
în întâmpinarea lor, asigurând facilitaţi şi servicii care, odată disponibile, vor crea interes, cerere şi
deci venituri şi profit. Dar în ambele cazuri - sectorul public în egală măsura cu cel privat - trebuie
adoptată o abordare de pe poziţia omului de afaceri, iar proiectele propuse trebuie să fie pe deplin
justificate, utilizând în măsură cât mai mare cu putinţă analizele de cost şi risc-beneficiu.

2. Defineşte funcţiunile pe care lucrările trebuie să le îndeplinească


Una e să concepi o lucrare - să ai o idee bună – cu total alta e să precizezi scopurile şi
obiectivele, deseori încă şi mai greu este să spui în detaliu cum se va comporta în decursul
timpului. Să luam de exemplu proiectul unui drum. Poate să pară foarte evidentă necesitatea unei
legături mai bune între o nouă investiţie sau o sursă de materii prime şi o zonă industrială
existentă.
S-ar putea să nu mai fie la fel de clar, totuşi, care va fi traficul iniţial şi cum ar putea creşte în
timp acest trafic şi, ca atare, când se pune problema stabilirii lăţimii, a aliniamentelor verticale şi
orizontale, a modului de execuţie, a tipurilor de racordări şi a terenului de expropriat, vor trebui
făcute estimări şi ipoteze asupra acestor parametri vitali. Este funcţia drumului numai de a crea o
legătura rapidă pentru traficul industrial care va fi generat la deschiderea lui sau construirea lui
creează ocazia de a se deschide alte zone pentru investiţii, de a înlocui alte trasee şi/sau de a
prelua o creştere în viitor a traficului? În egală măsură, în cazul unei unităţi industriale în scop
speculativ - ce fel de industrie este şi deci ce fel de încărcări şi de accese se au în vedere, iar
prevederea unor dotări minimale va impieta viitoarea utilizare sau vânzare ?
Mergând mai departe, funcţiunile trebuie în cele din urmă traduse în condiţii tehnice de detaliu
care să poată fi evaluate de antreprenor. Există un adagiu - "dacă nu poţi preciza ceva, nu poţi nici
să-i pui preţul"; este vital ca clienţii, din sectorul public sau privat, să ştie cu claritate ce doresc de
la o anumită lucrare, iar atunci când este construită "să se potrivească scopului".
Este de asemenea foarte important ca aceste scopuri şi condiţiile tehnice asociate cu ele să
fie exprimate clar de la început, deoarece odată ce lucrarea a ajuns la nivelul elaborării detaliilor de
proiectare, schimbările târzii ale exigenţelor vor conduce la costuri importante. Aceste costuri vor

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 5


creşte considerabil dacă modificările survin şi mai târziu, în timpul perioadei de execuţie, iar
antreprenorii vor cere - şi pe bună dreptate, probabil - să fie bine recompensaţi nu numai pentru
munca suplimentară dar şi pentru întreruperile şi întârzierile pe care le-ar putea pricinui aceste
modificări. Asemenea schimbări se dovedesc de regulă foarte profitabile pentru antreprenori dar
costisitoare pentru clienţi!
Aranjamentele contractuale pentru execuţie sunt în mod necesar destul de inflexibile şi cu
toate că idealul ar putea fi un "parteneriat" între client şi antreprenor, în realitate şi într-o economie
de piaţă unde contractul s-a câştigat prin licitaţie sau prin negocieri dure, relaţia dintre cele două
părţi se va stabili în mare măsură pe o bază de afaceri. Antreprenorul urmăreşte nu numai să-şi
recupereze costurile dar să realizeze un profit pentru a servi la învestiţii ulterioare în compania sa,
în timp ce clientul este preocupat să menţină cheltuielile în limita bugetului iniţial. Este crucial,
aşadar, ca clientul să fie de la început limpede precum cristalul în privinţa funcţiunilor şi scopului
lucrărilor propuse, iar acestea să fie enunţate explicit în documentele contractuale aferente.

3. Efectuează sau obţine o analiză cost-beneficiu a propunerii


S-a atras deja atenţia asupra importanţei determinării de la bun început a valorii unei lucrări
preconizate.
Analizele cost-beneficiu se înscriu de la simpliste la complexe dar împărtăşesc un ţel comun,
acela de a încerca să coreleze cheltuielile cu venitul sau beneficiul obţinut în timp, şi să o facă pe o
bază cât mai obiectivă cu putinţă. Deoarece beneficiile, îndeosebi cele pe termen lung, sunt
deseori destul de intangibile şi subiective, aceasta nu este o ştiinţă exactă dar, oricum, asigură
mijloace foarte bune de a compara o propunere de investiţie cu o alta şi, cu cât propunerile sunt
mai apropiate (de exemplu o variantă de drum cu o alta), cu atât rezultatele sunt mai relevante şi
mai exacte.
Analizele cost - beneficiu ale proiectelor de drumuri naţionale, de exemplu, se bazează pe un
număr de parametri care iau în considerare nu numai costul iniţial ci şi dobânda la acesta pentru
orice perioadă de rambursare a împrumutului (adică întregul capital de finanţare a proiectului),
avantajele obţinute prin reducerea timpului de deplasare şi accidentele pe durata propusă de viaţă
a lucrării (luând în considerare creşterea traficului în cursul acelei perioade şi făcând diferenţierea,
între vehiculele uşoare şi cele grele), efectul negativ sau pozitiv asupra mediului, contribuţiile pe
care lucrarea le-ar putea aduce industriei, societăţii şi comerţului şi alţi câţiva factori care împreună
pot fi traduşi într-o rată pozitivă sau negativă de venituri în primul an. Se evaluează cifrele care dau
valoarea costurilor prezente, valoarea beneficiilor prezente şi valorile prezente nete admiţându-se
capitalizarea pe o perioada de, să zicem, 30 ani. Pentru fiecare proiect, supus de autoritatea locală
în materie de drumuri în vederea obţinerii suportului financiar (subvenţiei) de la guvernul central,
trebuie transmisă şi o asemenea analiză într-o formă tip care să permită autorităţilor centrale să
compare proiectele pe scară regională şi naţională şi să fixeze priorităţile.
Analize cost - beneficiu similare se efectuează asupra principalelor proiecte de reparaţii
capitale ale şoselelor, luând în considerare costurile, durata de serviciu rămasă şi metode
alternative de intervenţie.
Principiul comparării costului real şi complet al unei lucrări pe durata admisă de viaţă cu
beneficiile pe care le-ar putea genera (pentru mediu, viaţa socială, comerţ) este important şi, cel
puţin în cazul sectorului public, reprezintă un mijloc vital de a asigura folosirea resurselor reduse în
modul cel mai avantajos din punctul de vedere al costului şi beneficiilor, pentru binele public
general. Asta nu înseamnă a susţine că investiţia urmează întotdeauna un asemenea sistem
obiectiv şi analitic şi este limpede că pot fi, şi deseori sunt, intervenţii pentru remedierea unor
anomalii particulare sau ca urmare a preocupării excesive a publicului sau chiar din oportunism
politic. Dar, în sens larg, alocaţiile de resurse de către autorităţile centrale sunt supuse analizei de
detaliu a ratei venitului pentru capitalul ce trebuie investit, fie că este vorba de drumuri, şcoli,

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 6


spitale sau locuinţe sociale. Ceea ce nu se realizează - încă - este efectuarea unor asemenea
comparaţii între diferitele forme de investiţie ale diferitelor ministere, deoarece uneori criteriile sunt
destul de diferite iar alocarea de resurse între asemenea departamente şi autorităţile aferente este
necesarmente bazată pe un spectru larg de obiective politice şi economice.
Trecând la sectorul privat, o companie publică sau o mare companie privată care să ia în
considerare posibilitatea de a investi într-o nouă fabrică sau de a face o investiţie cu caracter
speculativ, va întreprinde la început o riguroasă examinare critică a propunerii / posibilităţii, a
ipotezelor făcute şi a riscurilor implicate şi va stabili beneficiul posibil adus de cheltuiala propusă în
cazul unor scenarii de prognoză, pornind de la cel mai prost la cel mai probabil şi până la cel mai
favorabil – luând în considerare costul “banilor” pe parcursul perioadei de împrumut, venitul anual,
costurile întreţinerii şi serviciilor şi făcând estimări asupra inflaţiei.
Timpul de aşteptare pentru care compania ar trebui să fie pregătită înainte de a aştepta
acumularea profitului variază în funcţie de tipul lucrării, de "siguranţa" investiţiei şi de riscurile
implicate. Cu cât siguranţa este mai mare şi riscurile sunt mai reduse, cu atât este mai lung timpul
pe care băncile / investitorul sunt pregătite a-1 aştepta înainte ca investiţia să aducă beneficii.
Numai după ce s-au întreprins toate acestea, poate fi luată o decizie dacă merită să se
promoveze lucrarea şi chiar în acest stadiu o companie prudentă ar putea lua în considerare
posibilităţi alternative.
Aşadar, vedem că atât în sectorul public cât şi în cel privat este esenţială efectuarea unui
studiu atent, comparând cheltuielile necesare cu cea mai bună estimare a veniturilor şi beneficiilor
care vor rezulta din perioada de finanţare cu capital a lucrării, astfel încât valoarea ei adevărată să
poată fi evaluată. Unele din aceste beneficii nu pot fi cuantificate şi unele lucrări sunt justificate prin
raţiuni mult prea evidente şi clare. Nu se pledează pentru vreun sistem birocratic rigid care ar sta
în calea unor asemenea proiecte sau a progresului ci, mai degrabă, se pledează pentru un cadru
general de principii care să asigure obţinerea valorii maxime a banilor, cadru care trebuie urmat cât
mai strict cu putinţă ori de câte ori şi oriunde există îndoieli sau opţiuni.

4. Stabileşte prioritatea proiectului în raport cu alte nevoi / priorităţi ale clientului


La punctele 2 şi 3 de mai sus s-au adus suficiente argumente pentru a ilustra acest aspect. Cu
resurse limitate, este de importanţă crucială cheltuirea fiecărui leu cu maximum de avantaj.
Cererile sunt enorme şi trebuie făcută o alegere dificilă (uneori imposibilă) între a soluţiona
problemele imediate sau a investi în infrastructură pentru beneficiul economic pe termen lung şi
bunăstarea socială a ţării şi a comunităţilor. În mod clar nu se pot da sfaturi în această privinţă şi ar
fi o utopie să credem că avem răspunsuri la problemele cu adevărat grele, dar cel mai bun lucru
este să se atragă atenţia asupra importanţei şi avantajelor încercării de a estima, cât de
aproximativ, valoarea unui proiect în comparaţie cu altul, atât în privinţa derulării în timp cât şi în
cea a resurselor necesare.

5. Obţine autorizaţiile necesare pentru executarea lucrărilor


La prima vedere s-ar părea că e un lucru care se înţelege de la sine dar este posibil ca orice
omisiune pe acest tărâm ar putea avea consecinţe serioase şi costisitoare; se va adânci puţin în
continuare acest subiect. În majoritatea formularelor de contract privitoare la activităţile de
execuţie, clientului i se cere să se asigure că s-au obţinut toate autorizaţiile, permisele şi drepturile
de acces / folosinţă pentru a da posibilitatea antreprenorului să treacă la lucru. Proprietarii
particulari de terenuri şi clădiri aşteaptă să fie despăgubiţi pentru pierderea de terenuri / clădiri şi
pierderea sau interferarea în folosinţa unor proprietăţi, în timp ce autorizaţiile de construire şi
aprobările de la autorităţile competente trebuie obţinute înainte de atacarea lucrării. Orice eşec pe
acest front ar putea conduce la întârzieri costisitoare sau chiar la abandonarea lucrării, pentru care
antreprenorul va cere şi, probabil va fi îndreptăţit, substanţiale compensaţii. Un asemenea

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 7


eveniment ar putea submina cu totul lucrarea şi, în cazul cel mai rău, va duce la faliment un client
cu capital redus sau fără capital în spate sau care a mizat totul pe obţinerea unui profit din lucrare.

6. Găseşte banii (capitalul) necesari pentru plăţi şi se asigură că sumele necesare vor fi
disponibile la timpul potrivit, ţinând pasul cu costurile angajate
Contractul stipulează ca clientul să-i plătească antreprenorului pe măsură ce înaintează
lucrările, fie la etape convenite fie, mai degrabă, pe baza unor evaluări lunare. Banii lichizi sunt
foarte importanţi pentru antreprenor întrucât în preţurile din ofertă el a presupus că venitul nu va fi
prea departe de cheltuieli şi, în orice caz, el ar putea să aibă dificultăţi în a convinge băncile să-i
mai împrumute bani fără garanţii corespunzătoare. Ca atare, clientul trebuie să se asigure nu
numai că întreaga sumă necesară pentru finalizarea lucrărilor va fi disponibilă, dar şi că modul de
eşalonare al disponibilităţilor va asigura rezerve faţă de programul de execuţie anticipat. În plus,
vor trebui să fie la îndemână alocaţii pentru cheltuieli neprevăzute pentru a finanţa orice modificări
sau a face faţă oricăror probleme neaşteptate sau de care nu s-a ţinut seama la momentul ofertei,
şi al căror cost cade în responsabilitatea clientului.
Trebuie să fie bine înţeles că într-o atare situaţie contractuală "preţul de buget" iniţial nu are
practic importanţă şi că în situaţia în care schimbările de soluţii, circumstanţe neprevăzute sau/şi
pretenţii pentru întreruperi sau întârzieri sunt considerate a fi puse în răspunderea clientului;
clientul va trebui să plătească indiferent dacă are sau nu bani puşi deoparte sau la dispoziţie.
Toate acestea întăresc cele spuse mai înainte cu privire la faptul că, mult înaintea licitaţiei, clientul
trebuie să fie sigur asupra funcţiunilor ce trebuie să le îndeplinească lucrarea şi deci să facă tot
ceea ce-i stă în putinţă spre a evita modificări ulterioare.

7. Anticipează viitoarele costuri de exploatare / întreţinere şi obţine veniturile sau


mijloacele necesare pentru a face faţă acestor costuri
Există pericolul ca clienţii - în special cei din sectorul public – să tindă a uita de costurile privind
exploatarea şi întreţinerea lucrărilor şi să se concentreze exclusiv asupra capitalului iniţial cerut de
investiţie. Deseori aceasta se întâmplă deoarece fie cele două bugete (de învestiţii şi de venituri)
sunt ţinute de persoane sau autorităţi diferite şi, în parte, şi pentru că este puţin probabil ca
iniţiatorii lucrărilor să aibă responsabilitatea de a le urmări şi după finalizare. Autorităţile prudente
caută să se asigure că bugetele lor de venituri anuale iau în considerare creşterea obligaţiilor în
concordanţă cu preluarea investiţiilor capitale finalizate. Dacă acest lucru nu este făcut, "gemul"
disponibil va trebui întins într-un strat mai subţire pe infrastructura în continuă creştere, ceea ce va
conduce ulterior la o întreţinere necorespunzătoare şi la lucrări de reparaţii sau reconstrucţie
excesiv de costisitoare.

8. Plăteşte proiectantul şi antreprenorul pe măsura derulării lucrărilor


Acest aspect a fost abordat suficient de detaliat la punctul 6 de mai sus.

