Lucescu, idolul meu cu

două fețe
Pentru marile performanțe din fotbalul românesc
există Lucescu, pentru eșecurile lui Lucescu
există mereu alții 
vineri, 15 mai 2020, 12:58

În ultimele trei dimineți, am deschis Gazeta cu nerăbdare, cu o cană

de cafea la îndemână, așteptând să citesc noi mărturii ale lui Mircea
Lucescu despre rivalitatea Steaua – Dinamo din anii ’80. 

De 30 de ani, fostul antrenor al lui Dinamo iese în public odată la

câțiva ani pentru “a pune lucrurile la punct”. Apoi, îi răspund steliștii, în
special vocalii Tudorel Stoica, Pițurcă sau Boloni, care vor și ei să
pună lucrurile la punct. Probabil, asta va urma și de data asta, iar
rivalitatea se va aprinde din nou, chiar dacă protagoniștii ei sunt acum
pensionari sau aproape de vârsta de pensionare. Unii, din păcate, nici
nu mai sunt. 

Din start, vă anunț că rândurile următoare pot fi subiective. Am

crescut cu această rivalitate viscerală în familie unde, deși tatăl
meu și frații lui erau rapidiști, fiii lor s-au împărțit între cele două
mari rivale ministeriale. 

Eu am crescut iubind Dinamo și divinizându-l pe Mircea Lucescu atât

de mult încât, după 1990, urmăream febril și sufeream pentru
rezultatele echipelor lui din Italia. 

Și trezit la 3 dimineața, vă pot povesti cum, împreună cu mama mea,

așteptam să luăm rația de ulei și zahăr la o coadă la care cineva
asculta la un tranzistor cum Dinamo pierdea cu 17 Nentori Tirana. Am
suferit atunci ca un câine bătut. Steaua era proaspăta campioană a
Europei, altă suferință, iar vărul meu mai mare – umflat tot în pene –
râdea cu poftă despre bătaia luată de “proștii tăi” de la “albanezii
desculți”. 

Vă pot povesti câte ironii am îndurat de la steliști într-o tabăra de la

finalul clasei a șasea, când Hagi i-a dat gol lui Stelea “de la mijlocul
terenului” într-o finală de Cupă. Ce spaimă am tras când vocea
șanțului susținea că dinamoviștii vor fi toți suspendați pentru că
Andone “își dăduse chiloții jos în fața lui Ceaușescu” și cât am urlat de
bucurie în casă, cu un aspirator în mână, în timp ce ascultam la radio
cum Dinamo dă gol după gol și bate cu 3-0 în Ghencea. 

Probabil că unii mai tineri nu vor crede, dar până și sponsorii

echipelor erau motiv de ură. “Ei” aveau Ford, o firmă americană
strălucitoare, “noi” aveam Saniplast, o companie italiană despre
care “ei” știau sigur că produce capace de WC-uri. 

Toată copilăria am crezut că Dinamo era victima familiei Ceaușescu și

că Lucescu era un Făt-Frumos care urma să elibereze clubul de
această tiranie. Și eram convins că, dacă nu venea Revoluția, Dinamo
construit de Lucescu urma să depășească performanțele Stelei în
Europa. 

Peste câțiva ani am intrat în presă, iar primul șoc a fost prăbușirea
miturilor din copilărie. 

Treptat, din discuțiile cu oameni la care mă uitam cu admirație sau cu

invidie de suporter înainte de 1989, din desele documentări pentru
diferite articole, am descoperit că Dinamo nu a fost nicidecum o
victimă, așa cum încearcă Lucescu să ne spună de trei zile încoace. 

Și nu era în niciun caz clubul Miliției. Niciodată. 

Asta e prima aberație spusă de Lucescu.

Dinamo, condus de Securitate

Un club înființat de Securitate, apoi condus de un torționar
securist în anii ’60, când Lucescu intra în fotbal, un club în care
Lucescu a fost ajutat în anii’ 80 de Constantin Anghelache și
Vasile Anghel, doi ofițeri de la DIE, brațul extern al Securității, un
club care-și plătea jucătorii din fondurile Securității – lucru
recunoscut până și de Lupescu – , ei bine, acest club nu avea
cum să fie clubul Miliției. 

Iar Securitatea nu putea în niciun caz să fie victima familiei

Ceaușescu. Dacă nu credeți, uitați-vă cum au sfârșit cei doi soți
Ceaușescu și unde au ajuns mulți ofițeri ai Securității după
programata răsturnare de regim petrecută în decembrie 1989. 

Adevărul este că Dinamo și Steaua s-au luptat în acei ani pe viață și

pe moarte, cu diferite arme murdare, dar cu eficiență sensibil egală.
Dinamo șantaja jucătorii cu dosarele rudelor și își făcuse propria
Cooperativă, în timp ce Steaua șantaja jucătorii cu stagiul militar și se
baza și ea pe o Cooperativă. 

Sunt multe mărturii care susțin că, în lipsa unui obiect de șantaj, cele
două cluburi treceau la o armă mai plăcută de adversari: gențile cu
bani. 

Diferența dintre cele două rivale – așa cum o înțeleg eu după sute de
discuții cu personajele vremii – e că Steaua a reușit la mijlocul anilor
’80 să construiască o echipă solidă exact în fereastra de timp în care
Dinamo schimba generația care a eliminat Hamburg, în 1983. Apoi,
spre finalul deceniului, când Steaua a început reconstrucția a venit
momentul ca Dinamo să revină și să domine fotbalul românesc. 

Artizantul acelei echipei puternice a lui Dinamo vede, însă, diferența

asta într-o lumină paranoidă. Îl acuză pe Valentin Ceaușescu, fiul
dictatorului, că proteja excesiv Steaua și că îi intimida pe jucătorii
adverși pe tunel, înainte de meciuri, doar apărând și dând politicos
mâna cu ei. 

În schimb, idolul copilăriei mele nu povestește nimic despre intrările lui

în vestiarele adverse, unde uneori dicta scorul final și chiar câte goluri
trebuiau să înscrie anumiți dinamoviști. Sunt povești reale, unele au
fost spuse chiar în direct de antrenori sau de jucători.  

Nu credeți?

Blatul cu Bacău și ironia lui Lucescu

Uitați un exemplu de blat povestit chiar de unul dintre copiii lui
Lucescu, Claudiu Vaișcovici:

“Am jucat cu Bacău, era considerată una dintre echipele noastre, și

trebuia să facem 0-0. Dar jucătorii lor, știind scorul de dinainte, au
băut whisky în noaptea de dinaintea meciului, iar a doua zi noi – care
stătusem în cantonament – a trebuit să ratăm. Și am ratat! Scăpam și
dădeam avioane peste poartă. La pauza meciului, nea Mircea
Lucescu s-a luat de noi, lumea începuse în tribună să vorbească.

M-am enervat și am spus în vestiar «Ei lasă, în a doua repriză dau

gol!». Și Varga, fundaș dreapta, a spus același lucru după mine.

A doua repriză, am primit o singură pasă! Și aia de la Varga. Și s-a

terminat 0-0. După meci, a venit Lucescu la mine și spune «Ă, ziceai
că dai gol…Ai văzut, mă, că n-ai putut?»  Îmi râdea în nas”. 

Ce spuneți despre asta, domnule Lucescu? Dar despre povestea lui

Ioan Sdrobiș, antrenor la Oțelul la meciul terminat 3-3, în care
Cămătaru trebuia să dea trei goluri?

Vasile Ianul (n.red. – președintele lui Dinamo) și cu el (n.red. –

Lucescu) au zis să facem 3-3, să dea Cami trei goluri (n.red. – Rodion
Cămătaru). Am zis: «Bun!». Știam că dacă vin cu presiune, nu aveam
nicio șansă. Șerban Necșulescu, arbitrul, ne-a și spus: «Dacă nu
faceți 3-3, vă bat cu 2-0 și v-am retrogradat!» Dacă trăiește,
întrebați-l! Nouă ne trebuia victoria, dar ei au zis că nu putem să
batem noi. 

Am intrat înapoi în vestiar, s-a întârziat meciul zece minute. Am zis:

«Bă băieți, ce facem?» Parcă îl văd și acum pe Viorel Anghelinei:
«Hai, bre nea Nelu, să facem așa!». Îi spun directorului nostru să le
spună că facem blat. Și vine Mircea (n.red. – Lucescu) în vestiar la
noi, cu vreo trei jucători de la ei, și începe: «Dă Cămătaru în minutul
1, dă ăla în minutul 10…». 

Fabrica de Ghete numită Divizia A

Lucescu spune că Ghetele de Aur au fost luate pe bune. Aceasta este
un alt neadevăr grosolan, dar spus parțial. Nu doar Lucescu și
Dinamo fabricau golgeteri. Steaua a încercat și ea să-l facă Gheată de
Aur pe Pițurcă, iar Sportul a avut și ea ambiții cu Hagi. 

Finalul sezonului 1985-1986 stă mărturie. Înainte de ultima etapă,

Hagi și Pițurcă aveau câte 25 de goluri. Au urmat două meciuri
halucinante: Universitatea Craiova – Steaua 5-4, un joc făcut
cadou de campioana Europei în schimbul cât mai multor goluri
date de Pițurcă, și Sportul – FC Olt 7-5, în care Hagi a dat șase
goluri, iar cronicarul meciului scria că “toată lumea de pe teren a
jucat pentru Hagi”. 

Să nu fiți șocați! 

În anii ’80, pe vremea când o iubeam pe Dinamo și mă uitam ca la un

zeu la Lucescu, și eu credeam că rezultatele astea erau doar rodul
unui fotbal extrem de spectaculos. 

Parțial, era adevărat. Fotbalul era bun, iar rezultatele s-au văzut în
Europa: Cupa Campionilor din 1986, finala din 1989 și alte semifinale. 

Culisele, însă, erau îngrozitoare. 

Lucescu vine acum și ne povestește doar culisele din spatele

performanțelor Stelei, și pe acelea doar parțial. Apropo de asta. Ușor,
ușor, printre rânduri, se simte din interviu cum Lucescu vrea măcar o
toartă din cupa urecheată câștigată de Steaua la Sevilla în 1986,
acolo unde – puțini știu – a și fost în vestiar, la final, alături de
Anghelache.
În Lucescu se consumă o uriașă contradicție. 

El are merite la victoria Stelei, dar tot el spune că a fost obținută cu

echipe mici precum Honved sau Kuusysi Lahti. 

El era o victimă a sistemului, dar tot el era prieten cu Valentin și poza

cu Nicu Ceaușescu la revelioane. 

El spune că povestea ungurului Dezso Solti – maghiarul care aranja

cu arbitrii meciuri europene pentru Inter și Juventus în anii 60 și 70 – e
o exagerare, dar în același timp susține că Luciano Moggi – pupilul lui
Solti – i-a retrogradat Brescia cu arbitrii pentru a o salva pe Napoli. 

Pentru marile performanțe din fotbalul românesc există Lucescu,

pentru eșecurile lui Lucescu există mereu alții. 

E concluzie tristă trasă de fost fan dinamovist care l-a iubit

necondiționat pe Lucescu în copilărie.
COMMENTS

mal. (6 comentarii)  •  15 mai 2020,

13:28
Așa este, dle Ștucan. Și eu am trăit
acele vremi. Din păcate, multe (chiar file
de istorie!) lucruri din țara asta nu au
fost niciodată așa cum sunt povestite
astăzi; ce trucaje de meciuri, ce scoruri
aranjate, comunicare între stadioane cu
mașini de miliție înșirate sute de km (nu
erau telefoane mobile pentru a ști scorul
„live”, transmiteau de la mașină-la-
mașină prin radio, etc.). Am văzut
meciuri în care Progresul pierdea la
Alexandria cu 10-1 (și, știm ce era
Progresul atunci!), la concurență cu
Automecanica Moreni (nu știu cu cine,
scor asemănător); așa ceva nu s-a
pomenit, au fost anulate ambele meciuri
și retrogradata s-a decis prin meci de
baraj la Oradea, pe teren neutru. Toți
eroii copilăriei noastre au fost păpușari
la fenomenul fotbal românesc.

Catalin Arhire (1 comentarii)  •  15 mai

2020, 13:40
Super faina analiza ! Da , trebuie sa
recunoastem ca pe fondul succeselor
"Craiovei Maxima" , securitatea si Vali
Ceausescu au "turat motoarele"
generand doua mari echipe ale anilor
'80 din Europa : Steaua si Dinamo
.Daca de la Craiova nu au prea putut lua
jucatori , unii fiind deja batrani altii
opunandu-se , din tara au luat "spuma" .
Si da , poate ar trebui sa fim
recunoscatori celor de la Craiova si
Dinamo ca fara existenta lor , noi
Steaua , nu ajungeam atat de buni .
ehh (1 comentarii)  •  15 mai 2020,
14:06
Asta e istoria acestor 2 'mari' cluburi si
modul in care au obtinut palmaresul de
care sunt asa mandri...si pt mine, ca
rapidist, Lucescu a fost un idol candva
dar din pacate, a ajuns sa mi provoace
sila!

Tango (8 comentarii)  •  15 mai 2020,

14:08
Dle Stucan, am să consider acest articol
the pinacle al carierei dvs. V-am criticat
de mai multe ori dar acest articol care
spune în mod dureros adevărul crud mă
face să cred că spiritul unui jurnalism
adevărat nu a murit în RO!! Astăzi ați
câștigat respectul meu necondiționat.
Adevărul "adevărat" trebuie spus!!
Tânăra generație are dreptul să știe
adevărul iar dvs și colegii dvs trebuie să
contribuie la asta!! sincere mulțumiri.
tango (8 comentarii)  •  15 mai 2020,
14:19
Dle Stucan, am trait acele vremuri si
fiind constantean am aflat multe
"povesti" despre culisele fotbalului
vremii de la legendele locale pe plaja
din constanta(trei papuci). Ce spuneti
dvs in acest blog, eu si probabil multi
iubitori ai fotbalului le stiau de mult. inca
odata felicitari.

Umila parere (1 comentarii)  •  15 mai

2020, 14:24
La varsta de 9 ani, Lucescu a fost
respins la testele sportive sustinute la
Steaua, a reusit la Dinamo. Peste ani, s-
a oferit sa antreneze Steaua, a fost
refuzat politicos de Valentin: “Mircea, imi
placi foarte mult ca antrenor, dar esti
INCOMPATIBIL cu stilul nostru”.
Mirciulica nationalu’ va pleca in
eternitate cu aceasta obsesie pentru
Steaua. Dumneata, Stucan Costin ai
fost si ramai scandalagiul numarul unu
al GSP-ului (titlu pe care individul de
1,50 m venit de la Dolce Sport vrea sa
ti-l conteste), de aceasta data mi-a
placut acest splendid editorial, fraza
“Pentru marile performanțe din fotbalul
românesc există Lucescu, pentru
eșecurile lui Lucescu există mereu alții”
reprezinta o perla jurnalistica. S-auzim
de bine!

gelu (1 comentarii)  •  15 mai 2020,

14:28
toti il invinuiesc pe Lucescu de blaturi,
dar pe Enei si pe Hagi nu am auzit sa-i
invinuiasca nimeni....sau scorurile alea
5-4 cu Craiova sau cu F.C.Olt erau fara
stirea lor?

Ilie (2 comentarii)  •  15 mai 2020, 14:30

Nu sunt un fan al tău. Ba chiar din
contra. Dar articolul ăsta este fenomenal
de real. Riști să te concedieze finul lui Il
Luce, nea Ovidiu, cel ce era șef mare în
mizeriile de atunci. Felicitări! Apropo,
vezi că nea Mircea a fost artizanul și a
performanțelor din 1994! Dar blatul cu
Răzvan din Europa League nu se pune.
axel (8 comentarii)  •  15 mai 2020,
14:34
Fara indoiala, pete in soare vor fi mereu.
Nu exista alb si negru in lume. Doar
Iisus a fost 100% Adevar si a fost
rastignit. De asta ii votam pe cei care ne
spun ceva adevar, fie si 1%. Eu sunt
convins ca povestile acelor ani sunt
adevarate, toate. Azi doar lipsa de
valoare face ca nici macar povestile sa
nu mai fie asa apetisante. Revenind la
editia 2020 a scandalului "care a furat
mai mult", cei care au pus gaz pe foc au
fost Piturca si Tudorel, care au zis ca
Steaua a fost neprihanita si ca doar
Dinamo facea aranjamente si nenorociri.
Imi aduc aminte ca azi fault la
Damaschin in careu la 0-0 la finala de
Cupa din 86, castigata de Dinamo cu 1-
0, gol tot Damaschin. La fel, ofsaid
inventat la Cami in '88 pe Ghencea, la
0-0 pe contraatac se da 11m pentru
Steaua. Se termina 3-3, un meci
colosal, intre 2 forte ale Europei in acel
moment. 2-1 in primavara lui '89, cu 2
rosii la noi (arbitru Craciunescu), dupa
care Andone n-a mai suportat. Nu mai
amintesc aici finala Cupei din 88, un
episod negru al fotbalului mondial. Insa,
privind inapoi, idoli si rivali, ingeri sau
demoni, amestecati: aveam fotbal!
Aveam jucatori uriasi, demni de orice
echipa din Vest. In noroiul de atunci, ei
erau Lumina. Nu erau perfecti, nu erau
ingeri, dar erau mare parte din ce ne
anima.

tanago (8 comentarii)  •  15 mai 2020,

14:34
Dle Stucan, va rog sa povestiti tinerei
generatii cum a fost cu "recordul" lui
Dudu Georgescu realizat la una dintre
"ghete". Inainte de ultima etapa de
campionat Dudu avea asigurata "gheata
de aur" dar cu numai 43 de goluri.
Recordul de goluri era detinut la acea
ora de un portughez (Yazalde parca !!)
cu 46 de goluri. Binenteles ca romanii
(recte Dinamo) nu puteau sa fie
multumiti cu asa ceva. Asa ca in ultima
etapa Dinamo bate (Iasul parca!) cu 4-0
toate golurile fiind inscrise de Dudu
realizand un nou record de 47 de goluri.
Ca roman am simtit atunci o jena fara
margini. sa furi in vazul tuturor era de
nesuportat chiar si pentru o persoana cu
minimum de bun simt. Dar securitatea
romana nu s-a multumit ci asa ceva si a
mai "castigat" doua ghete, stie tot
romanul cum si cine.

Flaviu (7 comentarii)  •  15 mai 2020,

14:39
In mare așa este ..... sunteți obiectiv ...
Am trăit și eu acele vremuri ..... chiar
formându-ma ca jucător ... e drept , la
un nivel mai mic ..... dar acum ... o
echipa de Divizia C de atunci .... ar fii cu
un eșalon mai sus .... in fine . As mai
avea de adăugat ..... 1. Steaua a putut
sparge monopolul Dinamo- Craiova ,
după 1984 , datorită intervenție familiei
Ceaușescu , care dorea măcar echitate
in distribuirea trofeelor interne ( in ultimii
16 ani , Steaua luase 2 titluri și vreo 3
maxim 4 Cupe cred ( titluri 68,76,78) . 2.
Acest fapt , urmat de venirea lui
Lucescu la Dinamo ( toamna 1985) a
ascuțit rivalitatea , a polarizat
campionatul ( Craiova , prin pierderea
generației Maxima și a lui Ștefan Andrei
a ieșit cumva din prim-plan) . Au făcut
un pas in spate și forte tradiționale ( in
anii 70) ale campionatului precum Argeș
, Tg Mureș , Timișoara , chiar Sportul
( după 87) . In locul lor au urcat ,
Victoria , Moreni , Olt , deci echipe din
cele 2 blocuri . 3 . Steaua juca modern
la vremea respectiva , cu presing in
mom pierderii mingii , libero aproape de
linia de fund și cu intercalate in cea de
mijloc , combinație de marcaj om la om
cu marcaj zonal . Dinamo , după 88 , tot
un joc modern , bazat tot pe presing , pe
aducerea libero-ului la constr , dar cu
mai multă posesie ( Steaua fiind o
echipa reactiva , fantastica in mom ei
bune . Vrea sa spun ca ......
polarizarea ...... a adus cu sine perf
europene ....... dar in mare parte a
stricat comp interna .... Iar implicarea lui
Valentin .... intensa implicare ..... a creat
un avantaj Stekei in anii 88-89 când
Dinamo creștea , iar ei scădeau . După
cum , tot implicarea lui Valentin ..... cred
ca a adus și calificarea la Italia 90 .......
unitatea grupului Steaua - Dinamo la
naționala , plus ca .......atât Bulgaria cât
și Grecia .... in campania de
calificare .... au avut penalty cu noi .....
dar nu s-a dat ..... la 1-3 , Bul-Rom și 0-
0 Gre-Rom . Ca sa nu mai amintesc de
maestrul Tulio Lanesse la Rom-Dan 3-1

nic (2 comentarii)  •  15 mai 2020, 14:39

felicitari pt .articol COSTINE ai dreptate
M.LUCESCU tot timpul ,arunca vina
pt.esecurile lui pe alti ,nu sunt fan
bucuresti ,dar sa vi sa spui ca HONVED
BUDAPESTA , VELJE au fost slabe
,atunci ce a fost 17 NENTORI TIRANA
domnule LUCESCU !!!??? albanezi erau
mult sub ,cele 2 echipe eliminate de
steaua . iar ratarea calificari la CM 1986
e vina ta in FINLANDA ,HAGI MARCA
IN MINUTUL 7 ei au egalat in minutul 28
ai avut 60 de minute timp sa mai dai un
gol sa castigi ,s-a terminat 1-1 adversari
au castigat in finlanda , daca castigai
acest joc erai calificat a lipsit acest
punct care in minutul 27 il aveai iar in
celebra partida cu NORD IRLANDA 0-1
ai gresit total selectia ai mers cu jucatori
batrani iesiti din forma .
MaistorKokir (4 comentarii)  •  15 mai
2020, 15:12
Steaua '86 a batut pe
Anderlecht(castigatoarea cupei uefa in
sezonul craiovei maxima), Barcelona
chiar in Spania si Dinamo
Kiev(castigatoarea categorica a Cupei
Cupelor). Dinamo cu Lucescu in 4 ani
de Cupa Cupelor n-a batut nici un nume
greu din vestul Europei. Si cel mai mult
ma scoate din sarite, ca cica daca n-ar fi
venit revolutia ar fi castigat Cupa
Campionilor, doar priviti la marea echipa
a lui Dinamo, exceptie Raducioiu care a
jucat cateva meciuri la AC Milan, nici un
alt jucator n-a avut mari realizari.

Urod (21 comentarii)  •  15 mai 2020,

15:19
Dacă tu crezi ca asa poti sa faci
cariera , incurajand datul in cap in stil
românesc , te înșeli...si ne întrebăm de
ce suntem asa de jos ca nație !!!!..daca
vrei s-o găsești pe Alba ca Zăpada pe la
fotbal, înseamnă că dai treapta 1 si
acum...Lucescu s-a născut și a crescut
cu compromisurile pe care orice om
este obligat să le faca in functie de locul
in care se naste. El ar fi avut valoare in
oricare loc de lume s-ar fi născut iar
daca spui de el, atunci ce spui de
Juventus...?!!!!...tu, de ce te duceau sa
stai la coada la lapte...?!!!!...iti doreai
tu...?!!!!...te duceai de nevoie, asa si
Lucescu....normal ca are merite daca a
muncit peste 50 in fotbal...in America nu
au fost si copii crescuți de el...?!!!...Hagi
îl pune alaturi de Cruif, a crescut zeci de
jucători români și străini care-i poarta
recunoștința, iar tu vrei sa-i denigreze
munca de o viață....!!!!!!...mai romanesc
de atât nici ca se poate....urâtă lume
mai e pe Dâmbovița...

adi_stelistul (30 comentarii)  •  15 mai

2020, 15:25
Mie imi plac reactiile. Dealtfel le
asteptam cu interes dupa ce am citit
articolul. Asa ca: ati fost laudat de unii
care declara clar ca nu va aveau la
inima (pana azi), in timp ce ceilalti, care
va aveau, au ezitat putin, descumpaniti
de articol. Cand si-au revenit au
descoperit calitatea de "gigisti ticalosi",
uitand ca de fiecare data cand au ocazia
decreteaza zgomotos ca "gigistii" n-au
treaba cu echipa din '86. Asta e, ne mai
pierdem in focul "argumentatiei" ideile.
Desi articolul de fata e unul ca oricare
altul, pentru unii este memorabil, epocal,
cel mai bun din intreaga dumneavoastra
cariera, pentru altii, execrabil, deplorabil,
cel mai slab. Din intreaga cariera,
evident. Pe mine felul in care apreciaza
unii ziaristii nu dupa condei ci dupa idei
m-a fascinat. De cand e liber la dat cu
parerea pe net. Despre articol: maestrul
Cosasu avea in penultimul sau articol
ceva despre talent si caracter la jucatorii
de fotbal. I-am zis ca peste tot intalnim
mari valori cu caractere (mai) mici.
Domnul Lucescu, din pacate, nu
reuseste sa fie in toate aspectele vietii
sale publice la nivelul carierei pe care si-
a construit-o. Pacat! Altfel e un om
inteligent si un profesionist desavarsit.
Se intampla.

Sorin (1 comentarii)  •  15 mai 2020,

15:36
Costin - e un articol de 5 stele! Avem
cred aproape aceeași vârstă și am trăit
și eu fotbalul anilor „80, însă prin ochii
unui puști pe al cărui tricou era
permanent vopsit numărul inventat de
Lăcătuș - 7. Și crede-mă: și eu am fost
fanul lui M. Lucescu (însă cu inima roș-
albastră de data asta). Și eu consideram
victoriile Bresciei precum cele ale unei
Românii mai mici. Mi-aș fi dorit (și nu
am fost singurul - sunt convins de lucrul
acesta) ca aura magnetică a marelui
Lucescu să se unească cumva cu
strălucirea Stelei. Și mai mereu i-am
iertat vorbele pline de venin cu privire la
unii dintre steliștii acelor vremuri. Până
la urmă Lucescu era în afara terenului
pentru Dinamo, ceea ce era Lăcătuș
pentru Steaua în teren. Și acest lucru
este respectat de orice susținător al
oricărei echipe. Însă Lucescu nu și-a
apărat numai propriile echipe sau
jucători. Lucescu a inventat scuze din ce
în ce mai penibile de-a lungul timpului
cu privire la propriile eșecuri și
necontenita lui sete de a-și pune propria
ștampilă pe toate succesele, ale tuturor
echipelor sau jucătorilor, ei bine toată
această nevoie patologică de a fi
numărul 1, toată acestă foame de lauri -
nu a făcut decât să dărâme puțin câte
puțin din statuia de platină construită în
sufletele noastre ale marelui antrenor
Mircea Lucescu!
itu52 (15 comentarii)  •  15 mai 2020,
15:53
Lucescu și Dinu au fost doi fotbaliști
deosebit de talentați și foarte inteligenți.
Doi tipi care au folosit diferit
oportunitățile oferite de fotbal în lumea
de odinioară, apoi în cea ulterioară,
pentru că lucrurile s-au schimbat, dar
relațiile s-au conservat. Au stat mult
timp în anturajul adevăratei puteri, nu
cea pe care doar ai pipăit-o, marioneta
de după Pacepa, țapul ispășitor al
„programatei răsturnări de regim”.
Lucescu zice Miliția pentru că
majoritatea fotbaliștilor erau compatibili
cu preferații bancurilor, puțini au fost de
nasul securității. Armata, ca și restul
societății, era controlată de „secu”
pentru că regimul a fost totalitar, deci
este deplasată ideea supremației
„familiei” în disputa cu „staful”
conducător. De ce nu a fost Dinamo?
Poate pentru simplul motiv că șefii nu se
vor în prim-plan, preferă să se simtă,
dar sunt scumpi la vedere. Au iubit și
iubesc teroarea. Artizanii distopiei
comuniste, prelungită în formalism
democratic, pritocesc societatea după
bunul plac. La băutură și în copilărie
adevărul se spune ușor. În comparație
cu Lucescu, Dinu este o sursă de
încredere. El minte numai dacă a fost
prost informat sau făcut să creadă că
adevărul poate avea și alt chip. Sunt
două fețe ale aceleași monezi, nu cred
în prietenia lor, mai de grabă e vorba de
o toleranță fortuită, o prietenie de salon.
Dacă continuă tot așa, Lucescu o să ne
demonstreze că a avut o mare
contribuție și la afirmarea lui Dinu în
fotbalul mare.

Urod (21 comentarii)  •  15 mai 2020,

16:02
Cu stilul asta ai sa faci carieră doar în
revistele de scandal.... Deștept a fost ca
Lucescu nu a venit sa mai antreneze în
țară.... Stați voi cu Piturcii voștri și uitați-
vă lung la alte echipe care merg la
Mondiale... Voi nu vedeți ca nu mai
exista cineva care sa aibe talentul lui
Lucescu la orice?... Mare jucător, mare
antrenor, mare crescător de talente.....
Dezgustător stil de a face presă
....apropo, am mai moderat o data și nu
a apărut ce-am scris... Asta-i cel mai pur
stil romanesc de a da în cap... Dacă voi
presa continuați așa, o sa rămâneți voi
neica nimeni singuri în tara, ca valorile
vor pleca și nu o sa se mai uite înapoi...
Și pe Răzvan l-ați făcut sa plece, poate
îl faci și pe Hagi sa se lase... Cred ca
vei sfârși sa scrii doar despre tine, ce
perfect ești.... Nu-i asa..?!!!!
Sorinache (1 comentarii)  •  15 mai
2020, 16:16
Bine Costi, m-am saturat de ipocrizia lui
Lucescu... Urmatorul articol te rog sa fie
despre s a r a c u l de Hagi care nu vrea
sa mai joace fotbal pt ca nu mai are
bani. Pai daca nu mai are bani sa
inchida buticul, nu il obluga nimeni sa
tina ecnipa de fotbal Putem avea liga si
cu 12 echipe doar...nu cu toti saracii gen
Hagi si Popescu care vor bani de la stat.
Rusine Hagi Rusine puscariasului
Popescu In Occident Popescu nu mai
apafea la tele...la noi...ca la noi
radu (1 comentarii)  •  15 mai 2020,
16:23
Domnule Stucan, va felicit! Daca presa
din Romania, atata cata mai e, ar avea
puterea verticalitatii pe care o dovediti in
editorialul dumneavoastra, noi, cititorii
am putea spera la un minim castig in
cautarea adevarului factual. Sunt
constient ca Mircea Lucescu a facut
multe bune in si pentru fotbalul
romanesc. Din pacate pentru meritele
sale incontestabile, de la plecarea din
Italia si-a descoperit apetitul pentru
lamentari. Uneori jalnice... Cand spun
asta, ma refer (si) la multele exemple
turco-ucrainieni cand atunci cand
castiga era doar meritul lui (uneori si al
echipei), iar cand pierdea era exclusiv
vina arbitrilor inregimentati in coalitia
(pan-galactica) anti-Lucesciana. La
rigoare, cand un batranel se comporta
asa, chiar ar putea fi de inteles. Chiar
daca, de la o anumita varsta incolo, n-ai
trebui sa mai ai nevoie de prea multe.
Ce e greu insa de inteles este faptul ca
exact aceiasi conduita i-a transmis-o si
fiului sau, pe care poate ca era mai bine
sa il indrume spre studiul englezei, care,
de buna seama, i-a ramas o limba
straina... As vrea sa fiu bine inteles. Nu
sunt nici stelist, nici rapidist, nici
dinamovist. Sunt un om crescut intr-un
oras de la Dunare, care atunci cand era
copil la mama lui isi rupea pantalonii
scurti in gardurile stadioanelor ca sa ii
vada jucand, pe vremea cand nu erau
inca celebri pe Doru Stoica, Costel
Orac, Cleo Vaiscovici, Ion Diaconescu,
Jean Georgescu (probabil cel mai bun
executant de lovituri libere dupa Lita
Dumitru) sau Nicusor Vlad. Singura
echipa cu care am tinut pana la
desfiintarea ei a fost CSU (fosta Poli)
Galati. O echipa studenteasca saraca,
al naibii de frumoasa in iarba si onesta
in toate cele. Asa stand lucrurile, ii refuz
candoarea din cele pe care le declara
(cu o nonsalanta dezonoranta pentru
varsta lui) Mircea Lucescu. Multele
ghete de aur, acordate sau refuzate de
UEFA, toate aranjate in culise nu ii sunt
straine lui Mircea Lucescu! Daca s-a
incovoiat cu voluptate atunci, azi e bine
sa puna cu o minima smerenie batista
pe tambal si sa lase moneda asa cum a
cazut... Nu in ultimul rand, as vrea sa
evoc doar faptul ca din mult-laudata
nationala a marelui antrenor de la
vremea aceea faceau parte unii care n-
ar fi incaput in niciuna din nationalele
vremii (ex. Marcel Coras, pe care ni l-a
dus la europenele din 1984 doar pentru
poza de grup, apoi neconfirmatul cangur
Mateut). Si mai sunt si altii, hunedoreni
de-ai lui. Asa stand unele fin lucruri,
consider ca postarea dumneavoastra de
pe blog are, inainte de toate, meritul de
a pune istoria in limitele sale. Pentru
asta cred ca meritati respectul tuturor
celor care fac casa buna cu adevarul,
chiar daca azi poate fi stanjenitor.
Luk (3 comentarii)  •  15 mai 2020,
16:38
De ce nu spune Lucescu si cum l-aa
facut pe Camataru Gheata de Aur ca a
fost "opera"lui...a facut de ras
campionatul si Romania de apoi i-a fost
retras titlul de golgheter si acordat lui
Toni Polster asa cum era corect.

adi_stelistul (30 comentarii)  •  15 mai

2020, 16:43
@ radu: In mod normal nu as simti
nevoia sa comentez parerea nimanui,
dar comiti o nedreptate in comentariul
tau. Coras a fost un jucator care a
"beneficiat" de multe ironii in cariera,
cele mai multe meritate. Nu a fost un
jucator prea grozav, a fost probabil si
supralicitat (lumea si vedea in el un nou
Camataru inca si mai atletic si nici vorba
de asta)... Dar: la Euro 1984 nu a fost
prezent pentru poza de grup. A fost un
jucator foarte util. La o echipa cu un stil
ultra-defensiv, cum avea nationala
Romaniei, e greu sa se remarce un
atacant, asta ca principiu, dar Coras
chiar a jucat rezonabil. Nu doar ca a
marcat unul din cele doua goluri ale
noastre din tot turneul, contra
campioanei europene la acea data,
RFG, dar a facut in meciul cu nemtii un
joc chiar foarte bun. In restul carierei,
asa e, n-a prea impresionat, dar la
europene a fost chiar OK omul.
Pace interioara (1 comentarii)  •  15
mai 2020, 16:58
Am aflat acum vreo doua luni ca domnul
Geambasu este dinamovist, astazi
descopar un alt exemplu de perfecta
compatibilitate intre jurnalism si
partizanat sportiv. Cu o floare nu se face
primavara, dar cu doua, incepi sa
gandesti pozitiv. Bravo, continuati pe
aceasta linie!
robertino2 (8 comentarii)  •  15 mai
2020, 17:07
Sa reparam o minciuna. Erau ratii la ulei
si zahar. Tocmai, pentru ca erau ratii, nu
erau cozi. Erau cozi la altele:
carne,branza, butelii. Deci nu aveai cum
sa te trezesti la 3 dimineata ca sa stai la
coada la zahar si ulei.

motanul incaltat (40 comentarii)  •  15

mai 2020, 17:20
Pastele a trecut dar o spovedanie nu
strica.... Daca mai spui ce stii si de
Ioanitoaia te declar ziaristul sportiv al
anului. Ca stii multe...Felicitari!

Roman (1 comentarii)  •  15 mai 2020,

17:41
E plin de dastepti pe aici care nici macar
nu citesc un articol in intregime, e grele
pentru ei mai mult de un rand, maxim
doua. Unii inteleg ca meciul cu Nentori
Tirana s-a jucat la 3 dimineata… trebuie
precizat ca se disputa Cupa
Intercontinentala, la Tokyo, somnorosii
fani dinamovisti din Romania ascultau
meciul la radio. Dupa meci, au urmat
“cotele apelor Dunarii” si apoi stirile
diminetii prezentate de Neculai
Munteanu de la “Europa Libera”. Draga
Stucan, cu acest articol le-ai provocat
icter istericilor fani dinamovisti.

axel (8 comentarii)  •  15 mai 2020,

17:42
Costin, doar o mica gluma pentru acel
"fost tu". Cand citesti multe dintre
comentariile de azi, cred ca revezi
fundamentarea deciziei tale de acum
niste decenii de a tine cu Dinamo :))

Pepe (1 comentarii)  •  15 mai 2020,

18:30
Felicitări ! Nu erai unul din favoriții mei in
materie de comentarii, dar cu acest
articol m-ai făcut sa-mi aduc aminte
de ,,marea “ echipa a Corvinului.
Lucescu a fost unul din inventatorii
COOPERATIVEI .

Aurel Baranga (1 comentarii)  •  15 mai

2020, 19:06
"Steaua era proaspăta campioană a
Europei, Dinamo pierdea cu 17 Nentori
Tirana. Ei aveau Ford, o firmă
americană strălucitoare, noi aveam
Saniplast, o companie italiană despre
care ei știau sigur că produce capace de
WC-uri". Ai spus tot cu aceste fraze,
diferenta dintre magica Steaua si
anonima Dinamo era IMENSA. Felicitari
pentru articol!

george (3 comentarii)  •  15 mai 2020,

19:14
Stucane, Articolul a fost comandat de
tatal tau(rapidist). Tu ai scris toate
mizeriile dupa lume. Dar ai uitat sa scrii
bucuria tatalui tau cand Lucescu a adus
Titlul de Campion cu Rapid. Cred ca esti
SINGURUL suporter de fotbal din lume;
Care a tinut cu o echipa de fotbal, in
cazul tau DINAMO, iar dintr-o data nu
mai esti suporter al niciunei echipe.
Curos nu ti se pare ca bate la ochi.

tango (8 comentarii)  •  15 mai 2020,

21:23
Dle Stucan, in numele adevarului, cred
ca ar trebui sa aducem la cunostinta
tinerei generatii, printre altele
urmatoarele: 1) "momentul "Campioana
unei mari iubiri" cand Dinamo castiga
titlul de campioana in ultima etapa in
dauna Craiovei; 2)momentul Dinamo-FC
Arges 3-4 si "veto-ul" lui Dobrin; 3)
transferul lui Ovidiu Sabau; conform
declaratiei sale din 1990, el ar fi vrut sa
vina la Steaua dar ... a ajuns la
Dinamo!!.

Dorin (1 comentarii)  •  15 mai 2020,

22:22
Nota 10 Stucane,libidinosul asta a vrut
numai plăceri în viață și să fie pupat in
fund de cel mai corect antrenor,dar nu
spune niciodată ce măgari mari a făcut
ca antrenor așa cum a spus si Sdrobis
si alti oameni din fotbal.El este cel mai
corect antrenor din toată lumea care nu
a făcut nici un blat în viața lui:)))