Capitolul I
PATOLOGIA CHIRURGICALĂ A DUODENULUI
ANATOMIA CHIRURGICALĂ. A. DUODENULUI
DAN SABĂU. FLORIN GROSU, ANCA DUMITRA
SCURT ISTORIC
Cu mult timp înainte de era creştină (antichi-
tatea greacă şi e2:ipteană), duodenul a fost recu-
noscut ca având un rol în controlul evacuării
gastrice [1]. Herophilus (280 î.Hr.) pilon medical
al perioadei Elenistice (323-330 ale cărui
lucrări de anatomie. bazate pe disecţii au contribuit
la fundamentarea cunoştinţelor medicinei antice, a
descris duodenul. ca fiind prima porţiune a intes-
tinului subtire şi 1-a numit astfel. după lungimea
pe care a constatat-o, douăsprezece degete gr.
dodekadaktulos, lat. duodenum [1].
Importanţa duodenului in fluxul biliopancreatic,
însă. a fost descoperită abia secolul al XVIII-lea.
Un pas deosebit de important în înţelegerea
structurii interne a duodenului şi a fiziologiei sale,
a fost făcut odată cu apariţia şi dezvoltarea
tehnicilor de endoscopie digestivă superioară..
Deşi termenul „endoscopie" a fost utilizat pentru
prima dată de un urolog (Antonin Jean Desormeaux
1815-1894). cel care este creditat ca inventator al
endoscopului este un medic aristocrat german
Philipp Bozzini (1773-1809) [1].
Începând cu secolui XX medici din toată lumea
au realizat explorări endoscopice diagnostice şi
terapeutice ale tuturor cavităţilor organismului, de
la sinusuri maxilare, vezica urinară şi tub digestiv,
la ventriculii cerebrali. in prezent, tubul digestiv
este unul dintre marii beneficiari ai endoscopiei
diagnostice şi terapeutice, iar in acest context,
subliniem duodenul, în calitate de carrefour
biliopancreatic şi digestiv.
ANATOMIE CHIRURGICALĂ
Porţiune fixă a intestinului subţire, duodenul
măsoară 22-30 cm (12 lăţimi de deget). Limita
proximală este dată de şanţul duodeno-piloric.
marcat de prezenţa venei prepilorice (pilorul se
recunoaşte prin consistenţa crescută), până la
flexura duodeno-jejunală.
Cel mai frecvent în formă de potcoavă cu
concavitatea spre dreapta, duodenul este dispus în
jurul capului pancreasului şi se divide în patru
părţi despărţite în trei fiexuri sau unghiuri.
Porţiunea superioară, bulbul duodenal este cea
mai larglă, mai scurtă şi singura mobilă. Radiologic
are forma unui bulb de ceapă" sau ,fiacără de
lumânare", situat de la şanţul duodeno-piloric
până la colui veziculei biliare. unde ajunge, mai
deQ-rabă., segmentul intermediar, hl general discret
reprezentat anatomic (de la traseui arterei gastro-
duodenale până la flexura duodenală superioară).
Tehnic şi riguros radiologic, imaginea este de
triunghi cu baza mare spre pilor, iar cele două
laturi continuând cele două curburi gastrice (mare
şi mică) [2]..
Imaginea anatomică radiologică poate fi denatu-
rată de procese inflamatorii (frecvent) sau tumorale
(rar), având ca rezultat imagini radiologice în
,treflă", ,ciocan" sau diverticuli (pungă Hart.
diverticuli Coles sau Ackerlund). Accidentele ana-
tomice tributare remanierii bulbare postulceroase
pot ajunge, eventual, până la stenoză bulbară
compleţă. Pozitia postbulbară a ulcerului induce
deformări ale segmentului intermediar al DI sau a
segmentului DII.
19