Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

a oreionului. Este insolubila in apa si in solutii saline. fizici(caldura.) si globulare (hemoglobina. Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus.). in NH3 diluat. In general sunt amorfe. Exemple: globulinele din grane. . a rujeolei. numai aminoacizi. numai foarte putine ramanand libere.). Exemple: gliadina. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 .). unele enzime etc.).). Reactie puternic bazica. Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple. trombocitopenie. Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale.13 000 pentru citocromii C. fibrina. ultrasunete etc. Sunt solubile in apa. in leucemii cronice.) si insolubile (cheratina. in acizi diluati. spre deosebire de gliadina. Sunt solubile in apa si in acizi diluati. fibrina etc. zeina. salmina. globuline. Nu sunt coagulate de caldura.). Se intrebuinteaza in medicina. ovalbumina. semicoagulate de caldura. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic). Contine in molecula lizina. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. in alcool de 70-90%. Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti.).) . Sunt insolubile in apa. pe cand vascozitatea celor globulare este mica. Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb).Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice). unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina. colagenul. insa este solubila in alcalii. 6 600 000 pentru hemocianina etc. ovalbumina etc. polipeptide. clupeina. Exemple: sturina. Reactie alcalina. mecanici (agitare puternica). peptone.Prin hidroliza partiala acida. prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice. serumglobulinele. etc. contra radiatiilor ionizante etc. si in functie de conditiile de hidroliza. Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre.). hordeina. Globuline (clasa de proteine simple care dau. Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. proteinele se impart in proteine solubile (albumine. peptide. Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina. enzime etc. diverse radiatii. prin hidroliza enzimatica sau acida. alcalina sau enzimatica. insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate. Histone (grup de proteine simple. Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare . nu sunt coagulate de caldura. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi.

monoxid de carbon. Methemoglobina. cloruri. Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei. Se obtine prin centrifugarea sangelui. care da sangelui culoarea rosu deschis. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. Contine 6% hem si 94% globina. Se impart in colagene. insolubile in apa la fierbere. comparand sangele din artere cu cel din vene. Hemoglobina este solubila in apa (1:7). keratina. Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti.. hemoglobina se combina cu oxigenul. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. Sunt solubile atat in apa. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. etc. Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina.Albumine (substante azotate. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. De asemenea.) sau cu unele droguri. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. dar solubile in apa la fierbere. cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat . care prin hidroliza se descompun in aminoacizi. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. fibroina). cum este in plamani. methemoglobina. spongina. cat si in acizi si alcalii diluate. termolabile. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara.). Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. insolubile in apa rece. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. gelatina) si keratine. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. emoglobina din eritrocite are roluri multiple.

atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. care cresc atractia pentru oxigen. ficare continand in centru cate un atom de fier. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta. incluzand viermii de pamant.oxigenul. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina. In mod consecvent. iar doua sunt lanturi de ß-globine. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. De exemplu. cu proeminente pe partea exterioara. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. ceea ce o face solubila in apa. unde este nevoie de el. intreaga molecula isi schimba forma. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti. la . asezate aproape pe cromozom. Intreaga globina are o forma rotunda. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona.Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia). in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. insa functia moleculei. numite globine. Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina.

Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. miosina. ea formează pereţi celulelor vegetale. cu caracter de albumine şi globuline. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. intre om si gorila . existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000. Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. 40-50% în paiele de cereale sau stuf. Au fost izolate : miogenul. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. numite antigeni. etc. . Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. iar intre om si cimpanzeu nici unul. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul. B şi z. stroma musculară. tropomiosina şi actina. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. Oricum. L-. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. organismul animal devine imun. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele). globulina X.. un timp mai lung sau mai scurt. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie.2 locuri. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. Substanţele care determină formarea anticorpilor. care petrec mult timp sub apa. fosfoglucomutaza. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului. vizibile la microscop. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. globulele albe şi roşii. globuline şi albumine. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal. fibrina. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. într-un lichid omogen numit plasmă. Tropomiosina este o proteină unitară. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. hemoglobina.crocodili. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. intre om si crap difera 140 de locuri. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. sunt proteine.

. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen.CO. Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic.(C6 H7 O2 -O. poligozaharide. care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. stuf sau paie. stuf şi paie. de esteri. de culoare albă.). Celuloza se obţine in general din bumbac. lemn. Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat).Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. celuloza poate forma mono-. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor). de alcooli etc. aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile. insolubilă în apă sau în solvenţi organici. în resturile glucozice. cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu. celuloza prezinta un slab caracter reducător. Celuloza este o substantă solidă. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). Printre reactivii folosiţi. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. răşini etc.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic.(C6 H7 O2 -O.CH3 )n. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. amorfă. solubilă în hidroxid tetra aminocupric.CH3 )n.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de. Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic. Prin hidroliza enzimatică.OC. care trebuie indepartati. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn. numiţi irecruste(lignina. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare. -OH -OH -O-NO2 . celuloza formează glucoză. În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici. La încălzire se carbonizează fară să se topească.di-sau tri-acetatul de celuloza. pîna la 85-99% în plante textile. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.

Dacă solutia de viscoză este filată. denumit alcoliceluloză. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte. printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina.-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. 3 .30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). de asemenea. dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal.(C6 H7 O2 -OH )n. . formînd o soluţie coloidală. Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat. se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul.+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale. Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza. Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . viscoza (de unde şi numele procedeului ). Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu. Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope. iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte.+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale. diferite grade de transformare. -OH -OH . vâscoasă. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon. celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). ce poate avea.-(C6 H7 O2 -OH)n. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila. denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale). Lupeni şi PopeştiLeordeni. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. Solventul se evaporă şi este recuperat. folosind acetatul de celuloză.

оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150. bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului. presate şi iar uscate. precum si maculatura. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. paiele. inul. vine din China. uscate. de aici. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. fibra de ramie. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. dar si zdrenţe. apoi mărunţite.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. cănepa. care оn principiu se utilizează şi astăzi. Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii. o dată cu cuceririle maurilor. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. De-a lungul timpului. bumbacul. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. Tehnica de fabricare a hartiei. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful