DISCIPLINA

METODICA PREDĂRII FOTBALULUI ÎN ȘCOALĂ

CURS
UZ INTERN
AN II E.F.S
2020
PROF.UNIV.DR. IANCU AUREL

CURS 9

Lovirea mingii cu capul

Ca şi la lovirea mingii cu piciorul, în execuţia acestui element tehnic se pot distinge

mai multe componente care concură la realizarea sa eficientă:
- Acţiunea capului şi trunchiului este condiţionată de procedeul de lovire a mingii (cu
fruntea, cu părţile laterale, cu partea posterioară).
Cel mai întâlnit procedeu de lovire este cel cu fruntea, care constă dintr-o
mişcare înapoi, urmată de o revenire rapidă spre înainte, în această fază producându-se
lovirea mingii.
- Acţiunea braţelor are rolul de a asigura echilibrul în timpul execuţiei şi, totodată, de a
mări forţa de lovire a mingii.
- Acţiunea picioarelor asigură realizarea elanului şi a bătăii şi, în final, revenirea pe sol.
- Elanul poate fi de pe loc sau din alergare.
- Bătaia, în cazul în care lovirea se face cu desprindere de pe sol, se poate efectua pe un
picior sau pe ambele picioare.
- Aterizarea are loc pe unul sau pe ambele picioare, în funcţie de săritura realizată,
asigurând reechilibrarea corpului după lovitură.
În continuare vom exemplifica prin procedeul de lovire a mingii cu capul din
săritură cu bătaie pe un picior, considerând că acesta este cel mai des utilizat.

Lovirea mingii cu capul din săritură cu bătaie pe un picior

Descriere
Mişcarea începe cu efectuarea elanului. Urmează apoi bătaia, prin extensia puternică
a genunchiului şi gleznei, care asigură desprinderea de pe sol. Trunchiul începe mişcarea
de arcuire spre înapoi, urmată de o mişcare energică spre înainte, în momentul
maxim al săriturii efectuându-se lovirea mingii cu fruntea. Aterizarea
se face pe ambele picioare, prin amortizare.
Utilizare:
- în respingerea unui atac advers;
- în atac la construcţie sau la finalizare.
Greşeli:
- efectuarea săriturii în contra-timp;
- lipsă de coordonare în efectuarea mişcărilor.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare:
- jucătorul cu mingea în mână, o aruncă sus, o loveşte cu capul din săritură şi o prinde din
nou;
- acelaşi exerciţiu din deplasare;
- lovirea mingii cu capul din săritură, la o minge atârnată;
- câte doi, faţă în faţă, unul aruncă mingea, celălalt o loveşte cu capul din săritură. După
10-12 execuţii se schimbă rolurile;
- la fel ca la exerciţiul precedent, apare însă al treilea jucător, care se va interpune pasiv
în faţa jucătorului care loveşte mingea;
- joc de pasare a mingii cu mâna, golul marcându-se numai cu capul;
- joc cu temă: golurile marcate cu capul din săritură se punctează dublu.
 Aruncarea de la margine

Descriere

Acest element tehnic intervine în timpul jocului atunci când mingea a părăsit
suprafaţa de joc pe la linia de margine. Execuţia se poate efectua de pe loc sau cu elan, cu
un picior înainte sau cu picioarele pe aceeaşi linie. Vom analiza procedeul de aruncare a
mingii de la margine de pe loc, cu picioarele pe aceeaşi linie:
- Priza - mingea se ţine cu ambele mâini, cu degetele pe suprafaţa posterioară.
- Mâinile au o mişcare dinspre înapoi spre înainte, pe deasupra capului.
- Trunchiul realizează o extensie, urmată de o flexie rapidă, asigurând elanul aruncării.
- Picioarele sunt poziţionate pe sol pe aceeaşi linie, uşor depărtate, în afara liniei de
margine. Greutatea corpului este uniform repartizată pe ambele picioare.
Utilizare:
- la aruncarea de la margine;
- poate constitui un avantaj, neexistând poziţie de ofsaid;
- este singurul procedeu care se execută cu mâna, crescând astfel precizia execuţiei.
Greşeli:
- mingea este aruncată cu o singură mână;
- mâinile acţionează prin lateral;
- unul sau ambele picioare sunt ridicate de pe sol.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare:
- pe perechi, fiecare execută aruncare de la margine spre partener;
- acelaşi exerciţiu, cel care primeşte mingea efectuează preluare şi apoi retrimite mingea
prin aruncare de la margine;
- joc cu temă: după orice infracţiune, jocul se reia prin aruncare de la margine.
 Elemente tehnice ale portarului

Portarul este singurul jucător care poate utiliza mâinile în contactul cu mingea, rolul
său în echipă fiind esenţial. în ultima perioadă, importanţă deosebită au procedeele
tehnice în care portarul utilizează piciorul, datorită schimbărilor de regulament, care nu îi
mai permit să prindă mingea trimisă cu piciorul de către un coechipier.
Vom încerca să facem o trecere în revistă a elementelor şi procedeelor tehnice
specifice acestui post, urmând ca cele considerate de noi mai semnificative sau mai frecvent
utilizate să fie tratate amănunţit.

Prinderea mingii venite la nivelul abdomenului fără

plonjon

Descriere
Primele mişcări efectuate la apropierea mingii constau în aplecarea uşoară a
trunchiului înainte, flexarea genunchilor şi a braţelor, cu palmele spre interior. Contactul
cu mingea se face în regiunea abdominală, printr-o retragere a abdomenului, realizând
astfel amortizarea forţei şi vitezei mingii. Trenul superior şi braţele acoperă mingea.
Utilizare:
- pentru repunerea mingii în joc cu rapiditate.
Greşeli:
- abdomenul nu este retras;
- palmele nu acoperă mingea suficient.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare:
- învăţarea prizei la minge şi obişnuirea cu aceasta;
- aruncarea şi prinderea mingii la perete;
- prinderea mingii transmise de un coechipier;
- prinderea mingii transmise de doi coechipieri, care trimit mingile alternativ, la intervale
reduse.

Prinderea mingii venite cu traiectorie înaltă cu plonjon

Descriere
Plonjonul este un element specific jocului portarului, constând în desprinderea
corpului de pe sol prin forţa membrelor inferioare şi arcuirea energică a trunchiului, spre
direcţia de venire a mingii. In timpul zborului, portarul încearcă să respingă
sau să prindă mingea, cu o mână sau cu ambele, în funcţie de situaţie.
Aterizarea se face pe partea laterală a trunchiului corespunzătoare
direcţiei în care s-a efectuat plonjonul.
Utilizare:
- pentru siguranţa apărării porţii;
- la mingile care nu pot fi oprite prin alt procedeu.
Greşeli:
- plonjonul este efectuat în direcţia barelor;
- extensia membrelor inferioare nu este suficient de puternică.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare:
- căderi şi ridicări de la sol, de pe loc şi din deplasare;
- câte doi, faţă în faţă, din aşezat: aruncarea mingii în lateral, cu prinderea acesteia prin
cădere laterală;
- prinderea mingii din plonjon peste un obstacol;
- concurs între portari aflaţi în două porţi, faţă în faţă, câştigă cel care a primit mai puţine
goluri;
- prinderea mingii transmise de doi coechipieri, care trimit mingile alternativ, la intervale
reduse.
 Blocarea mingii venite pe jos

Descriere
Acest procedeu tehnic este executat de portar mai ales în condiţiile luptei unu contra
unu cu un atacant advers în interiorul careului propriu.
Acţiunea constă în căderea corpului pe partea laterală, contactul cu solul fiind luat,
în ordine, cu gleznele, gambele, şoldul, trunchiul şi braţele.
Utilizare:
- ultima soluţie în faţa unui atacant advers scăpat spre poartă;
- micşorează unghiul de atac al adversarului.
Greşeli:
- contactul cu mingea se face cu altă parte a corpului decât palmele;
- aprecierea greşită a acţiunilor atacantului.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare
- căderi şi ridicări de la sol, de pe loc şi din deplasare;
- blocarea mingii trimise pe jos de un coechipier;
- un jucător atacă poarta, portarul iese în întâmpinare şi execută blocarea mingii, la început,
atacantul este semiactiv, apoi devine activ.
- joc cu temă: atacanţii efectuează pătrunderi spre poartă, iar portarul încearcă blocarea
acestora.

Boxarea mingii cu două mâini din săritură

Descriere
Acest procedeu se utilizează în cazul unor mingi înalte sau dificile pentru a putea fi
reţinute.
Bătaia se face pe un picior, trunchiul se arcuieşte, braţele se ridică deasupra capului,
cu pumnii strânşi şi apropiaţi.
 Utilizare:
- la lovituri libere din apropierea careului, la coraere, aruncări de la margine
- la mingile dificile
Greşeli:
- pumnii nu sunt suficient de încordaţi
- se apreciază greşit traiectoria mingii
Mijloace pentru învăţare şi consolidare
- Portarul ţine mingea într-o mână şi o loveşte cu cealaltă.
- Boxarea unei mingi suspendate.
- Boxarea unei mingi trimise de un coechipier din centrare.
- Boxarea mingilor centrate alternativ de pe partea stângă şi dreaptă a terenului.

Repunerea mingii în joc cu mâna prin lansare laterală

Descriere
Se execută un pas înainte cu piciorul opus mâinii care efectuează lansarea. Braţul
care execută aruncarea se duce spre înapoi prin lateral, trunchiul răsucindu-se pe partea
braţului de aruncare. Urmează o răsucire în sens invers, cu o uşoară aplecare
înainte, urmată de eliberarea mingii, în faţa trunchiului. Braţul opus
ajută la echilibrare.
Utilizare:
- la declanşarea rapidă a unui contraatac;
- la transmiterea mingii la distanţe mari.
Greşeli:
- mingea nu este eliberată la momentul oportun;
- lipsa coordonării între segmentele corpului.
Mijloace pentru învăţare şi consolidare
- efectuarea mişcării de lansare fără eliberarea mingii din mână.
- lansări alternative între doi portari, la distanţă de 10-15 m.
- doi jucători centrează alternativ de pe părţile laterale ale terenului, portarul prinde
mingea şi retrimite prin lansare laterală.
- joc cu temă: la prinderea mingii, portarul va pune echipa pe contraatac prin lansare
laterală.