Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

) . serumglobulinele. numai foarte putine ramanand libere. ultrasunete etc. a rujeolei. alcalina sau enzimatica. proteinele se impart in proteine solubile (albumine. diverse radiatii.). prin hidroliza enzimatica sau acida. hordeina. Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple.Prin hidroliza partiala acida. Reactie alcalina.). clupeina. pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice.). insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate.) si insolubile (cheratina. in NH3 diluat. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti. Sunt solubile in apa. in acizi diluati.). ovalbumina etc. in alcool de 70-90%. Exemple: globulinele din grane.). peptone. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi. In general sunt amorfe. spre deosebire de gliadina. zeina. trombocitopenie. Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. . Se intrebuinteaza in medicina. fibrina etc. mecanici (agitare puternica). polipeptide. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). Exemple: gliadina. semicoagulate de caldura. Nu sunt coagulate de caldura.). Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. Reactie puternic bazica.13 000 pentru citocromii C. unele enzime etc. enzime etc. nu sunt coagulate de caldura. Exemple: sturina. Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale. si in functie de conditiile de hidroliza. salmina. Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb). Sunt solubile in apa si in acizi diluati. etc. Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-. Este insolubila in apa si in solutii saline. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre.). Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 .) si globulare (hemoglobina. 6 600 000 pentru hemocianina etc. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina. in leucemii cronice. fizici(caldura. fibrina. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic). unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina. contra radiatiilor ionizante etc. ovalbumina.). Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. Sunt insolubile in apa. Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie. numai aminoacizi. globuline. Histone (grup de proteine simple. Globuline (clasa de proteine simple care dau. pe cand vascozitatea celor globulare este mica. Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus. Contine in molecula lizina.Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice). peptide. Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare . a oreionului. insa este solubila in alcalii. colagenul.

Methemoglobina. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen.). comparand sangele din artere cu cel din vene. cloruri. emoglobina din eritrocite are roluri multiple. monoxid de carbon. constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. gelatina) si keratine. Sunt solubile atat in apa. insolubile in apa la fierbere. Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. keratina. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul. Se obtine prin centrifugarea sangelui. Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina. spongina. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. fibroina). Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti. termolabile.Albumine (substante azotate. cum este in plamani. care da sangelui culoarea rosu deschis. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide. Contine 6% hem si 94% globina. cat si in acizi si alcalii diluate. hemoglobina se combina cu oxigenul. etc. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara. De asemenea. care prin hidroliza se descompun in aminoacizi. Hemoglobina este solubila in apa (1:7). Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat ..) sau cu unele droguri. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. dar solubile in apa la fierbere. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. insolubile in apa rece. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. Se impart in colagene. methemoglobina.

Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. De exemplu. In mod consecvent. unde este nevoie de el. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti. asezate aproape pe cromozom. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. Intreaga globina are o forma rotunda. ceea ce o face solubila in apa. permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei. intreaga molecula isi schimba forma. la . Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona. numite globine. Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. cu proeminente pe partea exterioara.oxigenul. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina. Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina. iar doua sunt lanturi de ß-globine. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. incluzand viermii de pamant. ficare continand in centru cate un atom de fier. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia). atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. insa functia moleculei. care cresc atractia pentru oxigen. In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza.

globulele albe şi roşii. vizibile la microscop. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen. fosfoglucomutaza. într-un lichid omogen numit plasmă. miosina. numite antigeni.crocodili. sunt proteine. globuline şi albumine. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv. Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului.. Au fost izolate : miogenul. stroma musculară. Oricum. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. tropomiosina şi actina. un timp mai lung sau mai scurt. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. L-. Substanţele care determină formarea anticorpilor.2 locuri. Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. fibrina. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. iar intre om si cimpanzeu nici unul. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. globulina X. organismul animal devine imun. B şi z. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000. Tropomiosina este o proteină unitară. . O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele). faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . 40-50% în paiele de cereale sau stuf. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. ea formează pereţi celulelor vegetale. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal. intre om si gorila . hemoglobina. etc. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. intre om si crap difera 140 de locuri. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. care petrec mult timp sub apa. cu caracter de albumine şi globuline.

Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic. amorfă. Celuloza este o substantă solidă. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri. celuloza prezinta un slab caracter reducător. lemn. În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici.(C6 H7 O2 -O.CO. în resturile glucozice. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor). insolubilă în apă sau în solvenţi organici. celuloza formează glucoză.CH3 )n.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile.di-sau tri-acetatul de celuloza. de alcooli etc.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac.). poligozaharide. Prin hidroliza enzimatică. Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. Celuloza se obţine in general din bumbac.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori. stuf sau paie.OC. care trebuie indepartati. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util. aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). pîna la 85-99% în plante textile. solubilă în hidroxid tetra aminocupric. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn.CH3 )n. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic. de esteri. cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu. La încălzire se carbonizează fară să se topească. numiţi irecruste(lignina.. -OH -OH -O-NO2 . de culoare albă. răşini etc. Printre reactivii folosiţi. celuloza poate forma mono-. stuf şi paie.(C6 H7 O2 -O.

-OH -OH . denumit alcoliceluloză. de asemenea. ce poate avea. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -.-(C6 H7 O2 -OH)n. Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu. printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope. denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale).(C6 H7 O2 -OH )n. viscoza (de unde şi numele procedeului ). Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). . celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). formînd o soluţie coloidală.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat.Dacă solutia de viscoză este filată. Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat. 3 .+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale.30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes. se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. folosind acetatul de celuloză.-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială. Lupeni şi PopeştiLeordeni. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon. vâscoasă. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon. dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale.+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n. Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante. diferite grade de transformare. Solventul se evaporă şi este recuperat.

cănepa.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. o dată cu cuceririle maurilor. Tehnica de fabricare a hartiei. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. dar si zdrenţe. precum si maculatura. bumbacul. care оn principiu se utilizează şi astăzi. sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. vine din China. inul. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. presate şi iar uscate. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului. . fibra de ramie. apoi mărunţite. uscate. bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). De-a lungul timpului. paiele. Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii. de aici.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful