PREGĂTIREA VIITORULUI

ADULT PENTRU O SOCIETATE

ÎN CONTINUĂ SCHIMBARE

Înv. CHEREJI MARIOARA

Şc. cu cl. I-IV ,,I. Creangă’’
Satu Mare
 PREGĂTIREA VIITORULUI ADULT
PENTRU O SOCIETATE ÎN CONTINUĂ SCHIMBARE

,,Omul nu poate deveni om decât prin educaţie.’’

I. Cant

Societatea contemporană se îndreaptă spre o epocă a schimbărilor profunde

desfăşurate la intervale scurte de timp, o epocă despre care putem spune că este dominată
de accelerarea continuă a ritmului de viaţă al omenirii. Şcolii îi revine sarcina de a pregăti
viitorul adult astfel încât să vină în întâmpinarea nevoii de schimbare, să o anticipeze, să o
dorească. Încă din şcoală elevii trebuie să aibă motivaţia de a se informa şi forma în
spiritul valorilor pe care societatea le impune la un moment dat.
Oricât de bine ar fi instruiţi oamenii şi oricât de creatori s-ar dovedi, apar la un
moment dat noi şi noi dificultăţi. La acest lucru s-a referit Margaret Mead atunci când a
vorbit despre faptul că ,, Nimeni nu va trăi în societatea în care s-a născut şi nu va trăi în
cea pe care a cunoscut-o ca membru activ al ei.’’ Altfel spus, societatea se schimbă de
câteva ori în decursul vieţii normale a unui om şi trebuie să facă faţă acestor schimbări.
Dezvoltarea lumii contemporane este legată în mare măsură de modul în care
educaţia poate să satisfacă cerinţele acestei dezvoltări. Oprindu-se asupra acestei idei, G.
Văideanu afirma: ,,dezvoltarea trece prin educaţie sau dezvoltarea se face cu ajutorul
educaţiei sau nu se va realiza deloc’’.
Învăţământul românesc actual stă sub semnul timpului istoric pe care, împreună cu
întreaga societate, îl parcurgem. ,,Şcoala românească se află în plin proces de reformă, atât
pe plan funcţional, cât şi structural’’.
Activitatea instructiv - educativă trebuie în aşa fel organizată încât elevii să
găsească în interiorul acesteia resursele energetice necesare, motivele care să-i stimuleze
permanent la acţiuni ce sunt compatibile cu cerinţele vieţii sociale.
Prima zi de şcoală din viaţa unui copil este un fapt social de o maximă importanţă:
părinţi, bunici, fraţi şi surori mai mici sau mai mari, participă cu toţii afectiv şi efectiv la
intrarea puiului de om într-o nouă ,, lume’’.
Începerea şcolii este o schimbare majoră în viaţa copilului şi a familiei şi are o
multiplă motivaţie socială.
Şcoala trebuie:
 să ofere copilului şanse în viitor;
 să asigure un tineret şi un viitor adult bine pregătit;
 să ofere cunoştinţele, deprinderile şi priceperile necesare încadrării rapide într-o
societate în continuă schimbare;
 să ofere fiecăruia şansa de a primi răspuns sau de a-l pune în situaţia de a-şi răspunde
singur la multiplele întrebări pe care un copil le are la intrarea în şcoală.

Şcoala românească din ultimii ani începe să fie ,,altfel’’ decât era acum zece ani.
După cei, deja proverbiali, ,,şapte ani de acasă’’, activitatea din ciclul primar influenţează
decisiv dezvoltarea personalităţii copilului. De altfel, şcoala primară reprezintă partea cea
mai stabilă a învăţământului românesc, cea mai vache sub raport istoric, bine verificată în
practic, dar şi deschisă spre inovare.
În momentul de faţă, apreciez că s-au produs câteva schimbări esenţiale în
învăţământul primar din România:
 noua lege a învăţământului care prin idealul educaţional promovat permite dezvoltatrea
liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii
autonome şi creative;
 noua programă cu un plan-cadru flexibil în ceea ce priveşte numărul de ore şi alegerea
disciplinelor opţionale, cu obiective cadru şi operaţionale clar formulate pentru fiecare
disciplină în parte, cu noi conţinuturi adaptate particularităţilor de vârstă ale elevilor;
 introducerea unor noi teme în cadrul disciplinei Cunoaşterea mediului cum sunt
educaţia pentru sănătate şi educaţia ecologică;
 apariţia manualelor alternative şi posibilitatea dascălului de a alege materialele cele
mai potrivite nivelului clasei pe care o are;
 modernizarea treptată a metodelor şi strategiilor didactice de predare, folosirea cu
precădere a metodelor activ-participative care permit trecerea de la un învăţământ cu
caracter informativ la unul cu caracter fomativ;
 introducerea activităţilor interdisciplinare şi transdisciplinare care abordează o temă
generală din perspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cât mai
completă a temei respective;
 trecerea de la activitatea preponderent frontală la cea de muncă în preche şi în grup
care ajută la dezvoltarea relaţiilor interpersonale, la formarea unor atitudini de
comportament în grup;
 spaţiul fizic al clasei este în permanentă schimbare, se trece de la mobilierul tradiţional
la cel modular care permite adaptarea lui la orice tip de activitate;
 introducerea în şcoala românească a învăţământului alternativ Step by step alături de
învăţământul tradiţional;
 formarea continuă a cadrelor didactice;
 implicarea familiei şi a comunităţii locale în procesul de educare a copiilor;
 utilizarea calculatorului şi a softurilor educaţionale.
Învăţământul primar se va ocupa în viitor nu numai de învăţarea mai eficientă a
informaţiilor şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale ci şi de interiorizarea unor valori
atitudinal-comportamentale. În acest sens a fost implementată din acest an şcolar
,,Întâlnirea de dimineaţă’’. Scopul programului ,,Crearea claselor responsabile’’ îl
constituie dezvoltarea valorilor emoţionale şi sociale, atitudini şi valori care promovează
comportamentul responsabil şi tolerant în rândul copiilor din şcoala primară, în rândul
cadrelor didactice şi a părinţilor. La ,,Întâlnirea de dimineaţă’’ clasa devine o mică
comunitate în care fiecare este liber să-şi spună părerea şi fiecare e liber să-l respecte pe
celălalt. În cadrul acestei comunităţi se dezvoltă elevilor abilităţile de cunoaştere, de
comunicare, ascultare, cooperare, de autocontrol şi reacţii responsabile. Dar comunităţile
noi şi vibrante nu se nasc imediat. E nevoie de timp efort şi dedicaţie. Pentru ca aceste
clase să fie comunităţi puternice, trebuie să muncim mult pentru a le construi. Se spune
adesea că ,,Învăţătorul este un ghid al copilăriei’’. Altfel spus, învăţătorul trebuie să-şi
asume rolul de coordonator al ,,Întâlnirii de dimineaţă'’, cel care face ca lucrurile să vină
de la sine şi astfel activitatea devine interactivă şi plină de viaţă. Rolul învăţătorului este
de a încuraja iniţiativa, de a crea feed-back pozitiv, de a facilita comunicarea între elevi,
de a asista şi de a adresa cuvinte de apreciere copiilor. Momentul ,,împărtăşirii’’, cel mai
important aspect al IDD, îi ajută pe copii să se obişnuiască cu postura în care atenţia celor
din jur este concentrată asupra lor. Elevii învaţă în aceeaşi măsură respectul de sine şi faţă
de alţii. Barierele psihologice sunt depăşite.
Comunităţile solide şi sănătoase, clasele responsabile, recunosc rolul important al
fiecărui individ ca membru cu drepturi şi responsabilităţi egale cu ceilalţi membri.
Învăţătorii trebuie să-i ajute pe elevii lor să aibă un sentiment al apartenenţei, identităţii şi
valorii de sine. Să nu uităm nici o clipă că întotdeauna ,,primim ceea ce dăm’’.
Privit în ansamblu, sub toate aspectele sale, învăţământul românesc evoluează spre
un învăţământ modern, de tip european, cu o largă deschidere spre valorile democraţiei
având în centrul atenţiei ,,elevul şi nevoile sale’’.
,,Nu există nici muncă, nici limbaj, nici cultură fără educaţie; ceea ce distinge omul
de animal este aşa cum spunea I. Cant tocmai faptul că omul nu poate deveni om decât
prin educaţie’’. Aşadar putem afirma că nu există nici dezvoltare, nici societate fără
educaţie. Dezvoltarea se realizează prin educaţie şi pe baza produselor ei. Calitatea
educaţiei, pe termen lung, condiţionează progresul temeinic al oricărei societăţi.
Educaţia trebuie să devină cea mai importantă şi cea mai rentabilă investiţie
pentru viitorul ţării. Ea trece prin mintea şi sufletul celor care o proiectează şi o
realizează zilnic în şcoala de azi şi în şcoala de mâine - educatorii.
În contextul reformei educaţiei contemporane problema fundamentală o constituie
calitatea personalului didactic.,,Dreptul de a fi inteligent şi datoria de a fi înţelept’’
trebuie să facă mai mult ca oricând obiectul unor procese formative unitare şi echilibrate.
Este tot mai mult acreditată ideea că formare continuă a personalului didactic activ devine
fundamentală pentru viitorul şcolii româneşti. ,,Problema cheie a învăţământului
contemporan este formarea/perfecţionarea personalului didactic’’ ( Piaget).
Rolul învăţătorului în şcoala viitorului trebuie să crească considerabil atât în
interiorul sistemului de învăţământ, cât şi în societate, în ansamblu. Pedagogul român
Simion Mehedinţi aprecia că ,, atât preţuieşte şcoala, cât preţuieşte învăţătorul’’. Mai
mult chiar, Nicolae Iorga spunea că ,,aşa cum este învăţătorul, este şi poporul’’.Acestor
mucenici ai neamului le datorăm toată gratitudinea şi trebuie să formăm astfel
personalitatea copiilor încât să ne ridicăm la nivelul elogioaselor cuvinte pe care ni le-au
adus. Vârsta copilăriei de aur şi a micii şcolarităţi sunt ale maximei receptivităţi şi
plasticităţi, ale curiozităţii şi deschiderii spre formare a unor trăsături de personalitate cu
puternică înrâurire asupra întregii lor evoluţii. Acestea sunt avantajele pe care le
oferă ,,aluatul’’ pe care trebuie să-l modeleze învăţătorul. Folosindu-se de ele, de
competenţele sale de specialitate şi punând puţină dragoste în munca sa, învăţătorul poate
avea o însemnătate cu totul deosebită atât în societatea de azi, cât şi în cea de mâine.
Confruntarea educaţiei cu problematica lumii contemporane va conduce la
introducerea în învăţământul românesc a unor noi tipuri de conţinuturi şi educaţii:
educaţia ecologică, educaţia pentru înţelegere şi pace, educaţia pentru participare şi
democraţie, educaţia în materie de populaţie, educaţie pentru o nouă ordine economică,
educaţia pentru comunicare şi mass media, educaţia nutriţională, educaţia casnică,
educaţia pentru timpul liber,etc. Atât în activitatea de proiectare a programelor şi
manualelor, cât şi în cea de proiectare a proceselor didactice, educatorii trebuie să-şi
prezinte cu claritate opţiunile. În acest mod pot fi înlăturate unele disfuncţionalităţi şi
efecte negative în activitatea instructiv-educativă cum ar fi: supraîncărcarea,
minimalizarea valorilor şi conceptelor fundamentale, estomparea caracterului formativ-
educativ, caracterul unilateral al comunicării, neactivizarea autentică a elevilor, ruptura
între finalităţi şi obiective operaţionale.
În şcoala de azi, ca şi în şcoala de mâine ,,Orice educaţie trebuie să fie
autoeducaţie. Adultul, educatorul trebuie să sprijine acest proces de desăvârşire a
copilului prin liberă manifestare a sa’’. ( Constantin Narly)

Bibliografie :
 Nicolae Radu, Mihaela Singer - ,,Orientări noi în învăţământul românesc’’, revista
,,Învăţământul primar’’ nr. 1-2 / 1995
 Nicolae Oprescu - ,,Procesul de învăţământ’’, revista ,,Învăţământul primar’’
nr. 1- 2/1995
 Elisabeta Georgescu - ,,Procese şi operaţii realizate de învăţător în abordarea
conţinutului’’, revista ,,Învăţământul primar’’ nr. 1 – 2 / 1995
 Romulus Pop - ,, Ciclul primar – cea mai stabilă parte a învăţământului’’, revista
,,Învăţământul primar’’ nr. 1 –2 /1996
 Elisabeta Georgescu - ,,Optimizarea formării cadrelor didactice – obiectiv şi condiţie a
reformei învăţământului’’, revista ,,Învăţământul primar’’ nr.1 –2 / 1996
 Neluţa Vereş, Sânziana Cristea - ,,Corelaţia dintre motivaţia cadrului didactic ca
manager al clasei de elevi şi stimularea învăţării’’, revista ,,Şcoala sătmăreană’’
nr. 1 – 2 / 2004
 Curs ,,Crearea claselor responsabile’’ - 2004
 Programa şcolară cl I – II / 2005