P. 1
Reactia de hidroliza

Reactia de hidroliza

|Views: 4,398|Likes:
Published by haiducul

More info:

Published by: haiducul on Jan 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/31/2015

pdf

text

original

Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

fizici(caldura. semicoagulate de caldura. peptide. Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-. Se intrebuinteaza in medicina.). colagenul. polipeptide. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic). in acizi diluati. Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina. prin hidroliza enzimatica sau acida.). ovalbumina etc.Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice). in NH3 diluat. Globuline (clasa de proteine simple care dau. mecanici (agitare puternica). Nu sunt coagulate de caldura. enzime etc. insa este solubila in alcalii. fibrina etc.) si globulare (hemoglobina. Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb). clupeina. pe cand vascozitatea celor globulare este mica. Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 .) . Sunt solubile in apa si in acizi diluati.13 000 pentru citocromii C. diverse radiatii.). Reactie puternic bazica. prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). zeina. in alcool de 70-90%. pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice. Sunt solubile in apa. unele enzime etc. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti. Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus.). spre deosebire de gliadina. Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. Sunt insolubile in apa. ovalbumina. etc.Prin hidroliza partiala acida. Exemple: globulinele din grane. contra radiatiilor ionizante etc. Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare . a oreionului. Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. alcalina sau enzimatica. unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina. insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. nu sunt coagulate de caldura. Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie.) si insolubile (cheratina. salmina. Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale. globuline.). ultrasunete etc.). Histone (grup de proteine simple.). Contine in molecula lizina. peptone.). Este insolubila in apa si in solutii saline. si in functie de conditiile de hidroliza. . 6 600 000 pentru hemocianina etc. In general sunt amorfe. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi. in leucemii cronice. a rujeolei. numai foarte putine ramanand libere. serumglobulinele. Reactie alcalina. Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre. trombocitopenie. numai aminoacizi. Exemple: sturina. Exemple: gliadina. Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple. fibrina. hordeina. proteinele se impart in proteine solubile (albumine.

rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. gelatina) si keratine. Methemoglobina. keratina. Se obtine prin centrifugarea sangelui. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat . cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. Se impart in colagene. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul.). termolabile. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. comparand sangele din artere cu cel din vene. cat si in acizi si alcalii diluate. Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei. care da sangelui culoarea rosu deschis. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. Contine 6% hem si 94% globina.) sau cu unele droguri. methemoglobina. cloruri. cum este in plamani. Sunt solubile atat in apa. Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara.. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. monoxid de carbon. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. spongina. Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. De asemenea. dar solubile in apa la fierbere. Hemoglobina este solubila in apa (1:7).Albumine (substante azotate. emoglobina din eritrocite are roluri multiple. care prin hidroliza se descompun in aminoacizi. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. insolubile in apa la fierbere. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis. etc. fibroina). constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. insolubile in apa rece. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. hemoglobina se combina cu oxigenul. Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide.

Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. numite globine. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei. Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen.oxigenul. ficare continand in centru cate un atom de fier. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. asezate aproape pe cromozom. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine. care cresc atractia pentru oxigen. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. la . In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta. ceea ce o face solubila in apa. incluzand viermii de pamant. intreaga molecula isi schimba forma. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. Intreaga globina are o forma rotunda. In mod consecvent. Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti.Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina. iar doua sunt lanturi de ß-globine. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. cu proeminente pe partea exterioara. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. unde este nevoie de el. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza. De exemplu. insa functia moleculei. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia).

Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal.. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. organismul animal devine imun. Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul. Oricum. numite antigeni. sunt proteine. 40-50% în paiele de cereale sau stuf. Au fost izolate : miogenul. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. miosina. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. globuline şi albumine. ea formează pereţi celulelor vegetale.crocodili. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. hemoglobina. un timp mai lung sau mai scurt. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. . etc. globulele albe şi roşii. O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele). Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. intre om si crap difera 140 de locuri. tropomiosina şi actina. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv.2 locuri. fosfoglucomutaza. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. L-. Substanţele care determină formarea anticorpilor. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. stroma musculară. Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie. vizibile la microscop. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. într-un lichid omogen numit plasmă. Tropomiosina este o proteină unitară. existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . cu caracter de albumine şi globuline. intre om si gorila . O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. B şi z. iar intre om si cimpanzeu nici unul. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. care petrec mult timp sub apa. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. fibrina. globulina X.

stuf şi paie. pîna la 85-99% în plante textile.CH3 )n.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). La încălzire se carbonizează fară să se topească. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). răşini etc. celuloza prezinta un slab caracter reducător.CO. Printre reactivii folosiţi.). care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. de alcooli etc. cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. în resturile glucozice. amorfă. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare. Celuloza se obţine in general din bumbac.Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor). Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului.(C6 H7 O2 -O. insolubilă în apă sau în solvenţi organici.(C6 H7 O2 -O.. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen. celuloza formează glucoză. celuloza poate forma mono-. Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile.CH3 )n. Prin hidroliza enzimatică. care trebuie indepartati. Celuloza este o substantă solidă. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de. stuf sau paie. de culoare albă. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn. poligozaharide. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util. numiţi irecruste(lignina.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.di-sau tri-acetatul de celuloza. solubilă în hidroxid tetra aminocupric. de esteri.OC. lemn. Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic. În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici. aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. -OH -OH -O-NO2 .

-(C6 H7 O2 -OH)n. dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal. se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Solventul se evaporă şi este recuperat. 3 . Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat.(C6 H7 O2 -OH )n. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . diferite grade de transformare. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila. Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. viscoza (de unde şi numele procedeului ).Dacă solutia de viscoză este filată. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -.30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes. Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante. vâscoasă. denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale). . Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte. printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială.-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza. iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte. Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează. formînd o soluţie coloidală.+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon. denumit alcoliceluloză.+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. ce poate avea. -OH -OH . Lupeni şi PopeştiLeordeni. celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). folosind acetatul de celuloză. de asemenea.

precum si maculatura. apoi mărunţite. inul. o dată cu cuceririle maurilor. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. cănepa. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. . sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. dar si zdrenţe. bumbacul. uscate. bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). vine din China. fibra de ramie. paiele. care оn principiu se utilizează şi astăzi. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. de aici. Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii. De-a lungul timpului. presate şi iar uscate. Tehnica de fabricare a hartiei. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->