1

Curs 1: Boala

= o abatere de la normal.
- nu orice abatere de la normal este boala.

Etapele de evolutie ale bolilor

1. Perioada de incubatie
- de la contactul cu agentul patogen pana la aparitia primelor simptome
( secunde, minute, ore).
2. Perioada prodromala
- perioada care se caracterizeaza prin aparitia de semne si simptome nespecifice.
3. Perioada de stare
- apar semne si simptome specifice, cu ajutorul carora se pune un diagnostic.
- In functie de ea bolile pot fi : acute ( de la cateva zile la cateva saptamani),
subacute ( dureaza mai mult in timp), cronice ( dureaza ani de zile).
- Evolutia bolii poate duce spre : VINDECARE sau DECES.
4. Vindecarea
- precedata de convalescenta.
- Poate fi completa ( “ Restitutio in integrum “), sau cu sechele.
5. Moartea
- are 2 etape : - moartea clinica- oprirea functiilor vitale si dureaza pana la
epuizarea rezistentei formatiunilor cele mai sensibile la lipsa de O2: neuronii
corticali ( dureaza intre 5-7 minute).
- moartea biologica- presupune dezorganizarea ireversibila a
metabolismului celular.

Etiologia bolilor
= stiinta care se ocupa cu studiul cauzelor aparitiei bolilor.
o Factorii etiologici sunt :
1. Exogeni:
a) Fizici ( mecanici, termici, radiatii)
b) Chimici(substante organice si anorganice)
c) Biologici(bacterii, virusuri, paraziti)
d) Sociali(strestul, suprasolicitarea informationala)
2. Endogeni :
a) mutatii genetice
b) alte boli
o mai pot fi :
A. Favorizanti : - incurajeaza producerea bolii in prezenta factorului
determinant.
B. Determinanti: - in lipsa caroroa boala nu se poate produce.

Curs 2 : Durerea

= o senzatie subiectiva, neplacuta, de obicei asociata cu leziuni tisulare.

o Din punct de vedere al duratei poate fi :
a) acuta – mai putin de 6 luni
 2

b) cronica – mai mult de 6 luni.

o Din punct de vedere al vitezei de transmitere poate fi :
a) rapida – perceputa in mai putin de 1 sec; bine localizata si transmisa prin
fibrele A delta.
b) Lenta- perecpeuta la mai mult de 1 sec; transmisa prin fibrele C.
o Din punct de vedere al localizarii poate fi :
a) superficiala ( bine localizata, cutanata).
b) Profunda ( nu este intotdeauna bine localizata, iradiaza).
- pragul sensibiliatii dureroase este diferite la fiecare persoana..
- toleranta este la randul ei, diferita, si consta in capacitatea individului de a
suporta stimulii fara sa se exteriorizeze

Semnificatia durerii

1. Semnificatia patogenetica
- joaca rolul unui mecanism patogenetic in aparitia si dezvoltarea unor stari
patologice.
- Se asociaza intodeuna, cu o componenta afectiv-emotionala de suferinta.
2. Semnificatia de aparare
- declanseaza reflexe de aparare.
3. Semnificatia semiologica
- atrage atentia asupra unei stari patologice.
- Sunt importante localizarea, intensitatea, iradierea pentru a stabili un
diagnostic.

Bazele anatomo-fiziologice ale sensibilitatii dureroase

 Mecanisme periferice : Nociceptorii = terminatii nervoase neincapsulate ,
terminatiile libere prezente ale fibrelor A delta si C.
 Stimulii exteroceptori : mecanici, termici, electrici, chimici.
 Stimuli interoceptori : distensia brusca a unui organ cavitar, distensia
capsulei unor organe parenchimatoase, spasme, activitate contractila normala
in conditii de ischemie, vasoconstrictie, ischemie acuta a coronarelor,
vasodilatatie ( migrena), tractiune si distorsiune vasculara.
 Caile de conducere: fibrele A delta si C.

Mediatori ai durerii
= substante endogene care moduleaza senzatia de durere.
Ex: encefaline, serotonina, endorfinele
Endorfinele ( morfina = analogul sintetic) :
- isi exercita efectul prin receptorii pentru opioide.
- Ele sunt opioide naturale, sintetizate in hipofiza, care cresc pragl de
sensibilitate al durerii, influentand durerea si buna dispozitie.
- Pe baza mecanismului de actiune al endorfinelor se pot explica 2 sindroame
care se manifesta la consumatorii de droguri :
1. Sindromul de toleranta
 Administrarea morfinei va fi urmata de ocuparea de catre aceasta a
unui numar de receptori destinati endorfinelor.
 Pe masura ce se administreaza morfina tot mai multi receptori
pentru endorfina sunt ocupati de morfina.
 3

 Se reduce treptat productia de endorfina.

2. Sindromul de abstinenta
 Se instaleaza in urma stoparii administrarii de morfina.
 Receptorii raman descoperiti => agravare brutala si generalizata a
senzatiei de durere, precum si la o deteriorare a starii psihice.

Curs 3 : Stresul

= sindromul general de adaptare ( introdus de Hans Selye)

 Hans Selye este primul care introduce notiunea de STRES.
= o reactie a organismului in fataa actiunilor agentilor externi, numiti agenti stresori.
 Scopul stresului este mentinerea homeostaziei ( starea de normalitate
fiziologica a organismului) ; prin umrare stresul nu este intotdeauna negativ.

Etapele stresului
1. Etapa rectiei de alarma
a) etapa de soc => in urma contactului agentului stresor cu organismul, cand
se constituie leziunea si cuprinde fenomene de soc ( hipotensiune,
cresterea permeabilitatii etc )
b) etapa de contrasoc=> raspunsul organismului la leziune.; manifestari :
hiperglicemie, limfopenie, enzimopenie,hemoragii gastro-intestinale etc.
2. Etapa de rezistenta
 Se elaboreaza adaptarea fata de agentul stresor, dar poate scadea rezistenta fata
de alte solicitari.
3. Etapa de epuizare
 Se instaleaza atunci cand stresorul actioneaza timp indelungat sau intensitatea
acestuia depaseste capacitatea organismului de adaptare, putand evolua spre
deces.
 O serie de hormoni si neurotransmitatori sunt eliberati ca urmare a actiunii
agentilor stresori => rezistenta organismului la actiunea agentilor stresori.

Activarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal

1. producerea si eliberarea corticotropin-releasing-hormon ( CRH), la nivelul
hipofizei.
2. Acesta determina secretia de ACTH ( in hipofiza anterioara).
3. ACTH determina eliberarea cortisolului ( corticosuprarenala).
 Efectele cortisolului:
o Stimuleaza neoglucogeneza
o Stimuleaza raspunsurile nervoase simpatice si prin acestea mentin debtiul
cardiac si presiunea arteriala
o Initiaza si mentine nivelul emotional necesar pt raspunsul la actiunea
agentului stresor.
o Inhiba productia si eliberarea de leucocite
o Inhiba functia limfocitelor B,T
o Blocheaza productia de interleukine
o Blocheaza vindecarea
o Creste susceptibilitatea la infectii
o Stimuleaza secretia gastrica acida ( poate duce la ulcer gastro-duodenal)
 4

o Stimuleaza eliberarea somatostatinei ( efect de inhibitie asupra eliberarii

altor hormoni)
o Gonadotropin-releasing hormon este inhibat( scade libidoul si fertilitatea)
o Hormonii prolactina si oxitocina sunt inhibati.
o Hormonul de crestere este inhibat.
o ADH este inhibat.
o O stare prelungita de stres poate duce la epuizarea depozitelor de endorfine.
o Sistemnul Nervos Simpatic actioneaza prin eliberarea de catecolamine
 Leaga norepinefrina de receptorii musc netede a tractului gastro-
intestinal( scade motilitatea gastro-intestinala)
 Legarea norepinefrinei de receptorii alfa( scaderea fluxului sanguin, in
organe ca stomac, rinichi, si cresterea fluxului sanguin la creieri si muschii
scheletici)
 Norepinefrina elibereaza glucoza din ficat si muschi ( creste glicemia)
 Norepinefrina produce dilatarea pupilelor
 Epinefrina se leaga de receptorii beta-1 cardiaci ( creste frecventa si
contractilitatea cardiaca, prin urmare si a debitului cardiac)
 Epinefrina se leaga de receptorii beta 2 , la nivelul musculaturii bronsice (
creeste fluxul aerian, creste transportul de Oxigen in tesuturi).

Tipuri de stres
1. Distres
= solicitarea depaseste posibilitatile de aparare ale organismului, urmat de
tulburari.
2. Eustres
= starea organismului care rezulta in urma unei solicitari adecvate, care
realizeaza o adaptare pozitiva.
3. Hipostres
= starea care rezulta ca si o consecina a lipsei de solicitare.

Curs 4: Inflamatia

= reactia tesuturilor normale la lezarea celulelor; reactia nespecifica locala, cu

caracter de aparare.
 Poate fi insotita de reactii generale ca : febra, leucocitoza, modificari ale
metabolismului intermediar, care la randul lor, influenteaza desfasurarea
procesului local
 Semnele clinice ale inflamatiei : rubor, calor, dolor, tumor, function lesae.

Etiologie
 Agenti exogeni :
1. mecanici
2. fizici
3. chimici
4. biologici
 Agenti endogeni :
 5

1. activarea unor proteaze endogene

2. lipa ereditara a unor inhibitori proteazici
3. lipsa castigata a inhibitorilor proteazici
4. tulburari de circulatie
5. efectul activator al complexelor imune
6. efectul activator al micromoleculelor

Patogeneza inflamatiei
I. Inflamatia acuta
- are 2 faze care se desfasoara concomitent
1. Faza vasculara
 Sub actiunea agentilor flocogeni se elibereaza mediatori vasoactivi care
produc o vasodilatatie locala.
 Hiperemia este urmata de incetinirea vitezei de circulatie ( uneori chiar staza).
 Are loc si cresterea permeabilitatii, care poate interesa unele segmente
( venule postacpilare), sau intreaga microcirculatie.
 Se formeaza orificii intre celulele endoteliale adiacente, in urma contractiei
acestora, produsa de histamina.
2. Faza celulara
 In urma exudarii, celulele se concentreaza in zona inflamata.
 PMN si monocitele migreaza.
 Leucocitele emit pseudopode, iar apoi intreaga celula aluneca inafara vasului.
 In exudatul inflamator din etapele incipiente cresc mai ales leucocitele(PMN),
apoi macrofagele.
 Leucocitele si macrofagele migrate participa la fagocitoza=> metabolitii
eliberati determina lezuni la nivelul tesutului inflamat.

Mediatori vasoactivi

1. Amine biogene
a. Histamina
o Se formeaza prin decarboxilarea histidinei
o Produsa de mastocite, PMN, trombocite, monocite.
o Important mediator vasoactiv.
o Actioneaza prin receptorii H1 ( produce dilatarea arteriolei terminale si
contractia celulei endoteliale, participand la cresterea permeabilitatii si la
declansarea senzatiei de durere); H2 ( determina producerea
IL1,TNF,factorilor complementari).
b. Serotonina
o Provine prin decarbocilarea 5-hidroxitriptofan.
o Are aceleasi efecte ca si histamina, dar de intensitate mai mica.

2. Sistemul kininelor plasmatice

o Kalicreina( rezultata din prekalicreina), actioneaza asupra kininogenului
cu GM mare sau mica, rezultand kinine plasmatice : bradikinina, lizil-
brradikinina, metionin-lizil-bradikinina.
o Bradikinina => are cel mai puternic efect vasodilatator dintre mediatorii
vasoactivi eliberati la nivelul procesului inflamator; cea mai importanta
in modularea inflamatiei si durerii.
 6

3. Derivati ai acidului arahidonic

 Acidul arahidonic rezulta din fosfolipide sub actiunea fofolipazei A2.
 Are 2 cai de metabolizare :
a. sub actiunea ciclooxigenazei=> prostaglandine ( E, D, I) + tromboxan.
b. Sub actiunea lipooxigenazei=> leucotriene + acid
hidroxieicosatetraenoic ( HETE).
A. Prostaglandinele
- contribuie la formarea edmului inflamator ( E, D)
- vasodilatatie
- contribuie la hiperalgezie
- efect antiagregant (I)
- moduleaza reactia febrila ( E)
B. Tromboxan
- efect antagonist
C. Leucotriene
- efect chemoatractant
- produc agregarea granulocitelor, macrofagelor, monocitelor
- elbereaza enzime lizozomale
- activeaza limfocitul T supresor
- intervin la nivelul bazofilelor si favorizeaza eliberarea de histamina ( slow
reactin substance of anafilaxis).

4. Citokine
= mediatori care asigura transmiterea informatiei intre celule.
- reprezentate de : interleukine ( IL 1 pana la 13) cu efect pro sau anti- inflamator
, TNF ( factor de necroza tumorala), CSF( factor de stimulare a coloniilor
celulare), factori chemotactici, interferonii,factori de crestere, molecule de
adeziune.

Reactii generale care insotesc inflamatia

Reactia febrila
= o reactie generala, nespecifica, care in anumite limite si durata are semnificatia
unei reactii de aparare.
- Este nespecifica deoarece poate fi declansata de o varietate mare de agenti
etiologici.
- Caracterul de aparare se datoreaza urmatoarelor situatii :
 are loc activarea mecanismelor generale, nespecifice de aparare
( leucocitoza, fagocitoza, activare sistem macrofagic).
 Creste sinteza de AC.
 Este favorizata patrunderea substantelor medicamentoase in tesuturi.
 Se creeaza conditii nefavorbaile dezvoltarii unor microorganisme.
- limitele caracterului de aparare ale reactiei febrile sunt in raport atat cu
durata ,cat si cu intensitatea ei.
- Piretoterapie = producerea artificiala de febra prin administrarea unor
proteine straine.
Fazele reactiei febrile
1. Faza de latenta
- De la contacul cu agentul piretogen, pana la cresterea temperaturii.
2. Faza de crestere a temperaturii
 7

- se realizeaza un dezechilibru temporar intre termogeneza si termoliza.

- Bolnavul este palid, are senzatia de firg ( frisoane).= stadiul rece
- Se intensifica activitatea cardiaca, scade filtrarea glomerulara, se reduce
diureza.
3. Faza de stare
- dupa atingerea noului punct homeotermic , se stabileste un echilibru intre
termogeneza si termoliza.
- Pacientul are tegumente rozacee, bine irigate, cu senzatia de cald.
4. Faza de defervescenta
- un nou dezechilibru in care, de data aceasta, scade termogeneza si creste
termoliza.

II. Inflamatia cronica

- se refera la durata procesului inflamator.
Caracteristici :
a. agentul etiologic persista timp indelungat
b. mediatroii inflamatiei eliberati actioneaza asupra celulelor din tesutul inflamat
sau asupra unor celule la distanta.
c. are 3 faze :
1. Faza inflamatorie- celulele endoteliale, pmn, limfocite, monocit
macrofegele, trombocitele sunt importante.
2. Faza de proliferare- celulele tes conjunctiv migreaza, prolifereaza si
sintetizeaza componente ale matricei extracelulare.
3. Faza de restabilire si/sau fibroza- are loc eliberarea continua a citokinelor
inflamatorii, procesele celulare se amplifica, conducand la pereptuarea
inflamatiei cronice.

Curs 5 : Fiziopatologia eritropoezei

- producerea celulelor sangvine are loc in spatiile intersinusoidale din

maduva osoasa. ( se gaseste in stern, vertebre, coaste, oasele craniene, si
osul iliac- la adulti)
- celulele hematopoietice sunt reprezentate de celula stem pluripotenta,
celulele stem orientate si celulele precursoare.
- Nr. Reticulocitelor in sangele periferic este un indiciu al eficientei
eritropoezei.
- Hematia adulta :
 Celula anucleata, de forma unui disc biconcav
 Diametrul de 7-8 microni.
 Fara organite celulare
 Durata de viata de 120 de zile
 Lizate in sinusurile splenice
- in mod normal intre producerea si distrugerea hematiilor exista un
echilibru.
- Sistarea acestui echilibru are ca rezultat modificarea numarului de hematii.
- Eritropoieza este stimulata de :
 8

a. hipoxie( sub actiunea ei se elibereaza eritropoietina, cu efect in

diferentierea celulara)
b. tiroxina, TSH ( mixedemul se asociaza cu hematia)
c. ACTH, glicocorticoizi
d. Produsii de hemoliza
- tulburarile sunt de 2 tipuri:
1. Anemia:
 Scaderea Hb, hematocritului, nr. De hematii cu mai mult de
10% fata de normal.
2. Poliglobulia
 Cresterea hematocritului, Hb, numarului de hematii.

1. Anemia
o Hb= 12-18 g%
o Hematocrit = 40+/- 5 ( femei); 45+/-5 (barbati)
o Diametrul hematiilor = 7,2 micrometri
o Hb eritrocitara= 26-30 picogram
o Anemiile pot fi :
A. in functie de continutul mediu de Hb al eritrocitului: hipocrome,
hipercrome, normocrome
B. in functie de mecanismul de producere si starea maduvei eritropoietice:
Hiporegenerative, regenerative.

I. Anemiile hiporegnerative
 Apar in : scaderea aportului si absorbtiei de Fe, pierderea de Fe ( hemoragii
cronice, sarcini repetate,hemoglobinurie), in procesele cronice, anemiile
megaloblastice, carenta de vit B12, carenta de acid folic, produse de modficari
ale maduvei osoase, in pancitopenii.
i. Anemia feripriva
o In organism exista 4-5 g de Fe, din care 65% in Hb, 25-30 % in
depozie., restul se gaseste in mioglobina ( 5%), si in enzimele
heminice( 0,5%).
o Sideremia ( fe seric) variaza intre 70-120 de picrograme%
o Transporul fierului este asigurat de transferina ( beta-globulina).
o Este absorbit in dudoden si jejunul proximal.
o Mecanismul de producere al anemiei feriprive :
 Carentele alimentare
 Dezvoltarea copilului in primul an de viata necesita
cantitati importante de fier pentru cresterea masei
musculare si a volumului sanguin.
 Absorbtia insuficienta a fierului in cazul unei malabsorbtii
generale, se intalneste dupa rezectiile gastrice.
 Sarcinile repetate pot crea carente de fier, deoarece in
timpul unei sarcini se pierd aprox. 340 mg de fier.
 Hemoragiile cronice ( cauza cea mai frecventa)
 Poate fi consecinta tulburarii transortului fierului:
atransferina congenitala, existenta anticorpilor
anireceptori pentru transferina, autoanticorpi
antitrasnferina, care impiedica fixarea Fe in tranferina.
 9

 Inflamatii cronice, boli de sistem, procese maligne.

 Prin tulburarea sintezei de protoporfirina sau a fixarii
fierului in nucleul protoporfirinic ( = anemia
sideroblastica).
ii. Anemia megaloblastica
 Vem este mai mare de 94 micrometri cubi, iar Hem este mai mare de
32 picograme => anemia macrocitara, hipercroma, Hiporegenerativa.
 Este cauzata de carenta de vit. B 12 si acid folic.
 Este foarte bine tolerata de organism.
Vitamina B 12
- se gaseste mai ales in carne.
- Rezervele din ficat ( 1000-2000micrograme), acopera necesitatile aprox. 3-
5 ani ceea ce explica dezvoltarea tardiva a anemiei cu caracter
megaloblastic in caz de rezectie gastrica.
- Ajunge in organism prin ingestie => se leaga de o proteina R din saliva sau
de factorul intrinsec al lui Castle , la nivelul stomacului=> formeaza un
complex cu vit. B12= forma sub care vit. B 12 este absorbita la nivelul
ileonului, prin intermediul unor receptori=> dupa absorbtie complexul se
desface=> vitamina este preluata de transcobalamina=> ajunge la ficat, sau
la nivelul maduvei hematogene unde este folosita in hematopoieza.
- Mecanismele de producere a carentei de vit. B 12:
 Carenta alimentara, la vegetarienii severi.
 Tulburari de absorbtie ( malabsorbtie generala, selctiva a vit
b)
 Lipsa factorului intrinsec produce anemia pernicioasa
( Addison-Biermer, cea mai grava forma de anemia cu nr de
hematii ajungand chiar la un milion).=> s-a pus in evidenta
existenta unor autoanticorpi anifactor intrinsec, anti celule
parietale.
 Cancer gastric
 Procese inflamatorii, rezectii, scaderea phului intestinal.
 Consumul de vit. B 12 de o flora microbiana patologica
 Deficit de depozitare
 Necesitati crescute.
- apar si manifestari : nervoase(parestezii, tulburari motorii), digestive
( anorexie, varsaturi, diaree, constipatie), atrofia mucoasei gastrice
( glosita Hunter, aclorhidrie, disfagie, tulburari de absorbtie).
Acidul folic
- forma activa = acidul tetrahidrofolic
- absorbit in jejun sub forma de monoglutamat.
- Provine din surse animale si vegetale.
- Depozie in ficat : 10-20 mg
- Mecanism de producere :
 Carente alimentare ( produse superfierte, alcoolici cronici,
sugari alimentati mult cu lapte de capra)
 Interferente cu medicamente ( medicamente cu efect
antifolic in leucemii si neoplazii; medicameente care
inhiba absorbtia.
 Malabsorbtie generala
 10

 Nevoi crescute ( graviditate, hemoliza cronica, neoplazii,

hemodializa, tulburari metabolice).
iii. Anemii prin tulburari ale proliferarii celulei pluripotente
hematologice sau orientate hematopoietic
iv. Anemii prin modificari ale maduvei osoase
II. Anemii regenerative
i. Anemia posthemoragica
ii. Anemii hemolitice
= distructie exagerata de hematii
Exemple
1. Anemia falciforma
- intra in categoria anemiiloe hemolitice
- in membrana hematiei exista 4 proteine ( daca 1 din ele lipseste, sau este
in cantitati mai mici, sau i se altereaza functia apar consecinte).
- Absenta spectrinei=> hematia ia forma de sferocit ( o parte din hematii)=>
pierderea plasticitatii, nemaiputand sa isi adapteze forma si marimea=>
sunt lizate.
- Absenta glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei( enzima)=> hematiile nu mai
sunt protejate=>Hb precipita la aparitia unui agent agresor=> se formeaza
corpii Heinz=> extrasi din hematie in splina => hematiile lizate ( agent
agresor = vicia fava=> produce favism).
- Hemoglobina este formata din : globina ( 2 lanturi alfa si 2 anturi non alfa,
care pot fi beta, delta, sau gamma).
- Oamenii au 3 tirpuri de Hb :
 A1 (97%)- 2 lanturi alfa si 2 beta
 A2( pana la 3 %)- 2 lanturi alfa si 2 delta
 F ( pana la 2 %)- 2 lanturi alfa si 2 lanturi gamma.
 Modificarea cantitativa sau calitativa a Hb duce la hemoliza
- in siclemie acidul glutamic din pozitia a 6-a a lantului Beta din globina
este inlocuit de valina.=> Hb A1 devine HbS=> hematia ia forma de
secere=> la heterozigoti 40% HbS, la homozigoti pana la 80% HbS, restul
HbF.=> microtromboze la nivelul vaselor mici, cu obstructie urmata de
necroza tesuturilor la acest nivel.

2. Talasemia
- au la baza anomalii genetice in reglarea cantitativa a sintezei de lanutri
ploipetidice, ce intra in structura globinei.
- Poate fi alfa si beta.
- In forma grava ( anemia Cooley) procentul de Hb A1 este mai mic entru ca
lipsesc genele responsabile de aceste lanturi=> se produce liza hematiilor
atunci cand Hb F trebuie sa se inlocuiasca cu Hb A1=> persista
HbF=>hemoliza marcata.
- Exista incidenta mare in bazinul mediteranean.
- Supravietuiesc pacientii pana la 20 de ani, pentru ca se elibereaza cantitate
mare de Fe in urma hemolizei, care se depune mai ales la nivelul ficatului.
! Anemiile hemolitice sunt congenitale !

2.Poliglobulie
= rezultatul modificarii eritropoiezei( in sens opus anemiei) care se caracterizeaza prin
cresterea hematocritului, Hb si numarului de hematii.
 11

 Se intalneste fiziologic in : efort, aviatori, ascensiuni la altitudine, dupa emotii.

 Clasificarea poliglobuliilor:
1. Poliglobulii reale
a) Primara ( boala vera)
b) Secundare:
i. hipoxice ( afectiuni cardiace, emfizem pulmonar, fibroza
pulmonara, viata la altitudine=> hioxemica; Hb anormala,
methemoglobina cronica, tulburarea metabolsimului=>
scaderea cedarii de Oxigen catre tesuturi)
ii. nehipoxice( secretia inadecvata de eritropoietina, afectiuni
renale-tumori care stimuleaza secretia de eritropoietina,
extrarenale, boala Cushing, tumori masculinizante).
2. Poliglobulii aparente, false
 In hemoconcentratie( varsaturi, diaree, poliurie,aport insuficient de
lichide).

Curs 6 : Tulburarile hemostazei si coagularii

Hemostaza
= procesul biochimic care se opune pierderilor de sange, contribuind in acelasi timp la
mentinerea fluiditatii torentului circulator
 Procesele fiziologice care intervin in hemostaza sunt
interdependente si se succed rapid.

Fazele hemostazei
1. Faza vasculara => prima care intervine in procesul fiziologic al hemostazei-
presupune o vasocontrictie reflexa, insuficienta , insa, pentru oprirea
sangerarii, daca vasele depasesc anumite dimensiuni.
2. Faza plachetara=> consta in aderarea trombocitelor la suprafata vasului lezat
in mai multe straturi succesive pana la formarea trombului plachetar.
o Trombocitele:
 Fragmente din megacariocite, cu nr. Cuprins intre 150.000-400.000/ mmc.
 Intervin in aderare( cand avem vasoconstrictie ele adera la nivelul bresei
vasculare=> in momentul in care se realizeaza o bresa se acumuleaza sarcini
electrice pozitive care atrag trombocitele cu incarcatura negativa=>
GP1B,23BA favorizeaza aderarea), agregare( favorizata de tromboxan A2 si
ADP) si secretie( ele elibereaza serotonina, tromboxan A2 etc=> se formeaza
trombul alb=> o data cu formarea trombului alb se termina si hemostaza
primara).
3. Coagularea
= un proces enzimatic in cursul caruia fibrinogenul solubil se transforma in
fibrina insolubila.
- poate fi declansata printr-un mecanism intrinsec sau extrinsec.
a. Mecanismul extrinsec
 Peretele fascular elibereaza FT ( factor tisular) => sub actiunea FT,
FVII devine FVIIa=> FVIIa+ Ca2+, PL formeaza complexul de
activare al FX prin mecanismul extrinsec.
b. Mecanismul intrinsec
 12

 Se declanseaza cand sangele vine in contact cu o suprafata rugoasa

 Participa FXII, HMWK ( high molecular wight kininogen), si
prekalikreina, rezultatul fazei de contact este activarea FXIa.
 Sub actiunea FXIa se activeaza FIX=> complexul de convertire al
FX format prin mecanism intrinsec este compus din : FVIII, Ixa,
Ca2+PL.
c. Calea comuna de activare a coagularii
 FXa, avand ca si cofactor FV, in prezenta Ca2+si PL, transforma
protrombina in trombina.
 Sub actiunea trombinei fibrinogenul devine monomer de fibrina=>
polimer de fibrina=> sub actiunea FXIII devine fibrina
insolubila.=> trombul rosu=>stabil, opreste sangerarea.
 Inhibitori ai coagularii ( exemple) : antirombina III, cofactorul II al
heparinei, sistemul proteinei C, inhibitorul mecanismului extrinsec
al activarii coagularii.
4. Fibrinoliza
= procesul de descompunere enzimatica a fibrinei.
- sistemul fibrinolitic are o structura asemanatoare cu cea a sistemului de
coagulare
 plasminogenul poate fi activat in plasmina printr-un mecanism
extrinsesc si intrinsec.
a. Mecanismul extrinsec
- este declansat de : activatorul tisular eliberat de endoteliul vascular ;
urokinaza ( se gaseste in urina, plasma , lichidul seminal, vagin, suc gastric
etc); streptokinaza( de origine bacteriana- puternic activator al
plasminogenului).
b. Mecanismul intrinsec
- declansat de activarea FXII
- plasmina digera fibrina => reluarea fluxului sanguin.

I. Anomalii vasculare ( vasculopatii)

a) Vasculopatii prin hipersensibilizare
 Purpura Schonlein-Henoch
o Are la baza un mecanism de hipersensibilitate mediata de complexe imune
circulante, formate in conditiile excesului de Ag( microbi,virusi, alimentari
etc) sau complexele imune se formeaza local, in peretii vaselor.
o Datorita structruii CIC sau ca o consecinta a unui deficit de captare a
macrofagelor, ele persista in circulatie, se depun in peretii vaselor.
o CIC depuse in pereti activeaza sistemul complementar, care elibereaza
mediatroii inflamatiei si fragilizeaza, astfel, peretii vasculari.
b) Vasculopatii prin alterarea structurii vaselor si tesuturilor perivasculare
 Boala Rendu-Osler
o Este consecinta unei hipolplazii a mediei vasculare, care contribuie la
formarea de dilatari in reteaua venoasa subpapilara
o Ectaziile vasculare apar sub forma de pete rosii, noduli cu fragilitate
crescuta care se rup usor, provocand hemoragii.
 Scorbut
o Apare datorita carentei severe de vit. C.
 13

o Se produce o hipoplazie conjunctiva, ce se manifesta prin hemorgaii

gingivale, sau tegumentare.
o Absenta vit. C duce la lipsa hidroxiprolinei=> nu se formeaza
colagen=> tes. Conj. Perivascular nu mai este ermetic=> apar
hemoragii

II. Anomalii trombocitare ( trombocitopatii)

- pot fi calitatitve sau cantitative.
1. Cantitative
A. Trombocitopenii
 Produc tulburari de hemostaza cand numarul trombocitelor din sangele
periferic scade sub 100000/mmc
 Apar hemoragii.
 Se produc prin : scaderea trombocitopoezei, tulburari de distributie, cresterea
distructiei sau consum exagerat.
a. Scaderea trombocitopoezei
- are caracter ereditar
- rezltatul unei trombociteopoeze ineficiente.
- Sunt frecvente trombocitopeniile castigate consecutiv REDUCERII
trombocitopoezei : infiltrarea tumorala sau metastaze medulare;
megacariocitopoieza ( redusa de radiatii X, citostatice, insecticide,
preparate de aur, infectii virale, bacteriene); carenta de vit B 12 si acid
folic.
b. Tulburari de distributie
- se produc prin hipersplenism
- in splina se pot sechestra pana la 90% din trombocite ( in loc de 30% cat
este fiziologic).
c. Consum si distructie exagerata
- prin consum crescut : CID, coagulopatii de consum, vasculite, aplicare de
proteze vasculare sau cardiace, microangipatia trombotica.
- Prin distrugeri crescute : sub actiunea unor medicamente, trombocitopenia
idiopatica ( rezultatul unui proces autoimun in care se sintetizeaza Ac fata
de Ag trombocitare).
B. Trombocitoza
- prductie exagerata : dupa sangerari acute, dupa deshidratari, dupa
administrarea de vit B12 si acid folic, dupa splenectomie.

2. Calitative ( trombocitopatii)
- se caracterizeaza prin numar normal de trombocite, dar alterarea functiei
lor.
- Pot fi ereditare : sindromul Bernard Soulier, boala von Willebrand,
sindromul pseudo von Willebrand , absenta GP1b, 2B/3A=> cand este
afecatata aderarea etc.
- Pot fi castigate = cele mai frecvente
- Functiile trombocitelor pot suferi in : uremie, boli hepatice, sub actiunea
unor medicamente.
 14

- In uremie – trombocitopenia se asociaza cu scaderea agregabilitatii

plachetare( responsabila este una dintre substantele dializabile retinute :
ureea, fenoli, parathormonul).
- In bolile hepatice- se pot produce defecte calitative ale trombocitelor.
- Medicamente-prin interferentele cu metabolismul
prostaglandinelor( aspirina, furosemid), interferentele cu mebrana sau
receptori plachetari( xilocain, propanolol, ampicilina), interferenta cu
activarea fosfodiesterazei.
- Paraproteinemie- infiltratia maduvei.

III. Faza plasmatica afectata ( coagulopatii)

= consecinta modificarii echilibrului ce exista intre factorii procoagulanti si
anticoagulanti.
- pot fi ereditare=> in hemofilie se produc acumulari mari de snage ( in A
si B).
- hemofilia A : se datoreaza deficitului de factor VIII; concentratia FVIII:c
sub 1% produce forme severe de hemofilie cu hemoragii chiar spontane.;
se trateaza cu plasma proaspata sau concentrat de FVIII.
- Hemofilia B : produsa de lipsa ereditara a FIX, se intalneste de 10 ori
mai rar decat cea de tip A;poate fi conegnitala sau dobandita.
 factorii complexului protrombinic se sintetizeaza in ficat ,
avand nevoie de vit. K=> apare : cand lipseste vit K, ficatuzl
prea bolnav pentru ca hepatocitele sa sintetizeze suficient factor
IX.
 Vit. K , activata in IS si colon de bacterii, lipseste in :
exacerbarea florei bacteriene intestinale, afectiuni pancreatice,
la pacientii cu timpul Quickprelungit( indica o
hipocoagulare)=> poate fi din cauza deficitului de vit. K.
CID ( coagularea intravasculara diseminata)
 Se caracterizeaza prin formarea simultana de microtrombi in mai multe
sectoare ale microcirculatiei si tendinta la snagerare.
 Are 2 consecinte mari : obstructia vaselor ( cu blocarea circulatiei sangvine in
anumite sectoare); si scaderea concentratiei factorilor coagularii in sange.
 Se poate realiza prin 3 mecanisme:
a. trecerea in circulatie a factorului tisular=> declanseaza activarea
coagularii prin mecanism extrinsec.
b. Activarea coagularii prin mecanism intrinsec, in contact cu suprafetele
lezate.
c. Activarea directa a FX si II de catre enzime proteolitice eliberate in
sange.
 Boli in care se intalneste frecvent CID: infectii cu germeni gram negativ,
virusuri; in complicatii obstreticale; prcese tumorale maligne; soc
traumatic; arsuri etc.

IV. Fibrinoliza patologica

 Asociata cu predosipozitie la tromboza sau hemoragie.
 Se intalneste rar.
 Poate fi activata de : in cursul interventiilor chirurgicale ( datorita
trecerii in circulatie a activatorilor fibrinolizei); trecerea in
 15

circulatie a unor proteaze cu efect fibrinolitic; alte enzime

proteolitice.
Tromboza
= coagularea intravasculara localizata in vivo.
 Principala cauza a mortalitatii in tarile dezvoltate.
 Se formeaza prin mecanisme ce asigura si hemostaza.
 Trecerea hemostazei in proces patologic este conditionata de :
 Tulburarile fluxului sanguin
 Modificarea endoteliului vascular
 Modificarea sistemului coagulant, fibrinolitic si a plachetelor sanguine.
a) tulburarile fluxului sanguin
 reducerea vitezei de circulatie favorizeaza acumularea locala a
factorilor activati ai coagularii.
 Staza vasculara are rol, mai ales, in tromboza venoasa.
b) Modificarea peretului vascular
 Endoteliul normal dispune de proprietati procoagulante si
anticoagulante; dezechilibrul prin predominanta activitatii
procoagulante favorizeaza tromboza.
! esentiale leziunea peretelui vascular ( tromboza arteriala), si factorii
coagularii ( tromboza venoasa).
c) Modificarile sistemului coagulant, fibrinolitic si a plachetelor sangvine
 Modificarea raportului dintre factorii pro si anicoagulanti: accidente
trombotice, hipertrigliceridemii,nefroza.
 Poate aparea si in : actiunea citokinelor ( inflamatie) etc.
1. Tromboza venoasa
- datorata mai ales, scaderii vitezei de ciruclatie sa neglui=> se favorizeaza
activarea factorilor coagularii
2. Tromboza arteriala
- importanta este integritatea peretelui vascular
- cand se realizeaza o bresa sunt atrase trombocitele si prin aderare, agregare
se formeaza trombul.

Curs 7 : Tulburarile metabolismului proteic

Proteinele
=substante organice complexe care au in structura aminoacizi
 Functii ale proteinelor:
- rol energetic-prin arderea unui gram de proteine =>4,3 cal
- rol structural
- rol enzimatic
- rol de hormone
- rol in mentinerea presiunii colloid osmotice
- rol in mentinerea echilibrului acido-bazic
- rol in aparare
 Proteinele sunt:
- de origine animala
- de origine vegetala
 16

 dieta echilibrata contine: -60 % proteine de origine vegetala

-40 % proteine de origine vegetala
Produsii de catabolism
= substante care se elibereaza in urma metabolismului proteic si care se elibereaza in
mod normal prin rinichi
 Aportul normal de proteine este de 1g/kg corp.

 Toate proteinele sunt formate din aminoacizi si au functii diferite=>

specificitatea proteinelor este data de secventializarea aminoacizilor din
structura proteinelor- succesiunea de aminoacizi din structura proteinelor este
responsabila de specificul fiecarei proteine.
 Valoarea normala a proteinelor serice totale- 6-8,5g%
Electroforeza
= separarea fractiunilor proteice in camp electric; se bazeaza pe viteza de migrare
diferita a proteinelor care depinde de nr sarcinilor electrice ale moleculelor proteice.
o Se separa urmatoarele fractiuni:
 albumine 45-60%
 globuline :
 α1- 3-7%
 α2- 8-12%
 β- 10-14%
 γ- 18-23%
a. Prin imunoelectroforeza (cuplarea cu anticorpi dupa separarea in camp
electric) γ globulinele sunt separate in urmatoarele imunoglobuline: IgA, IgM,
IgD, IgE, IgG.
o Aproape toate proteinele se sintetizeaza in ficat cu exceptia globulinelor care
se sintetizeaza la nivelul sistemului limfoplasmocitar.

Sisteme ale proteinelor plasmatice

Sistemul renina-angiotensina-aldosteron
- implicat in homeostazia presiunii arteriale
- in momentul in care avem o hipoirigatie arteriala-> hemoragie care duce la scaderea
nivelului sangvin sau pierdere lichidiana=>hemoconcentratie- se produce o staza si
are loc o hiperperfuzie renala- stimuleaza productia de renina care actioneaza asupra
angiotensinogenului de la nivelul ficatului; angiotensinogenul duce la formarea
angiotensinei1 care sub actiunea unei enzime de conversie se transforma in
angiotensina2 (are 8 aminoacizi si este unul dintre cei mai puternici vasoconstrictori
din organism); angiotensina 2 creste productia de aldosteron la nivelul suprarenalei;
aldosteronul favorizeaza reabsorbtia sodiului urmata de reabsorbtia apei
- activarea sistemului renin-angiotensina-aldosteron va avea ca si consecinta o
reabsorbtie crescuta a sodiului urmate de o reabsorbtie crescuta a apei=> volum
sangvin crescut =>productie crescuta de angiotensina2
 Exista sistemul chininelor plasmatice- bradichinina, lizilbradichinina,
metionilizilbradichinina.

Tulburarile metabolismului proteic

1. Hiperproteinemia- cresterea proteinemiei peste 8,5g%

 17

2. Hipoproteinemia- scaderea proteinemiei sub 6g%.

o Atat hiperproteinemiile cat si hipoproteinemiile sunt de doua feluri:- aparente
si reale.
a. Hiperproteinemii aparente- hemoconcentratie a serului sangvin
b. Hiperproteinemii reale- prin intensificarea sintezei- gamopatii monoclonale-
in cursul acestei afectiuni se produce o proliferare tumorala (cu caracter
malign) anarhica a unei clone de Ig – creste o singura fractiune de Ig (IgM si
IgG)
Ex: mielomul multiplu, plasmocitomul

Hipoproteinemie
 Cauze:
 aport deficitar de proteine-dpdv cantitativ(mai putin frecvente)-aport
insuficient: posturi prelungite, pers. cu afectiuni psihice, neurologice.
 dpdv calitativ
a. absorbtie deficitara:
- in boli inflamatorii intestinal
- enteropatia glutemica
- rezectii intestinale
- exacerbare a florei bacteriene intestinale
b. deficit de sinteza - ciroza hepatica, cancere hepatice, hepatita acuta.
c. pierderi exagerate
- renale (sindromul nefrotic-se pierd 3,5 gr proteine)
- digestive (enteropatia exudativa)
- plasmoragii
- cutanate (arsuri)

 Proteinele se filtreaza glomerular, dar toate se reabsorb la nivelul tubului

contort proximal =>in urina finala se gasesc urme fine de proteine (proteine
tubulare, IgA).
 In sindromul nefrotic apar proteine in urina finala cu- greutate moleculara
mica-simdrom nefrotic pur; sau cu greutate moleculara mare- sindrom nefrotic
impur

Disproteinemii
= modificarea concentratiei fractiunilor proteice serice.
- pot fi : ereditare si secundare.
1. Ereditare:
 au la baza lipsa unei fractiuni proteice.
 Exemplu:
 Analbunimenia, atransferinemia, deficitul de transcobalamina( se
manifesta prin anemie megaloblastica) etc.
2. Secundare
a. Disproteinemia reactiva din inflamatia acuta
 Cresc alfa 1 si alfa 2 globulinele, scad albuminele.
b. Disproteinemia din bolile hepatice
 In hepatita cronica si ciroza hepatica se produce
hiperimunoglobulinemie policlonala, ca rezultat al procesului
inflamator cronic.
 18

 In insuficienta hepatica scad albuminele, factorii de coagulare,

proteinele de transport, pseudocolinesteraza serica.
c. Disproteinemii prin pierderi de proteine
 La nivel renal ( in mod normal proteinele plasmatice cu GM mare nu
trec prin filtrul glomerular, cele cu GM mica fiind reabsorbite); se
pierd: datorita lezarii filtrului glomerular ( apare proteinurie); se
produce hipoalbuminemia cu tendinta la formarea edemelor si
hiperlipoproteinemiei; se pierd si ale proteine.( antitrombina III care
predispune la tromboza; factori ai complementului; tranferina etc)
 La nivel digestiv : in enteropatia exudativa scad toate fractiunile
proteice, mai putin beta globulinele care o viteza de refacere mai mare;
este insotita de hipolipemie.
d. Disproteinemiile din gamopatiile monoclonale
 Gamopatiile monoclonale au la baza proliferarea maligna a unei clone
de limfocite B.
 Aceste celule sintetizeaza Ig apartinand unei singure clase.( = Ig
monoclonale sau paraproteine).
 Apar in proliferari maligne ale plasmocitelor, si alte proliferari
maligne.

Curs 8: Tulburarile metabolismului lipidic

Lipidele
 La arderea 1g de lipide se elibereaza 9,3 kcal
 Au rol structural intrand in component membrane celulare
 Formeaza complexe cu apoproteinele  lipoproteine
 Sunt mai multe tipuri de apoproteine: A, B, C, D , E ,F
 Fractiunile lipidice care predomina sunt: colesterolul, trigliceridele,
fosfolipidele, dar si acizii grasi liberi.
 Lipoproteinele contin mai multe fractiuni:
1. Chilomicronii:
- au un continut foarte scazut de protein  raman la locul de staza
-contin triglyceride exogene
-predomina apoproteinele A, B43, C
2. LDL continut crescut in cholesterol
Apoproteina B100
3. HDL contin 50 % protein
Fosfolipide
Apoproteine A, C , E
4. VLDL
- corespund fractiunii beta pre beta lipoproteice. ( transporta trigliceridele endogene
de la ficat la periferie).
Rolul apoproteinelor
 Mentin fractiunile lipidice in mediul plasmatic
 Rol de liganzi
 19

Fractiunile lipidice
1. Trigliceridele
 Au rol energetic
 Sunt exogene
 50 -150 mg%
2. Fosfolipidele
 Intra in structura membranei celulare
 Sunt 7 tipuri
3. Colesterolul
 Participa la sinteza hormonilor sexuali
 Se depune la nivelul vaselor
 Este atat endogen cat si exogen, existand un echilibru intre ce se produce si
ce exista
 Valoare normala: 200 mg%
 Alimente cu continut crescut in cholesterol: creierul ( 3g%), untul, ficatul
4. Acizii grasi
 transportati in ser de catre albumina
 cea mai mica fractiune lipidica din ser.
 Timpul de injumatatire este de 2-4 minute.

Fiziopatologia generala a transportului lipidelor endogene

HIPERLIPOPROTEINEMIILE (HLP)
= creşterea nivelului plasmatic al lipidelor circulante (colesterol, trigliceride sau a
ambelor)

A. HLP PRIMARE
1. HIPERCOLESTEROLEMII

1.1. Hipercolesterolemia familială (HLP tip IIa)

= defect genetic de sinteza a receptorilor pt. LDL → ↑ nivelului plasmatic de LDL
 Etiopatogenie: mutaţia genei responsabile de sinteza receptorilor pt. LDL
→ consecinţe:
1. Lipsa sintezei receptorilor (absenţa completă a receptorului)
2. Alterarea transportului receptorilor la nivelul membranei celulare
(scăderea expresiei membranare)
3. Deficit de legare a LDL
4. Deficit de endocitoză
5. Deficit de eliberare din endozomi.
 Prin reducerea captării celulare a LDL → lipsa inhibării acţiunii HMG-CoA
reductazei → sinteză crescută de colesterol in ţesuturile extrahepatice

1.2. Defectul familial al APO B100

Definiţie: defect genetic care determină scăderea metabolizării LDL → ↑ nivelului
plasmatic de LDL
 Etiopatogenie: mutaţie genetică (AA 3500: GLU cu ARG) responsabilă de
sinteza unei apo B100 defectuoase → ↓ legării LDL plasmatic, deşi există un
număr normal de LDL receptori
 20

1.3. Hipercolesterolemia poligenică

Definiţie: cea mai frecventă HLP (25%), cu determinare multifactorială.
 Etiopatogenie:
- Factori genetici: ↓ activităţii LDL receptorilor, metab. colesterolului, acizilor bilairi
- Factori de mediu: alimentaţia hipercalorică/bogată in AG saturaţi→ ↑ sinteza
hepatică
de colesterol ce determină:
= ↓ densităţii membranare a LDL receptorilor
= ↓ clearance-ul LDL plasmatic → Hipercolesterolemie
= legarea crescută de celulele de tip scavanger, care mediază incorporarea
colesterolului in macrofage (la nivel cutanat, in peretele vascular)

2. HIPERTRIGLICERIDEMII

2.1. Hipertrigliceridemia familială (HLP tip IV)

Definiţie: cresterea nivelului plasmatic de VLDL
 Etiopatogenie: defect genic necunoscut care determină:
- ↑ Sintezei hepatice de VLDL (TG)
- ↓ Catabolismul VLDL (si secundar a chilomicronilor) prin deficit de
lipoproteinlipază
şi/sau apo CII

2. 2. Deficienţa familială de lipoproteinlipază (HLP tip I)

Definiţie: cresterea nivelului plasmatic al chilomicronilor
 Etiopatogenie: scăderea/absenţa lipoproteinlipazei

2.3. Deficienţa familială de apoproteină CII

Definiţie: cresterea nivelului plasmatic al chilomicronilor
 Etiopatogenie: deficitul de apo CII, cofactorul lipoproteinlipazei → deficit
funcţional al LPL

3. HIPERLIPOPROTEINEMII MIXTE (COMBINATE)

3.1. Hiperlipidemia familială combinată (HLP tip IIb)

 Este cea mai frecventă HLP primară (1 la 200)
Definiţie: creşterea nivelului plasmatic al VLDL si LDL
 Etiopatogenie: creşterea sintezei apo B100→ creşterea LP ce conţin apo
B100 (VLDL şi LDL)

3.2. Disbetalipoproteinemia familială (HLP tip III, boala resturilor)

Definiţie: creşterea nivelului plasmatic al IDL (+ a resturilor de chilomicroni)
 Etiopatogenie: defect de sinteză a apo E cu rol in eliminarea din circulaţie a
resturilor de CHY, a IDL şi a VLDL
• exista 3 izoforme ale apo E (E2, E3, E4) care sunt recunoscute de receptorii pentru
LDL; apoE3 este varianta normală
• apo E2 are afinitatea cea mai redusă pentru receptorii hepatici (NU este recunoscută
de receptori)
 Predominenţa fenotipului apo E2/E2 determină:
= reducerea conversiei IDL → LDL
= scăderea captării hepatice a resturilor de chilomicroni şi IDL
 21

HLP SECUNDARE
1. HLP din diabetul zaharat
 Se activeaza lipoliza ( din cauz absentei insulinei)=> cresc VLDL si
chilomicronii.
2. HLP din hipotiroidism
 Creste colesterolul si LDL
3. HLP din alcoolismul cronic
 Cresc mai ales Tg
4. HLP din tratamentul cu anticoncepţionale estrogenice
 Cresc VLDL
5. HLP din bolile hepatice
 Creste colesterolul si fosolipidele, cu aparitia unei lipoproteine anormale,
bogata in colesterol liber si fosfolipide si mici cantitati de apoproteine C.
6. HLP din bolile renale


HIPOLIPOPROTEINEMII

1. DEFICITUL DE HDL (hipo-alfalipoproteinemia familială, boala TANGIER)

Definiţie: scăderea nivelului plasmatic al HDL
 Etiopatogenie: mutaţia genei ABC1 (ATP-binding casette 1) responsabilă
de efluxul
colesterolului din celule

2. A-betalipoproteinemia
Definiţie: Afecţiune transmisă recesiv autosomal, cauzată de un deficit al apo B
 Etiologie: sinteză deficitară de apoB-48 şi apoB-100,
 Consecinţe:
→ absenţa LDL (hipocolesterolemie)
→ chilomicronii nu pot părăsi mucoasa intestinală → nivele reduse ale CHY in
plasmă,
malabsorbţie de lipide, steatoree
→ VLDL nu pot părăsi ficatul (steatoză hepatică).

Curs 9 : Tulburarile echilibrului hidro-electrolitic

1.Compartimentul hidric:
Apa totala:
 50-70% din grautatea corpului la adult
 scade la persoanele varstnice mai ales pe seama lichidului intracellular
 la nou nascut 75-80% din greutatea corpului
 este repartizata in 2 compartimente principale:

A.Lichidul intracelular: 35- 40%

B.Lichidul extracelular: 20% :
 lichid interstitial: 15%
 22

 lichid intravascular: pana la 5%

 lichid transcelular: pana la 1% (l. cefalo rahidian , ocular, articular , din
serosae, de secretie)
 cresterea l. transcelular la nivelul peritoneului = ascita
 intre aportul si eliminarea de lichide exista un echilibru.

Aportul de apa in conditii standard: (in 24 de ore)

 Ingerare de apa: 1000- 1500 ml
 Alimente semilichide: 700 ml
 Apa metabolica: 300 ml
 Total: 2000 – 2500 ml

Pierderi de lichide : 2000- 2500 ml / 24 de ore

 Prin urina: 1000 – 1500 ml
 Perspiratie insensibila: 500 ml
 Vapori de apa prin plamani: 400 ml
 Scaun: 100 ml

Volumul de apa care se vehiculeaza la nivelul tractului digestive: 8 – 10 litri

-se elimina numai 1-2%, restul se reabsoarbe
 Saliva: 1500 ml
 Suc gastric: 2500 ml
 Bila: 500 ml
 Suc pancreatic: 700 ml
 Suc intestinal: 3000 ml

Reglarea echilibrului hidric:

o Cel mai important cation extracellular: Na
o Cel mai important cation intracellular: K
o Schimburile intre diferite compartimente depind de proprietatile
membrane de separare
1. Schimbul intre lichidul intra si extracellular:
-apa trece liber in functie de concentratia osmostica
- pompa ionica asigura repartizarea inegala a celor doi cationic
- crestera osmolalitatii lichidului extracellular => deshidratare
celulara
- scaderea osmolalitatii lichidului extracellular => hiperhidratare
celulara
2. Schimburile componentilor plasmatici cu lichidul interstitial (membrane
vasc)
- Membrane semipermeabila permite trecerea libera a apei si ionilor,
a unor substante solubile neionizante (uree, glucoza, creatinina) dar
nu permite decat intr-o masura minima trecerea proteinelor
- Schimburile se fac pe baza diferentelor intre presiunea hidrostatica
intra si extravasculara si presiunea coloidosmotica intra si
extravasculara
 23

Mecanisme de reglare:
A. Osmotic: - implica o reabsorbtie mai crescuta a apei
B. Neosmotic: - se bazeaza pe scaderea volumului sanguine
C. Hormanul antidiuretic: ( hipofiza post) – favorizeaza reabsorbtia facultativa
a apei la nivelul rinichiului.
D. Sistemul renina – angiotensina – aldosteron: - favorizeaza reabsorbtia Na.
E. Peptid natriuretic: - favorizeaza eliminarea Na
 Dezechilibrele hidroelectrolitice se pot produce prin:
 Alterarea primara a mecanismelor de reglare a homeostaziei volemice si de
concentratia osmotica.
 Anomaliile senzatiei de sete sau tulburarile functiilor renale
 Sau secundar in cursul unor afectiuni (ex. Insuficienta cardiac, ciroza hepatica)
 Tulburarile compartimentului hydric:
 Deshidratare = volumul de lichid scazut
 Hiperhidratare = volumul de lichid crescut
 Tulburarile compartimentului electrolytic (extracel) :
 Hipertona: osmolaritate crescuta
 Izotona: osmolaritate normala
 Hipotona: osmolaritate scazuta
1. Deshidratare hipertona
= scaderea lichidului cu osmolaritate crescuta extracelular( >310): intracellular
osmolaritate normal
- Deshidratare extracelulara => deshidratare intracelulara

Cauze:
a. aport scazut de apa:
- alterarea senzatiei de sete (bolnav in coma)
-trismus (tetanus)
- fobie de apa
- disfagie, stenoze esofagiene, stenoze cardiale sau pilorice
b. pierderi crescute de apa:
- prin hiperventilatie
- pe cale digestive: varsaturi, diaree, fistule digestive
- pe cale renala: -diureza osmotica in DZ cu glicozurie
-Poliurie compensatorie in IRC
- nefropatie cu incapacitatea rinichiului de a conserva apa ,
mielom multiplu, amiloidoza
-diabet insipid: - secretie inadecvata de ADH
- lipsa receptorilor de la niv, celulelor tubilor
uriniferi pt. ADH
- iatrogen:- inlocuirea lichidelor pierdute prin administrare
de solutii sodate hipertone
- perfuzii rapide cu solutii glucozate=>diureza osmotica
=>deshidratare

2.Deshidratare izotona
= scaderea lichidului cu osmolaritate normal
 24

-scade volumul sangiun

-lichidul intracel nu se modifica, scade numai l.extracel.
Cauze:
a.prin pierderi de lichide izotone:
- hemoragii acute
- plasmoragii
- pierderi de suc gastric
- varsaturi incoercibile
- diarei profuze
- fistule gastro- intestinale sau biliare
- abuz de diuretice
- evacuari repetate ale lichidului ascetic
- transpiratie crescuta in mucoviscidoza sau in insuficienta
corticosuprarenala
- cresterea spatiului extracellular in ascita

3.Deshidratare hipotona
= scaderea lichidului cu osmolaritate scazuta extracellular
- Apa din extracel->intracel.
- datorita hiperhidratarii celulare lipseste senzatia de sete
- este insotita de tulburari hemodinamice.
Cauze:
a.pierderi de electroliti mai mari decat apa:
- insuficienta renala acuta sau cronica , in faza poliurica
- poliurie dupa inlaturarea unui obstacol de durata pe caile urinare
(prostatectomie)
- insuficienta cortico – suprarenala, datorita scaderii secretiei de
aldosterone
-abuz de diuretice
- pierderi de sucuri digestive in care corectarea se face numai prin aport de
apa

4.Hiperhidratare hipertona
= crestera compartimentului hydric dar si a osmolaritatii extracelulare
- Lichidul dinspre intracellular -> extracellular
- hiperosmolaritate LEC, cu deshidratare celulare si senzatie de sete
Cauze:
-iatrogen: perfuzii hipertone, sau administrarea lor rapid ape cale i.v
- hiperaldosteronism primar si secundar (reabs. Na -> rabsorbtia apei)
- tratament prelungit cu cortizol

5.Hiperhidratare izotona
- creste compartimentul hydric
-osmolaritate intre limite normale
-apa nu trece intracellular – extracellular sau invers
Cauze:
a.edeme generalizate: (insuficienta cardiaca, hipoproteinemie)
- insuficienta cardiaca:
- scade forta inimii=> staza vasculara =>hipoxie renala =>decl. sistemul renina –
angiotensina – aldosterone
 25

- hipoproteinemie: sinteza deficitara

pierderi exaggerate
-scade presiunea coloidosmotica
- scade volumul sangiun=>hypoxia renala=>activarea sist. Renina-
angiotensina – aldosterone => favorizeaza reabsorbtia Na => creste presiunea
hidrostatica
 Cresterea presiunii hidrostatice cu scaderea presiunii coloidosmotice
creeaza conditii in care apa va trece din vas in interstitiu.

6.Hiperhidratare hipotona
= osmolaritate scazuta extracellular
- Apa va trece: EC ->IC
Cauze:
-aport crescut de lichide hipotone
-productie inadecvata sau exces de hormone antidiuretic
- tumori bronsice care secreta hormone antidiuretic
-diabet insipid tratat cu cantitai excesiv de hormone antidiuretic.

Curs 10 : Tulburarile metabolismului calciului ,magneziului si

fosforului

Functiile calciului:
 contractilitatea miocardica
 Activitatea neuromusculara
 coagularea
- 99% din calciul din organism este localizat la nivelul oaselor, si are rol doar
structural
- Concentratia plasmatica a Ca total: 8,5 – 10,5 mg%
- Se gaseste sub 2 forme: - ionic: 50%
-total:40 – 50% legat de albumine
10% - sub forma unor complexe (bicarbonate de
Ca, citrat de Ca)
- Aportul zilnic de Ca: apr. 800mg (laptele si produse lactate)
-30% este absorbit la nivel intestinal
- restul este eliminat prin scaun
- din Ca filtrat glomerular o mare parte este reabsorbit la niv.
tubilor
contorti distali si a ramurii ascendente a ansei lui Henle

Mecanisme de reglare ale metabolismului Calciului

1.Parathormonul(gl.paratiroide):
 Variaza in functie de concentratia Ca: -scaderea Ca stimuleaza eliberarea
-cresterea Ca o inhiba
 Actioneaza in interval de cateva minute
 26

 Stimuleaza mobilizarea Ca din oase si trecerea lui in lichid extracel.

 Favorizeaza reabsorbtia Ca la niv. tubilor contorti distali si la niv. ramurii
ascendente a ansei lui Henle
 Stimuleaza sinteza de 1,25 dihidroxicolecalciferol (calcitriol)
 Favorizeaza hidroxilarea in pozitia 1 in rinichi

2.Calcitonina
 Stimuleaza reabsorbtia Ca la nivel renal in acelasi loc ca si parathormonul
 Favorizeaza depunerea Ca in oase (effect invers al parathormonului)

 1,25 Dihidroxicolecalciferol
 Favorizeaza absorbtia Ca la nivelul duodenului
 In conditii de hipocalcemie, favorizeaza absorbtia Ca si la nivelul
colonului
 Asupra scheletului are actiune asemanatoare cu a parathormonului

Hipercalcemia
= cresterea concentratiei calciului
Cauze:
-productie crescuta de parathormon: - hiperparatiroidism
- adenom de paratiroida
- adenocarcinom
-tumori maligne: PTH rp (proteina eliberata de celule maligne)
- simuleaza actiunea parathormonului
- exces de litiu
-intoxicatii cu vitamin D
-intoxicatii cu vitamina A
-administrarea exagerata de Ca (in special insotita de insuf. Renala sau de sindrom
lapte- alcaline)
-gamopatii monoclonare

Consecintele Hipercalcemiei
 Tulburari cardiovasculare: hipertensiune, cresteri ale debitului cardiac
 Tulburari neurologice: apatie, anxietate, depresii, confuzii, pierderi de
memorie, astenie, diminuarea reflexelor tendinoase.
 Calcificarile tesuturilor moi: (in special cand este crescut fosforul): la niv.
mucoasei gastrice, alveolelor pulmonare, periarticular, la niv, cornean

Hipocalcemia
= scaderea concentratiei calciului
Cauze:
 Deficit de parathormon: - inlaturarea chirurgicala a glandelor paratiroidieni
 Inhibitia functiilor glandelor paratiroidiene:
-in insuficenata renala acuta sau cronica cand parathormonul chiar
in cantitati crescute nu reuseste sa stimuleze reabsorbtia Ca din oase
- scaderea concentratiei de 1,25 dehidroxicolecalciferol
 Insuficienta renala cronica: - scade concentratia Vit.D
 27

- afecteaza hidroxilarea vit. D in pozitia 1

 Afectiuni hepatice sau ale tractului biliar: - afecteaza hidroxilarea vit.D in
pozita 25
 Scaderea absorbtiei
 Aport deficitar
 Aport deficitar de Vit.D (afectiuni renale si hepatice)
 scade absorbtia intestinala a calciului
 Se produce in
o aport alimentar deficitar
o expuneri necorespunzatoare la radiatiile solare
o sindrom de malabsorbtie

Consecintele Hipocalcemiei:
 Tulburari neurologice: - parestetezii
-anxietate
-instabilitate emotionala
- Semnul Chvostek
-Semnul Trousseau

Metabolismul magneziului

=element esential pentru desfasurarea metabolismului celular si sinteza

macromoleculelor
 are rol structural la niv. oaselor
 se gaseste in diferite alimente vegetale
 este cofactor pentru aprox. 300 de enzime
 se absoarbe la nivelul duodenului si a jejunului
 absorbtia digestiva variaza invers proportional cu aportul alimentar

Mecanisme de reglare
 1,5 dihidroxicolecalciferol: stimuleaza absorbtia intestinala a Magneziului
 PTH: stimuleaza reabsorbtia Mg la nivelul ramurii ascendente a ansei lui
Henle

Hipermagneziemia
-se produce rar
Cauze:
- Administrarea intravenoasa a sulfatului de Mg in caz de eclampsie

=>bradiaritmii, hipotensiune, asistola

Hipomagneziemia
 prin aport deficitar: alcoolici(dieta saraca + absorbtie scazuta)
 pierderi crescute:-pe cale digestiva: varsaturi, diaree, aspiratii nazo-gastrice
-pe cale renala:abuzul diureticelor de ansa sau a unor
antibiotice
 28

Consecintele Hipomagneziemiei
 Hipocalcemia:
-scaderea marcata a Mg blocheaza secretia de parathormon afectand actiunea
acestora asupra osului =>crize de tetanie
-Acesti pacienti nu raspund la adm. De calciu, dar reactioneaza la cateva
minute la adm. de Mg
 Aritmii
 Cresterea sensibilitatii cordului la actiunea preparatelor digitalice

Metabolismul fosforului

Fosforul: -are rol energetic

- distributie diversa in organism: -atat la nivelul tesutului osos cat si in tes.
Neosoase.
Exista in: - forme anorganice (hidroxiapatita la niv. oaselor)
-forme organice ( in fosfolipide , fosfoproteine, acizi nucleici)
- Concentratia fosforului: 2,5 – 4,5 mg% : -85% fosfor liber
-15% legati de proteine plasmatice
-concentratia serica poate varia cu pana la 50% in 24 de ore ca urmare a echilibrului
dintre absorbtia intestinala si excretia renala.
Absorbtia: -la nivelul jejunului
-este favorizata de concentratie crescuta de 1,25 dehidroxicolecalciferol
Excretia: - la nivel renal
-favorizata de parathormon
O dieta echilibrata contine apr. 800mg de fosfor pe 24 de ore:
 50-60% se absoarbe la nivel intestinal
 Apr. 300mg se elimina prin fecale
 Apr. 500mg se elimina prin urina

Dupa filtrarea glomerulara a fosforului 85% se reabsoarbe la niv. tubilor contorti

proximali ( proces reglat de parathormon) =>.Cresterea conc. Parathormonului duce
in cateva minute la cresterea eliminarii fosforului.

Hiperfosfatemia
Cauze:
 Afectiuni renale: - insuficienta renala (in primele faze conc. Fosforului este
mentinuta datorita cresterii parathormonului; in stari avansate aceasta
concentratie numai este mentinuta datorita distructiei glomerulare)
 Cresterea concentratiei fosforului in lichidul extracellular:

-abuzul de suplimente orale care contin fosfor

-intoxicatie cu vitamanina D
-transfuzii cu sange invechit hemolizat
-laxative pe baza de fosfor
-clismele cu substante continand fosfor
 Redistributia fosforului intre compartimente intra si extracelulare:
- terapie citostatice
 29

-hemoliza-
-rabdomioliza
-acidoza metabolica
- acidoza lactica

Consecintele hiperfostameniei:
 osteodistrofie renala :
- are loc o crestere a parathormonului care favorizeaza reabsorbtia calciului
=> fosforul formeaza complexe cu ionii de Ca => complexele se depun in
diferite locuri:miocard, tesut subcutanat, tract gastrointestinal, arteriole si vene
=> apar tulburari de ritm si de conducere, sindroame dureroase, sau alte
complicatii care depind de locul de depunere.

Tratament: - eviterea produselor bogate in fosfor

-administrarea Carbonatului de Calciu, sau hidroxid de
Aluminiu

Hipofosfatemia
-se produce rar
Cauze:
 aport deficitar: -la alcoolici
 absorbtie scazuta la niv. tractului digestiv: -sindromul de malabsorbtie

-utilizarea pansamentelor
gastrice cu continut de Al
 pierderi: - pe cale digestiva: -utilizarea pansamentelor gastrice cu continut de
Al

-pe cale renala: - hiperparatiroidism (PTH inhiba reabsorbtia

fosforului la niv. tubilor contorti proximali)
-Sindromul Fanconi (= afectarea functionala a
tubilor contorti proximali; sunt afectate absorbtia fosforului, glucozei si a
aminoacizilor

Consecintele hipofosfatemiei:
- afectarea balantei energetice
- La nivelul eritrocitelor: scaderea 2,3 difosfogliceratul scade aportul de oxygen
la nivel tisular.Scaderea concentratiei ATP-ului in eritrocite duce la hemoliza

Curs 11 : Tulburarile metabolismului glucidic

Metabolismul glucidic
Hidratii de carbon: - au rol important in diete
-principala sursa energetica
 30

-procentul in dieta: 30 – 90% (procent mai mare in tarile sarace)

-principala forma in alimentatie : polizaharidul vegetal amidon.
-de origine animala: lactoza (dizaharid)
-in sange, lichidul extracellular si intracellular se gasesc sub
forma de glucoza =unica forma de transfort si utilizare.
 -glicogenul : este forma de depozit in ficat (rezerva pt. 48 de ore; dupa
48 de ore necesarul energetic este furnizat de substraturile neglucidice:
protein, lipide
 -aport excesiv: duce la transformarea acestora in lipide si depozitarea
sub forma de triglyceride =>obezitate, care poate masca eventuale
carente proteice si lipidice.

Absorbtia glucidelor:
 La nivelul intestinului subtire
 Amidonul si dizaharidele sunt hidrolizate in monozaharide

Enzimele care participa la transformarea glucidelor in monozaharide:

 Zaharoza sub actiunea ZAHARAZEI =>glucoza + fructoza
 Lactoza sub actiunea LACTAZEI => glucoza + galactoza
 Maltoza sub actiunea MALATAZEI => 2 molecule de glucoza= glucide +
fructoza

Mecanismele de absorbtie ale monozaharidelor:

 Glucoza si galactoza : prin mechanism active (cu carrier)
 Fructoza : prin difuzie facilitate
 Manoza si Riboza : prin difuzie simpla

Tulburarile de absorbtie a glucidelor

Intoleranta la lactoza:
Cauze:
 Lipsa de lactaza: - ereditar
-castigat : inflamatii intestinale repetate => atrofia
mucoasei intestinale =>procesul de absorbtie este afectat =>diaree
= dizaharidul ramane in intestine, si prin effect osmotic atrage apa , iar
sub actiunea bacteriilor rezulta acid lactic si acizi volatile, care irita peretele
intestinal =>diaree.

 Deficit ereditar in sistemul de carrier: - malabsorbtia glucozei si galactozei

-absorbtia glucozei si galactozei se face foarte incet.
-dizaharidele sunt hidrolizate in intestine
-glucoza si galactoza nu trec in sange
Tulburarile sunt insotite de malabsorbtie generala

Reglarea metabolismului glucidic

 Hormon hipoglicemiant: - insulin
 Hormon hiperglicemiant: - glucagonul,
 31

Sunt produsi la nivelul pancreasului in insulele Langerhans.

-in interiorul insulelor exista 4 tipuri de celule:
 Celule de tip B : -80% dintre celule insulare

-sunt localizate in portiunea central a insulelor

-secreta: - insulin
-peptidul C
-proinsulina
-acid gama-aminobutiric
-amilana
 Celule de tip A: - 20% dintre celule insulare
-localizate in periferie
-secreta glucagon
 Celule D : -sunt putine
-localizate intre celule A si B
-secreta somatostatina
 Celule F: -localizate la nivelul capului pancreasului
-secreta polipeptidul pancreatic
Insulina

 Este o proteina compusa din doua lanturi peptidice A si B, legate prin doua
punti disulfidice.
 Precursorul insulinei:preproinsulina
 Preproinsulina este sintetizat in ribozomi =>patrunde in reticulul
endoplasmatic al celulelor B, unde sub actiunea enzimelor microzomale
formeaza proinsulina => transportata la niv. aparatului Golgi =>insulina
 Este catabolizata in ficat si rinichi
 Factori care influenteaza eliberarea insulinei: - glucoza
-ingestia de aminoacizi
 Inhibitia secretiei de insulin: -catecolamine
-somatostatina
 Are rol major in homeostazia energetica

Are efecte la nivelul 3 tesuturi majore:

 Insulina la nivelul ficatului:
 stimuleaza sinteza si depozitarea glicogenului
 inhiba gluconeogeneza si glicogenoliza
 stimuleaza glicoliza si prin aceasta induce formarea de precursori
 Pt. sinteza acizilor grasi
 stimuleaza lipogenaza => sinteza crescuta de VLDL
 inhiba oxidarea acizilor grasi si productia de corpi cetonici (o sursa
energetica alternative,folosita de creier in lipsa glucozei)

 Insulina la nivel muscular:

 induce depozitarea glucozei prin stimularea sintezei de glycogen
 inhiba catabolizarea glicogenului
 stimuleaza sinteza de protein
 32

 Insulina la niv. tes. Adipos:

 stimuleaza depozitarea lipidelor prin: - stimularea lipoproteinei –
lipazei (enzima care hidrolizeaza trigl. transportate => acizii grasi)
 inhibarea activitatii lipazei hormon-sensibila (enzima care hidrolizeaza
trigl. Depozitate)

Consecintele lipsei de insulina:

 Asupra metabolismului glucidic:
o glucoza nu patrunde in in celula si nu sunt activate caile de
metabolizare ale glucozei. => hiperglicemie
o glucoza filtrate,prin depasirea transportului maxim in tubul Contort
proximal duce la glicozurie,care atreneaza prin diureza osmotica
polyuria=> senzatia de sete
 Asupra metabolismului lipidic:
o scade sinteza de lipide (nu se produce glicerofosfat)
o creste lipoliza
o creste AMPc
o se activeaza lipaza hormonosensibila din adipocyte
o rezulta o cantitate mai mare de acizi grasi => mai mult Acetil CoA
=>exceseul de ActeilCoA
duce la formarea corpilor cetonici, a caror crestere produce cetonuria si
cetoacidoza
 Asupra metabolismului proteic:
o creste catabolismul proteic
o scade sinteza de proteine =>adinamie, hipotrofie musculara

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat de tip I.

 Este insulino dependent
 Deficit total de insulina: - distructie autoimuna a celulelor B:
-AC antiinsulina
-AC anticelula insulara
-agresiune virala
 Se instaleaza la varste tinere

Diabet zaharat de tip II.

 Insulinorezistenta: - rezistenta celulelor la nivelul receptorilor pentru insulin
 Actiunea insulinei este deficitara
 Exista insulin, dar receptorii nu recunosc
 Este asociata cu obezitate
 Slabirea poate ameliora sau chiar preveni tulburarea
33