Catalizatorii Viitorului

Cataliza este un fenomen fizico-chimic in care viteza de reactie se modifica in prezenta unor mici
cantitati de diferite substante, denumite catalizatori.
Catalizatorii sunt substante de felul metalelor (Ni,Pt,Co,etc), oxizilor, acizilor (HCl,etc), bazelor (NaOH,
KOH,etc), sarurilor, etc., care introduse in mediul de reactie in cantitati mici sau foarte mici, modifica
viteza de reactie, iau parte la reactia chimica intr-un anumit stadiu al ei, dar care la sfarsitul reactiei se
regasesc in cantitatea initiala fara sa fi suferit vreo transformare chimica.
Istoric
Observatii despre astfel de substante au fost facute inca din antichitate de Aristotel
Notiunea de catalizator a fost introdusa in chimie de savantul suedez Jacob Jons Berzelius in 1835.
Karl Ziegler (1898-1973), chimist german si laureat Nobel. Prin cercetarile sale in domeniul catalizei si
catalizatorilor, a adus valoroase contributii domeniului maselor plastice, ajutand la dezvoltarea unor
produse ca polypropylenul, fibre artificiale si cauciucul sintetic. Pentru descoperirea unui catalizator care
produce un plastic mai dur care a revolutionat industria, a primit Premiul Nobel in chimie in 1963.
Paul Sabatier (1854-1941), chimist francez si laureat Nobel, cunoscut pentru descoperirile sale in
folosirea catalizatorilor pentru intensificarea reactiilor chimice. A fost nascut in Carcassonne, Franta. A
descoperit ca marind suprafata catalizatorilor precum nichelul si arama a marit efectul lor. In 1897 el si
chimistul francez Jean Baptiste Senderens au dezvoltat procesul hidrogenarii catalitice a uleiurilor, care a
devenit important in industrie. Sabatier a casticat Premiul Nobel in chimie in 1912.
Industrial, primul catalizator folosit a fost apa in 1838 la oxidarea dioxidului de sulf cu acid azotic.
Catalizatorul influenteaza numai reactiile care s-ar produce cu o viteza mica sau chiar foarte mica si
fara el dar intr-un timp mai lung.

De exemplu sinteza apei din H2 si O2 nu are loc la temperatura camerei. Daca insa in amestecul gazos
de oxigen si hidrogen, introducem platina , fin divizata, reactia se produce rapid. La sfarsitul reactiei se
observa ca platina a ramas neschimbata in cantitatea initiala.

O importanta a catalizatorilor este aceea de a micsora energia de activare a reactiilor.

Catalizatorii pot fi pozitivi si negativi: primii maresc viteza de reactie, iar ceilalti o micsoreaza
(inhibitori).

Catalizatorul nu modifica echilibrul chimic al unei reactii reversibile si accelereaza sau micsoreaza in
acelasi timp si in aceeasi masura viteza de reactie a celor doua reactii contrare; el determina atingerea
mai rapida a acestui echilibru. Dupa starea de agregare a catlizatorului, cataliza poate fi de doua feluri si
anume:
 - cataliza omogena , in care atat catalizatorul numit strat , cat si substantele ce reactioneaza
numite substrat, formeaza un sistem omogen constituit dintr-o singura faza , gazoasa sau
lichida.
- cataliza eterogena , in care catalizatorul si reactantii formeaza un sistem eterogen alcatuit din
mai multe faze; in cataliza eterogena, catalizatorul este de obicei in stare solida iar reactantii in
stare gazoasa sau lichida.
Cataliza eterogena are loc in trei stadii consecutive :

- adsorbtia moleculelor reactantilor pe suprafata catalizatorului;

- reactia dintre moleculele adsorbite;
- desorbtia produsilor de reactie, adica trecerea in mediul inconjurator a substantelor adsorbite.
Absorbtia este de doua feluri : adsorbtie prin forte van der Waals si adsorbtie activata
(chemosorbtie). Adsorbtia prin forte van der Waals se face rapid si are loc la temperaturi joase.
Caldurile de adsorbtie van der Waals sunt mici. Adsorbtia activata sau chemosorbtia este lenta si
insotita de o mai mare degajare de caldura decat in cazul precedent deoarece in urma interactiunii
dintre atomii centrelor active ai catalizatorului si moleculele substratului se stabilesc legaturi de
natura chimica rezultand adevarate combinatii chimice.

CLASIFICAREA CATALIZATORILOR
Catalizatori fizici:
- cărbune de lemn fin divizat
- cărbune animal fin divizat
Catalizatori chimici:
- Acizi (H 3O+) – hidroliză, esterificare, eterificare
- Bazici (OH -) – saponificare, reducere
- Săruri (Mn, Ce, W, Mo) – oxidare
- Metale (VIII b: Fe, Co, Ni) – reacţii de reducere
- Oxizi anhidri (Al2O3, V2O5, TiO2) – deshidratare, esterificare, dehidrogenare
Catalizatori biochimici:
- Vitamine
- Hormoni
- Enzime
Aceşti catalizatori sunt implicaţi în reacţii de hidroliză, redox, acido-bazice etc. Enzimele au un
suport coloidal – apoenzima, de care se leagă grupa activă propriu zisă – coenzimă. Apoenzima
asigură legătura dintre coenzimă şi substrat şi determină specificitatea enzimei.
 Vitaminele regleaza una sau mai multe faze ale metabolismului intermediar,influenteaza
activitatea enzimelor sau intervin direct in procese redox sau chiar in sinteza enzimelor;

Vitaminele sunt substante organice indispensabile vietii si este necesar sa le aducem in

alimentatia zilnica in cantitate suficienta.
Acestea sunt sintetizate, in principal, de catre organismele vegetale si de catre
microrganisme, si numai in foarte mica masura de catre unele specii de animale. Alaturi de
enzime si de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care contribuie
decisiv la reglarea si stimularea proceselor metabolice.

Intr-adevar, corpul nostru nu le fabrica, cu exceptia vitaminei D, care este sintetizata de

piele sub actiunea radiatiilor solare. Cu toate ca vitaminele nu sunt sursa vietii insesi, ele
sunt indispensabile in majoritatea reactiilor biochimice care permit mentinerea vietii celulare.
Vitaminele servesc transformarii alimentelor in energie.

Astfel, fiecare tesut are in mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu, ochii au
nevoie de vitaminele A si B; pielea - de vitaminele A,B,C si E; globulele rosii - de vitaminele
B si E; mucoasele - de vitaminele B si E; ficatul - de vitaminele K si B; creierul si inima - de
vitaminele B si F; oasele - de vitamina D; globulele albe - de vitaminele B si C etc.
Numeroase studii stiintifice dovedesc ca, cu cat absorbtia de proteine, de zaharuri si de
grasimi este mai mare, cu atat este mai necesara marirea aportului de vitamine naturale.
Deficitul vitaminic se traduce prin oboseala, dureri musculare, iritabilitate, insomnie, tulburari
de crestere si risc crescut de infectii.

Horminii aceştia acţionează ca reglatori chimici si bio-catalizatori, influienţând

dezvoltarea, creşterea, viaţa psihică şi fizică. Un nivel echilibrat al hormonilor din sânge este
condiţia de bază a funcţionării a organismului.

Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar sunt compusi care maresc viteza
reactiilor chimice ce se desfasoara in sistemele biologice, fara sa se consume in cursul lor.
Din cea mai indepartata antichitate sunt cunoscute procese enzimatice cum sunt fermentatia
vinului, dospirea painii etc. Dar cunostinte sistematice in acest domeniu s-au obtinut incepand cu
identificarea primelor enzime: amilaza din malt(Kirchoff, 1814), amilaza salivara(Leuchs, 1831) si
pepsina(Schwann, 1836). Ulterior, progrese importante s-au realizat prin lucrarile privind cataliza si
biocataliza ale lui Berzelius Liebig, prin studiile asupra cineticii ale lui Michaelis si Menten(1912), prin
obtinerea enzimelor in stare cristalizata(Sumner, 1926).
S-au efectuat lucrari numeroase de-a lungul anilor dovedindu-se prin acestea ca enzimologia
constituie studiul bazelor moleculare ale vietii.
 Proprietatile si caracteristicile catalizatorilor

Proprietatile fundamentale care definesc un catalizator sunt: activitatea,

selectivitatea si stabilitatea. Pe lînga acestea, în aplicatiile industriale sunt necesare si alte
proprietati ca: regenerabilitate, reproductibilitate, stabilitate mecanica si termica, anumite
caracteristici morfologice.

1. Activitatea

Activitatea catalitica este o marime care exprima masura în care o substanta sau un
amestec de substante de o anumita compozitie, poate cataliza o reactie chimica. Formularea
cantitativa a acestei proprietati este deseori neunitara fie din motive formale, fie din cauza
conceptiilor diferite care stau la baza interpretarii fenomenului de cataliza.

Pentru un anumit proces chimic, activitatea catalitica depinde de o multitudine de

parametri ai procesului cât si de proprietatile fizice ale catalizatorului. Ea este functie de
concentratia catalizatorului, a activatorilor, a reactantilor si a produsilor de reactie, a
impuritatilor, de temperatura, presiune, suprafata specifica a catalizatorului, de raza medie a
porilor granulei de catalizator, de diametrul mediu al granulelor, de viteza liniara a fluxului
reactant gazos, de greutatea moleculara a reactantilor si a produsilor de reactie.

Determinarea experimentala a activitatii catalitice functie de un anumit parametru se

face pastrând constante celelalte variabile independente mentionate.

O activitate ridicata este reflectata de productivitati ridicate când se folosesc fie

reactoare si volume de catalizator relativ mici, fie conditii de operare blânde în special
temperaturi scazute, care duce la cresterea selectivitatii si stabilitatii daca sunt favorabile
conditiile termodinamice.

2. Selectivitatea

Proprietatea catalizatorilor de a dirija transformarea chimica, preferential spre o

directie anumita, din mai multe posibile termodinamic, se numeste selectivitate.

Ca si activitatea, selectivitatea depinde de mai multi factori, cei mai importanti fiind
compozitia amestecului de reactie si temperatura.

Selectivitatea ridicata conduce la cantitati mari din produsii doriti, în conditiile în

care sunt suprimate reactiile consecutive si competitive. Aceasta înseamna ca textura
catalizatorului, în particular volumul si distributia porilor, poate fi modificata/îmbunatatita
astfel încât sa se reduca difuzia interna, care în cazul reactiilor consecutive reduce
selectivitatea.

3. Stabilitatea
 Activitatea catalizatorilor solizi este rareori constanta în timp. Fiecare catalizator
prezinta, într-o anumita reactie, o perioada de functionare optima.

Reactii catalitice
Majoritatea reactiilor chimice, ca si o serie de procese tehnologice (fabricarea NH3, H2S04, HN03,
cracarea fractiilor grele din titei etc.) folosesc cantitati mici de substante straine care maresc viteza de
reactie sau chiar determina sensul unei reactii. Catalizatorii sunt substante care adangate in cantitate
mica, modifica viteza unei reactii chimice (reactie termodinamic posibila si in absenta catalizatorului).

Catalizatorii au o actiune selectiva, determinind in unele cazuri chiar sensul transformarii

chimice, de unde se trage concluzia ca ei intervin chimic in reactie. De exemplu, reactia de
deshidratare a alcoolului etilic poate duce la etena sau la eter etilic, in functie de catalizatorii
folositi. In prezenta de A1203 sau Si02, reactia predominanta conduce la formarea de etilena, iar
folosind drept catalizator H2S04 sau H3P04 reactia cu viteza mai mare este cea de formare a
eterului,

Al2O3, SiO2
C2H5OH --------------------->C2H4 + H2O
H3P04, H2S04
2C2H5OH ------------------->(C2H5)2O + H2O

Prin masurarea vitezelor de reactie, in prezenta si in absenta catalizatorilor, calculandu-se energia

de activare a proceselor, s-a ajuns la concluzia: catalizatorii actioneaza cinetic, modificind
mecanismul proceselor chimice si prin aceasta micsorind energia de activare a reactiei chimice.
Catalizaiorii sint deci substante care schimba viteza de reactie. prin participarea la reactii chimice
intermediare cu componentii reactiei: recuperarea lor are loc dupa fiecare ciclu de reactie.

Schimbarea vitezei reactiei catalizate se explica prin scaderea energiei de activare a etapelor sale
intermediare. Sa presupunem pentru exemplificare ca substantele A si B pot forma un compus
AB:

A + B --> A .... B --> AB (Complex activat)

AK+B

Datorita energiei de activare inalta, starea de complex activat nu se poate realiza, incat reactia se
produce cu viteza mica (practic zero). Daca consideram exista o substanta, K (catalizatorul), care
poate reactiona usor cu A, pentru a forma compusul AK (energia de activare este joasa, interactia
intre A si K fiind de natura diferita celei intre A si B):

A+K -->A … K --> AK (Complex activat)

Daca compusul AK reactioneaza usor cu B se obtine:

B +AK- -> B .... AK --> AB + K (Complex activat)

Insumind aceste ecuatii, se observa ca substanta folosita drept catalizator ramine neschimbata in
reactie:
A + B = AB
este evident ca o reducere a sa accelereaza mult viteza de reactie.
In unele reactii, catalizatorul actioneaza ca donor de radicali liberi, reactia capatind un
mecanism in lant. Astfel, oxidarea CO prin oxigen: 2 CO + O2 =2C02 este catalizata de prezenta
vaporilor de apa, ca urmare a dezvoltarii lanturilor datorita radicaiilor liberi HO- si H-

HO + CO = CO2 + H
H + O2 = HO + O
CO + O = CO2
Convertorul catalitic
Convertorul catalitic este un dispozitiv utilizat pentru a reduce toxicitatea emisiilor provenite de
la motoarele cu ardere interna. Folosit pe scara larga pentru prima oara in productia de serie de
Automobile pe piata americana, in anul 1975 model pentru a se conforma cu înasprirea
reglementarilor EPA, cu privire la evacuare auto, convertoare catalitice sunt înca cel mai
frecvent utilizate în sistemele de evacuare ale autovehiculelor. Un convertor catalitic ofera un
mediu pentru o reactie chimica toxica combustie de unde produsele sunt convertite în mai putin
de substante toxice.
Convertorul catalitic a fost inventat de Eugene Houdry, un inginer mecanic francez care a trăit în
Statele Unite. In jurul anului 1950, atunci carnd rezultatele studiilor preliminare asupra smogului
din Los Angeles au fost publicate, Houdry a devenit ingrijorat in privinta rolului pe care il are
sistemul de evacuare al automobilelor asupra poluarii aerului şi a fondat o companie specială,
Oxy-Catalyst, pentru a dezvolta convertoare catalitice, pentru motoarele pe benzină - o idee
foarte inovativa pentru pe care a si patentat-o . Problema catalizatoarelor timpurii era ca bezina
utilizata continea tetraetil de plumb, un compus antidetonant puternic care din pacate aproape
anula efectul catalizatoarelor si le distrugea.
Convertorul catalitic este format din mai multe componente:

 Nucleul sau miezul. Nucleul este adesea un fagure ceramic în convertoarele catalitice moderne,
dar sunt utilizati si faguri din oţel inoxidabil, de asemenea. Fagurele creşte cantitatea de
suprafaţă disponibila pentru a sprijini catalizatorul, şi, prin urmare, este adesea numit un suport
de "catalizator".
 Strat auxiliar. Stratul auxiliar este utilizat pentru a face convertoare mai eficiente, de multe ori
ca un amestec de siliciu şi alumină. Stratul, atunci când este adăugat nucleului, formează o
suprafata neregulate, dura, care are o arie mult mai mare decât suprafaţa de bază plana, care
apoi permite existenta a mult mai multor locuri pentru depunerea substantelor catalizatoare.
 Catalizatorul în sine este cel mai adesea un metal preţios. Platinum este catalizatorul cel mai
activ şi este utilizat pe scară largă. Acesta nu este potrivit pentru toate aplicaţiile, din cauza unor
reacţii nedorite suplimentare şi / sau a costurilor. Paladiu si rodiu sunt două alte metale
preţioase utilizate. Platină şi rodiu sunt folosite ca un catalizator de reducere, în timp ce platină
şi paladiu sunt folosite ca un catalizator de oxidare. Ceriul, fierul, manganul şi nichelul sunt
deasemenea folosite, cu toate că fiecare are propriile sale limitări. De exemplu, nichelul nu este
legal pentru a fi utilizat în cadrul Uniunii Europene (din cauza reacţiei cu monoxidul de
carbon),in timp ce de cupru pot fi folosit, dar utilizarea sa este ilegală în America de Nord ca
urmare a formării de dioxină.

Bondris Andrei