Lp.

3
Hipertrofiile cardiace (supraîncărcările cardiace)

Supraîncărcări
 de volum (presupun umplerea diastolică peste normal).
 de presiune (presupun creșterea forței necesară ejecției).
Supraîncărcări atriale
 de volum: insuficiențe valvulare atrio-ventriculare, DSA.
 de presiune: stenoze valvulare atrio-ventriculare, insuficiența ventriculară.
Supraîncărcări ventriculare
 de volum: insuficiențe valvulare (tricuspidă, mitrală, aortică, pulmonară) care determină creșterea volumului
telediastolic.
 de presiune: stenoze valvulare aortice și pulmonare, HTA, HTP.

Supraîncărcările de volum vor genera hipertrofii excentrice – dilatație cu atașarea sarcomerelor în serie.
Supraîncărcările de presiune vor genera hipertrofii concentrice – crește grosimea peretelui cu atașarea
sarcomerelor în paralel.

În concluzie, orice supraîncărcare va conduce la creșterea masei musculare care se va exprima ECG prin:

1. Devierea axului electric. 4. Creșterea TADI.

2. Creșterea amplitudinii undelor. 5. Modificări de morfologie ale undelor.
3. Creșterea duratei depolarizării. 6. Modificări de repolarizare.

1. Hipertrofia atrială dreaptă (HAD) 2. Hipertrofia atrială stângă (HAS)

 componenta de depolarizare a AD mai importantă,  componenta de depolarizare a AS mai importantă,

acoperă și sumează depolarizarea AS.
 axul undei P este verticalizat (spre 90 grade).
 vizibilă în derivațiile inferioare (DII, DIII, aVF).
 P pulmonar – ascuțit, înalt > 2,5 mm.
 durata normală – nu depășește depolarizarea AS.
 în plan orizontal – orientată spre anterior:
V1 – predominant pozitivă (componenta pozitivă
a complexului echidifazic mai importantă >2 mm).
accentuând asincronismul fiziologic de depolarizare
atrială.
 axul undei P este orizontalizat (între 0 și 30 grade).
 vizibilă în derivațiile stângi (DI, aVL) dar și DII.
 P mitral – bifid (cu două vârfuri), alungit ≥ 0,12 s.
 amplitudinea P este de obicei normală.
 în plan orizontal – orientată spre posterior:
V1 – predominant negativă (componenta negativă
mult mai accentuată, > 0,04 s și > 1 mm adâncime).

 Hipertrofia biatrială combină semnele HAS în plan frontal și HAD în plan orizontal, dar posibil și invers.
1
 3. Hipertrofia ventriculară dreaptă – HVD (marcată)

 Activarea ventriculară dreaptă generează forțe ample care atenuează forțele normale de depolarizare a VS
(diminuă asincronismul fiziologic de depolarizare ventriculară) astfel încât complexe QRS sunt hipovoltate
sau normale (rar hipervoltate).
 Complexe QRS predominant negative în DI, aVL și predominant pozitive în DIII, aVF.
 Depolarizarea patologică antrenează repolarizarea patologică, care acum începe de la endocard spre epicard
generând forțe de repolarizare de sens contrar depolarizării - disjuncție de axe (opoziție de fază QRS/T),
modificări secundare de fază terminală (ST/T).

Criterii HVD marcată (nu toate criteriile trebuie să fie prezente pentru diagnostic)

 Ax electric deviat la dreapta (între 90 și 150 grade).

 Indice White-Block [R(D1)+S(D3)]-[S(D1)+R(D3)] < - 14 mm.
 Unda R în V1 > 7mm - HVD semnificativă.
 Unda S în V5 or V6 > 7mm.
 Unda R mai mare de doua ori unda S în V1 raport – aspect Rs (R/s > 1, invers decât la normal).
 Unda S mai mare decât unda R în V6 - aspect rS (r/S<1) (invers decât la normal) – nu obligatoriu.
 Indice Sokolow-Lyon = R(V1)+S(V5,6) > 11 mm.
 TADI > 0,04 s în V1, V2.
 modificări secundare de fază terminală (ST/T).
 Prezența P pulmonar (HAD) – nu obligatoriu.

4. Hipertrofia ventriculară stângă – HVS

 Forțele generate de activarea VS cresc și accentuează asincronismul fiziologic de depolarizare ventriculară,

depolarizarea ventriculară făcându-se cu vectori orientați spre stânga și posterior.
 Depolarizarea patologică antrenează repolarizarea patologică care începe acum de la endocard spre epicard,
generând forțe de repolarizare de sens contrar depolarizării - disjuncție de axe (opoziție de fază) - modificări
secundare de faza terminală (ST/T).
2
 Criterii HVS (nu toate criteriile trebuie să fie prezente pentru diagnostic)

 Ax electric deviat la stânga (de obicei peste -30 grade).

 Indice White-Block = [R(D1)+S(D3)] - [S(D1)+R(D3)] > 17 mm.
 Durata QRS = 0,10 - 0,12 secunde
 Unda R în aVL peste 13 (11) mm.
 Unda R (V5/V6) peste 25 (30) mm.
 Unda S (V1/V2) peste 25 (30) mm; poate apare aspect QS în V1/V2 (nu mai există unda r).
 Indice Sokolow-Lyon S(V1) + R(V5/V6) > 35 mm pentru adulți și > 45 mm copii.
 TADI > 0,05 sec. în V5, V6.
 modificări secundare de fază terminală (ST/T).
 Prezența P mitral (hipertrofia de AS).

Scorul Romhilt - Estes (5 puncte HVS certă; 4 puncte HVS probabilă):

a. Unda R (V5/V6) peste 25 (30)mm sau unda S (V1/V2) peste 25 (30)mm. 3 puncte
b. Subdenivelare de ST și T negativ în derivațiile stângi (D1, aVL, V5, V6). 3 puncte
c. Axul electric deviat la stânga, peste -30grade. 2 puncte
d. Durata QRS = 0,10 - 0,12 secunde. 1 puncte
e. TADI peste 0,05 secunde în V5, V6. 1 puncte
f. Prezența P mitral. 3 puncte

Modificările de fază terminală (de repolarizare – segment ST, unda T)

 Modificări primare de fază terminală (ST/T modificat în condițiile unui QRS normal – depolarizare normală):
 cardiopatia ischemică:
i. punctul j situat sub/peste linia izoelectrică,
ii. supra/subdenivelare ST,
iii. T simetric și ascuțit (pozitiv sau negativ)

 Modificări secundare de fază terminală (ST/T modificat în condițiile unui QRS patologic – depolarizarea
patologică antrenează repolarizarea patologică):
 hipertrofiile ventriculare,
 blocurile de ramură,
 sd. de preexcitație.
Exemplu: HVS în derivațiile stângi (urmând unui QRS pozitiv): punctul j pe linie izoelectrică, subdenivelarea
descendentă a segmentului ST, unda T negativă, dar asimetrică și rotunjită (opoziția de fază).

 Modificări mixte de fază terminală (asocierea a două patologii - ex. Hipertrofie ventriculară + cardiopatie
ischemică)
3