 Afară-i toamnă  Şi plini de suferinţi,

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată, Ce mi-i lăsară din bătrâni

Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri; Părinţii din părinţi.

Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Azi nici măcar îmi pare rău
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, Se-ntoarce în zadar,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,  Căci azi le semeni tuturor
Să stai visând la foc, de somn să picuri. La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, C-un rece ochi de mort.
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
De odat'aud foşnirea unei rochii, Şi noaptea candelă s-aprinzi
Un moale pas abia atins de scânduri... Iubirii pe pământ.
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.
 Ce e amorul? 
 Pe lângă plopii fără soţ... 
Ce e amorul? E un lung
Pe lângă plopii fără soţ Prilej pentru durere,
Adesea am trecut; Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Mă cunoşteau vecinii toţi - Şi tot mai multe cere.
Tu nu m-ai cunoscut.
De-un semn în treacăt de la ea
La geamul tău ce strălucea El sufletul ţi-l leagă,
Privii atât de des; Încât să n-o mai poţi uita
O lume toată-nţelegea - Viaţa ta întreagă.
Tu nu m-ai înţeles.
Dar încă de te-aşteaptă-n prag
De câte ori am aşteptat În umbră de unghere,
O şoaptă de răspuns! De se-ntâlneşte drag cu drag
O zi din viaţă să-mi fi dat, Cum inima ta cere:
O zi mi-era de-ajuns;
Dispar şi ceruri şi pământ
O oră să fi fost amici, Şi pieptul tău se bate,
Să ne iubim cu dor, Şi totu-atârnă de-un cuvânt
S-ascult de glasul gurii mici Şoptit pe jumătate.
O oră, şi să mor.
Te urmăreşte săptămâni
Dându-mi din ochiul tău senin Un pas făcut alene,
O rază dinadins, O dulce strângere de mâini,
În calea timpilor ce vin Un tremurat de gene.
O stea s-ar fi aprins;
Te urmăresc luminători
Ai fi trăit în veci de veci Ca soarele şi luna,
Şi rânduri de vieţi, Şi peste zi de-atâtea ori
Cu ale tale braţe reci Şi noaptea totdeauna.
Înmărmureai măreţ,
Căci scris a fost ca viaţa ta
Un chip de-a pururi adorat De doru-i să nu-ncapă,
Cum nu mai au perechi Căci te-a cuprins asemenea
Acele zâne ce străbat Lianelor din apă.
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni