Reactia de hidroliza

Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de hidroxil cu formare de apă. În acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic). Este reactia chimica intre un compus organic si apa, produsa in prezenta unui catalizator. Mai exact, este vorba despre reactia ionilor de sare divolvati in apa, in urma carora se formeaza acizi slab disociati, baze slab disociate sau saruri acide sau bazice. Cea mai cunoscuta reactie de hidroliza este cea a sarii cu apa, cand se formeaza o baza slaba si un acid slab. Apa autoionizeaza negativ ionii de hidroxil si ionii de hidrogen. Sarea se descompune in ioni pozitivi si negativi. De exemplu, acetatul de sodiu in apa se disociaza in sodiu si ioni de acetat. Ionii de sodiu reactioneaza foarte slab cu ioni de hidroxil intrucat ionii de acetat sunt combinati cu ioni de hidrogen pentru a produce un acid acetit neutru, iar rezultatul net este un exces relativ de ionii de hidroxil, provocand o solutie baza.

Proteinele
Proteinele sunt substante organice naturale, macromoleculare, cu proprietati coloidale, care prin hidroliza conduc la ľ-aminoacizi. Ele sunt prezente in toate celulele organismelor vii. Diferitele proteine au aproape aceeasi compozitie elementara, continand in molecula carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf, adesea fosfor si uneori un metal (fier, cupru, magneziu, cobalt). Proportia acestor elemente este: Carbon ... 51- 56% Oxigen ... 20 - 23% Azot ... 15,5 - 18,5% Hidrogen ...6,5 - 7,5% Sulf ... 0 - 2% Fosfor ... 0 - 1% Prin hidroliza totala, proteinele dau numai aminoacizi. Aminoacizii rezultati apartin seriei L(+) sau L(-); formeleD se gasesc foarte rar si numai in unele proteine speciale. In molecula proteinelor apar frecvent 25 de aminoacizi, mai rar sau foarte rar, in molecula unor proteine mai apar 30-40 de aminoacizi diferiti.

Contine in molecula lizina.). semicoagulate de caldura. salmina. globuline. peptone. se obtin o serie de produse intermediare ca: proteoze. Are caracter acid (continut mare de acid glutamic). Histone (grup de proteine simple. Reactie puternic bazica.). a oreionului. mecanici (agitare puternica). prin scindare cu enzime sau cu acizi dau numai aminoacizi (in special diaminoacizi). fizici(caldura.Prin hidroliza partiala acida. Aproape totalitatea gruparilor -COOH si -NH2 sunt blocate. clupeina. Se intrebuinteaza in medicina. polipeptide. Sunt insolubile in apa. Nu sunt coagulate de caldura. prin hidroliza enzimatica sau acida. Prolamine (grupa de proteine simple care se gasesc in semintele de cereale. numai aminoacizi. unele dintre ele s-au obtinut si cristalizate (hemoglobina. fibrina etc. in NH3 diluat. Intre acestea exista insa proteine cu caracter intermediar. nu sunt coagulate de caldura. colagenul. peptide. si in functie de conditiile de hidroliza. a rujeolei. Dupa solubilitatea in apa sau in solutii de electroliti. fibrina. contra radiatiilor ionizante etc. in acizi diluati. serumglobulinele. .) si insolubile (cheratina. Exemple: sturina.). Exemple: gliadina. Glutenine (proteina vegetala din cereale (lipseste din porumb).). ovalbumina. diverse radiatii.13 000 pentru citocromii C.Proteinele sunt denaturate prin actiunea agentilor chimici(unele substante chimice). Exemplu: histona din sange de pasare sau din timus. in alcool de 70-90%. Vascozitatea solutiilor de proteine fibrilare este mare .). enzime etc. numai foarte putine ramanand libere. La scindarea cu proteine sau cu acizi dau numai aminoacizi. Exemple: globulinele din grane. Prin scindare enzimatica sau cu acizi dau numai aminoacizi. 6 600 000 pentru hemocianina etc. In general sunt amorfe. spre deosebire de gliadina. Legatura dintre aminoacizi in molecula proteica este o legatura amidica (peptidica): -CO-NH-. pe cand vascozitatea celor globulare este mica. pentru prevenirea sau tratarea hepatitei epidemice. unele enzime etc.). hordeina. Este insolubila in apa si in solutii saline. trombocitopenie. Greutatea moleculara a proteinelor difera cu natura lor: 12 400 . ultrasunete etc. alcalina sau enzimatica. ovalbumina etc. Dupa structura lor proteinele se impart in: fibrilare(cheratina. in leucemii cronice.) si globulare (hemoglobina. Sunt insolubile in apa si solubile in solutii saline neutre. proteinele se impart in proteine solubile (albumine. Impreuna cu gliadina formeaza glutenul si da fainurilor proprietati de panificatie. Sunt solubile in apa si in acizi diluati. Reactie alcalina. insa este solubila in alcalii.) . Sunt solubile in apa. Proteinele se clasifica in urmatoarele grupe:Protamine (grupa de proteine simple.). Medicament: intermediar la prepararea de insulina-retard. insa sunt solubile in acizi sau alcalii diluate. etc. zeina. Globuline (clasa de proteine simple care dau.).

De asemenea. Scleroproteine (substante proteice de sustinere. Methemoglobina. keratina.Albumine (substante azotate. cloruri. Contine 6% hem si 94% globina. hemoglobina transporta dioxid de carbon sub forma compusilor carbaminici. Celulele rosii din sangele uman sunt grupate cu molecule de hemoglobina. Fiecare molecula de hemoglobina este o proteina alcatuita din patru polipeptide inlantuite numite globine. Sunt proteine tipice cu structura macromoleculara. rezistente la fermenti digestivi (Exemple: elastina. dar solubile in apa la fierbere.). Legarea oxigenului se face la fierul moleculei de hemoglobina sub forma unei combinatii labile denumita oxihemoglobina. Hemoglobina deoxigenata are culoarea rosu inchis.. constituiti prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile aminice ale globinei din molecula de hemoglobina. compus stabil in care Fe"+ se transforma in Feł+ si nu mai reactioneaza cu oxigenul. Globinele poseda o forma globulara distinctiva formata prin indoirea lantului de polipeptide. Se obtine prin centrifugarea sangelui. etc. Este deseori intrebuintata in tratamentul anemiei. iar fiecare dintre acestea contine in centru un atom de fier la care se leaga oxigenul. cum este in plamani. Hemoglobina este solubila in apa (1:7). cel mai important fiind cel de transportor de oxigen de la plamani la tesuturi si de participant la transportul dioxidului de carbondin tesuturi in plamani. Scimbarile survenite in structura aminoacidului din polipeptida modifica aceasta forma. insolubile in apa la fierbere. comparand sangele din artere cu cel din vene. Hemoglobina (C738H1166O208N203S2Fe)4 Hemoglobina este o proteina care se gaseste in celulele rosii ale sangelui. Cand concentratia de oxigen dimprejur este mare. gelatina) si keratine. spongina. modificand totodata si proprietatile chimice ale hemoglobinei precum si atractia acesteia pentru oxigen. dand gelatina la racire (Exemple: oseina. Se impart in colagene. cat si in acizi si alcalii diluate. Hemoglobina are o greutete moleculara de 68000 si este o proteina cu functie respiratorie a hematiilor. insolubile in apa rece. hemoglobina se combina cu oxigenul. Monoxidul de carbon este otravitor pentru organism pentru ca odata inhalat el va forma legaturi mai puternice cu hemoglobina decat . methemoglobina. emoglobina din eritrocite are roluri multiple. care da sangelui culoarea rosu deschis.) sau cu unele droguri. sau carboxihemoglobina are o culoare rosie mult mai deschisa decat oxihemoglobina. Aceasta diferenta de culoare poate fi foarte usor de vazut. fibroina). Sunt solubile atat in apa. Oxihemoglobina elimina oxigenul ca raspuns la nivelul scazut de oxigen din tesuturile corpului din afara plamanilor. Hemoglobina formeaza cu agentii oxidanti (nitriti. monoxid de carbon. termolabile. Hemoglobina extrasa si uscata se prezinta ca pulbere sau cristale rosii-brune deschise. care prin hidroliza se descompun in aminoacizi.

asa cum am mai amintit din patru unitati de polipeptide. si sa elibereze acest oxigen in tesuturile organismului. Cand o molecula de oxigen se leaga de unul dintre cei patru atomi de fier. Fiecare familie de gene consta intr-un numar similar de secvente de ADN. Aceasta duce la producerea pseudo-genelor care de fapt nu mai produc nici o proteina. "viermii sangelui" (Chironomus) si puricii de apa (Daphnia). permitand astfel oxigenarea abundenta a placentei. cand acest nivel este scazut hemoglobina cedeaza oxigenul. numite globine. atractia hemoglobinei pentru oxigen variaza in functie de concentrtia locala de oxigen: cand concentratia este mare hemoglobina "culege" oxigenul. Un proces de duplicatie asemanator se crede ca a condus la evolutia diferitelor familii de gene. In unele cazuri mutatiile au distrus genele globine.Cele patru globine sunt de doua feluri: doua sunt lanturi de a-globine. intreaga molecula isi schimba forma. Evolutia diferita a genelor globine la diferitele specii a facut ca fiecare dintre acestea sa aiba nevoie de o cantitate diferita de oxigen. incluzand viermii de pamant. De exemplu. Intreaga globina are o forma rotunda. Ca in majoritatea cazurilor proteinelor globulare. Unii dintre aminoacizi se inlantuiesc unul in jurul celuilalt pentru a forma structuri de tip a. Multe animale poseda de asemenea o molecula asemanatoare numita mioglobina. La oameni a-globinele si ß-globinele sunt produse de doua familii de gene localizate in cromozomi diferiti. Structura hemoglobinei: Hemoglobina umana este alcatuita. unde este nevoie de el. modificand forma lor tridimensionala si schimband atractia lor pentru oxigen. Se pare ca unele dintre mutatii din genele duplicate ar fi dus la schimbari in structura aminoacidului noilor globine. Hemoglobina embrionica are lanturi de ?globina in loc de lanturi de ß-globina. lasandu-le in imposibilitatea de a functiona. Acestea au aparut probabil prin duplicarea unei gene globine ancestrala. In mod consecvent. la . insa functia moleculei. Fiecare globina are o structura tri-dimensionala formata prin indoirea lantului de polipeptide. Aceasta ofera posibilitatea sangelui de a se satura cu oxigen cand trece prin plamani. ceea ce o face solubila in apa.oxigenul. care cresc atractia pentru oxigen. reducand astfel cantitatea de oxigen care poate fi transportata de sange. asezate aproape pe cromozom. care ajuta muschii activi sa obtina oxigenul din sange. forma (conformatia) hemoglobinei este aceea care determina felul in care aceasta functioneaza. in timp ce ceilalti se grupeaza in linii paralele pentru a forma regiuni plate de tip ß. iar doua sunt lanturi de ß-globine. Evolutia hemoglobinei: Hemoglobina este gasita la toate vertebratele precum si la unele dintre nevertebrate. mutatiile transmitandu-se prin noile copii ale genei. cu proeminente pe partea exterioara. ficare continand in centru cate un atom de fier. inlesnindu-le celorlati trei atomi ramasi formarea de legaturi cu alte molecule de oxigen. In alte cazuri mutatiile au schimbat structura aminoacidului fara a afecta.

B şi z. Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză fotochimică. hemoglobina. cu caracter de albumine şi globuline. numite antigeni. Tropomiosina este o proteină unitară. Imunitatea se datorează apariţiei de anticorpi în serul animalului infectat. sunt proteine. O importanţă deosebită o constituie z-globulinele. faţă de o noua infecţie cu acelaşi germen patogen. Coagularea sângelui se datorează transformării fibrinogenului într-un gel ireversibil. 40-50% în paiele de cereale sau stuf. tropomiosina şi actina. fibrina. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 710% pentru unele plante leguminoase. globulina X. etc. în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 25003000. un timp mai lung sau mai scurt. Miogenul conţine enzimele esenţiale ale muşchiului: fosforilaza. existenta unei astfel de proteina in unele bacterii sugereaza ca genele globine pot avea o origine foarte veche si o mare arie de acoperire in lumea vie. Oricum. vizibile la microscop. stroma musculară. globuline şi albumine. miosina. Substanţele care determină formarea anticorpilor. hemoglobina este foarte eficienta in a retine oxigenul. Orice proteină straină introdusă prin injecţie în organism acţionează ca antigen.crocodili. iar intre om si cimpanzeu nici unul. Plasma conţine în soluţie fibrinogenul. globulele albe şi roşii. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. într-un lichid omogen numit plasmă. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin.2 locuri.. Dintre cele 287 de pozitii diferite ale aminoacidului in hemoglobina. Ea corespunde formulei (C6 H10 O5)n. care petrec mult timp sub apa. organismul animal devine imun. Miosina şi actina sunt proteinele care asigură funcţiunea contractilă a muşchiului. Au fost izolate : miogenul. Lichidul rămas la îndepărtarea globulelor şi a fibrinogenului se numeşte serul sanguin. Proteinele din sânge Sângele este o suspensie a unor corpuscule mari. Se ştie că în urma infecţiilor cu bacterii sau virusuri. intre om si gorila . O molecula asemanatoare numita leghemoglobina se gaseste in radacina unor anumite plante (legumele). produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. Globulele roşii conţin toată proteina colorată roşie. Proteinele din muşchi Muşchii vertebratelor conţin 15-20% proteine. Unii oameni de stiinta sunt de parere ca aceste plante au mostenit abilitatea de a produce globine dupa ce stramosii lor au fost infectati cu un virus ce continea o gena globina provenita de la un animal. Globulinele din ser pot fi separate în trei fracţiuni. Celuloza CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură. fosfoglucomutaza. ea formează pereţi celulelor vegetale. L-. Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice . . Leghemoglobina serveste la indepartarea oxigenului. intre om si crap difera 140 de locuri. Asemanarea dintre structurile de aminoacid ale diferitelor specii pot fi folosite in determinarea relatiei dintre ele la nivel evolutiv.

