Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. a oreionului. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate.Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice). etc. Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare . zeina. spre deosebire de gliadina. pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice.) . nu sunt coagulate de caldura. colagenul. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina. Exemple: globulinele din grane. Histone (grup de proteine simple. alcalina sau enzimatica. proteinele se impart in proteine solubile (albumine. Sunt solubile in apa si in acizi diluati. peptone. . Se intrebuinteaza in medicina. insa este solubila in alcalii. globuline. numai foarte putine ramanand libere.).). Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. peptide.).) si insolubile (cheratina. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb). Sunt insolubile in apa. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic). Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre. numai aminoacizi. pe cand vascozitatea celor globulare este mica. polipeptide. Contine in molecula lizina. ultrasunete etc. fizici(caldura. ovalbumina etc. ovalbumina.13 000 pentru citocromii C. Este insolubila in apa si in solutii saline. si in functie de conditiile de hidroliza.). Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi.). prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). contra radiatiilor ionizante etc. prin hidroliza enzimatica sau acida.).). mecanici (agitare puternica). serumglobulinele. fibrina. semicoagulate de caldura. 6 600 000 pentru hemocianina etc. enzime etc. In general sunt amorfe. clupeina. in leucemii cronice. hordeina. in alcool de 70-90%. Reactie alcalina. Globuline (clasa de proteine simple care dau. unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina.) si globulare (hemoglobina. Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-. diverse radiatii. unele enzime etc.Prin hidroliza partiala acida. Exemple: gliadina. Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale. Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 . Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple. Nu sunt coagulate de caldura. in NH3 diluat.). Exemple: sturina. salmina. a rujeolei. trombocitopenie. Sunt solubile in apa. Reactie puternic bazica. Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus. fibrina etc. in acizi diluati.

spongina. Contine 6% hem si 94% globina. monoxid de carbon. Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei.) sau cu unele droguri. Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. Sunt solubile atat in apa.). De asemenea. etc. Se obtine prin centrifugarea sangelui. Se impart in colagene. fibroina). insolubile in apa la fierbere. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. cat si in acizi si alcalii diluate. keratina. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat . methemoglobina. hemoglobina se combina cu oxigenul.. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara. rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. care da sangelui culoarea rosu deschis. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina. comparand sangele din artere cu cel din vene. Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis. cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. Methemoglobina. dar solubile in apa la fierbere. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. insolubile in apa rece. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. termolabile. gelatina) si keratine. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. Hemoglobina este solubila in apa (1:7). Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. cum este in plamani. care prin hidroliza se descompun in aminoacizi. cloruri.Albumine (substante azotate. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. emoglobina din eritrocite are roluri multiple.

Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. intreaga molecula isi schimba forma. numite globine. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. unde este nevoie de el. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia). Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. la . atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. incluzand viermii de pamant. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. ficare continand in centru cate un atom de fier. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. Intreaga globina are o forma rotunda. asezate aproape pe cromozom. permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei.oxigenul. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. insa functia moleculei. ceea ce o face solubila in apa. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine. in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. De exemplu. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. iar doua sunt lanturi de ß-globine. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. cu proeminente pe partea exterioara. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina. In mod consecvent. care cresc atractia pentru oxigen. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina.

Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. globulina X. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. tropomiosina şi actina. sunt proteine. numite antigeni. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. globulele albe şi roşii. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. un timp mai lung sau mai scurt. O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele).. iar intre om si cimpanzeu nici unul. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv. organismul animal devine imun. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie. Tropomiosina este o proteină unitară.crocodili. Au fost izolate : miogenul. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal. L-. B şi z. Oricum. globuline şi albumine. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. miosina. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. . Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen. ea formează pereţi celulelor vegetale. Substanţele care determină formarea anticorpilor. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. intre om si crap difera 140 de locuri. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. etc. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. fosfoglucomutaza. cu caracter de albumine şi globuline. existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. intre om si gorila . într-un lichid omogen numit plasmă.2 locuri. vizibile la microscop. stroma musculară. care petrec mult timp sub apa. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului. fibrina. hemoglobina. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. 40-50% în paiele de cereale sau stuf. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000.

cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu. răşini etc. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). stuf sau paie. stuf şi paie. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori.CH3 )n. care trebuie indepartati. Printre reactivii folosiţi. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică.OC.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . insolubilă în apă sau în solvenţi organici. În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor). Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic. celuloza poate forma mono-. Celuloza este o substantă solidă. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. în resturile glucozice. amorfă. pîna la 85-99% în plante textile. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen. Celuloza se obţine in general din bumbac.). lemn.. numiţi irecruste(lignina.(C6 H7 O2 -O. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare.Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de. La încălzire se carbonizează fară să se topească. Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). solubilă în hidroxid tetra aminocupric. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului. de culoare albă. poligozaharide.CO. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. celuloza formează glucoză.di-sau tri-acetatul de celuloza.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic.(C6 H7 O2 -O.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile. celuloza prezinta un slab caracter reducător.CH3 )n. de alcooli etc. Prin hidroliza enzimatică. -OH -OH -O-NO2 . aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic. de esteri. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util.

. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila. vâscoasă. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope.30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială. viscoza (de unde şi numele procedeului ). diferite grade de transformare. denumit alcoliceluloză.+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n.(C6 H7 O2 -OH )n. Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. de asemenea.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale). Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte. -OH -OH . Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante. Lupeni şi PopeştiLeordeni. celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza. Solventul se evaporă şi este recuperat. Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează. printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina. iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat.-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. ce poate avea. formînd o soluţie coloidală. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -.Dacă solutia de viscoză este filată.+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale. Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat. 3 . folosind acetatul de celuloză. Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon.-(C6 H7 O2 -OH)n.

cănepa. paiele. dar si zdrenţe. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. o dată cu cuceririle maurilor. Tehnica de fabricare a hartiei. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. uscate. bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. presate şi iar uscate. apoi mărunţite. care оn principiu se utilizează şi astăzi. vine din China. precum si maculatura. bumbacul. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului. sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. . De-a lungul timpului. de aici. оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. fibra de ramie. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. inul.