9. Determină / aprobă, programul / calendarul lucrării


Cu toate că este o practică obişnuită ca în documentele contractuale să se specifice un
timp total maxim pentru finalizare - de regulă stabilit de client cu luarea în considerare a timpului de
execuţie estimat în mod rezonabil - rămâne în răspunderea antreprenorului să întocmească un
program detaliat al lucrărilor, program pe care clientul - sau mai degrabă proiectantul - va fi solicitat
să-1 confirme ca acceptabil.
Este important ca clientul să se convingă că programul propus de antreprenor răspunde
exigenţelor sale atât în privinţa datelor stadiilor intermediare şi terminării integrale cât şi în privinţa
aranjamentelor pe care le-a făcut pentru finanţare (la care s-a făcut referire la punctul 6) precum şi

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 8


a oricăror restricţii asupra accesului pe teren. La unele proiecte pot fi necesare lucrări care să se
desfăşoare în avans, înaintea contractului principal, iar clientul va trebui să se convingă că
programul corespunde, pentru reducerea la minim a riscului de întrerupere şi întârziere.

10. Examinează critic / urmăreşte comportarea lucrării terminate în raport cu ţelurile /


criteriile iniţiale, identifică răspunsurile şi se asigură că lecţiile sunt învăţate şi folosite
înainte ca o altă lucrare similară să fie întreprinsă în viitor
În esenţă, este vorba de a fi siguri că învăţăm din greşeli! Prea des greşelile sunt acoperite -
fie din jenă, fie din frica de a le recunoaşte - şi ca urmare, lecţiile care ar trebui învăţate sunt
irosite. Întotdeauna pot fi aduse îmbunătăţiri în proiectare şi execuţie; dacă ar fi posibil, să se
aducă amendamente, pe baza a ceea ce ştim la sfârşit, orice proiect ar fi realizat în condiţii mult
mai bune. Multe lecţii pot fi învăţate doar la câţiva ani după terminarea lucrării, când greşelile
ascunse şi cauzele acestora sunt identificate.
În consecinţă, există avantaje în a folosi şi forma antreprenori şi proiectanţi cu experienţă -
îndeosebi în domeniul lucrărilor speciale - pentru a contribui la reducerea ciclului de învăţare şi a
minimiza riscul greşelilor şi erorilor de judecată.

Concluzii
S-a făcut o scurtă prezentare a principalelor obligaţii şi responsabilităţi ale clientului într-o
situaţie reglementată prin contract. Tema subsidiară o reprezintă importanţa şi necesitatea de a
gândi şi cântări lucrurile în mod clar şi concret înainte de angajarea lucrării. Erorile şi omisiunile în
această etapă îl vor costa mai târziu scump pe client. Timpul folosit la început pentru determinarea
obiectivelor de bază şi a funcţiunilor şi pentru evaluarea valorii lucrării şi poziţiei prioritare în raport
cu alte opţiuni şi posibilităţi, se va dovedi a fi un timp cheltuit cu folos.

2.2 Rolul proiectantului

Proiectantul (firma de consultanţă inginerească) are un rol foarte complex şi constă în:
- reprezintă o sursă de consultaţii competente;
- elaborează studii pentru selecţia celui mai bun proiect;
- proiectează, dacă este necesar, asigură proiecte complete, pe baza cărora
contractantul să poată executa lucrarea;
- supraveghează lucrările pe şantier, în numele clientului, detaşând personal rezident
pe şantier;
- elaborează studii de fezabilitate;
- promovează proiecte valoroase.
Supravegherea lucrărilor
În unele ţări (de ex: Marea Britanie) proiectantul supraveghează pe şantier executarea
lucrării pentru proiectele proprii. La toate aceste lucrări proiectantul are personal rezident
la locul de execuţie al lucrării. Rolul acestuia variază, dar în mod tradiţional sunt
reprezentanţii beneficiarului pe şantier, având o poziţie precis definită în contractul
încheiat între beneficiar şi antreprenor. Se cere antreprenorului să execute lucrarea în
conformitate cu graficul şi procedeele de lucru stabilite. Supraveghează dacă lucrările
corespund cu planurile şi specificaţiile, şi se pretinde un standard ridicat al lucrărilor.
Proiectantul dă acordul asupra măsurătorilor, sunt solicitaţi să rezolve disputele care apar
în afara contractului, în condiţii de imparţialitate. Proiectantul este responsabil în mare
parte de siguranţa personalului şi a lucrării respectând reglementările. Aceste îndatoriri
oferă evident, un rol de conducere în realizarea lucrării, dar în ultima vreme, datorită

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 9


modului în care este administrat proiectul acest rol are în multe cazuri tendinţe de
schimbare.
Studiul de fezabilitate
Un aspect major al muncii consultantului este întocmirea Studiul de Fezabilitate.
Printr-un Studiu de Fezabilitate se înţelege o evaluare detaliată a unui proiect în care
sunt dezvoltate un număr de soluţii inginereşti şi aspectele financiare şi economice ale
opţiunilor studiate şi comparate. Rezu1tatul studiului va fi o definire clară a schemei
selectate, de preferat cu adoptarea soluţiei inginereşti optimă, cu problemele inginereşti
rezolvate, cu costurile estimative şi problemele economice rezolvate. Beneficiarul poate
începe proiectarea detaliată având încredere în problemele inginereşti şi calculul
costurilor. Un studiu de fezabilitate poate conţine o programare a investigaţiilor de teren,
suficientă pentru a permite evaluarea corectă a variantelor şi a costurilor.
Un studiu de fezabilitate complet joacă un rol cheie în mărimea sumei care este
acordată fie de către guvern, fie de agenţii internaţionale de împrumut cum ar fi de
exemplu Banca Mondială sau băncile comerciale. Tehnicile de elaborare a acestor studii,
şi informaţiile cerute de către finanţatori sunt adesea impuse de aceştia.
Competenţa expertizei
În străinătate (model spre care se tinde) competenţa unei consultanţe este mai
extinsă decât cea a unui institut de proiectare din România. De exemplu, o firmă de
consultanţă specializată în proiecte hidrotehnice acoperă toate componentele privitoare la
alimentarea cu apă a oraşelor şi apele uzate rezultate: baraje, conducte de alimentare,
rezervoare; epurarea apelor uzate şi modul de lucru; staţii de pompare; reţele de
conducte distribuitoare de apă; canale de colectare; descărcări în mare; tehnici de
epurare şi curăţire a depunerilor. De asemenea are contribuţii semnificative în: studii
privitoare la resursele de apă; irigaţii; porturi; diguri; prevenirea inundaţiilor; studii legate
de mediul înconjurător; prevenirea şi controlul poluării industriale; reabilitarea lucrărilor
de îmbunătăţiri funciare abandonate; hidroenergie; dezvoltare urbană şi rurală; amenajări
de terenuri de sport, parcuri, etc.; canalizarea oraşelor; studii de management; activităţi
de pregătire şi instruire.
Multe din firmele de consultanţă din străinătate sunt multidisciplinare. Unele firme
mari pot oferi game largi de servicii de la alimentarea cu apă a oraşelor, căi de
comunicaţie (drumuri, căi ferate), instalaţii industriale, generatoare de putere până la
proiecte arhitectonice şi proiectare structurală complexă. Astfel de firme sunt
internaţionale, iar cantitatea de muncă necesară pentru a susţine lucrări în această
diversitate de domenii este foarte mare.
Există multe firme mici care lucrează numai într-o ţară sau chiar numai într-un singur
oraş care însă pot oferi o gamă largă de servicii chiar dacă se restrâng la proiecte de
dimensiuni mici şi mijlocii.
Dimensiunea competenţelor firmelor de consultanţă din străinătate este mai mare
decât cea a unui institut de proiectare echivalent românesc. Poate cea mai extinsă arie
este cea în domeniul analizei economice şi financiare. O firmă de consultanţă
inginerească va asigura ca parte a studiului de fezabilitate o analiză complexă a
proiectului - aceasta va include tehnici de reducere a circulaţiei disponibilităţilor
financiare lichide, evaluarea corectă a preţurilor, beneficii, analize operaţionale. Firma
poate angaja economişti sau poate folosi ingineri specializaţi în ingineria economică.
Inginerii trebuie să fie familiarizaţi cu aceste tehnici pe care le folosesc în domeniile lor
de activitate. De asemenea trebuie să folosească şi tehnici de analiză financiară. Aceasta

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 10


nu înseamnă însă că toate firmele de consultanţă au în permanenţă personal specializat
în toate domeniile, aceasta nu este eficient, dar inginerii firmei trebuie să cunoască toate
acestea, să cunoască cerinţele unei expertize, să fie capabili să colaboreze cu toţi
experţii. Un inginer consultant este responsabil pentru munca depusă de echipa lui.
Rolul unui consultant într-un proiect poate fi acela de a formula politica de acţiune, şi
aceasta în afară de sarcinile inginereşti imediate. Aceasta nu înseamnă că el trebuie să
se interpună în acest proces, dar el are datoria de a înţelege implicaţiile muncii sale. El
poate elabora analize şi poate trage concluzii pentru a putea contribui la luarea
decizii1or.

Capacitatea de comunicare
Se acordă foarte mare importanţă comunicării cu clientul. Un consultant incompetent
este cel care ascultă o scurtă expunere şi vine peste un an cu "răspunsul". Consultantul
reprezintă o extensie a echipei beneficiarului, o parte din aceasta. Consultantul trebuie să
lucreze în permanenţă cu clientul, să se implice în procesul de evoluţie al studiului sau al
proiectului, să facă rapoarte privitoare la progresele înregistrate, să recomande schimbări
sau noi direcţii de acţiune dacă apar elemente neprevăzute, informând clientul despre
costurile estimative ale proiectului. Scopul este de a asigura clientul că rezultatele
obţinute de consultant răspund nevoilor acestuia şi corespund cu obiectivele sale.
Desigur este mult mai uşor de spus decât de făcut, şi nu totdeauna acest obiectiv este
realizabil.
Obiectivitate şi integritate
În faza de analiză şi studiu a proiectului consultantul trebuie să fie obiectiv în
analizarea şi prezentarea faptelor. Rolul consultantului nu este de a influenţa politica de
investiţii. Consultantul poate recomanda modul de acţiune dacă se cere acest lucru, dar
aceste recomandări trebuie să se bazeze pe fapte obiective. Consultantul poate prezenta
alternative fezabile. El nu trebuie să fie influenţat de chestiuni de ordin politic, de propriul
său interes, sau de interesele altor grupuri. Rolu1 consultantului este de a prezenta celor
care iau decizii toţi factorii relevanţi şi consecinţele fiecărui mod de acţiune.
Clientul, care poate avea dificultăţi în luarea deciziilor pe baza consultanţei oferite,
poate avea încredere deplină în consultanţa oferită, pentru că aceasta este obiectivă şi
nu este influenţată.
Este important de spus că un consultant nu este întotdeauna o persoană îndrăgită.
Adevărurile economice sunt deseori foarte rigide. Mulţi dintre noi ne-am ataşat de un
proiect şi nu am vrut să auzim că acesta nu este viabil, că nu poate fi justificat, şi că nu ar
trebui realizat. De aceea un consultant competent nu este întotdeauna o persoană
populară.
Un consultant trebuie să înţeleagă obiectivele şi priorităţile clientului şi să fie capabil
să ofere alternative. Proiectele pot avea perioade lungi de elaborare; în primul rând
trebuie să stabilească obiectivele principale, după care să stabilească obiectivele
secundare; această structurare este pentru a permite firmei ca în urma fazelor iniţiale să
găsească direcţiile de acţiune ulterioare, sau, de exemplu, evaluarea răspunsului dat de
viitorii beneficiari ai unui proiect de lucrări publice, pentru formarea bazei de decizie
viitoare. Acest proces este un aspect cheie al procesului de comunicare (feedback).

2.3 Rolul antreprenorului

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 11


Pentru abordarea de către Antreprenor a contractului, acesta desfăşoară o serie de activităţi
specifice. Diferitele activităţi care trebuie duse la bun sfârşit sunt:
1. Identificarea posibilităţilor de lucru
2. Precalificarea pentru selecţia în vederea ofertei
3. Oferta pentru licitaţie - estimarea preţului
4. Executarea lucrării
5. Plata şi lichidarea
1. Identificarea posibilităţilor de lucru
Va fi necesar ca antreprenorul să identifice proiecte de construcţie avute în vedere de clienţi şi
să-i facă pe aceştia şi pe proiectanţii aleşi de ei să ştie de el şi de interesul lui de a face ofertă la
lucrarea lor. Antreprenorul va realiza acest lucru făcând vizite regulate la clienţi şi la proiectanţi,
stabilind contacte personale în industrie şi aiurea, studiind cu atenţie ziarele de interes naţional şi
local, urmărind emisiunile de radio etc. şi căutând să fie la curent cu informaţiile secrete şi
zvonurile care circulă în lumea construcţiilor.
2. Precalificarea
Pentru anumite proiecte, clientul sau proiectantul acestuia pot hotărî să aleagă antreprenorii
pe care doresc să-i aibă ca ofertanţi pentru lucrare, convocându-i la o sesiune de precalificare în
care antreprenorul va fi în măsură să prezinte informaţii complete asupra posibilităţilor sale. Acest
lucru se face adesea când lucrările sunt deosebit de complexe, iar clientul trebuie să fie convins de
capacitatea antreprenorului de a prelua lucrarea.
3. Oferta pentru licitaţie
După ce antreprenorul a avut succes în dobândirea documentelor pentru licitaţie el va începe
să stabilească preţul lucrării de construcţie pe o bază cât mai competitivă. În acest scop el
utilizează experţi în întocmirea devizelor, versaţi în conceperea unor tehnologii de lucru originale şi
în estimarea costului articolelor din măsurătoare. Aceştia vor fi ingineri cu pregătire multilaterală şi
cu experienţă în realizarea unor construcţii dintre cele mai diferite. În echipa de întocmire a
devizelor vor fi şi specialişti în aprovizionare, bine informaţi asupra preţurilor curente ale
materialelor şi care să cunoască subantreprenori capabili să preia la preţuri competitive unele părţi
secundare ale contractului pentru care antreprenorul s-ar putea să nu dispună de utilajele de
construcţie necesare sau să nu dorească să le realizeze cu propria sa forţă de muncă. De
asemenea, antreprenorul va avea proiectanţi capabili să conceapă, împreună cu ceilalţi membri ai
echipei, cea mai economică succesiune a lucrărilor care să ţină seama de resursele disponibile şi
să asigure respectarea termenului de finalizare cerut de client.
Pentru pregătirea unei oferte competitive, antreprenorul trebuie să cunoască în detaliu
condiţiile din zona şi din şantierul în care urmează să se realizeze proiectul. În acest scop sunt
necesare vizite frecvente pe şantier şi întâlniri cu autorităţile locale şi cu alte instituţii implicate.
Costurile oferite prin deviz trebuie să includă cheltuielile neprevăzute ale antreprenorului precum şi
profitul necesar.
Toată această activitate trebuie să se încheie în perioada de timp oferită pentru pregătirea
ofertei care se poate situa oriunde între două săptămâni şi trei luni sau chiar mai mult, depinzând
de complexitatea contractului. Preţul de ofertă trebuie apoi transmis clientului la data cerută.
4. Execuţia lucrării
În cazul în care preţul de ofertă supus clientului este acceptabil şi se înscrie în limitele
bugetului anterior pregătit de proiectant, contractul va fi acordat antreprenorului ales, de regulă cel
care a supus cel mai redus preţ.
Antreprenorul care a câştigat trebuie apoi să mobilizeze resursele necesare pentru a începe

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 12


execuţia lucrării, de obicei în decurs de două sau trei săptămâni după ce i s-a încredinţat lucrarea.
Antreprenorul va trebui să transfere personal pe şantier spre a demara activitatea. Şeful de proiect
şi alţi membri marcanţi ai personalului vor fi desemnaţi înainte de întocmirea ofertei, dar alţi
membri ai corpului tehnic precum şi muncitori de înaltă calificare din forţa permanentă de muncă
vor trebui de asemenea ţinuţi pe şantier.
Trebuie plasate comenzi ferme de materiale şi încheiate subcontracte corespunzătoare pentru
a confirma înţelegerile cu caracter provizoriu şi ofertele făcute în perioada pregătirii ofertei.
Preţurile pot fi diferite, mai scăzute sau mai ridicate decât cele supuse în prealabil antreprenorului
la momentul ofertei, depinzând de disponibilitatea resurselor.
Vor trebui întreprinse măsuri de recrutare corespunzătoare pentru a completa forţa de muncă
cu mâna de lucru disponibilă în zona unde este situată lucrarea. Vor trebui organizate întâlniri cu
autorităţile din zonă spre a se conveni derularea în timp a lucrărilor, folosirea drumurilor de acces
şi altele, pentru finalizarea cerinţelor puse de programul de construcţie. Vor trebui amenajate pe
şantier birouri adecvate pentru personal şi ateliere care să asigure întreţinerea utilajelor necesare
la executarea lucrărilor. Pe lângă toate acestea, proiectantul va selecta şi va transfera la lucrare un
delegat al său numit inginer rezident precum şi personalul de şantier care vor răspunde de
supravegherea lucrărilor efectuate de antreprenor, spre a se asigura că toate sunt de calitate
corespunzătoare şi în concordanţă cu planurile din contract. Antreprenorul va trebui să supună
spre aprobare mostre din materialele pe care intenţionează să le folosească. Va trebui de
asemenea să prezinte spre aprobarea proiectantului fişe tehnologice pentru procedeele tehnice
propuse a fi adoptate.
Şeful de proiect din partea antreprenorului şi inginerul rezident din partea proiectantului vor
trebui să cadă de acord asupra unor metode corespunzătoare de comunicare între echipele
respective, astfel încât orice lucrare, de exemplu cofrajele, să fie inspectată înainte ca
Antreprenorul să fi încheiat stadiul respectiv de lucru. Aceasta se va realiza de obicei prin
transmiterea de către, antreprenor a programului săptămânal sau a altor programe pe termen scurt
spre a-1 informa pe inginerul rezident asupra intenţiilor sale. Ar putea fi necesară schimbarea unor
detalii ale lucrării, ca urmare a condiţiilor de pe şantier, iar inginerul rezident va trebui să confirme
în scris aceste modificări.
După cum s-a menţionat, lucrările efectuate sunt de obicei plătite pe baza unor rapoarte lunare
care să ateste realizarea lucrărilor. Inspectori ai ambelor părţi sunt responsabili cu pregătirea şi
acceptarea unor rapoarte şi cu autorizarea plăţii de către client. Separat de acestea, antreprenorul
va trebui să stabilească un sistem corespunzător de evidenţă a costurilor pentru a asigura
înscrierea costului lucrării întreprinse în limitele costului estimat prin buget. Această evidenţă va fi
ţinută de inspectori cu experienţă. Măsurătoarea lucrărilor se va face la intervale de timp
convenite, de regulă lunar.
Sistemele pentru lucrări provizorii vor trebui finalizate potrivit prevederilor din ofertă sau vor
trebui concepute din nou. Vor trebui comandate materiale pentru a se respecta programul de
producţie. Articolele care reclamă un termen lung de livrare vor trebui comandate cu mult înainte.
Utilajele de construcţii se vor comanda din parcul propriu de utilaje al antreprenorului, în cazul unei
utilizări pe termen lung, sau închiriate de pe piaţa locală sau naţională de utilaje de închiriat, în
cazul unor termene scurte sau al unor exigenţe speciale. Un manager experimentat al parcului de
utilaje, mecanici montori calificaţi pot fi necesari pentru a menţine utilajele în stare de funcţionare,
deseori în condiţii foarte grele.
Pentru a păstra şi elibera la cerere materiale, echipamente, haine de protecţie şi pentru a
urmări folosirea lor, va fi necesar un personal eficient la magazii, pe şantier.
După cum s-a arătat mai înainte, schimbări de soluţii şi alte instrucţiuni specifice vor trebui
confirmate în scris, împreună cu discutarea propunerilor privind lucrarea şi continuarea ei vor
genera o corespondenţă considerabilă între biroul de pe şantier al antreprenorului şi cel al

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 13


inginerului rezident. În acest scop va trebui recrutat personal de secretariat.
Vor trebui ţinute întâlniri regulate la toate nivelurile între membrii echipelor antreprenorului şi
proiectantului, spre a discuta evoluţia lucrărilor pe şantier şi alte probleme legate de contract.

5. Plata şi lichidarea
După cum s-a menţionat, plata pentru lucrările prestate de antreprenor se face progresiv (de
regulă lunar) pe baza măsurătorilor făcute în cursul perioadei respective. Cererile de plată sunt
făcute de inspectorii de cantitate din staff-ul antreprenorului. Ele sunt verificate de personalul
proiectantului care apoi emit o atestare asupra valorii lucrărilor efectuate, spre a fi plătite de client.
La închiderea lucrărilor din contract, aceiaşi inspectori de cantitate efectuează o măsurătoare
finală mai precisă a tuturor lucrărilor aferente proiectului respectiv. Unele din lucrările efectuate s-
ar putea să nu se regăsească în articolele din antemăsurătoarea iniţială şi pentru acestea vor
trebui convenite prin discuţii şi negocieri între părţi tarife noi, deduse din cele oferite în prealabil.
Aceste tarife vor fi incluse în măsurătoarea finală. În plus, pot apare pe parcursul lucrărilor unele
situaţii care din punctul de vedere al antreprenorului nu sunt acoperite prin documentele
contractuale. El va solicita o plată suplimentară pentru acestea. Majoritatea clauzelor contractuale
vor admite asemenea situaţii şi vor include modalităţile de a le rezolva.
Lichidarea finală va dura câtva timp şi se va realiza pe parcursul şi după perioada de garanţie
care este de regulă de 12 luni. La terminarea perioadei de garanţie, antreprenorul va avea
obligaţia să aducă în bună stare toate lucrările care au prezentat defecte de execuţie sau au
înglobat materiale necorespunzătoare. Proiectantul are răspunderea de a întocmi liste cu
asemenea lucrări şi a le supune atenţiei antreprenorului. După încheierea lucrărilor de remediere,
garanţia oprită pentru a-1 obliga pe Antreprenor să-şi îndeplinească obligaţiile, de obicei 5% din
valoarea contractului, fără a depăşi însă un anumit plafon maxim, va fi deblocată. Odată cu
înţelegerea finală asupra tuturor problemelor în litigiu proiectantul va emite către client un certificat
final de plată. După ce plata este efectuată, contractul va fi terminat.
Organizarea companiei
În timp ce descrierea precedentă a rolului antreprenorului s-a referit în principal la activitatea
de pe un singur şantier, se înţelege că se impune o organizare puternică, în afara şantierelor, spre
a susţine activităţile de pe şantiere. Majoritatea personalului antreprenorului va fi utilizată, la un
moment dat, pe numeroase şantiere în care compania are lucrări în curs. În acest sens nu este
cazul să se discute în detaliu organizarea din afara şantierelor, totuşi trebuie aduse unele precizări
asupra acestor operaţiuni de sprijin.
Forţa unui Antreprenor rezidă în principal în iscusinţa şi experienţa personalului şi a
muncitorilor de bază şi în parcul de utilaje de care dispune şi pe care-1 exploatează. Este de
datoria conducătorilor companiei să se asigure că personalul se situează permanent la un nivel
corespunzător de pregătire şi experienţă iar utilajele sunt judicios alese şi continuu reînnoite.
Trebuie să existe un serviciu de marketing care să identifice şi să obţină date asupra unui
număr convenabil de potenţiale lucrări precum şi personal specializat în devize care să stabilească
preţurile şi să câştige contracte în competiţie cu alţi antreprenori. Este probabil că în acelaşi timp
se vor afla în curs de pregătire mai multe oferte. Costurile operaţiilor trebuie să fie înregistrate iar
obiectivele corespunzătoare şi informaţiile asupra programului trebuie în mod constant actualizate.
Un serviciu de organizare este necesar pentru a menţine un strâns contact cu firmele care
domină piaţa internă pentru a se asigura procurarea de servicii şi materiale la preţuri curente
competitive. Pentru a îndeplini exigentele proiectului trebuie folosit personal pentru lucrările cu
caracter temporar şi personal ingineresc. Trebuie pregătite şi menţinute sisteme de asigurare a
calităţii şi, întrucât cea mai mare parte din informaţii este elaborată şi transmisă cu folosirea

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 14


computerelor, este necesar un serviciu de exploatare a computerelor care să aibă în grijă hardul şi
softul necesare.
Serviciile de inspecţie cantitativă (ataşamente), contabilitate, casierie, personal, publicitate,
protecţia muncii şi secretariat sunt de asemenea necesare. Tot astfel, este evident că vor trebui
menţinute departamente pentru problemele juridice şi financiare, spre a se asigura respectarea
cerinţelor legale şi gestionarea corectă a banilor, şi valorilor.

Concluzii
Se poate constata că în economia de piaţă antreprenorul are un rol care-1 solicită din plin.
Preţurile lucrării sunt mereu puse la încercare de alţi antreprenori în competiţie pentru aceiaşi
lucrare. Lucrările de executat sunt în mod frecvent complexe iar resursele necesare pentru a le
încheia, forţa de muncă şi materialele sunt supuse unor modificări continui atât ca preţuri cât şi ca
disponibilitate. Este esenţial ca forţa de muncă preponderent ocazională de pe şantier să producă
lucrări de calitatea cerută de client. Personalul permanent trebuie sa fie mobil şi să se deplaseze
frecvent, anunţat din scurt şi pe durate reduse, la noi lucrări, să presteze ore suplimentare, toate
acestea cu consecinţe negative asupra vieţii de familie. Deşi pot fi uneori descurajaţi de atâtea
greutăţi, cei care îmbrăţişează această carieră o consideră captivantă şi stimulatoare, în măsură
să le aducă satisfacţii personale considerabile şi un sentiment al datoriei împlinite.

Economia si legislatia constructiilor – Note de curs 15