LEZIUNI DISTROFICE

Prof. Dr. ASCHIE MARIANA

LEZIUNI DISTROFICE
(CELULARE SI INTERSTITIALE)
DEFINITIE
 Leziunile distrofice sunt leziuni patologice elementare, care reprezinta
expresia morfopatologica a alterarilor metabolice survenite la nivel
celular si/sau tisular.

 Pot apare in orice afectiune, fie congenitala, fie dobandita, datorita

perturbarilor metabolice care apar indiferent de cauza procesului
patologic
CLASIFICAREA LEZIUNILOR DISTROFICE
Tulburari ale metabolismului

• PROTEINELOR

• GLUCIDELOR

• LIPIDELOR

• MINERALELOR

• PIGMENTILOR

TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR

Sinteza proteinelor
 este realizata prin participarea mai multor organite citoplasmatice:
ribozomi, reticulul endoplasmatic si aparatul Golgi.
 Rolul major in sinteza proteinelor este dat de ribozomi, organite
celulare formate din doua subunitati, in structura carora se gaseste
ARN ribozomal, informatia necesara sintezei proteice fiind adusa in
citoplasma de un ARN mesager
Initial, aminoacizii folositi in sinteza sunt esterificati cu un ARN de transfer,
specific fiecarui aminoacid in parte. Sinteza propriu-zisa incepe de la
codonul de initiere din ARN-ul mesager legat de ribozom si se continua
cu adaugarea secventiala a cate unui aminoacid; sinteza se opreste la
nivelul citirii codonului de terminare din ARN-ul mesager
Proteinele se acumuleaza in cisternele reticulului endoplasmatic rugos, de
unde sunt transportate catre cisternele aparatului Golgi, care asigura
 stocarea, cuplarea cu secventele polizaharidice pe care le sintetizeaza
si apoi excretia lor
TULBURARI ALE METABOLISMULUI PROTEINELOR
CLASIFICARE
A) DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
 Distrofii hidroprotidice citoplasmatice
 Distrofia hialina
 Distrofia ceroasa

B) DISTROFII PROTIDICE EXTRACELULARE

 Distrofia hialina
 Distrofia fibrinoida
 Distrofia amiloida (amiloidoza)
 Distrofia mucoida

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

Alterari ale membranei citoplasmatice
- In cadrul aceste categorii este afectat gradul de hidratare celulara si,
consecutiv, starea coloida a proteinelor citoplasmatice
Cauze:
In functie de mecanismul de actiune a agentilor cauzatori se disting patru
tipuri de injurii:
• Scaderea cantitatii de ATP (transportul ionilor de Na + si K+ prin
membrana este un proces activ care necesita consum de ATP)
• Pierderea permeabilitatii selective membranare (alterarea structurii
membranei celulare)
• Cresterea Na+ extracelular
• Modificari de pH ale mediului extracelular

DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE

 Cauza cea mai frecventa de alterare a membranei citoplasmatice este
scaderea ATP –
 hipoxie,
  insuficienta aportului de factori nutritivi,
 unele toxice de natura biologica sau chimica.
 In celula patrund sodiul si calciul, in timp ce potasiul si magneziul
parasesc celula. Modificarea concentratiei ionice intracelulare si
extracelulare este urmata de modificarea presiunilor osmotice si,
corespunzator, de o patrundere masiva de apa intracelular – gonflare
celulara
 Alterarile sistemului intracelular de membrane si pompe ionice
determina modificari de volum ale compartimentelor celulare:
 condensarea mitocondriilor si
 cresterea volumului ergastroplasmei.
DISTROFII PROTIDICE INTRACELULARE
 Daca procesul continua, apar tulburari majore ale permeabilitatii
membranare; moleculele mari, inclusiv enzimele, vor difuza din celula spre
mediul extracelular. Acest proces are loc si intre compartimentele
intracelulare.
 Modificarile structurale observate la microscopul electronic:
 Condensarea cromatinei nucleare
 Dilatarea reticulului endoplasmatic
 Condensarea compartimentului intern al mitocondriilor (in
scurt timp mitocondriile se balonizeaza)

 Pana in acest stadiu modificarile sunt reversibile

TIPURI DE DISTROFII HIDROPROTIDICE CITOPLASMATICE

In functie de gradul afectarii:

• Intumescenta clara

• Intumescenta tulbure

• Distrofia granulara

• Distrofie vacuolara

Toate aceste modificari sunt reversibile.

Intumescenta clara ( hidrops, edem celular)
Ex. – nefroza osmotica
Microscopic
- celulele – sunt marite de volum
 - citoplasma – transparenta, clara
- nucleii – mariti de volum cu cromatina dezorganizata

Intumescenta tulbure
- apare in special la organele parenchimatoase (cord, ficat, rinichi)
- Macroscopic - organele sunt marite de volum, mai ferme, fara luciu
- la sectionare, parenchimul pare sa se omogenizeze
(aspect de carne fiarta)
- Microscopic
- celulele – turgescente, cu numeroase granulatii de marimi
diferite in citoplasma
- se constata diferite grade de anizocorie

Distrofia granulara
- apare in stadiile mai avansate
- granulatiile intracitoplasmatice sunt vizibile
- nucleii sunt picnotici

Distrofia vacuolara
- citoplasma – tumefiata, palida, clar conturata, cu putine granulatii
intracitoplasmatice si cu numeroase vacuole mari, uneori acestea putand
masca nucleul
- celula capata un aspect spumos si reticular

DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE

1) DISTROFIA HIALINA (degenerescenta hialina)

- consta in transformarea elementelor care alcatuiesc interstitiul intr-o
masa structurata, omogena, eozinofila.
- apare la nivelul cicatricelor, seroaselor, fibroamelor uterine
Macroscopic:
- Hialinul apare albicios, translucid, consistenta regiunii este crescuta.

Distrofie hialina- corp albicans ovarian, stroma cu vase sanguine

Col HE, ob 10x
DISTROFIILE PROTIDICE EXTRACELULARE
3) DISTROFIA AMILOIDA ( amiloidoza)
Definitie: depunerea unei substante omogene, amorfe in tesutul interstitial.
Amiloidul:
- este o substanta de natura glicoproteica.
- histochimic este metacromatic cu violetul de metil
- se coloreaza cu Rosu de Congo si polarizeaza lumina dupa aceasta
colorare
- devina fluorescent dupa tratarea cu tioflavina T
- Microscopia electronica – amiloidul este alcatuit din fibrile dispersate,
dispuse neregulate. Structura fibrilara permite persistenta schimburilor
nutritive in organelor afectate si, in plus,permite absorbtia a diferite
substante, fapt care ii confera o mare variabilitate chimica

Structura amiloidului
 Din punct de vedere chimic amiloidul este alcatuit din:
- fibrile proteice (95%)
- o glicoproteina (5%)
 Din punct de vedere al componentei biochimice sunt descrise 15 forme
distincte de amiloid, cele mai frecvente fiind:
 tipul AL (amiloid light chain) – contine lanturi de imunoglobuline -
tip kappa si lambda
 tipul AA (amyloid associated) – contine o proteina sintetizata de
ficat, fara structura imunoglobulinica

Clasificarea amiloidozelor
In functie de localizare :
I) Amiloidoze sistemice
►Ereditare (familiale)
- sunt rare si se caracterizeaza prin fibre de amiloid de tip AA
- ex:febra mediteraneana familiala (tranzmitere autozomal
recesiv)
- clinic : episoade febrile si poliserozite
polineuropatia amiloidozica familiala (tranzmitere
autozomal dominant)- se descriu depuneri de amiloid la
nivelul nervilor periferici
►Primare
• sunt cele mai frecvente si se datoareaza in principal
gamapatiilor monoclonale (5 – 15% din pacientii cu mielom
multiplu dezvolta amiloidoza)
• se caracterizeaza prin depunerea de amiloid de tip AL
 • depunerile de amiloid sunt localizate frecvent la nivelul
miocardului, limbii, tubului digestiv, peretilor arterelor, splina,
ficat rinichi si mai rar in peretii arborelui traheobronsic sau
parenchimului pulmonar
• masele de amiloid sunt uneori inconjurate de celule gigante de
corp strain si limfocite
Clasificarea amiloidozelor
►Secundare
- se caracterizeaza prin depuneri de tipul AA mai ales la nivelul splinei,
ficatului si rinichilor
Cauze:
- frecvent : tuberculoza si infectiile cronice (Incidenta amiloidozei
secundare a scazut considerabil datorita tratamentului
antituberculos si introducerii antibioterapiei).
- mai rar: periarterita nodoasa, lupus eritematos diseminat,
dermatomiozitei, rectocolitei ulcerohemoragice, bolii Hodgkin,
tumorilor maligne (in special cele digestive
Localizarea la nivel hepatic:
o Macroscopic – ficatul este marit de volum, de consistenta crescuta,
culoare cenusie, usor translucid
o Microscopic - initial amiloidul se depune intre endoteliul
sinusoidelor si celulele hepatice. (Datorita ingreunarii aportului de
substante nutritive si oxigen, hepatocitele degenereaza)

Clasificarea amiloidozelor
Localizarea la nivel renal
 Amiloidul se depune la nivelul peretilor arteriolelor mici, in special a
arteriolelor aferente, precum si la nivelul glomerulilor, intre endoteliul si
membrana bazala a capilarelor
 Functia renala poate fi grav afectata daca procesul este suficient de
extins, in final putandu-se ajunge la insuficienta renala sau uneori se
poate instala un sindrom nefrotic.
Localizarea la nivelul splinei
 Macroscopic – splina este voluminoasa, dura,elastica.
 Microscopic - amiloidul se depune sub forma
 nodulara, mai ales la nivelul arterelor penicilate din corpusculul
Malpighi (splina sagu)
 difuz , la nivelul pulpei rosii (splina sunca).
 Clasificarea amiloidozelor
II) Amiloidoze localizate
 afecteaza un singur organ: faringe, plamani, vezica urinara, salpinge,
tiroida, cord, sistem nervos etc.
 se formeaza noduli circumscrisi care, uneori, pot stimula veritabile
tumori
 Depunerea de amiloid in cordul varstnicilor (amiloidoza cardiaca
senila), la nivelul ventriculilor (depunerea de transtiretina) sau la nivelul
atriilor (depozite de hormon natriuretic atrial) poate avea manifestari
clinice variate, de la manifestari minime, chiar asimptomatice, pana la
insuficienta cardiaca.
 De asemenea, unele tumori depun amiloid, de exemplu:
– carcinoamele medulare tiroidiene,
– feocromocitoame,
– tumorile insulelor pancreatice

TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR

A) GLICOGENEZE
• grup de afectiuni caracterizat prin acumularea anormala de glicogen in
diferite tesuturi.
• s-au descris zece entitati, toate avand tranzmitere genetica autozomal
recesiva (exceptie tipul VIII de glicogenoza cu tranzmitere X-linkata),
manifestarile clinice depinzand de organele afectate
• Cele mai frecvente:
 tipul I – boala von Gierke
– Maladie rara, familiala, care se manifesta din copilarie si se
datoreaza absentei glucozo-6 fosfatazei care desfosforileaza
glucoza-6 fosfat.
– Glicogenul se depune in miocard, rinichi, ficat.
– Acumularea la nivel hepatic se face atat in citoplasma, cat si in
nucleul hepatocitelor, determinand o hepatomegalie importanta,
adesea insotita de steatoza marcata
 Tipul IV – boala Andersen
– Se caracterizeaza prin ciroza hepatica consecutiva depunerii la nivel
hepatocitar de molecule de glicogen ramificate, cu greutate moleculara
mare.
– Examenul histopatologic – incluzii intracitoplasmatice hepatocitare
mari, slab eozinofile, omogene, similare celulelor “groun glass”
observate in hepatita cronica cu virus hepatitic B ( incluziile din boala
Andersen au aspect diferit in microscopia electronica si nu sunt
pozitive imunohistochimic pentru Ag HBs)
TULBURARI ALE METABOLISMULUI GLUCIDELOR
B) MUCOPOLIZAHARIDOZE
– Grup de afectiuni caracterizate prin acumularea de polizaharide cu
greutate moleculara mare (condroitin sulfat, acid hialuronic, keratan
sulfat, dermatan sulfat ) in organele parenchimatoase si in sistemul
nervos, de regula in macrofage; de asemenea se constata eliminarea
urinara a mucopolizaharidelor.
– se clasifica in 7 categorii (tip I – VI)
– Tabloul clinic este relativ asemanator: afectarea sistemului osos si a
aparatului cardiovascular , hepatosplenomegalie, retard mental
– Sunt afectiuni transmise autozomal recesiv (exceptie tipul II- boala
Hunter, cu tranzmitere X-linkata recesiva)
– Se datoreaza unor defecte enzimatice la nivel lizozomal

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR

I) Tulburari ale metabolismului trigliceridelor:
A) Steatoza
• Steatoza hepatica
• Steatoza extrahepatica
• Sindromul Reye
• Steatoza din hiperlipidemiilor plasmatice
B) Patologia tesutului adipos
• Obezitatea
• Lipomatozele
• Citosteatonecroza
• Granulomul lipofagic
• Boala Weber- Christian (paniculita recidivanta)
II) Tulburari ale metabolismului colesterolului
III) Tulburari ale metabolismului lipidelor complexe
• Gangliozidoze
• Cerebrozidoze
• Sulfatidoze
 • Sfingomielinoza (boala Niemann – Pick)
STEATOZA
 Este cea mai frecventa distrofie lipidica, caracterizata prin acumularea
excesiva de trigliceride in celule
 Histopatologic
− Acumularea de trigliceride pe preparatele prelucrate uzual (fixare cu
formol, deshidratare si includere in parafina) se evidentiaza indirect prin
prezenta unor vacuole optic goale, cu limite precis trasate, datorita
dizolvarii trigliceridelor in solventii folositi in cursul prelucrarii
− Daca se efectueaza sectiuni la gheata, trigliceridele pot fi evidentiate
prin folosirea de coloranti liposolubili (Suddan)
CAUZE:
• Aport crescut (hiperlipidemiile)
• Tulburari metabolice:
• Anoxia
• Intoxicatiile – metalele grele: arsenic, mercur, cloroform,
tetraclorura de carbon
• Tulburari ale metabolismului glucidic: la diabetici, in inanitie
• Deficitul factorilor lipotropi necesari sintezei fosfolipidelor la
nivel hepatic
Steatoza hepatica
 Este cea mai frecventa forma de steatoza
Macroscopic:
– Ficatul este difuz marit de volum, greutatea este mai mare decat cea
normala, consistenta redusa
– La sectionare – parenchimul hepatic are culoare galbena
Microscopia electronica - picaturile de grasime apar ca vezicule
transparente, nedelimitate de o membrana structurala

– In functie de tipul si gradul afectarii, steatoza poate afecta:

• Zona din jurul venei centrolobulare (zona acinara 3)
• Zona intermediara (zona acinara 2)
• Zona periportala (zona acinara 1)
• Intreg lobulul – steatoza panacinara
STEATOZA HEPATICA
STEATOZA HEPATICA
STEATOZA EXTRAHEPATICA
Depozitarea, in conditii de distrofie, a lipidelor se poate produce in diferite
tesuturi, dar alterarile cele mai marcate se intalnesc in rinichi si miocard, si
in unele tumori.
Steatoza renala:
- Este intalnita in mod frecvent in asociere cu steatoza hepatica
- se caracterizeaza prin acumularea de picaturi lipidice in celulele
epiteliului contort proximal
La nivel miocardic:
- Miocardul apare tigrat, cu alternanta de zone grasoase si cu alte
cvasinormale
- apar striuri galbui la nivelul pilierilor, corespunzatoare acumularilor de
lipide in fibrele miocardice

SINDROMUL REYE
- maladie rara, dar care poate fi fatala
- se caracterizeaza prin steatoza hepatica si encefalopatie
- apare frecvent la copii sub patru ani si rar la adulti
- Etiopatogenie
 infectii virale a cailor aeriene superioare cauzate de :
• virusul gripal B,
• virusuri paragripale,
• varicela
 infectii virale digestive
- Microscopic:
• La nivel hepatic – steatoza microveziculara
• La nivelul encefalului – edem
• La nivel renal, miocardic si la nivelul musculaturii scheletice –
steatoza microveziculara
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
I) OBEZITATEA
Definitie – cresterea marcata a tesutului adipos subcutant si visceral.
! NU reprezinta o distrofie propriu- zisa, deoarece structura tisulara si
celulara nu sunt afectate
II) LIPOMATOZELE
Definitie – afectiuni in care structurile normale constituente ale unui tesut
sau organ sunt inlocuite prin tesut adipos
Clasificare - in functie de mecanismul de producere →
 Fiziologic – atrofia maduvei hematogene sau a timusului
 Patologic – lipomatoza pancreasului, suprarenalelor,paratiroidelor,
ganglionilor limfatici, muschilor scheletici
 PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS
III) CITOSTEATONECROZA
− Este rezultatul digerarii grasimii din tesutul adipos prin intermediul
unei lipaze
− Apare in pancreas si in grasimea peritoneala in cazul pancreatitei
acute hemoragice, in cursul careia enzimele pancreatice sunt activate
intratisular
− Fiziopatologie – sub actiunea lipazei se produce scindarea grasimilor
neutre in acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se combina cu ionii de calciu
rezultand sapunuri de calciu insolubile
Citosteatonecroza pancreatica
Col HE, ob 10x
Macroscopic → apar mici pete opace, albicioase (aspect denumit “in pete de
spermantet”) la nivelul tesuturilor peripancreatice, mezenter, epiploon

Microscopic
• zonele de precipitare a sapunurilor de calciu apar ca pete
intunecate, de forma neregulata, colorate de hematoxilina.
• In teritoriile respective structurile celulare dispar sau se mentin
sub forma de detritus.
• In jur apar histiocite care se incarca cu lipide fagocitate
PATOLOGIA TESUTULUI ADIPOS

Steatonecroza
- Poate apare si ca urmare a actiunii a diferiti agenti (traumatisme,
substante iritante, anoxie locala) la nivelul sanului, tesutului adipos
subcutanat etc

IV) GRANULOMUL LIPOFAGIC

• in urma unui traumatism al panicului adipos, adipocitele sunt
distruse, iar lipidele eliberate de la nivelul lor sunt fagocitate de histiocite;
uneori histiocitele fuzioneaza, generand celulele gigante plurinucleate
TOUTON
• Apare la nivelul sanului si in tesutul celular subcutanat.
TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI
Xantoamele
 Sunt acumulari de histiocite cu citoplasma spumoasa, datorita
acumularii de picaturi fine de lipide
 Uneori includ si celule plurinucleate incarcate lipidic, inconjurate de o
reactie inflamatorie si fibroza

TULBURARI ALE METABOLISMULUI COLESTEROLULUI

Acumularea locala de lipide poate avea loc si independent de cresterea
lipemiei plasmatice. Lipidele se pot depune in histiocite sau in alte tipuri
de celule
La nivel histiocitar procesul are loc :
 in peretii abceselor, unde lipidele provenite din piocite sunt fagocitate
de histiocitele prezente in focarul inflamator
 In focarele inflamatorii cronice din alveole – pneumonie xantomatoasa
 In infarctul cerebral unde lipidele provenite din degradarea mielinei sunt
fagocitate de histiocite si de nevroglii.
 In nefroza lipoidica – celulele tubulare renale se incarca cu picaturi de
lipide, in special esteri de colesterol, ca o consecinta a cresterii
permeabilitatii glomerulare care permite filtrarea de colesterol in spatiul
subcapsular.
 Lipodistrofia intestinala (boala Whipple) se caracterizeaza prin
acumularea la nivelul mucoasei si submucoasei intestinale, in
ganglionii mezenterici si in alte viscere de grasimi neutre, lipide
nesaturate, cristale de colesterol si de acizi grasi.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

• Lipodozele (dislipoidoze) se datoreaza acumularii de lipide sau
substante asemanatoare acestora – lipoide.
Forme
• Familiale - cele mai frecvente; cauza- deficit enzimat constitutional
• Sporadice – cauza necunoscuta
Fiziopatologie
Lipidele normale sau anormale se acumuleaza
• in celulele sistemului reticulohistiocitar – lipidoza generalizata
• In anumite structuri ale sistemului nervos – neurolipidoza
Clasificarea- in functie de :
Natura deficitiului enzimatic
Tipul de substanta acumulata in celule
Evolutia manifestarilor clinice

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Cele mai frecvente tipuri de lipidoze – SFINGOLIPIDOZE patru entitati
separate:
• Gangliozidoze
• Cerebrozidoze
• Sulfatidoze
• Sfingomielinoze
Gangliozidozele
Se datoreaza unui deficit de hexozaminidaza
– in functie de importanta acestui deficit se recunosc patru categorii
– cea mai cunoscuta - boala Tay – Sachs ( idiotia amaurotica):se
manifesta din primele luni de viata prin retard psihomotor si prezenta pe
macula retiniana a unei pete de culoare rosie aprinsa.

TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE

Boala Gaucher
 Se manifesta in general in copilarie, dar poate debuta si la adulti
 Se tranzmite autozomal recesiv
 Este determinata de lipsa de beta- glucozidaza din lizozomi
 Clinic – splenomegalie giganta , hepatomegalie, adenopatii
 Se datoreaza acumularii de histiocite Gaucher – celule de 20- 80
microni diametru, citoplasma clara, omogena sau fibrilara, datorata
supraincarcarii cu glucocerebrozide
 Uneori se poate asocia cu perturbari biochimice mai complexe –
gammapatie monoclonala, deficienta de factor IX

CEREBROZIDOZE
-Se caracterizeaza prin acumularea intracitoplasmatica de diferite derivate
de ceramide
TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Boala Gaucher hepatica- celule Gaucher cu citoplasma cu aspect de “hartie
creponata”.
Col PAS, ob 40x

Splina Gaucher- celule Gaucher

Col PAS, ob 40x
 TULBURARI ALE METABOLISMULUI LIPIDELOR COMPLEXE
Sulfatidoze
- se datoreaza deficientei de arilsulfataze
- Clinic : intarzierea dezvoltarii sau degradarea progresiva a facultatilor
psihomotorii
Sfingomielinoza - boala Niemann - Pick
- se tranzmite autozomal recesiv
- decesul survine pana la atingerea varstei de doi ani
- clinic
hepatosplenomegalie importanta, poliadenopatii, atrofie cerebrala,
decalcificari osoase, intarzierea dezvoltarii staturoponderale
Boala Niemann – Pick splenica;
Celule Niemann – Pick cu citoplasma spumoasa, limfocite
Col HE, ob 20x