Certificare. Înregistrare.

Acreditare

Prezentarea familiilor ISO 9000 şi ISO 14000 trebuie să înceapă cu analiza celor trei
elemente importante: certificare, înregistrare şi acreditare, pe care le întâlnim des în ISO 9000 şi
ISO 14000.

Pentru a înţelege semnificaţia acestor termeni trebuie să plecăm de la definiţiile

standardizate ale acestor concepte, care nu sunt sinonime în contextul ISO 9001 / ISO 14001 :

- certificarea se raportează la acordarea unei asigurări scrise (certificat) de către un organism

independent şi exterior care a auditat sistemul de management al unei organizaţii şi a verificat că
acesta este conform cu cerinţele specificate în norme.

- Înregistrarea arată că organismul de audit înregistrează certificarea în registrul său de clienţi.

Termenul de certificare este cel mai utilizat în lume, dar trebuie subliniat că cei doi termeni sunt,
de asemenea, utilizaţi într-o manieră interschimbabilă.

- A utiliza acreditare ca pe un termen care poate să înlocuiască certificare sau înregistrare este o
eroare, pentru că acreditarea are un sens diferit. În contextul ISO 9001:2008 sau ISO
14001:2004, acreditarea se raportează la recunoaşterea formală de către un organism specializat

– un organism de acreditare – a competenţei unui organism de certificare de a efectua certificarea

conform ISO 9001 sau ISO 14001 în sectoare economice specifice. Se constată că piaţa acordă
credibilitate certificatelor emise de organisme de certificare acreditate.

Este corect ca o organizaţie să declare că este certificată sau înregistrată (dacă este cazul),
dar nu este corect să declare că este acreditată (în afara cazului în care este vorba despre un
organism de certificare / înregistrare).

Certificarea nu este obligatorie. O organizaţie poate să aplice ISO 9001 sau ISO 14001
fără să ceară auditarea sistemului de management şi certificarea conformităţii de către un
organism de certificare independent şi exterior.

La fel ca şi celelalte norme ISO, normele ISO 9001 sau ISO 14001 sunt norme a căror
adoptare este voluntară. Se pot aplica doar pentru a crea avantaje în plan intern şi a creşte
eficienţa operaţiilor, fără a investi într-un program de certificare.

Cererea unui audit independent de sistemul unei organizaţii pentru a obţine confirmarea
că acesta este conform cu normele, este o decizie care se ia, de exemplu, dacă auditul: este o
cerinţă contractuală; răspunde preferinţelor clientului; face parte dintr-un program de gestiune a
riscurilor; sau se estimează că acesta va motiva personalul definind un obiectiv clar pentru
elaborarea sistemului de management.