În acesteă celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici.CH3 )n.(C6 H7 O2 -O.40-60% în masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori. pîna la 85-99% în plante textile. Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică.Această varietate este folosită aproape exclusiv în scopuri textile. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru celuloză o formulă de tipul: -OH -(C6 H7 O2 -OH)-n -OH Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile specifice lor: formarea de eteri. care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu diferite grade de transfer. La încălzire se carbonizează fară să se topească. glucoza legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului următor).OC. O celuloză mai putin pura se obţine din lemn.După numărul grupărilor hidroxil dintr-un rest glucozic. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de.-(C6 H7 O2 -ONO2 )n-OH -O-CO-CH3 -O-NO2 . în resturile glucozice. eliberînd cea mai mare parte a materialului celulozic util. de culoare albă.. în ţara noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale. -OH -OH -O-NO2 . Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). amorfă. Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic. Celuloza este o substantă solidă.Cea mai pură varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac. Celuloza rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare.CO. Separarea se poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele. celuloza poate forma mono-. stuf sau paie. celuloza prezinta un slab caracter reducător. de esteri. cel mai intrebuinţat este bisulfitul de calciu.di-sau tri-acetatul de celuloza. stuf şi paie. numiţi irecruste(lignina.CH3 )n. Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să reactioneze chimic. care trebuie indepartati. răşini etc. Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor.(C6 H7 O2 -O. solubilă în hidroxid tetra aminocupric. celuloza formează glucoză.). Prin hidroliza enzimatică. formează între ele un număr urias de legături de hidrgen. poligozaharide. aceste împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua microscopică de fir. [Cu(NH3)4](OH)2 (reactiv Scheueizer). Printre reactivii folosiţi. lemn. de alcooli etc. Celuloza se obţine in general din bumbac. Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului. insolubilă în apă sau în solvenţi organici.

Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi sulfură de carbon.5mm şi încercarea de a le toarce nu a condus la nici un rezultat. vâscoasă. diferite grade de transformare. Solventul se evaporă şi este recuperat. ce poate avea. Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). printr-o fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina. iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 . La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul viscoză la Brăila. . Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte.30 mm şi de aceea pot fi toarse în fire care apoi se ţes. Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât cele din mătase viscoza. Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante. Lupeni şi PopeştiLeordeni. dintre care cea de hârtie ocupă un loc principal. iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte. celuloza formează un produs de tip alcoolat (alcoxid). denumit alcoliceluloză. deşi provine din fibre foarte scurte din lemn. viscoza (de unde şi numele procedeului ).Dacă solutia de viscoză este filată.(C6 H7 O2 -OH )n. folosind acetatul de celuloză. denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător cu cel al mătasei naturale).-H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-ONa -O-C=S -CS2 -OH xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu. Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat. -OH -OH .+ nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n.+ n H2O -OH -OH alcoliceluloza primara Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor artificeale. 3 . Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi precum şi a cordului pentru anvelope.-(C6 H7 O2 -OH)n. Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă artificială. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat fibrele artificiale. Trecută prin orificii foarte fine într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează.mononitrat de celuloza de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu puternic). Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu. formînd o soluţie coloidală. de asemenea. se obtin folii dintr-un produs larg folosit-celofanul. Pe această cale celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu. CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză: -OH -OH -OH -(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -.

bumbac şi haine vechi (zdrenţuite). care оn principiu se utilizează şi astăzi.Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau sulfuric) concentrat. Chinezii foloseau ca substanţe de bază unele părţi ale dudului. apoi mărunţite. presate şi iar uscate. de aici. ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi glucoză. Оn schimb este sigur că chinezii cunoşteau hвrtia оncă din anul 60 inainte de Cristos. paiele. o dată cu cuceririle maurilor. De-a lungul timpului. cănepa. hвrtia şi tehnica de fabricare a hвrtiei au ajuns оn Africa de Nord trecвnd prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi. Оnca din anul 500 оnainte de Christos. . fibra de ramie. dar si zdrenţe. Tehnica de fabricare a hartiei. uscate. Nu se cunoaştem data exactă a acestei inventii. Substanţele de bază erau amestecate cu apă. precum si maculatura. sumerienii au fabricat pentru prima dată produse asemănătoare hвrtiei avвnd ca bază papirusul ? Substantele de baza pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul. оn Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul 1150. vine din China. bumbacul. inul.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful