Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

in NH3 diluat. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi. in leucemii cronice.). Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-.Prin hidroliza partiala acida.). Sunt solubile in apa. in acizi diluati. proteinele se impart in proteine solubile (albumine. nu sunt coagulate de caldura. Sunt solubile in apa si in acizi diluati. prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). 6 600 000 pentru hemocianina etc. salmina. Sunt insolubile in apa.). . Este insolubila in apa si in solutii saline. peptide. si in functie de conditiile de hidroliza. numai foarte putine ramanand libere. ovalbumina etc. Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple.) si globulare (hemoglobina. diverse radiatii. peptone. globuline. Reactie puternic bazica. trombocitopenie. Exemple: sturina. clupeina. prin hidroliza enzimatica sau acida.). Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 . Nu sunt coagulate de caldura. Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. a oreionului. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic).13 000 pentru citocromii C. spre deosebire de gliadina. Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus. in alcool de 70-90%. Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie. polipeptide. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. etc. Globuline (clasa de proteine simple care dau. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti. Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre.). Histone (grup de proteine simple. Contine in molecula lizina. Reactie alcalina. semicoagulate de caldura. serumglobulinele. pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice. Exemple: gliadina. In general sunt amorfe. numai aminoacizi. Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. fizici(caldura.). mecanici (agitare puternica). alcalina sau enzimatica. zeina. a rujeolei. contra radiatiilor ionizante etc.). Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale. fibrina etc. ovalbumina. Exemple: globulinele din grane. unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina. unele enzime etc. Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. insa este solubila in alcalii.Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice).) si insolubile (cheratina. Se intrebuinteaza in medicina. ultrasunete etc.). Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare . Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb). colagenul. enzime etc. fibrina. hordeina. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina.) . insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate. pe cand vascozitatea celor globulare este mica.

De asemenea. gelatina) si keratine. cloruri. monoxid de carbon. fibroina). Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat . Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis. Contine 6% hem si 94% globina. Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. insolubile in apa la fierbere. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. hemoglobina se combina cu oxigenul. etc. cum este in plamani. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. Sunt solubile atat in apa. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. care da sangelui culoarea rosu deschis. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. dar solubile in apa la fierbere. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara. Hemoglobina este solubila in apa (1:7). Se obtine prin centrifugarea sangelui. termolabile. Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen. care prin hidroliza se descompun in aminoacizi. Se impart in colagene.) sau cu unele droguri. cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul.Albumine (substante azotate. emoglobina din eritrocite are roluri multiple. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. methemoglobina. Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti. Methemoglobina. insolubile in apa rece. comparand sangele din artere cu cel din vene. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. keratina.. spongina. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. cat si in acizi si alcalii diluate.).

Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. cu proeminente pe partea exterioara. unde este nevoie de el.Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. iar doua sunt lanturi de ß-globine. Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. la . numite globine. atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine. asezate aproape pe cromozom. permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei. De exemplu. asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. intreaga molecula isi schimba forma. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina. In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. Intreaga globina are o forma rotunda. care cresc atractia pentru oxigen. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. ceea ce o face solubila in apa. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti. insa functia moleculei. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. In mod consecvent. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. ficare continand in centru cate un atom de fier. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia).oxigenul. incluzand viermii de pamant. in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina.

sunt proteine. un timp mai lung sau mai scurt. Oricum. B şi z. intre om si gorila . ea formează pereţi celulelor vegetale. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie. fosfoglucomutaza. globulina X. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal. globuline şi albumine. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul.crocodili. globulele albe şi roşii. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari.2 locuri. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. . numite antigeni. Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. miosina. existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. intre om si crap difera 140 de locuri. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. iar intre om si cimpanzeu nici unul.. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv. faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. tropomiosina şi actina. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. etc. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen. într-un lichid omogen numit plasmă. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele). organismul animal devine imun. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. Au fost izolate : miogenul. cu caracter de albumine şi globuline. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . 40-50% în paiele de cereale sau stuf. Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului. vizibile la microscop. Substanţele care determină formarea anticorpilor. stroma musculară. L-. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. fibrina. care petrec mult timp sub apa. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000. Tropomiosina este o proteină unitară. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. hemoglobina.

Celuloza se obţine in general din bumbac. numiţi irecruste(lignina.(C6 H7 O2 -O. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri. solubilă în hidroxid tetra aminocupric. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen. celuloza formează glucoză. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului. în resturile glucozice.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. amorfă. lemn. celuloza poate forma mono-. celuloza prezinta un slab caracter reducător. Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic. Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). stuf sau paie.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . de esteri.Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer).OC.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic.. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util. În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici. Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic. pîna la 85-99% în plante textile.di-sau tri-acetatul de celuloza. La încălzire se carbonizează fară să se topească. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile. Prin hidroliza enzimatică.CO. insolubilă în apă sau în solvenţi organici. de alcooli etc. cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu.CH3 )n. care trebuie indepartati. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de.(C6 H7 O2 -O. -OH -OH -O-NO2 .). de culoare albă. stuf şi paie. Celuloza este o substantă solidă. aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor). poligozaharide. Printre reactivii folosiţi.CH3 )n. răşini etc.

vâscoasă. Solventul se evaporă şi este recuperat. celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. formînd o soluţie coloidală. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). 3 . Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale.-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. de asemenea. denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale). Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). folosind acetatul de celuloză. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon.-(C6 H7 O2 -OH)n.Dacă solutia de viscoză este filată. dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope. diferite grade de transformare. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte. viscoza (de unde şi numele procedeului ). ce poate avea. Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu. -OH -OH .30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes. . Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante.+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza.(C6 H7 O2 -OH )n. printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina. Lupeni şi PopeştiLeordeni. Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila.+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n. denumit alcoliceluloză.

o dată cu cuceririle maurilor. Tehnica de fabricare a hartiei. bumbacul. dar si zdrenţe. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. care оn principiu se utilizează şi astăzi. uscate. cănepa. paiele. precum si maculatura.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150. . presate şi iar uscate. inul. bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii. sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. vine din China. de aici. fibra de ramie. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. De-a lungul timpului. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. apoi mărunţite.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful