CURSUL 12

1. Începutul modernizării dreptului

Modernizarea dreptului în Ńările române a constituit un aspect şi un sector al modernizării

generale care, începând din secolul al XVIII-lea, îmbrăŃişa regiuni întinse din Europa (centrul,
sud-estul, răsăritul), având o relativă întârziere istorică, faŃă de modernizarea normală a
societăŃilor tradiŃionale şi arhaice începută în secolul al XVI-lea; o întârziere intrinsecă (istorico-
geografică, politico-tehnologică, economică) şi o alta extrinsecă, strâns legată de efectele
dominaŃiei otomane şi ale unor tradiŃii bizantine. Această întârziere a coincis cu un spectaculos
avans al occidentului, care a dus la crearea mitului care îl va identifica tot mai mult cu civilizaŃia
epocii, şi chiar cu conceptul de civilizaŃie în general, în continuarea celei greco-romane.
Modernizarea era inseparabil legată de transformarea structurilor economice, de creşterea
economică şi până la urmă de revoluŃia industrială din fiecare Ńară (după alt model decât cel
englez).
În acest proces general, reînnoirea dreptului şi a instituŃiilor avea să joace un rol capital,
apărând adesea la prima vedere ca motorul progresului şi anticipând chiar unele transformări
economice, secundare sau fundamentale. Ca sector al modernizării generale a unui câmp etnico-
economico-politic dat, în cazul nostru câmpul românesc, dreptul şi-a desăvârşit modernizarea pe
patru niveluri distincte: formarea conştiinŃei naŃionale, emanciparea socială, afirmarea identităŃii
culturale, independenŃa politică şi unitatea naŃională.
Modernizarea dreptului începe, practic, în Principate chiar prin „ConstituŃia” lui
Constantin Mavrocordat, reformistă, înnoitoare, egalizatoare că tehnică a dreptului şi relativ
unificatoare pentru ambele Ńări, şi care îşi afirmă legătura cu valorile modernizării europene, prin
însăşi denumirea de „Constitution” şi prin publicarea ei în limba de cultură a Europei, franceza.
Cu o construcŃie juridică viguroasă şi cu reglementări vizionare pentru vremea respectivă,
impulsul astfel dat de „ConstituŃia” lui Mavrocordat, durează până în anul 1821, dublat în anul
1774 de programul şi de opera legislativă efectiv realizată şi de reformă judiciară a lui Alexandru
Ipsilanti.
Ideea care a dominat operele legislative în această primă fază a fost problema codificării
dreptului. Era un salt esenŃial, care urmărea, între altele, să arate marilor puteri netemeinicia
pretenŃiilor lor de a-şi apăra supuşii printr-o extindere asupra Principatelor a regimului de
capitulaŃii judiciare, pe motivul tendenŃios că nu au aici garanŃia unei legislaŃii de tip european.
Legiuirea Caragea este ultimul cod general, cuprinzând trei-patru ramuri de drept în
reglementarea sa. Codurile specializate, sub forme încă legate de tradiŃiile bizantine, se găseau ca
simple proiecte în Manualul din 1777 al lui Mihai Fotino, în Tara Românească.
În Transilvania, o serie de patente elaborate la mijlocul secolului al XIX-lea au prezentat
o importanŃă deosebită din perspectiva dezvoltării sociale şi juridice, aducând schimbări
fundamentale în reglementarea situaŃiei juridice a locuitorilor. Astfel, sunt de menŃionat patentele
din 2 martie 1853(pentru Banat, Crişana şi Maramureş) şi din 21 iunie 1854 (pentru principatul
Transilvaniei), care reglementau desfiinŃarea servituŃii personale şi împroprietărirea foştilor
iobagi, patenta din 29 mai 1853 pentru punerea în aplicare a Codului civil Austriac în
Transilvania, precedată de patenta din 29 noiembrie 1852 pentru punerea în aplicare a noului cod
în Ungaria şi în Banatul Timişoarei, teritorii în care aplicarea lui a încetat în anul 1861, când
intră din nou în vigoare dreptul ungar, cu excepŃia teritoriilor fostelor regimente grănicereşti
bănăŃene, unde Codul civil Austriac a rămas mai departe în vigoare, ca şi în Transilvania.
Deosebit de importante pentru reliefarea noilor elemente apărute în această epocă în viaŃa socială
şi în legislaŃie au fost şi actele normative rferitoare la dreptul comercial şi cambial. În acest
domeniu nou a fost elaborată o serie de ordonanŃe în care erau reglementate faptele de comerŃ,
cambie, faliment etc.

1.1.Legiuirea Caragea – 1818 łara Românească

„Legiuirea Caragea” a fost întocmită de către logofătul Nestor şi Athanase Hristopol în

1816, şi tipărită în 1819 din porunca domnului Ioan Gheorghe Caragea. Această lucrare a fost
considerată a fi cel mai însemnat şi mai complet cod din Ńările române, apropiat codurilor
moderne. Această lucrare a fost inspirată din Codul civil francez din 1804. Domnitorul Caragea
încearcă să nu rămână în urma mişcării de înnoire juridică din Ńările vecine şi în special din
Moldova, unde apăruse în 1814 Adunarea de legi a lui Andronache Donici. Manualul juridic al
lui Andronache Donici face parte dintr-o serie de lucrări juridice cu caracter teoretic; alături de
acesta, au mai fost elaborate: Manualul lui Mihail Fotinopol (trei proiecte din 1765, 1766 şi
1777), Arta judecătorească din 1793 a lui Dumitrache Panaiotache şi Pandectele lui Toma Cara
din 1806.

Legiuirea Caragea, la care au lucrat doi boeri cu vaste cunoştinŃe juridice: Anastasie
Hristopol şi Nestor Craiovescu, a fost tipărită la 1818, în limbile greacă şi română.

Izvoarele utilizate la întocmirea legiuirii sunt arătate, în cea mai mare parte, în hrisovul
de promulgare, în care se afirmă faptul că legiuirea este adunată din împărăteştile pravile şi din
pravilniceasca condică şi din obiceiurile pământului care s-au urmat până acum. Afară de aceste
izvoare, unii specialişti au remarcat şi influenŃa altor izvoare asupra legiuirii, cum ar fi Codul
civil francez din 1804.

Domnitorul Caragea a vrut să facă o lege care să cuprindă diverse materii; din anteproiect
rezultă că el a dorit ca legiuirea să cuprindă şi norme de drept public, în special referitoare la
situaŃia şi drepturile Domnului. Scopul lui n-a fost îndeplinit decât parŃial; prin urmare, legiuirea
cuprinde norme de drept civil, de drept penal, de procedură şi câteva dispoziŃii de drept
comercial. Ea este formată din şase părŃi. În primele patru sunt dispoziŃii de drept civil şi puŃine
de drept comercial, în a cincea de drept penal şi în a şasea de procedură. După cum se vede cea
mai mare parte este acordată normelor de drept civil.
 În ceea ce priveşte aşezarea, codificarea are multă originalitate, fiind făcută după sistemul
dreptului roman şi cuprinde:

• persoane,
• bunuri,
• obligaŃiuni,
• succesiuni,
• infracŃiuni,
• procedură.

Partea I cuprinde dispoziŃii despre persoane, „pentru obraz” împărŃindu-le după sex,
după naştere, după capacitate şi după noroc. Lucrarea clasifică persoanele după sex, naştere şi
capacitate, precizând însă că femeia este inferioară bărbatului. În materia persoanelor, oamenii
erau clasificaŃi în liberi, robi şi dezrobiŃi. În categoria oamenilor liberi erau incluşi şi Ńăranii
clăcaşi. Legiuirea Caragea prevedea numărul minim al zilelor de clacă la doisprezece. În
perioada în care au fost în vigoare aceste coduri a crescut numărul posluşnicilor şi al
scutelnicilor, care se aflau în dependenŃă personală faŃă de boieri, dar care nu aveau obligaŃii faŃă
de stat. Robii erau asimilaŃi lucrurilor, fiindu-le recunoscută o anumită capacitate juridică, în
sensul că îi puteau reprezenta pe stăpânii lor în relaŃiile cu terŃe persoane. Persoanele juridice
sunt desemnate prin termenul de „tovărăşie” în Pravilniceasca condică şi în Legiuirea Caragea, şi
prin sintagma „persoane moraliceşti” în Codul Calimah. Se prevăd reglementări amănunŃite cu
privire la administrarea, înfiinŃarea, răspunderea şi stingerea persoanei juridice, precum şi
privitoare la formarea capitalului şi împărŃirea câştigului.

Partea a II-a are puŃine paragrafe „despre lucruri” şi anume despre stăpânirea lor, despre
robirea şi vecinătatea lor, reguli referitoare la folosirea lucrurilor.

Partea a III-a este cea mai întinsă şi tratează „materia obligaŃiunilor şi contractelor”. Are
mai multe capitole: capitolul întâi unde sunt eglementate dispoziŃii „de obşte pentru tocmeli” –
reguli şi principii; apoi capitole unde sunt prevăzute norme pentru contracte: vânzare-cumpărare,
schimb, închiriere sau arendă şi reguli pentru împrumut, dobânzi, contracte de tovărăşie; urmate
de trei capitole despre nuntă, logodnă, zestre.

În materia obligaŃiilor, în cele trei legiuiri sunt cuprinse reglementări moderne. Este
definit conceptul de “obligaŃie”, sunt arătate izvoarele obligaŃiilor, este definit contractul, sunt
arătate elementele esenŃiuale ale contractului, sunt reglementate transferul şi stingerea
obligaŃiilor, precum şi garanŃiile reale şi personale. Ca izvoare ale obligaŃiilor, cele trei legiuiri
prevăd legea, contractul şi delictul.

Contractele sunt clasificate după formă în contracte scrise şi contracte nescrise, iar după
efecte în contracte unilaterale şi bilaterale. Se precizează că un contract, pentru a fi valabil
încheiat, trebuie să fie conform cu dispoziŃiile legii şi bunelor moravuri. ConsimŃământul, ca
element esenŃial al contractului, pentru a fi valabil, trebuie să fie lipsit de silă (violenŃă) sau de
vicleşug (dol). Obiectul contractului, ca element esenŃial al acestuia, trebuie să fie un lucru aflat
în comerŃ, adică să fie un lucru ce poate face parte din patrimoniul unei persoane. Capacitatea
juridică, prevăzută pentru prima dată ca element esenŃial al contractului, este menŃionată ca fiind
egală pentru toŃi, arătându-se în Codul Calimah, în mod expres, că “tot omul se socoteşte a fi
vrednic de a-şi câştiga drituri în condiŃiile legii”.

În cele trei legiuiri, sunt reglementate amănunŃit contractele de vânzare-cumpărare,

închiriere, arendare, schimb şi comodat. Dintre acestea, cel mai în detaliu reglementat este
contractul de vânzare-cumpărare. Se preciza că un asemenea contract putea fi încheiat fie în
formă scrisă, fie în formă orală. Când obiectul contractului era format din bunuri imobile sau
robi, se cerea forma scrisă a contractului. În cazul pământului, trebuiau respectate regulile cu
privire la dreptul de protimis. Totodată, era admisă stricarea vânzării, adică anularea contractului,
când se constată că ulterior încheierii contractului, preŃul reprezenta mai puŃin de jumătate din
valoarea reală a lucrului, faptă ce era denumită leziune.

Contractul de împrumut putea fi încheiat doar în formă scrisă şi în prezenŃa a cel puŃin
trei martori. Zălogul putea fi scos la vânzare doar la cererea creditorului prin hotărâre
judecătorească. Chezaşii se bucurau de beneficiul de discuŃiune. Conform acestui beneficiu,
garantul urmărit în justiŃie de către creditor putea cere acestuia să se îndrepte mai întâi asupra
debitorului principal şi numai dacă debitorul principal se dovedeşte a fi insolvabil să se îndrepte
asupra sa. Dobânda legală a fost fixată în cele trei legiuri la 10% cu interzicerea antocismului,
precum şi prin interzicerea cametei.

Reglementările privind familia, rudenia şi căsătoria sunt, în general, conforme

dispoziŃiilor din pravilele anterioare. Se consacră principiul răspunderii personale. Astfel, se
precizează că soŃia nu răspunde pentru faptele soŃului şi că nici părinŃii nu răspund pentru faptele
copiilor lor majori. Sunt interzise căsătoriile între creştini şi necreştini, precum şi cele între
oamenii liberi şi robi. Copilul rezultat din unirea unei persoane libere cu una aflată în robie este
întotdeauna un om liber. În Legiuirea Caragea procreaŃia este singura care justifică mariajul:
“Nunta este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facerea de copiii. ObligaŃia de înzestrare a
fetelor la măritat revine părinŃilor şi fraŃilor, în virtutea dispoziŃiilor din Pravilniceasca condică şi
Legiuirea Caragea, pe când Codul Calimah o prevede doar în sarcina părinŃilor. Zestrea fetelor
trebuia apreciată în bani în momentul constituirii ei, pentru ca, la un eventual divorŃ din vina
bărbatului, femeia să dobândească bunuri în aceeaşi valoare cu zestrea avută. DivorŃul datorat
adulterului soŃiei avea ca efect pierderea zestrei, ce trecea în proprietatea bărbatului. Sunt
reglementate şi adopŃia, tutela şi curatela după modelul legiuirilor europene.

Partea a IV-a este consacrată materiei donaŃiunilor fiind tratate nu numai donaŃiile
propriu-zise, dar şi succesiunile şi testamentele.
 Rudenia putea fi de sânge sau duhovnicească. Rudenia de sânge era în linie dreaptă
suitoare şi coborâtoare, precum şi în linie lăturalnică sau de alături. Fiecare generaŃie însemna un
grad de rudenie.

În materie succesorală, sunt reglementate atât moştenirea legală, cât şi moştenirea

testamentară. Se precizează care este rezerva succesorală, adică partea din moştenire care poate
fi dobândită doar de către membrii familiei, şi care este cota disponibilă, adică partea din
moştenire care putea fi dobândită şi de către persoanele străine de familie. VocaŃia succesorală
aparŃine celor trei categorii de rude de sânge: ascendenŃi, descendenŃi şi colaterali. Copiii naturali
veneau la moştenire în concurs cu cei legitimi, în virtutea dispoziŃiilor Codului Calimah, pe când
în virtutea dispoziŃiilor Codului Caragea veneau doar la succesiunea mamei. SoŃul supravieŃuitor
dobândea uzufructul unei părŃi din bunuri când venea în concurs cu copiii, adică primea spre
folosinŃă şi culegerea fructelor o parte din moştenire egală cu cea care revenea unui copil,
urmând ca la moarte acele bunuri să intre în proprietatea efectivă a copiilor. SoŃul supravieŃuitor
dobândea în deplină proprietate o cotă variind între o şesime şi o treime când venea în concurs cu
copii dintr-o altă căsătorie a soŃului defunct sau când nu existau copii. SoŃul supravieŃuitor
dobândea întreaga moştenire în lipsa rudelor succesibile. În lipsa oricărui moştenitor, moştenirea
era declarată vacantă şi culeasă de către stat. Reglementările în cauză consacrau o treime din
masa succesorală, destinată cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire a celui decedat.

Partea a V-a întitulată „pentru vini” este un foarte scurt cod de penal. Sunt prezentate
dispoziŃii pentru diverse infracŃiuni: omor, tâlhărie, furi, mofluzi mincinoşi, plastografi, martori
mincinoşi, pârâtori, necinstitori, preacurvie şi un adaos „pentru stricăciune” unde sunt
reglementate distrugerile şi noŃiunea de responsabilitate. În acest adaos sunt arătate elementele
vinilor şi pedepselor de aplicat; uneori, judecătorul pedepsea, cum, unde şi când va găsi el de
cuvinŃă.

În domeniul dreptului penal, Legiuirea Caragea preia în linii mari dispoziŃiile din
pravilele anterioare, îndeosebi din Cartea românească de învăŃătură şi Îndreptarea legii.

InfracŃiunile sunt numite vini şi sunt clasificate după gravitatea lor în vini mari şi vini
mici. Observăm din reglementarea în cauză că noŃiunea de infracŃiune nu se desprinde încă de
persoana infractorului. Astfel, nu sunt arătate elementele constitutive ale infracŃiunii, ci se fac
referiri doar la categoriile de infractori, precum ucigaşi, tâlhari, hoŃi, plastografi, etc. Pentru
prima dată în legislaŃia noastră sunt incriminate faptele slujbaşilor şi dregătorilor, precum
abuzurile judecătorilor faŃă de părŃi, abuzurile ispravnicilor faŃă de cetăŃeni, nedreapta luare din
partea agenŃilor executori şi nedreaptă luare de către vornici a amenzilor de la Ńărani. Având în
vedere noul sistem de probaŃiune bazat în justiŃie pe înscrisuri şi mărturii, erau aspru pedepsiŃi
plastografii (falsificatorii de acte), precum şi martorii mincinoşi.
 Plastografii erau pedepsiŃi cu tăierea mâinii, iar martorii mincinoşi cu amenzi şi cu
trecerea în Condica şireŃilor, care constituia un început de cazier judiciar, pentru a nu mai fi
chemaŃi a depune mărturie în viitor.

În vederea consolidării economiei de schimb erau pedepsiŃi cei care, în mod fraudulos,
declarau că sunt în stare de încetare a plăŃilor pentru a nu-şi plăti datoriile. Aceşti faliŃi frauduloşi
erau numiŃi în legiuirile de referinŃă mofluzi mincinoşi. Termenul “mofluz” este de origine
turcească, având înŃelesul de a da faliment. Mofluzii mincinoşi erau condamnaŃi împreună cu cei
care au tăinuit bunurile lor sau care au pretins în mod fals că sunt şi ei creditori ai acestora.

În sistemul pedepselor menŃionăm pedeapsa capitală pentru hiclenie, omor şi tâlhărie.

Avem şi mutilarea, ce se putea realiza prin tăierea mâinii pentru plastografie sau pentru furt,
bătaia cu nuiele la spate, biciuirea în târg a infractorului. Existau şi pedepse infamante, precum
darea infractorului prin târg, tunsoarea, tăierea nasului pentru incest, expunerea femeii vinovate
de adulter în piaŃa publică. De asemenea, existau şi pedepse privative de libertate, precum ocna,
temniŃa şi surghiunul la mănăstire. Existau şi amenzile penale şi despăgubirile.

Deşi în privinŃa infracŃiunilor până la 1821 clasificarea a fost cea din feudalism: vini mari
şi vini mici, legiuirea Caragea a făcut un mic pas înainte, căutând să dea o definiŃie mai generală
unor infracŃiuni – „omorul iaste mai înainte cugetat sau necugetat”.

Omorul necugetat, după întâmplări, micşorează sau măreşte vină: „cine azviriind cu ceva
şi cu nebăgare de seamă, va omorî, să răscumpere cu bani omorul de fă rudele celui condamnat ".
Legiuirea Caragea aduce aşadar două lucruri care par totuşi pozitive pe linia noilor concepŃii care
s-au manifestat în acea vreme în penal şi care sunt un pas înainte faŃă de dreptul penal feudal,
încercându-se astfel a se face o dozare a pedepsei - clasificarea omorului în cugetat şi necugetat.

Legiuirea lui Caragea, care intra în vigoare în Țara Românească în anul 1818, cuprindea
în cărŃile V şi VI, rezervate dreptului penal, reglementări mai complexe ale regimului minorilor
delincvenŃi şi mult mai nuanŃate. Legiuirea lui Caragea a pregătit terenul unei modificări în ceea
ce priveşte reconsiderarea faptului conform căruia minoritatea era până la vârsta de 20 de ani,
raportat la prevederile din legislaŃiile altor Ńări (legislaŃia penală europeana în vigoare la acea
dată: ex. Codul penal austriac -1803, Codul penal portughez - 1806, Codul penal danez -1908).
Această legiuire prevedea ca, până la 7 ani, minorul nu răspundea penal. Între 7-14 ani, se
osândeşte după împrejurări, ori la bătaie sau la închisoare în vreo mănăstire, nici mai mult de 5
ani, nici mai puŃin de unu. Pentru fiii de boieri, se înlocuia bătaia cu încredinŃarea lor părinŃilor
sau epitropilor (asemănător tutelei), ceea ce oglindea inegalitatea minorilor în faŃa legii. De la
14-20 ani, pentru infracŃiunile pedepsite cu moartea sau cu ocna, minorii erau trimişi la
închisoarea Snagov sau Mărgineni pe o perioadă ce nu putea depăşi 10 ani, dar nici mai mică de
2 ani. Dacă infracŃiunea era pedepsită cu bătaia cu biciul sau cu toiegele, minorului i se dădea a
treia parte din loviturile cu nuiele.
 Partea a VI-a, cu titlul „pentru ale judecăŃilor” sunt câteva reguli de procedură penală şi
civilă. Este împărŃită în capitole:

pentru prigoniri – acŃiunile de chemare în judecată, prescripŃie,

competenŃa instanŃei, împrejurările când nu putea fi chemat în judecată şi la
modul cum trebuia să se desfăşoare judecata;

pentru cărŃi (adică acte scrise), martori, jurământ, carte de blestem
şi caznă;

pentru judecător, judecată şi hotărâre;

pentru apelaŃie unde sunt reglementate unele dispoziŃii pentru
această cale de atac (aici se vorbeşte şi de autoritatea de lucrul judecat: „Hotărârea
domnească întărită de Doi domni să nu aibă apelaŃie” sau „judecata cercetată de
trei domni să nu aibă apelaŃie”).

În domeniul dreptului procesual, codul a urmărit modernizarea organizării instanŃelor şi a

procedurii de judecată.

În acest sens menŃionăm:

- introducerea condicelor de judecată la toate instanŃele;

- formularea în scris a hotărârilor judecătoreşti şi motivarea lor în scris cu arătarea

capului de pravilă;

- introducerea reprezentării în justiŃie prin mandatari numiŃi vechili şi prin avocaŃi, numiŃi
vechili de judecăŃi;

- ierarhizarea probelor în justiŃie cu accent pe probele scrise, declaraŃiile martorilor şi

cercetările instanŃei, numite dovezi cu meşteşug;

- introducerea publicităŃii tranzacŃiilor imobiliare, prin Ńinerea la judecătoriile de la judeŃe

de condici speciale pentru vânzările de pământ şi clădiri, precum şi pentru testamente şi foile de
zestre.

În epoca de premodernizare a dreptului (modernizarea va începe după 1848, în jurul

anilor 1864-1866) s-au mai adoptat în łările Române legi scrise care au grăbit acest proces. Cu
mai multe modificări, aceasta legiuire s-a aplicat pana în 1865 când fost abrogată expres de
dispoziŃiile art. 1912 din Codul Civil.

Legiuirea Caragea este o realizare deosebită pentru vocabularul juridic românesc, întrucât
s-au depus străduinŃe mari pentru o traducere cât mai exactă a textului grec în care a fost
concepută. Atât textul românesc, cât şi cel grecesc s-au păstrat în manuscrisele oficiale.
Superficialitatea cu care tratează anumite probleme reflectă întru totul mentalitatea vremii dar se
poate explica şi prin aceea că în esenŃa lor acele chestiuni erau cunoscute.
 1.2. Codul lui Scarlat Calimach – 1817 Moldova
În a II-a jumătate a sec. XVIII se remarcă, în Ńările vest - europene (Prusia, FranŃa,
Austria), apariŃia codurilor de legi, ca un progres faŃă de obiceiurile pămîntului (cutuma).
Practicate pînă atunci, care nu mai corespundeau, în totalitate, noilor situaŃii apărute în societate.
Această acŃiune a influenŃat şi unele Ńări din Răsăritul Europei, printre care şi łările Româneşti, a
căror conducători erau convinşi de necesitatea unor legi scrise.

Propunându-şi să dea Ńării o legislaŃie cât mai perfectă, Scarlat Calimach a însărcinat cu
această lucrare oameni bine pregătiŃi , care, pe lîngă cunoaşterea dispoziŃiilor locale, să se ocupe
şi cu studierea legilor mai noi, apărute în Apusul Europei. În acest scop, a chemat în Moldova, în
anul 1813, pe cunoscutul jurist sas, din Braşov, care semnează Christian Flechtenmacher. Acesta,
doctor în drept şi filozofie al UniversităŃii de la Viena, a fost însărcinat de domnitor ca,
împreună cu juristul Anania Cuzanos, să culeagă şi să traducă norme din dreptul romano-
bizantin, pentru a fi folosită la redactarea noii legiuiri. În primul rînd, avem dovezi sigure despre
vasta sa cultură juridică, ceea ce nu se poate afirma, în aceeaşi măsură, despre ceilalŃi. Era socotit
aşa de superior, încît chiar Donici, despre care se dusese vestea, cerea consultaŃii de la învăŃatul
sas. Cît despre Cuzanos, este probabil că şi el a avut un rol important, dar mai ales pentru
chestiunile în limba grecească , pe care o ştia, fără îndoială, mai bine decît toŃi. Poate că la
redacŃia textelor, care se ştie că sa făcut în greceşte, a avut un rol mai mare decît
Flechtenmacher.

Codul a fost tipărit în trei părŃi, mai întâi în greceşte, cu titlul „Codul civil al
Principatului Moldovei”.

Prima parte cuprinde o introducere despre legile politice şi despre dreptul persoanelor.
Ea a fost tipărită în Iaşi în 1816, în nou înfiinŃata tipografie grecească din interiorul mănăstirii
Trei Ierarhi.

Partea a doua având acelaşi titlu şi care este referitoare la dreptul lucrurilor, a fost
tipărită tot în 1816, iar partea a treia despre înmărginirile ce privesc despre dreptul persoanelor
dimpreună şi a lucrurilor, a fost tipărită în 1817. Fiecare dintre aceste părŃi ale codului avea
paginaŃia sa deosebită.

După tipărirea acestor trei părŃi, Domnul l-a întărit şi l-a promulgat printr-un hrisov din 1
iulie 1817, în care arăta însemnătatea legii pentru conducerea statului şi binele poporului, un
scurt istoric a dreptului românesc , izvoarele codului şi porunceşte ca peste trei luni să înceapă a
fi aplicat şi după el să fie judecate în Ńară ”întâmplătoarele pricini civile”.

Calimach era de părere, cum reiese şi din hrisovul de promulgare, că legile trebuie scrise
în limba poporului, căruia îi sunt destinate să i se aplice. A alcătuit separat codul, mai întâi în
greceşte, fiindcă limba nouă elinească era obişnuită aici în Ńară, dar şi pentru că în această limbă
putea fi cunoscut şi peste hotare, ceea ce el urmărea. łinea însă ca legea ce fusese întocmită
pentru poporul român din Moldova să fie publicată şi în limba pământeană. Este probabil ca o
dată cu textul grecesc să se fi redactat şi cel românesc, dacă nu cumva aceasta a precedat pe cel
grecesc.

Codul Calimach defineşte pentru prima dată în dreptul românesc conceptul de „persoană
fizică”. În paragraful 26 nota 4, această legiuire explică faptul că prin „persoană” se înŃelege
„omul ce are într-un stat stare politicească, adică politiceşti drepturi şi îndatoriri (adică drepturi şi
obligaŃii juridice)”.

FiinŃa umană dobândea calitatea de persoană din momentul naşterii sau din momentul
concepŃiei, atunci „când se atinge pricina de dânşii însuşi(adică de copii concepuŃi), iar nu de a
treia persoană”: paragraful 34. Calitatea persoanei înceta prin moartea fiinŃei umane. Moartea era
firească sau „politicească”, adică moartea prezumată. Moartea prezumată îşi producea efectele
juridice fie în situaŃia tunderii în monahism a persoanei respective, fie în cazurile reglementate în
detaliu de paragraful 36 al Codului Calimach privind o persoană „înstrăinată” adică dispărută de
la domiciliu. Capacitatea de folosinŃă era diferenŃiată după poziŃia socială a fiinŃei umane
respective, deşi era recunoscută tuturor persoanelor, inclusiv robilor.

Căsătoria reprezenta actul juridic prin care „două persoane, parte bărbătească şi parte
femeiască, arată cu un chip legiuit a lor voinŃă şi hotărâre, de a vieŃui într-o legiuită însoŃire, cu
dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste întru o tovărăşie nedespărŃită, de a naşte prunci, a-i
creşte, a se agiuta între ei după putinŃă la toate întâmplările”.

Codul Calimach definea bunurile, în paragraful 378 drept ”tot ce nu este persoană şi
slujeşte spre întrebuinŃarea oamenilor”. De asemenea acest cod a introdus unele contracte noi,
cum ar fi cel de locaŃiune şi de editură, şi care a reglementat în materia răspunderii civile,
principiul abuzului de drept.

În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare, codul de faŃă considera că momentul

predării bunului reprezenta momentul încheierii contractului.

Codul de faŃă prezintă fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al
formei cât şi al fondului. Din punct de vedere al fondului reprezintă în orice caz o etapă foarte
interesantă pentru formarea şi dezvoltarea limbii noastre juridice. Are multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic.

Codul Calimach a fost în vigoare din 1817 până la intrarea în vigoare a Codului Civil
„Alexandru Ioan I” (1 decembrie 1865). Astfel, Codul a fost legea civilă a Moldovei timp de 48
de ani şi 2 luni.

Izvoarele Codului Calimach au fost: dreptul roman; dreptul greco-roman (Basilicalele);

Legea łării; Digestele; Institutele; Codul civil francez; (art. 6 relativ la forma actelor făcute în
străinătate, art. 260 prin care se acordă mamelor şi bunicilor tutela, s-au recunoscut 4 clase de
moştenitori. În cap.XVI asupra acceptării şi lepădării moştenirii, în cap. XVII despre plata
datoriilor, în art. 1610 referitor la contractul de căsătorie, în art. 1634 privitor la zestre preŃuită
sau nepreŃuită, în art. 1636 - 1637, 1639, 1640, 1641 referitoare de asemenea la dotă );
Hrisoavele şi dezlegările domnitorilor anteriori (Sobornicescul hrisov al lui Alexandru
Mavrocordat, din 1785); Adunarea de legi a lui Andronache Donici (textele despre tocmeile de la
logodnă şi casătorie etc.); obiceiurile juridice ale poporului român; Codul austriac.

După o părere foarte des afirmată, Codul Calimach este codul austriac. După unii, el este
simplă traducere, o copie; după alŃii, o traducere cu oarecare modificări. Profesorul grec
Triandaphylopoulos în savantul său studiu, este de părere că, Codul Calimach este copia a
Codului civil general austriac de la 1811. Însă, în hrisovul de la 1 iulie 1817, Domnul spune: „Cu
Obştescul nostru Sfat am hotărît ca să se aleagă şi să se adune din CărŃile Împărăteşti cele mai
trebuincioase pravile, adăogîndu-se şi Obiceiurile din vechime păzite în pămîntul acesta şi alte
prefaceri potrivite cu starea de acum ”. Iar la aceeaşi dată în hrisovul de promulgare adaugă: „şi
la baza pntru aceasta am avut Basilicalele”. Din aceste hrisoave rezultă că Scarlat Calimach nu a
copiat codul austriac sau că l-ar fi întrebuinŃat ca izvor principal pentru alcătuirea codului său.
Codul Calimach prezintă, fără îndoială, un deosebit interes, atât din punct de vedere al formei cît
şi al fondului.
Din punct de vedere al fondului, Codul Calimach are, ca şi Legiunea Caragea, destule
părŃi criticabile. Dintre acestea sunt citat: robia, privelegiile de clasă, situaŃia femeii măritate,
călcăşia, deosebiri dintre creştini şi necreştini etc. Acest Cod are însă multă originalitate şi
valoare din punct de vedere ştiinŃific şi practic. Este superior, în anumite privinŃe, codului
austriac, pe care, se spune că la copiat, iar în unele părŃi chiar codului francez; cuprinde multe
din obiceiurile juridice ale Ńării, unde era destinat să se aplice, şi în general reprezenta un
insemnat progres faŃă de ceea ce fusese mai înainte. Acestui Cod i s-a atribuit calificarea ca fiind
cel mai roman dintre toate codurile.

2. RevoluŃia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu

A fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaşterea

naŃională a României. RevoluŃia a avut cauze naŃionale, economice şi sociale şi deşi a fost în cele
din urmă înfrântă, a adus în atenŃia cancelariilor marilor puteri europene situaŃia din Principatele
Dunărene şi a determimat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote.

RevoluŃia română de la 1821 s-a integrat în mişcarile generale sociale şi naŃionale care au
zdrucinat continentul european de la vest la est, dar şi dincolo de Oceanul Atlantic, în America
Latină, la graniŃa dintre secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Toate aceste mişcări revoluŃionare se
disting o serie de Ńeluri comune – liberate, independenŃă şi unitate naŃională – stipulate şi
promovate în toată lumea de RevoluŃia franceză de la 1789. Sistemul Sfintei AlianŃe, închegat în
perioada postnapoleoniană a fost o încercare de restaurare a regimurilor vechi feudale şi de
conservare a sferelor de influenŃă, care, în ciuda unor succese vremelnice, nu a reuşit să
stăvilească procesul de instaurare a noi orânduiri capitaliste. Toate mişcările revoluŃionare ale
epocii au fost dominate de obiective sociale sau naŃionale, sau de o combinatie a cestora: abolirea
structurilor feudale, întemeiate pe autoritatea absolută a monarhului şi pe privilegiile
aristocraŃiei, câştigarea independenŃei şi înfăptuirea unităŃii naŃionale.

Mişcarea de eliberare a românilor s-a desfăşurat în condiŃiile în care lupta popoarelor

balcanice subjugate încă de Înalta Poartă căpăta un nou avânt: sârbii reluau lupta sub conducerea
lui Miloş Obrenovici, grecii din Peninsula Peloponez şi din insulele Mării Egee luptau pentru
independenŃă în 1821, eliberând întreaga Moreea, iar mişcarea Eteria se pregăteau să declanşeze
marşul spre Dunăre, în teritoriile locuite de bulgari se înmulŃeau formele de nesupunere active şi
lua amploare fenomenul haiduciei, iar albanezii se ridicau la luptă, alăturându-se Eteriei sau
sprijinind cu voluntari revoluŃia lui Tudor Vladimirescu. Războaiele napoleoniene şi războiul
ruso-turc din 1806 – 1812 a influenŃat într-o anumită măsură, în special din punct de vedere
militar, revoluŃia roă de la 1821.

În łările Române, puterea suzerană – Imperiul Otoman – impusese la începutul secolului

al XVIII-lea înlocuirea domniilor pământene cu cele ale fanarioŃilor. RevoluŃia de la 1821 nu a
fost o izbucnire spontană, generată de anumiŃi factori conjucturali, ci a fost expresia
nemulŃumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor şi claselor sociale de-a lungul secolelor al
XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică şi politică în care
se aflau łările Roe. Toate clasele şi păturile sociale roeşti – cu excepŃia unei minorităŃi boiereşti
– erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă
deghizată de ingerinŃă a otomanilor în treburile interne ale Munteniei şi Moldovei.

În anul 1821, lupta revoluŃionarilor români a avut un caracter naŃional şi social, dar
condiŃiile istorice au impus prioritatea realizării cu prioritate a dezideratelor naŃionale. łelurile
revoluŃiei de la 1821 au fost consemnate în diferite acte, începând cu ProclamaŃia de la Padeş şi
Scrisoarea către Poartă „Cererile norodului româesc” din 23 ianuarie/4 februarie 1821,
continuând cu ProclamaŃiile din 16/28 martie, 20 martie/1 aprilie, solicitările către Poartă din 27
martie/8 aprilie şi alte scrisori şi declaraŃii ale lui Vladimirescu. Din toate documentele reiese că
se urmărea realizare în etape succesive a unor măsuri care să asigure instituirea unei noi ordini
sociale şi politice şi să asigure accesul Ńării la un statut de mai largă independenŃă.

În cadrul „Cererilor norodului românesc” (un document care trebuia să devină germenele
unei constituŃii româneşti), se proclama că „în folosul a toată obştea” să fie instaurată o viaŃă
politică şi administrativă românească, (prin eliminarea elementului fanariot), „Cererile...”
urmând să fie întărite cu jurămât, recunoscute de sultan şi garantate de Austria şi Rusia. Domnul,
care rămânea în continuare să fie numit de puterea suzerană – Imperiul Otoman – trebuia să
conducă Ńara, respectând acest act, care Ńinea locul unei constituŃii, în unire cu „Adunarea
norodului”, în timp ce Tudor Vladimirescu, „ales şi hotărât de întregul popor român”, urma să
exercite guvernarea efectivă. Numirile în toate dregătoriile mari şi mici, civile, militare sau
ecleziastice trebuiau să se facă pe viitor numai prin „alegerea şi voinŃa a tot norodul”, numai
dintre cei potriviŃi pentru respectivele slujbe şi în mod obligatoriu din rândurile celor „păteni şi
patrioŃi”. FuncŃionarii urmau să numai fie numiŃi fără „dare de bani”, astfel încât „caftane cu bani
să inceteze cu totu a se mai face, ci numai după slujbă”. Se cerea de asemenea desfiinŃarea
tuturor categoriilor de scutiŃi de plata impozitelor, iar „toate lefile străinilor să lipsească cu totul”.
Aparatul administrativ trebuia redus la strictul necesar, urd să fie desfiinŃate toate organele
socotite „jăfuitoare”: Hătmănia Divanului, Vornicia Capitalei, Spătăria cea mare, etc.

„Cererile...” prevedeau şi o reformă a justiŃiei, prin desfiinŃarea „legiuirii lui Caragea”,

care nu era făcută „cu voinŃa a tot norodul”. ÎnvăŃătul, care trebuia să cuprindă întreg „tineretul
naŃiunii române” indiferent de originea socială, trebuia să devină treptat obligatoriu şi gratuit.
Problemele fiscale formau un capitol aparte, urmând să fie puse pe baze noi, prin desfiinŃarea
vămilor interne şi reducerea taxelor vamale de import-export, măsuri care ar fi trebuit să
impulsioneze viaŃa economică.

În ceea ce priveşte Ńărănimea, se pare că din considerente tactice, Tudor Vladimirescu

având nevoie de sprijinul boierilor „făgăduiŃi”, dar fiind atent şi la reacŃiile imperiilor vecine, nu
a fost abordată problema reformei agricole radicale, care ar fi dus la împropietărirea Ńăranilor. În
schimb, se întărea dreptul clăcaşilor pentru folosirea pămâtului de care fuseseră deposedaŃi în
timpul domniei lui Ioan Gheorghe Caragea. ProclamaŃia din 23/4 martie făcea cunoscută
„zdrobirea şi încetarea vericăruia jăf şi nedreptate ce aŃi cecat până acum din pricina
oblăduitorilor domni ce [...] v-au supt sângele” şi anunŃa o „mare uşurinŃă” în ceea ce priveau
„toate celelalte dări şi orânduieli”, măsuri care trebuiau să aducă la „scăparea robiei întru care v-
aŃi aflat până acum”. În lupta pe care urma să o poarte, el avea nevoie de sprijinul boierimii,
singura forŃă politică recunoscută de Imperiul Otoman şi de celelalte puteri, capabilă să-i susŃină
demersurile diplomatice. Tudor a făcut de la început o deosebire între boierii pământeni şi aceia
care erau susŃinătorii şi beneficiarii regimului fanariot. Cu toate acestea, încă de la începuturile
revoluŃiei, el a proclamat împărŃirea „averilor rău agonisite”.

Un alt capitol important al programului lui Vladimirescu era constituirea unei armate
naŃionale permanentă, alcătuită din panduri cu „căpeteniile lor” şi 200 de arnăuŃi.

Linia politică externă adoptată de Tudor Vladimirescu era aceea de a nu da PorŃii niciun
motiv să-i justifice intervenŃia armată. Aparenta lipsă de ostilitate faŃă de puterea suzerană, tonul
prevenitor al solicitărilor trimise la Istambul, tratativele duse cu paşalele de la Dunăre trebuie
înŃelese din această perspectivă. Documentele rămase din timpul revoluŃiei reiau necesitatea ca
Imperiul Otoman să nu se amestece în treburile interne ale Ńării. De fapt, cererea de înlocuire a
domnilor fanarioŃi era în sine contrarăintereselor PorŃii.

O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acŃiune a Eteriei şi după

dezavuarea oficială de către Ńarul Alexandru I al Rusiei a mişcării greceşti şi a celei româneşti. În
ceea ce priveşte relaŃiile cu celelalte provincii româneşti, Tudor Vladimirescu îndemna Divanul să
coopereze cu fraŃii de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând şi la un glas cu Moldova, să putem
câştiga deopotrivă dreptăŃile acestor prinŃipaturi, ajutorându-se unii pre alŃii”.
 Dacă în ceea ce priveşte înlăturarea domnior fanarioŃi consensul tuturor claselor şi
păturilor sociale era asigurat, în ceea ce priveşte alte prevederi ale programului său Tudor
Vladimirescu se putea aştepta la opoziŃia marilor boieri. Pentru a avea un mijloc de luptă cu
marii boieri, dar şi pentru a asigura forŃa militară necesară apărării Ńării, el s-a grăbit să asigure
reorganizarea armatei naŃionale. Tudor a luat legătura cu şefii mişcării antifanariote dar şi cu
elementele mişcării Eteria care plănuia a amplă mişcare împotriva Imperiului Otoman. S-a
aşteptat momentul potrivit pentru declanşarea mişcării revoluŃionare româneşti. Acesta a fost
considerat ca fiind începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru ŞuŃu
(15/27 ianuarie).

Fiind în strânsă legătură încă din decembrie 1820 cu boierii din „partida naŃională” în
frunte cu Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, pe 15/27 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de
colaborare prin care Tudor era desemnat să ridice „norodul la arme [...] pentru obştescul folos”.
Pregătirile politice au fost însoŃite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor îşi făcuse
cunoscute planurile de creare a unei armate naŃionale cu care, „[...] numai cu pandurii Ńării, făr’
de niciun ostaş străin, voi face de a nu se mişca o iarbă din pătul Ńării”, prin care el respingea
practic orice pretenŃie viitoare a PorŃii de asigurare a siguranŃei graniŃelor principatului.
Recrutările pentru viitoarea armată naŃională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea
revoluŃiei. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuŃi în satele olteneşti, tot ei
ocupându-se şi de crearea unor depozite de arme şi muniŃie.

Oastea revoluŃiei de la 1821 a fost una de factură Ńărănească, recrutată din rândurile
Ńăranilor liberi, implicaŃi nu doar în agricultură dar şi în negustorie, iar mulŃi dintre ei şi în
activităŃile militare care reveneau în alte Ńări grănicerilor. Zona din nordul Olteniei a asigurat cele
mai multe efective ale pandurilor şi a jucat rolul de nucleu al armatei. În armata pandurilor au
mai fost recrutaŃi şi mici boiernaşi, de origine rurală şi proaspăt intraŃi în rândul privilegiaŃilor.
Istoricii apreciază azi că aproximativ 75% dintre oştenii „Adunării norodului” au fost panduri,
aceştia fiind recrutaŃi nu numai dintre moşneni (Ńăranii liberi) ci şi din rândul clăcaşilor.
Recrutările s-au făcut în rândurile pandurilor prin făgăduirea de „leafă şi slobozenie” iar în
rândurile Ńăranilor clăcaşi prin asigurarea scutirii „de orice dare”. Recrutările au fost
impulsionate de principiile enunŃate în ProclamaŃia de la Padeş. Efectivele oastei pandurilor au
crescut până la aproximativ 20.000 de oameni. Această ceştere rapidă a fost sesizată de
reprezentanŃii marilor puteri la Bucureşti sau Istambul.

Duminică, 23 ianuarie/4 februarie 1821, la Padeş, în prezenŃa a aproximativ 100 de

plăieşi şi a colaboratorilor săi apropiaŃi, Tudor Vladimirescu a lansat chemarea la luptă „către tot
norodul omenesc”, care a devenit cunoscută în istorie ca ProclamaŃia de la Padeş. Prin această
declaraŃie, poporul era mobilizat la luptă împotriva răului din Ńară, pentru statornicia unui nou
regim politic în Ńară. Era o declaraŃia patetică, în stare să „mişte conştiinŃele şi să e pe oameni la
luptă”, o veritabilă „declaraŃie de război” împotriva fanarioŃiilor. ProclamaŃia a avut un efect
imediat, locuitorii satelor răzpunzând cu miile, după ce au fost anunŃaŃi de ştafetele călare.
 Tot la Padeş, Tudor a început activitatea diplomatică menită să împiedice intervenŃia
străină în Muntenia. A adresat memorii mai întâi sultanului prin intermediul paşalelor de la
Dunăre, iar mai apoi împăraŃilor Rusiei şi Austriei, care se aflau la Laybach (Ljubiana), la
congresul Sfintei AlianŃe. Amploarea mişcarea izbucnită în Oltenia şi pericolul transformării ei
într-un „război al sărăcimii” au determinat „comitetul de oblăduire” creat după decesul
domnitorului Alexandru ŞuŃu să iniŃieze măsuri de forŃă pentru stoparea înaintării către Bucureşti
a pandurilor sau orice altă concentrare de trupe. În încercarea lor, boierii regenŃii l-au câştigat de
partea lor pe consului general al Rusiei, Alexandr Pini. ReacŃia lui Tudor a fost imediată,
explicându-i într-o scrisoare consulului Ńarist că orice măsură de forŃă împotriva pandurilor ar
duce la o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la
bunele oficii ale reprezentantului Ńarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori
ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri şi de altă oştire ce au cugetat a trimite
împotriva norodului.”

Tudor, după ce a înfrânt rezistenŃa unora dintre ispravnicii de judeŃe şi a unor cete
înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra mănăstirilor fortificate de la
Strehaia şi Motru, iar pe 4/16 februarie şi-a stabilit tabăra la łânŃăreni. Timp de trei săptămâni,
Vladimirescu şi-a organizat cei aproximativ 5.000 de oameni, şi-a extis controlul până la Dunăre,
a purtat corespondenŃă cu boierii bucureşteni şi a urmărit cu atenŃie reacŃiilor marilor imperii
vecine. Tudor era convins că Poarta era dornică să găsească o soluŃie politică, preferabilă unui
conflict care ar fi complicat relaŃiile cu Imperiul Rus. (Sultanul a numit pe 3/15 februarie un nou
domnitor în persoana lui Scarlat Callimachi, acesta din urmă nu a ajuns niciodată pe tronul Ńării).

Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluŃionară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat

triumfal în Bucureşti pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulŃime entuziastă. Tudor
va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând Ńara ca un adevărat domnitor, numit cu drag
şi respect “Domnul Tudor”. Stabilindu-şi cartierul general în casele brâncoveneşti de lângă
Mitropolie, preluând în scurtă vreme controlul principalelor puncte obiective întărinte din oraş,
evitând în acelaşi timp orice conflict cu omul Eteriei din oraş, Tudor Valdimirescu s-a străduit să
colaboreze cu boierii Divanului Ńării. Trativele s-au încheiat rapid pe 23 martie/4 aprilie, prin
semnarea „cărŃii de adeverire” dată de boieri lui Tudor. Se instituia un regim politic nou, în
cadrul căruia acŃiona o dualitate a puterii: pe de-o parte Tudor Vladimirescu, reprezentând
„Adunarea norodului”, transformată în organizaŃie politico-militară, deŃinea conducerea şi
iniŃiativa în mai multe domenii printre care politica externă, iar, pe de altă parte, autoritatea
reprezentată de „vremelnicească ocârmuire” , cu atribuŃii politice şi administrative. Colaborarea
celor două puteri a fost definită în linii generale prin „jurământul lui Tudor” din aceiaşi zi 23
martie/4 aprilie.

Din primul moment, Tudor Vladimirescu a trebuit să acŃioneze într-un context

internaŃional şi intern extrem de complicat. Dezavuarea oficială a mişcărilor revoluŃionare
româneşti şi greceşti de către Ńarul Rusiei a avut grave urmări asupra regimului de la Bucureşti,
iar acŃiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc, uitaseră imediat de planul
iniŃial de trecere imediată la sud de Dunăre şi se înstăpâniseră aici, compurtându-se ca o armată
de ocupaŃie, dedându-se la jafuri şi abuzuri, provocând neîncetat forŃele otomane de la frontieră,
puneau Ńara în faŃa primejdiei unui atac al forŃelor PorŃii.

În asemenea condiŃii, Tudor Vladimirescu a iniŃiat discuŃii cu conducerea mişcării

eteriste, iar concomitent, prin intermediul boierilor Divanului, a iniŃiat tratative cu reprezentanŃii
otomanilor – paşalele din Silistra, Vidin şi Brăila – dar şi cu principalele puteri interesate în
zonă. După ce Alexandru Ipsilanti a evitat mai multă vreme să accepte o întâlnire cu
Vladimirescu, la sfârşitul lunii martie cei doi conducători s-au întâlnit la marginea Bucureştiului.
Tudor a respins şi de această dată cererea eteriştilor de unire a celor două mişcări, practic de
subordonarea a armatei pandurilor comandamentului armatei revoluŃionare greceşti. Tudor a
protestat faŃă de intrarea eteriştilor în Bucureşti, susŃinând că rezolvarea problemelor interne Ńine
exclusiv de competenŃa pandurilor, iar sprijinul extern trebuind să se limiteze doar la intervenŃii
diplomatice. Întânirea dintre cei doi conducători s-a încheiat cu o înŃelegere fragilă, în aşteptarea
unei medieri internaŃionale şi a părăsirii teritoriului naŃional de eterişti. Ipsilanti s-a retras la
Târgovişte iar oamenii săi au ocupat judeŃele din nord.

Vladimirescu a întărit tabăra de la Cotroceni. În condiŃiile în care o parte a boierilor

înspăimântaŃi încercau să fugă din Capitală iar Eteria se înstăpânise în nordul Munteniei, Tudor a
pus sub pază pe unii dintre membrii Divanului care intenŃionau să se refugieze la Târgovişte sau
în Transilvania. În colaborare cu boierii rămaşi în Bucureşti şi cu clerul din Capitală, Tudor a
continuat negocierile. Rezultatele negocierilor au fost nesatisfăcătoare, paşalele cerând în primul
rând dezarmarea armatei pandurilor şi reprimarea eteriştilor. Cum Tudor nu a acceptat condiŃiile
turcilor, iar oastea PorŃii se pregătea de ofensivă, Tudor Vladimirescu a luat singura decizie
corectă din punct de vedere militar: retragera în zona întărită a Olteniei şi organizarea unei
rezistenŃe de durată. La începutul lunii mai 18.000 de soldaŃi otomani au intrat în Moldova pe la
Brăila, iar alŃi 15.000 de militari turci au traversat Dunărea pe la Calafat, Giurgiu şi OlteniŃa în
Muntenia. În concepŃia lui Vladimirescu, durata mare a rezistenŃei româneşti ar fi putut atrage
atenŃia puterilor occidentale, care ar fi putut interveni la rândul lor pe lângă Poartă pentru
acceptarea revendicărilor românilor. Pe 1527 mai, oastea revoluŃionară de sub comanda lui
Tudor a început retragerea pe direcŃia Bucureşti – Piteşti – Râmnicu Vâlcea. Pe 18/30 mai oastea
revoluŃionară ajunsese în apropiere de Goleşti. Eteriştii, deşi ar fi dorit să oprească retragerea lui
Tudor către bazele de rezistenŃă din Oltenia , nu se sinŃeau în stare să reuşească acest lucru, pe
de-o parte datorită tăriei forŃelor de sub comanda liderului român, pe de alta datorită ameninŃării
exercitate de garnizoanele pandurilor aflate pe malul drept al Oltului, gata să iasă în întâmpinarea
comandantaului lor.

Ce nu au reuşit cu forŃa armelor, eteriştii au reuşit prin trădare şi complot. Tudor

Vladimirescu a fost capturat de oamenii lui Ipsilanti pe 21 mai/2 iunie, iar, o săptămână mai
târziu, în noaptea de 27-28 mai/9-10 iunie conducătorul pandurilor a fost asasinat, trupul fiindu-i
aruncat într-o fântână.
 Asasinarea lui Tudor Vladimirescu a lipsit revoluŃia de conducerea unitară de până în
acel moment, iar „Adunarea norodului” a început să se dezorganizeze încet. Destrămarea armatei
pandurilor nu s-a petrecut imediat, aceştia luptând separat sau în alianŃă cu eteriştii cu otomanii
până spre sfârşitul lunii iunie.

Alexandru Ipsilatinti, după ce încercase fără succes să rezite otomanilor în faŃa

Târgoviştei pe 25 mai/7 iunie, a hotărât să reia parŃial planul lui Tudor de rezistenŃă îndelungată
în zonele fortificate ale Olteniei. Pentru a-şi croi drum spre Oltenia, eteriştii ar fi trebuit să
înfrângă unităŃile otomane de la Drăgăşani. Aici, pe 7/19 iunie s-a scris ultimul episod important
al confruntărilor Eteriei, ajutaŃi de detaşamente ale pandurilor cu trupele otomane. Turcii,
superiori din punct de vedere numeric şi al dotării au reuşit să-şi înfrângă adversarii. Ciocniri
sporadice dintre turci şi panduri s-au mai înregistrat până în luna august. Mai multe căpetenii ale
pandurilor, printre care şi Papa Vladimirescu (fratele lui Tudor Vladimirescu) au căzut prizonieri
şi au fost duşi la sud de Dunăre.

Vestea ridicării la luptă a pandurilor a avut un efect imediat în toate teritoriile locuite de
români. În oastea revoluŃionaă s-au înrolat aproximativ 1.500 de „ungureni” sau „dezertori din
Transilvania” – militari români transilvăneni din regimentele grănicereşti, care desfăşuraseră o
vie propagandă pentru „crăiuŃul Todoraş”.

Ecourile în Moldova a revoluŃiei din 1821 s-au resimŃit mai ales pe plan politic şi
ideologic. Între „vremelnica ocârmuire” din łara Românească şi „vemelnica ocârmuire” din
Moldova de după părăsirea tronului Ńării de către Mihail ŞuŃu s-au strâns legăturile şi s-a evocat
posibilitatea ca o parte a trupelor revoluŃionare să treacă la nord de Milcov pentru a acŃiona pe
aceiaşi bază ca în Muntenia. Deşi înfrântă prin intervenŃia armatelor otomane, RevoluŃia din
1821 a reuşit să determine puterea suzerană să abolească regimului fanariot şi să restabilească
domniile pământene în 1822, ceea ce a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă
statutului de autonomie a celor două łări Româneşti. Totodată, revoluŃia a consolidat ceea ce
Nicolae Bălcescu a denumit „partida naŃională”.

3. Regulamentele Organice

În Ńara noastră principiul separaŃiei puterilor în stat a fost consacrat pentru prima dată în
Regulamentele Organice. Regulamentul Organic a fost o lege fundamentală care a modernizat
unele instituŃii ale Moldovei şi łării Româneşti.
Regulamentele Organice au înzestrat Principatele Române cu o serie de instituŃii
susceptibile de a favoriza dezvoltarea capitalismului şi au pregătit unirea lor într-un stat modern
şi centralizat. Ele au fost considerate ca o expresie a luptei dintre vechi şi nou făcând trecerea de
la feudalism la capitalism.
Regulamentele Organice erau chemate să dea viaŃă programului de transformare a
structurilor interne în raport cu spiritul veacului, de modernizare a societăŃii româneşti, de creare
a condiŃiilor capabile să accelereze progresul. Aceste cerinŃe, expresie a programului RevoluŃiei
din 1821, fuseseră incluse, într-o manieră sui generis, în cuprinsul Tratatului de la Adrianopol.
Regulamentele Organice, în esenŃa conŃinutului lor, au reprezentat totuşi o operă de
progres netăgăduit. Reliefând existenŃa unei naŃiuni române şi dându-i expresie prin normele
comune de organizare, cele două acte legislative subliniau că „nedespărŃita unire” reprezintă o
„necesitate mântuitoare”
Înlăturând o serie de instituŃii şi practici feudale, ele au creat un aparat de stat modern şi
un climat favorabil pentru dezvoltarea noului. În primul rând, au legiferat principiul modern al
separării puterilor în stat, puterea legislativă fiind încredinŃată unei adunări obşteşti, cea
executivă fiind exercitată de domn, ajutat de un sfat administrativ extraordinar, compus din şase
membri şi de un sfat administrativ, alcătuit din trei membri. Sistemul judecătoresc a fost
organizat pe baze moderne, recunoscându-se autoritatea lucrului judecat.
Prin Tratatul de la Akerman din 1826 se prevedea că „spre a se îndrepta gravele atingeri
aduse ordinei în feluritele ramuri ale ocârmuirii interne prin turburările întâmplate în Moldova şi
în Muntenia, gospodarii vor fi ŃinuŃi a se ocupa fără cea mai mică întârziere împreună cu
divanurile respective de măsurile trebuitoare pentru a îmbunătăŃi starea principatelor, şi acele
măsuri vor forma obiectul unui regulament obştesc pentru fiecare provincie fiind pus de îndată în
lucrare”. În urma acestei convenŃii Poarta dă un hatişerif prin care dispune ca Grigore Ghica al
Munteniei şi Ioan Sturză al Moldovei împreună cu divanurile să alcătuiască acele legi
constitutive pentru ambele Ńări.
S-a format câte o comisie în fiecare principat român astfel încât comisia din Bucureşti era
condusă de consilierului de stat Minciaki, pentru Muntenia şi membrii: banul Grigore Băleanu,
vornicul Gheorghe Filipescu, numiŃi de autoritatea rusească, iar logofătul Ştefan Bălăceanu şi
hatmanul Alexandru Vilara aleşi de adunare, având de secretar pe vornicul Barbu Ştirbei. Pentru
Moldova figurau vistiernicul Costache Paşcanu şi vornicul Mihai Sturză numiŃi de Kisseleff, iar
vornicul Costache Conache şi vistiernicul Iordache Catargiu aleşi de obşteasca adunare, şi având
ca secretar pe Gheorghe Asaki.
Regulamentul alcătuit de comisia mixtă din Bucureşti, după instrucŃiunile ruseşti, pentru
reoganizarea politică, şi sub supravegherea lui Kisseleff pentru aspectele de natură
administrativă, este trimis la Petersburg împreună cu o delegaŃie din trei membrii care
participaseră la întocmirea acestuia: vornicul Mihai Sturză, logofătul Alexandru Vilara şi aga
Gheorghe Asaki. La Petersburg se întocmeşte o comisie compusă din aceşti boieri şi doi
funcŃionari ruşi, Catacazi şi Minciaki, sub preşedinŃia secretarului de stat Daschkoff, aducând
câteva modificări. Ambele Regulamente au fost apoi trimise lui Kisseleff spre a le supune
aprobării şi votării adunărilor extraordinare.
InstrucŃiunile guvernului rus prescriau ca alegerea Domnului să fie făcută de o adunare
extraordinară, calificată să exprime dorinŃa naŃiunii.
Adunarea extraordinară de revizie a łării Româneşti s-a deschis la Bucureşti la 10 martie
1831 fiind alcătuită din preşedinte Kisseleff şi vice-preşedinte Minciaki.
 Kisseleff în discursul său rostit de logofătul Iordache Golescu spunea că: “împăratul
luând sub ocrotirea sa organizaŃia principatelor a privit numai şi numai la binele locuitorilor de
obşte”.
Adunarea de revizie a łării Româneşti, deschisă la 10 martie 1831 îşi încheie lucrările la
22 mai, după 31 de şedinŃe.
La 30 aprilie Regulamentul era votat. În şedinŃa din 18 mai, Barbu Ştirbei înfăŃişează spre
semnare trei exemplare ale Regulamentului, din care două de trimis celor două curŃi, iar unul de
păstrat la arhivă.
Regulamentul scris pe 718 feŃe era împărŃit în 9 capitole cu 445 articole şi 4 anexe. A fost
semnat de 47 de deputaŃi în ziua de 20 mai, după ce adunarea numise o comisie care să confrunte
aceste exemplare cu procesele-verbale ale şedinŃelor.
După votarea Regulamentului Organic, Kisseleff, cu autorizaŃia superioară, cunoscând
sistemul dilatoriu turcesc, a fixat oficial data aplicării în Muntenia la 1 mai 1831 şi a luat măsuri
în consecinŃă, prin trei adrese către obştea divanurilor, la 31 martie, 2 aprilie şi 23 aprilie.
De la Regulamentul Organic, puterea Domnului a fost pentru prima oară limitată în drept,
prin atribuŃiile adunării, pe care era Ńinut să o convoace în fiecare an. “Puterea de sine
stăpânitoare şi săvârşitoare pentru Ńinerea bunei orânduieli şi pentru repausul obştei, orânduirea
în toate slujbele; cea dintâi comandă a jandarmeriei, sunt prerogativele alăturate oblăduirii
Domnului stăpânitor”, zice Regulamentul.
Începând cu anul 1828 Principatele Române au fost ocupate de ruşii care nu şi-au retras
trupele decât atunci când turcii au înŃeles că trebuie să plătească indemnizaŃia de război. Însă abia
în anul 1834, când turcii au plătit sumele datorate, ruşii au evacuat Principatele. Pe perioada cât
Principatele au fost sub ocupaŃie rusească la guvernare s-a aflat generalul Kisseleff. Tratatul de la
Akerman obliga cei doi domni din Principate să întocmească un regulament pentru îndreptarea
stării din principate.
Şeful puterii executive, Domnitorul, numea şi revocă pe miniştrii, după voinŃa sa.
Miniştrii nu puteau să fie membrii ai Parlamentului, puteau însă să meargă la Obicinuita
Obştească Adunare (forul legislativ), pentru a susŃine proiectele de legi, ca şi orice alte adrese ale
Domnului către Adunare, precum şi pentru a da desluşiri, fiecare pentru tot ce priveşte dregătoria
sa.
Puterea judecătorească, exercitată de organele ei, este arătată ca o putere separată şi
independentă şi faŃă de puterea executivă1, precum şi faŃă de Obşteasca Obicinuita Adunare.2
Până în secolul al XIX-lea în organizarea de stat a României nu se poate vorbi de
aplicarea principiului separaŃiei puterilor în stat, deoarece în întreaga epocă feudală exercitarea
funcŃiilor statului era concentrată în mâna unui singur organ – Domnul – care exercita direct sau

1
Art. 212 din Regulamentul Organic al Valahiei: „DespărŃirea puterilor ocârmuitoare şi judecătorească fiind
cunoscută că este neapărat de trebuinŃă pentru buna orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor
particularilor, aceste doă ramuri de ocârmuire vor fi de acum înnainte cu totul deosebite”
2
Art. 59 din Regulamentul Organic al Valahiei: „ Obicinuita Obştească Adunare nu va fi însărcinată de acum înainte
şi cu cuviinŃe judecătoreşti…..”
prin delegaŃie toate funcŃiile statului. Acesta era stăpânul Ńării, viaŃa, cinstea şi averea oamenilor
erau în puterea lui.
Regulamentul Organic a întemeiat organizarea statului pe principiul separaŃiei puterilor,
fiind de fapt primul act care a prevăzut acest lucru, până la Regulamente în Ńara noastră
neputându-se vorbi despre afirmarea sau aplicarea acestui principiu.
Regulamentele Organice au reprezentat acte fundamentale cu caracter constituŃional cum
nu existau în nici unul dintre marile imperii autocrate vecine. Totuşi aceste acte, primele
constituŃii moderne româneşti, nu au rezolvat decât în parte problema puterii. Din punct de
vedere al administraŃiei de stat, ele au avut un rol modernizator, dar din punct de vedere al
exercitării puterii, ele nu au făcut decât să înlocuiască vechiul absolutism domnesc cu un regim
oligarhic care concentră toată puterea în mâna câtorva familii de mari boieri, aceleaşi care îi
răsturnaseră pe fanarioŃi şi ai căror reprezentanŃi redactaseră Regulamentele Organice.

a. Puterea executivă - Domnia

Organizarea instituŃiei supreme a Domniei, a fost, la noi, întemeiată pe obiceiul
pământului. Modul de determinare al şefului suprem al statului, atât în Muntenia cât şi în
Moldova, al Voievodului, al Domnului, s-a realizat, din cele mai vechi timpuri în baza
principiului electiv-ereditar. La început domnii erau aleşi pe viaŃă. După ce Ńările româneşti s-au
pus sub protectoratul Imperiului Otoman, alegerea trebuia să fie confirmată de Poartă. Firmanul
împărătesc de confirmare, numit muharel, se citea la Divan, în faŃa boierilor, de către
funcŃionarul turc mahometan, numit Divan effendi, ataşat pe lângă Domn pentru citirea
firmanelor turceşti.
Potrivit Regulamentului Organic domnul era ales pe viaŃă de o Adunare Obştească
Extraordinară şi confirmat de către Poartă.
Cu toate că Regulamentul Organic prevedea că domnii să fie aleşi, ruşii numesc „numai
pentru această dată şi ca un caz cu totul particular”, pe Alexandru Ghica în Muntenia, iar turcii
pe Mihail Sturză în Moldova.
Organizat potrivit prevederilor Regulamentului Organic, sfatul administrativ ca organ de
conducere, coordonare şi îndrumare a administraŃiei a jucat un rol deosebit după domnie, în viaŃa
politică a Principatelor.
În Moldova istoria sfatului administrativ începe la 1 ianuarie 1832, data intrării în vigoare
a Regulamentului înainte de această dată neexistând un sfat cârmuitor, stabil şi cu funcŃiuni
precise. Primul sfat administrativ din istoria Moldovei a fost constituit sub administraŃia rusă de
generalul Paul Kisseleff în decembrie 1831. Acest sfat a fost alcătuit din logofătul Grigoraş
Sturdza, preşedinte, logofătul Iordache Catargi – ministru de interne, Mihail Sturdza la finanŃe,
N. Canta – secretar de stat, la celelalte departamente fiind numiŃi: Costache Conache la justiŃie şi
Teodor Balş la hătmănie.
După Regulamentul din 1831, în łara Românească, miniştrii erau în număr de şapte:
Ministrul Trebilor din Lăuntru, sau Marele Vornic; Ministrul FinanŃelor sau Vistierul; marele
Postelnic sau Secretarul de Stat; Logofătul sau Ministrul DreptăŃii; Logăfătul sau Ministrul
Trebilor Bisericeşti, Spătarul sau Ministrul Oştirii.
Ministrul Trebilor din Lăuntru are un rol foarte important în ceea ce priveşte conducerea
administraŃiei din interiorul Principatului. Conducătorii de judeŃe se subordonează acestuia
primind instrucŃiuni de la acesta în ceea ce priveşte organizarea Ńinutului pe care îl conduce
fiecare.
b. Puterea legislativă - Obicinuita Obştească Adunare
Parlamentul apare în principatele Române în deceniul al IV-lea al sec. al XIX-lea într-o
perioadă de profunde transformări social economice şi politice. Prin Regulamentele Organice ale
łării Româneşti şi Moldovei, primele legiuiri cu caracter constituŃional apărute la noi, se
instituia în cele două Principate câte o Adunare Obştească, cu menirea de a elabora propuneri şi
proiecte de legi, de a îngrădi într-o oarecare măsură puterea executivă şi de a face cunoscute
domnitorului dorinŃele şi nevoile Ńării. Adunările Obşteşti nu aveau puterea de legiferare
caracteristică parlamentelor moderne.
Regulamentele Organice creează un Parlament unicameral, cu atribuŃii de legiferare,
numit Obicinuita Obştească Adunare, compus numai din delegaŃi ai clasei nobiliare, ai boierimii,
singurii care aveau competenŃă să se pronunŃe asupra chestiunilor de interes obştesc.
Proiectele de legi iniŃiate de domn se votau în întregime sau cu modificări, Adunarea
putând să respingă proiectul. Hotărârile,” chibzuirile Adunării” nu aveau însă putere de lege
decât prin întărirea Domnului, care rămâne liber de a nu le întări, fără arătarea motivelor.3
Adunarea avea dreptul să atragă atenŃia Domnului prin anaforale asupra chestiunilor de
interes obştesc, asupra nedreptăŃilor şi plângerilor locuitorilor, şi atunci când considera că este
necesar putea să le facă cunoscut celor două CurŃi.

c. Puterea judecătorească
Sub vechiul regim justiŃia emana de la Domn, acestuia i se adresau toate plângerile, fiind
considerat puterea supremă. Pentru prima dată, Regulamentul Organic separă puterile în stat,
atribuindu-le unor organe separate. Organizarea judecătorească a fost stabilită prin capitolul VIII
din Regulamentului Organic al Moldovei şi capitolul VII al Regulamentului Organic al łării
Româneşti.
Capitolul VII al Regulamentului Organic al łării Româneşti, intitulat “Pentru cătarea
judecăŃilor în Valahia şi pentru întocmirea şi căderile judecătoreşti”, cuprindea nouă secŃiuni:
canoane de obşte, judecătoriile judeŃilor (cu judecătoriile de întâia cercetare, judecătoriile de prin
sate sau de împăciuire), pentru divanurile judecătoreşti (pentru despărŃirea politicească, pentru
despărŃirea criminalicească), pentru judecătoriile de comerciu, pentru judecătoria poliŃii, pentru
Înaltul Divan, pentru căderile marelui logofăt, pentru trecerea în condică a zălogirilor şi a foilor
3
art. 49 din Regulamentul Organic al Valahiei: „chibzuirile Obicinuitei Obşteşti Adunări atunci numai vor avea
putere de pravilă, când se vor întări de Domn, care sobod este de a nu le întări, fără să-şi dea cuvântul pentru ce nu le
întăreşte….”
Art. 52 din Regulamentul Organic al Moldovei: „aceste hotărâri nu vor avea putere de legiuire, decât prin întărirea
domnului, carile rămâne în voinŃa Sa de a le întări sau ba, fără de a da cuvântul pentru care nu le întăreşte…”
de zestre, pentru hotărnicia tuturor moşiilor din Valahia. Aceste nouă secŃiuni au fost create
întrucât” despărŃirea puterea ocârmuitoare şi judecătorească fiind cunoscută, este neapărat de
trebuinŃă pentru bună orânduială în pricini de judecată şi pentru paza dreptăŃilor particularilor.”

Capitolul VIII din Regulamentului Organic al Moldovei, denumit „Rânduiala

giudecătorească”, cuprindea şi el 12 secŃiuni şi anume: regule obşteşti, instrucŃiile şi îndatoririle
tribunalurilor de pe la Ńinuturi, divanul giudecătoresc, tribunalul comerŃiei şi îndatorirea sa,
tribunalul de poliŃie îndreptătoare, tribunalul de pricini criminaliceşti, Înaltul Divan, pentru
apelaŃie, despre slujba publică în ramul giudecătoresc, îndatoririle şi instrucŃiile marelui logofăt,
rânduiala mulŃămitelor şi înaintirilor în magistratură, obşteasca hotărâtură.
Organizarea judecătorească consemnată de Regulamentele Organice prevedea
următoarele categorii de instanŃe judecătoreşti:
• tribunale judeŃene ca foruri de primă instanŃă (câte unul în fiecare judeŃ);
• divanuri judecătoreşti, ca instanŃe de apel (două în łara Românească, la Bucureşti şi Craiova;
unul în Moldova, la Iaşi). Erau alcătuite astfel: în materie civilă (secŃiile civile ale divanului
judecătoresc din Bucureşti - format din preşedinte, 6 membri, 1 procuror şi ale divanului
judecătoresc din Craiova - preşedinte, 4 membri şi un procuror), în materie comercială
(tribunalele apelative de comerŃ din Bucureşti - format din preşedinte, un judecător boier numit, 3
judecători aleşi şi un procuror, şi din Craiova - preşedinte numit, 2 negustori aleşi şi un procuror)
şi tribunalul pricinilor criminaliceşti din Iaşi format din preşedinte şi iniŃial 2, ulterior 4 membri.
• Înaltul Divan (Divanul Domnesc), că instanŃă supremă care judecă apelurile împotriva hotărârilor
divanurilor judecătoreşti şi tribunalelor de comerŃ. În Muntenia era prezidat de Marele Ban şi
compus din 6 judecători şi un procuror. În Moldova, Înaltul Divan este compus dintr-un
preşedinte şi 6 membri numiŃi de domn şi alŃi 7 membri supleanŃi, aleşi de Obişnuita Obştească
Adunare pentru durata legislaturii de 5 ani. Regulamentele Organice prevedeau în ambele
Principate că Înaltul Divan, în situaŃia în care constată vreo neclaritate a unei legi, putea cere
domnului să numească o comisie prezidată de marele logofăt.
Astfel,” sarcinile de judecată au fost atribuite instanŃelor judecătoreşti, care au fost declarate independente
de puterea domnească şi de administraŃie. Domnul nu mai avea dreptul direct la judecată, însă el va intra în
compunerea Înaltului Divan, pe care îl prezida.”
Ulterior, se va adăuga o a patra instanŃă în Moldova, divanul domnesc, alcătuit din cei 7 membri numiŃi ai
Înaltului Divan, plus cei 7 membri supleanŃi aleşi de adunare, însă în 1833 este desfiinŃata şi va avea ca rezultat
contopirea Înaltului Divan şi divanului domnesc într-o singură instanŃă, aflată în mâinile domnului.
În Muntenia, a patra instanŃă era Înalta Curte De Revizie, a cărei hotărâre, domnul era obligat să o
confirme, altfel spus domnul nu intervenea în judecăŃi. În 1833, această organizare a fost schimbată, astfel
ajungând şi această regiune la un sistem care se apropia de cel moldovenesc. Important de menŃionat în
legătură cu puterea judecătorească este faptul că Regulamentul Organic a stabilit că orice pricină
hotărâtă de Înaltul Divan şi întărită de Domn este „în veci curmată”, adică hotărârea capătă
autoritatea de lucru judecat.
Regulamentul Organic al Valahiei admite numai un singur caz în care hotărârea Înaltului
Divan capătă autoritate de lucru judecat, pentru aceasta cerându-se:
A) ca prima hotărâre a Înaltului Divan să fie dată cu majoritate, fiind cel puŃin doi
membri de deosebită părere;
B) ca la instanŃele inferioare să fi fost hotărâri deosebite. În acest caz, partea care a
pierdut, are drept de apel către Domn pentru a i se judecă pricina din nou, Domnul trimiŃând
pricina Înaltului Divan pentru a se judeca noul apel.
În acest caz, Divanul se completează cu ministrul justiŃiei, ca preşedinte, şi cu toŃi
preşedinŃii instanŃelor judecătoreşti din Bucureşti, în afară de aceia care au judecat pricina.
Hotărârea dată, întărită de Domn, capătă autoritatea de lucru judecat, nemaiputând fi atacată.
În momentul introducerii Regulamentului Organic, pravilele în vigoare erau: Legiuirea
Caragea, în ediŃie română încă de la 1818 łara Românească, Codul Calimah, în ediŃie grecească
de la 1 iulie 1817 şi Condica Criminalicească de la 1820 promulgată în 1826, în Moldova. Pentru
viitor Regulamentul hotăra că o comisie ad-hoc va fi convocată fără întârziere, pentru a redacta
un cod complet, potrivit nevoilor Ńării. Aceeaşi comisie avea să fixeze regulile înregistrării
actelor şi Ńinerii arhivelor, pentru păstrarea documentelor care „asigură viaŃa, cinstea şi averea”
locuitorilor.
Ca noutăŃi, apare instituŃia avocaŃilor pentru apărarea împricinaŃilor, Avocatul trebuia să
arate tot respectul faŃă de instanŃa înaintea căreia se înfăŃişa, el neputându-se înfăŃişa în locul
mandantului sau mai înainte de a arăta împuternicirea.
În ceea ce priveşte normele procedurii de judecată (dreptul de apărare), accelerarea
judecăŃii, publicitatea dezbaterilor, motivarea hotărârilor), deşi acestea, ca şi cele referitoare la
sistemul judiciar, fiind de inspiraŃie burgheză, constituiau mai multe garanŃii pentru justiŃiabili
decât normele anterioare, bizantino cutumiare, totuşi ele nu asigurau decât apărarea intereselor
clasei boiereşti, nu şi ale Ńărănimii clăcaşe.
De altfel, documentele vremii ne arată atât refuzul multor boieri şi supuşi străini de a
executa hotărârile judecătoreşti ce nu erau conform intereselor acestora, cât şi folosirea
metodelor practicate în trecut, faŃă de Ńărani (împiedicarea acestora de a se prezenta la proces,
arestări abuzive, bătăi).
Întrucât normele de drept comercial din legiuirea Caragea şi acele din codul Calimah
deveniseră insuficiente, Regulamentul a prevăzut primele dispoziŃii pentru organizarea unui
regim de drept special aplicabil în materie comercială şi a înfiinŃat instanŃe speciale pentru
judecarea pricinilor comerciale, în compunerea cărora intrau şi reprezentanŃii negustorilor. S-a
dat o caracterizare generală faptelor de comerŃ - pentru a se determina competenŃa specială a
tribunalelor comerciale şi s-au luat măsuri pentru a se asigura o mai rapidă executare a
hotărârilor în pricini comerciale. Dar în principal, ambele regulamente au prevăzut că pricinile
comerciale să fie judecate după Codul comercial francez din 1807, dispunând traducerea şi
folosirea lor în măsura care corespundeau condiŃiilor economico-sociale din Principate (art. 241
din Regulamentul Organic al łării Româneşti şi art. 318 din Regulamentul Organic al
Moldovei).
 Pentru a se asigura o mai bună funcŃionare a justiŃiei, s-a înfiinŃat funcŃia de procuror pe
lângă tribunale. Procurorii erau caracterizaŃi ca apărători ai pravilei, având misiunea de a se
îngriji pentru toate câte privesc paza bunei orânduieli şi a liniştii obştei (art. 217 din
Regulamentul Organic al łării Româneşti). Tot în scopul unei mai bune funcŃionări a justiŃiei, a
fost înfiinŃată miliŃia naŃională, în scopul pazei graniŃelor şi al bunei orânduieli şi a ordinii
publice. Ea se compunea din 5000 de ostaşi în łara Românească şi 1350 în Moldova. Se
introduce principiul stabilităŃii judecătorilor pe trei ani, cu dreptul reconfirmării pentru o nouă
durată şi se preconizează intrarea în vigoare a principiului inamovibilităŃii judecătorilor după 10
ani de la aplicarea Regulamentelor.