UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREŞTI

FACULTATEA I.M.S.T.
Catedra: T.M.S.

PROIECT LA INSPECTIA
CALITATII

Student: Dumitru Marina

Grupa: 632 CB
An universitar: 2009-2010
 Cuprins

1. Formularea temei
1.1.Denumirea ansamblului
1.2. Denumirea subansamblului
1.3.Material folosit
1.4.Tehnologia de fabricatie
1.5.Tratament termic
1.6.Dimensiuni
1.7.Rolul functional
1.8.Parametri de functionare
1.9.Examinare nedistructiva
1.10Standarde
2. Analiza produsului
2.1. Rolul functional al piesei
2.2. Conditii tehnice
2.3. Materiale folosite
2.4. Tehnologia de fabricare

3. Defecte posibile
3.1. Defecte specifice materialelor folosite
3.2. Defecte introduse de tehnologia de fabricaţie
3.3. Defecte introduse de exploatare
3.4. Listarea (prezentarea sub formă tabelară a defectelor)

4. Metode de control posibile

4.1. Metode de control distructiv
4.2. Metode de control nedistructiv
4.2.1. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării după
caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat
4.2.2. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării după
parametrul informaţional primar
4.2.3. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării după
procedeul de obţinere a informaţiei primare

5. Metode optime de control

5.1. Criteriul A/R
5.2. Echipamente
5.3. Personal operator

6. Integrarea controlului în fluxul de fabricaţie

7. Întocmirea planului de control nedistructiv
8. Întocmirea documentelor de control şi inspecţie
8.1. Procedura generală de control şi inspecţie
8.1.1. Statutul de control
 8.1.2. Raport de control şi inspecţie
8.1.3. Tratarea neconformităţilor. Raport de produs neconform
8.2. Proceduri specifice de lucru
8.3. Mapa de documente
Desen de execuţie
Planul de control nedistructiv
Raportul de control şi inspecţie
Prezentarea rezultatelor examinărilor
Raport de examinare
Raport de produs neconform
Notificări
 Cap. 1. Formularea temei
Să se întocmească tehnologia de inspecţie şi control a produsului carcasa exterioara
în condiţiile implementării în organizaţie al unui sistem al calităţii conform cu standardul
SR EN ISO 9001:2000
1.1.Denumirea ansamblului
Variator de viteza
1.2. Denumirea subansamblului
Carcasa exterioara
1.3.Material folosit
Materialul folosit este fontă cenuşie cu grafit lamelar Fc300.
1.4.Tehnologia de fabricatie
Tehnologia de fabricaţie este turnare in cochila şi aşchiere.
1.5.Tratament termic
Tratament termic de detensionare
1.6.Dimensiuni
440mmX220X290mm
1.7.Rolul functional
Rolul functional al piesei carcasa interioara este de protectie al angrenajului.
1.8.Parametri de functionare
Rotirea arborilor in ambele sensuri
Sarcina constanta sau variabila (pentru ambele sensuri de rotatie)
Functionarea continua sau intermitenta pana la 6 cicluri/ora
Viteza periferica: max. 20 m/s, pentru angrenaje cilindrice max. 16 m/s, pentru
angrenaje conice
temperatura mediului ambiant: -300C… +500C, cu indicarea tipului
corespunzator de ulei
climat temperat normal conform STAS 6535, cu precizarea ca umiditatea
relativa a aerului sa nu depaseasca 80% la temperatura +250C.

1.9.Examinare nedistructiva
Examinarea nedistructiva se va face prin urmatoare metode:
-Optico-vizuale
-Cu pulberi magnetice
 Cap.2. Analiza produsului
2.1. Rolul functional al piesei
Cunoaşterea rolului funcţional al piesei este prima etapă în proiectarea oricărui
proces tehnologic de realizare a piesei respective. Rolul funcţional al piesei este dat de rolul
funcţional al fiecărei suprafeţe ce delimitează piesa în spaţiu, de aceea în primul rând se
stabileşte rolul funcţional al fiecărei suprafeţe.
Metoda folosită pentru stabilirea rolului funcţional posibil sau pentru
proiectarea unei piese care să îndeplinească un anumit rol funcţional impus poartă numele
de metoda de analiză morfofuncţională a suprafeţelor.
Având aceste informaţii primare se pot deduce procedeele tehnologice posibile de
realizare a fiecărei suprafeţe în parte, pentru a se proiecta apoi procedeul tehnologic optim
de realizare a piesei ca un tot unitar.
În concluzie rolul funcţional al piesei carcasa exterioara este acela de a proteja
motorul de posibilele intervenţii neadecvate şi incorecte din exterior precum şi de a
preîntâmpina eventuale accidente grave cu care s-ar putea solda atingerea accidentală a
axului motorului.

2.2. Conditii tehnice

Condiţiile tehnice de realizare a piesei sunt prezentate mai jos:
-nu se admit fisuri, goluri, incluziuni nemetalice sau alte defecte capabile
sa inrautateasca aspectul exterior sau sa ingreuneze prelucrarea;
-piesa va fi debavurata si curatata. ;
-abateri limite pentru piesa turnata conform clasei a IV-a STAS 1592/1-85;
-piesa turnata se va proteja prin vopsire cu grund rosu-oxid G5773 SF
G5773/2002;
-executie pentru cotele prelucrate netolerate mk-SR ISO 2768;

2.3. Materiale folosite

Domeniu de utilizare Fc 300: Piese turnate pentru construcţia de maşini; organe de
maşini care lucrează în condiţii de solicitare medie şi la frecare cu o presiune specifică mică
de 5daN/cm2 (cărucioare, suporţi etc.); piese turnate cu pereţi subţiri (detalii pentru maşini
agricole, textile, maşini de cusut, de calcul etc.); lingotiere mici; piese turnate cu
compactitate şi rezistenţă la creştere ridicate (blocul motor al tractoarelor, automobilelor,
tamburi de frână, discuri de ambreiaj, cilindri pentru locomotive, clape, pistoane); piese
 turnate cu tenacitate ridicată (segmenţi de piston pentru motoarele cu benzină şi Diesel
mici), piese refractare şi anticorosive (ţevi de eşapament pentru autocamioane şi autobuze,
tuburi şi fitingărie în industria petrolului).

Tabelul 1 Caracteristicile mecanice standardizate ale fontelor cenuşii cu grafit

lamelar (STAS 568-67)
Diametrul Rezistenţa Rezistenţa la Săgeata la Duritatea Brinell
Marca
probei turnate la tracţiune încovoiere min. încovoiere min.
fontei
[mm] [daN/mm2] [daN/mm2] [mm] [daN/mm2]
13 28 41 2
20 23 49 3
Fc 300
30 20 36 4,5 156……285
45 16 33 6,5

Tabelul 2 Caracteristicile mecanice nestandardizate ale fontelor cenuşii cu grafit

lamelar
Oboseală Capacitatea
de
Rezistenţa la Rezistenţa la Modulul de Rezistenţa Coeficient de amortizare
Marca la oboseală
compresiune forfecare elasticitate concentrare exprimată în
fontei
decrementul
logaritmic
[daN/mm2] [daN/mm2] [daN/mm2] [daN/mm2] [K] [δ x 10-4]
Fc 300 60……83 (1,5..1,1) Xr 9……11,5 ±9 1,1 >60

Tabelul 3 Parametrii tratamentelor termice aplicate pieselor turnate din fontă cenuşie
cu grafit lamelar
Tratament Temperatura de Durata Viteza de Viteza de Observaţii
termic încălzire menţinerii încălzire răcire
[0C] [h] [0C/h] [0C/h]
recoacere
pentru 500……600 2……8 70…..100 20……50 ---
detensionare
recoacere 680……750 1……4 50……80 20……50 De la 3000C
subcritică răcire în aer
recoacere
pentru 850……950 1……5 50……80 2……5 ---
grafitizare

Normalizare 850……950 1……2 50…..100 În aer ---

călire obişnuită 850……900 1……3 50…..100 În ulei ---
Revenire 350……450 2……4 50……80 În aer ---
călire izotermă 830……940 2……4 50……80 Izotermă ---
250-4000C
 Tabelul 4 Compoziţia chimică a fontelor cenuşii cu grafit lamelar
Marca Compoziţia chimică [%]
fontei C Si Mn P max. S max. altele
Fc 300 3,0…3,4 1,6…2,3 0,5…1,0 0,65 0,14 ---

Tabelul 5 Caracteristicile fizice ale fontelor cenuşii

Dilatarea
Permeabi
liniară Forţa
Densita Conductibili Rezistivi litatea
Căldura 10-6mm/mm0C coercitivă
Tipul tea tatea tatea maximă
masică 20 – 200 –
fontei termică
[cal./g 0C] 100 500 â[Oe]
[g/cm3] [μ Ω cm] [G/Oe]
[0C] [0C]
Fc 300 7,5 0,11...0,13 0,12 9÷11 12 50÷100 2,5÷9 200÷1560

2.4. Tehnologia de fabricare

Tehnologia de fabricare este formata, in principal, din etapele:
-turnarea in cochila
-prelucrari prin aschiere(frezare, strunjire, frezare, gaurire, filetare)
Fisa film

Nr. Denumire Definire operatie SDV- uri Metoda de control

crt. operatie folosite nedistructiva
folosita
0 1 2 3 4
Turnarea este procedeul
tehnologic de realizare a
Turnare pieselor prin introducerea unui Microscop
1. semifabricat material metalic în stare Lupa Examinare optico-
lichida într-o cavitate special subler vizuala;
executata.Prin solidificarea
topiturii rezulta piesa tunata
care reproduce configuratia si
dimensiunile cavitatii.
Frezarea este procedeul
tehnologic de obtinere a
suprafetelor prin aschiere la Subler Examinare optico-
2. Frezare care miscarea principala este Micrometru vizuala;
de rotatie a sculei aschietoare
numita freza iar miscarea de
avans este executata fie de
piesa fie de scula aschietoare.
3 Strunjire Este procedeul de prelucrare Subler Examinare optico-
prin aschiere care se realizeaza Micrometru vizuala;
prin combinarea unei miscari
principala de aschiere,
totdeauna de rotatie, totdeauna
executatea de piesa-
semifabricat, cu o miscare de
avans in directie longitudinala
transversala, totdeauna
executata de scula.
4 Gaurire Esteoperatia de prelucrare prin Micrometru Examinare optico-
aschiere a unor gauri de de interior vizuala;
diferite dimensiuni, executate
in materialul plin cu ajutorul
unor scule numite burghie, ce
efectueaza atat miscarea
principala de aschiere cat si
miscarea de avans in directie
axiala.
5 Produs finit Variator de viteza VT, MT
 Trasabilitate
Denumi Cod Beneficiar comanda Mat. Tehn. Tratament Dim. Cerinte
re prod. fabricatie termic speciale
produs

Variator 25 SC. 2100 Fc300 -turnare in detensiona 440x220 Nu se

de GraphProd. cochila re admit
SA. x290
viteza -prelucrari fisuri,
prin goluri,
aschiere incluziuni
nemetalice

AMDEC
NR Denumirea Functia Modul de Efectul Cauza Modul de NOTARI Fac. Masuri
CRT componentei indeplinita defectare defectarii defectarii detectare de risc corective si
P S D
RPN preventive

1 Variator de Fixare Fisurare , Nefunctionarea Fortele VT,PT 1 2 3

Centrare Rupere angrenajului in de 6 Respectarea
viteza
conditii optime frecare, Risc proiectarii,
minor tehnologiei de
uzura,
fabricatie si a
temp. controlului
ridicate

Caseta de identificare a produsului se prezintă în tabelul de mai jos:

IDENTIFICARE PRODUS
Produsul (denumire)/cod produs Carcasa exterioara / DG -DR509 - 000
Proba nr./Produs/Cod 1/Carcasa exterioara / DG -DR509 - 000
Tip de produs corp complex
Material fontă cenuşie cu grafit lamelar Fc300
Dimensiunile produsului (440mmx220x290)mm
Procedeul de obţinere a produsului turnare în cochilă
Stadiul fabricaţiei piesă finită
Starea suprafeţei conform cu desenul de execuţie
a) procedura de obţinere a
nu este cazul
produsului
Referinţe la:
b) procedura de sudare nu este cazul
c) tratamentul termic de detensionare
Modul de pregătire a produsului Conform cu standardele referitoare la examinarea cu
pentru examinare pulberi magnetice
conform cu
a) de lucru a produsului modul de
exploatare
Temperatura
b) probei prelevate din produs Nu este cazul
temperatura
c) la care se execută examinarea
camerei
Cerinţe speciale produsul se va examina în întregimea sa
 Cap.3. Defecte posibile

3.1. Defecte specifice materialelor folosite

Defectele specifice materialelor folosite se referă la defecte fontei Fc200 atunci când
are loc turnarea fontei în vederea obţinerii piesei-semifabricat.
Acestea se prezintă mai jos (extras STAS 782-79):
Nr. Denumirea de
Simbolul Descrierea defectului Cauzele defectului
crt. defectului
0 1 2 3 4
- execuţia greşită a cochilei
- coeficient de contracţie neco-
Abaterea dimensională a respunzător ales
dimensiuni
1 DT17 piesei turnate faţă de cotele - tehnologia greşită de
necorespunzătoare
desenului de turnare. extragere a modelului din
cochilă
- uzura mare a cochilei
- temperatura de turnare a
meta-lului prea joasă
Rostul superficial sau
- fluiditate insuficientă a
străpuns în corpul piesei
metalului
turnate, cu marginile
- subdimensionarea reţelei de
2 repriză DT22 rotunjite provocat de
turnare
nesudarea a doi curenţi de
- turnarea întreruptă a
metal care se întâlnesc în
modelului în formă
cavitatea formei.
- introducerea greşită a
metalu-lui în formă

- contact insuficient între rame

Surplusul de metal în formă
în planul de separaţie
de lamă, cu contur şi
- joc prea mare între mărci
mărime variabilă, care s-a
3 bavură DT13 - ridicarea formei în timpul
format în restul planului de
turnării
separaţie a formei sau de-a
- presarea exagerată a margini-
lungul mărcilor miezurilor.
lor cavităţii formei

- rezistenţă mecanică
insuficien tă a amestecurilor
de formare folosite
Îngroşare locală pe piesa
- amestec preparat neomogen
turnată, rezultată din
şi insuficient îndesat
cedarea formei sub
- presiune metalostatică mare
4 umflătură DT14 presiunea metalo-statică sau
a materialului lichid în formă
spălarea pereţilor formei de
-reţeaua de turnare greşit
către metalul turnat
concepută şi amplasată
0 1 2 3 4
- tensiuni termice mari în piese
Modificarea configuraţiei cu pereţi diferiţi care nu duc la
piesei turnate în timpul crăpături
solidificării, sub influenţa - pereţii formei insuficient de
tensiunilor din piesa turnată, îndesaţi; miezuri lungi,
5 deformare DT15 din cauza rigidităţii sprijinite pe suporţi
necorespunzătoare a formei, - aşezarea greşită a pieselor în
a modelului de format, a cuptoarele de tratament termic
unor eforturi mecanice, a - solicitări mecanice exagerate
tratamentului termic. la curăţire
- model deformat
- fluiditatea pre ridicată a
materialului turnat
rugozitate Suprafaţă zgrunţuroasă a - presiune metalostatică foarte
6 DT292
necorespunzătoare piesei turnate mare
- îndesare insuficientă a
formei
- frânarea mecanică a contrac-
ţiei, uneori combinată cu
Discontinuitate
frâna-rea termică. Contracţia
intercristalină în pereţii
metalu-lui, fluiditatea,
piesei turnate, apărută la
cristalizarea pri-mară,
temperaturi ridicate.
retasurile şi incluziunile
Crăpătura are formă
influenţează forma crăpăturilor
neregulată, cu margini
7 crăpătură la cald DT31 la cald. De asemenea,
zdrenţuite şi suprafeţe
tempera-tura şi viteza de
oxidate. Uneori cristalele
turnare a meta-lului,
dendritice sunt bine
dimensiunile şi poziţia re-ţelei
dezvoltate. Aici se clasifică
de turnare şi lipsa de com-
şi crăpăturile apărute la
presibilitate a formei
tratament termic.
- tratament termic necorespun-
zător
Gol deschis sau închis în
corpul piesei turnate cu
- contracţia mare a aliajului în
suprafaţa rugoasă sau
perioada de solidificare
microcristalină, de obicei
- temperatură ridicată la
oxidată, care se formează în
turnarea metalului
8 retasură DT43 piesa turnată sub influenţa
- construcţie
contracţiei în timpul
necorespunzătoare a piesei
solidificării. Uneori retasura
- reţele de turnare greşit
apare ca o adâncitură pe
dimensionate şi aplicate
suprafaţa piesei turnate
(retasură exterioară).
Prezenţa pe suprafaţa sau pe
pereţii piesei turnate a unor
zone conţinând constituenţi - segregaţie inversă
metalografici mai duri decât - răcitori greşiţi aplicaţi
9 zonă dură DT63
cei care formează metalul - modificatori folosiţi în
de bază, din care cauză nu cantită-ţi necorespunzătoare
se poate prelucra uşor prin - viteză prea mare de răcire în
aşchiere, de exemplu la raport cu compoziţia chimică
 fonta cenuşie, existenţa (la fontă)
cementitei libere (albire).

Abaterea cantităţii, mărimii
şi formei constituenţilor
neconcordanţa
10 DT65 structurali de prevederile
structurii
standardelor, normelor sau
ale condiţiilor tehnice.
- compoziţia chimică a
aliajului necorespunzătoare
- elaborarea metalului
incorectă
- condiţii de cristalizare a
meta-lului în formă
necorespunzătoa-re

3.2. Defecte introduse de tehnologia de fabricaţie

Defecte introduse de tehnologia de fabricaţie reprezintă defectele rezultate în urme
procesului de prelucrare prin aşchiere. Acest tip de defecte se întâlnesc mai rar şi cauzele
apariţiei acestora sunt datorate următoarelor cauze:
-alegerea incorectă a parametrilor regimului de aşchiere;
-uzura sculelor aşchietoare;
-uzura maşinilor unelte utilizate.
Câteva din defectele ce pot apărea în urma procesului de aşchiere sunt:
-fisuri;
-deformaţii;
-rugozitate necorespunzătoare a suprafeţelor;
-abateri de la cotele de prelucrare;
-abateri de formă şi de poziţie ale suprafeţelor.

3.3. Defecte induse de exploatare

Defectele induse de exploatare sunt defectele care apar în timpul exploatării piesei.
Aceste defecte pot afecta buna funcţionare a produsului. Cauzele apariţiei acestora sunt:
referitoare la rulment în ceea ce priveşte simetria montajului şi frecării.
Câteva din defectele ce pot apărea sunt în urma exploatării sunt:
-abaterile de la poziţia reciprocă corectă a suprafeţelor care împiedică
asamblarea;
-abaterile de formă datorate frecărilor ce au loc în zonele de asamblare a
rulmenţilor, în special, cu alte componente;
-uzura elementelor de asamblare demontabile.
3.4. Listarea (sub formă tabelară a defectelor)

Simbolul
şi
Nr. Denumire standard Caracterizare Probabilitate
Cauzele apariţiei
crt. defectului ul (dacă sumară a de apariţie
este
cazul)
0 1 2 3 4 5
- execuţia greşită a
cochilei
- coeficient de contrac-
DT17 Abaterea
dimensiuni ţie necorespunzător
dimensională a piesei
1 necorespunzăt ales 5
STAS turnate faţă de cotele
oare - tehnologia greşită de
782-79 desenului de turnare.
extragere a modelului
din cochilă
- uzura mare a cochilei
Rostul superficial sau - temperatura de
străpuns în corpul turnare a metalului
piesei turnate, cu prea joasă
DT22
marginile rotunjite - subdimensionarea
2 repriză provocat de reţelei de turnare 1
STAS
nesudarea a doi - turnarea întreruptă a
782-79
curenţi de metal care modelului în formă
se întâlnesc în - introducerea greşită a
cavitatea formei. metalului în formă
Surplusul de metal în
- contact insuficient
formă de lamă, cu
între rame în planul de
contur şi mărime
DT13 separaţie
variabilă, care s-a
- ridicarea formei în
3 bavură format în restul 3
STAS timpul turnării
planului de separaţie
782-79 - presarea exagerată a
a formei sau de-a
marginilor cavităţii
lungul mărcilor
formei
miezurilor.
- rezistenţă mecanică
insuficientă a
amestecurilor de
formare folosite
Îngroşare locală pe
- amestec preparat
piesa turnată,
neomogen şi
DT14 rezultată din cedarea
insuficient îndesat
formei sub presiunea
4 umflătură - presiune 1
STAS metalo-statică sau
metalostatică mare a
782-79 spălarea pereţilor
materialului lichid în
formei de către
formă
metalul turnat
-reţeaua de turnare
greşit concepută şi
amplasată
0 1 2 3 4 5
- tensiuni termice mari
Modificarea în piese cu pereţi
configuraţiei piesei diferiţi care nu duc la
turnate în timpul crăpături
solidificării, sub - pereţii formei
DT15
influenţa tensiunilor insuficient de îndesaţi;
din piesa turnată, din miezuri lungi,
5 deformare 1
cauza rigidităţii sprijinite pe suporţi
necorespunzătoare a - aşezarea greşită a
formei, a modelului pieselor în cuptoarele
STAS
de format, a unor de tratament termic
782-79
eforturi mecanice, a - solicitări mecanice
tratamentului termic. exagerate la curăţire
- model deformat
- fluiditatea pre
ridicată a materialului
DT292 turnat
rugozitate Suprafaţă
- presiune
6 necorespunzăt zgrunţuroasă a piesei 5
STAS metalostatică foarte
oare turnate
782-79 mare
- îndesare insuficientă
a formei
- frânarea mecanică a
contrac-ţiei, uneori
combinată cu frâna-rea
Discontinuitate
termică. Contracţia
intercristalină în
metalu-lui, fluiditatea,
pereţii piesei turnate,
cristalizarea pri-mară,
apărută la temperaturi
retasurile şi
ridicate. Crăpătura
incluziunile
DT31 are formă neregulată,
influenţează forma
crăpătură la cu margini zdrenţuite
7 crăpăturilor la cald. De 1
cald STAS şi suprafeţe oxidate.
asemenea, tempera-
782-79 Uneori cristalele
tura şi viteza de turnare
dendritice sunt bine
a meta-lului,
dezvoltate. Aici se
dimensiunile şi poziţia
clasifică şi crăpăturile
re-ţelei de turnare şi
apărute la tratament
lipsa de com-
termic.
presibilitate a formei
- tratament termic
necorespun-zător
Gol deschis sau - contracţia mare a
închis în corpul piesei aliajului în perioada de
turnate cu suprafaţa solidificare
DT43 rugoasă sau - temperatură ridicată
microcristalină, de la turnarea metalului
8 retasură 3
STAS obicei oxidată, care - construcţie
782-79 se formează în piesa necorespunzătoare a
turnată sub influenţa piesei
contracţiei în timpul - reţele de turnare
solidificării. Uneori greşit dimensionate şi
 retasura apare ca o aplicate
adâncitură pe
suprafaţa piesei
turnate (retasură
exterioară).
Prezenţa pe suprafaţa
sau pe pereţii piesei
turnate a unor zone
- segregaţie inversă
conţinând
- răcitori greşiţi
constituenţi
aplicaţi
metalografici mai
DT63 - modificatori folosiţi
duri decât cei care
în cantită-ţi
9 zonă dură formează metalul de 1
STAS necorespunzătoare
bază, din care cauză
782-79 - viteză prea mare de
nu se poate prelucra
răcire în raport cu
uşor prin aşchiere, de
compoziţia chimică (la
exemplu la fonta
fontă)
cenuşie, existenţa
cementitei libere
(albire).
- compoziţia chimică a
Abaterea cantităţii,
aliajului necorespunză-
mărimii şi formei
toare
DT65 constituenţilor
- elaborarea metalului
neconcordanţ structurali de la
10 incorectă 1
a structurii STAS prevederile
- condiţii de
782-79 standardelor,
cristalizare a meta-
normelor sau ale
lului în formă
condiţiilor tehnice.
necorespunzătoa-re
abateri de la - alegerea incorectă a
Apariţia erorilor
11 cotele de - parametrilor regimului 3
dimensionale
prelucrare de aşchiere.

Legendă: 5 – probabilitate mare de apariţie

3 – probabilitate medie de apariţie
1 – probabilitate redusă de apariţie
 Cap. 4. Metode de control posibile

4.1. Metode de control distructiv

Metodele de control distructiv au astăzi o importanţă mai mult istorică. Ele sunt
costisitoare, deoarece ele presupun distrugerea piesei analizate. Din această cauză, ele se
folosesc mai ales în stadiul de omologare a tehnologiilor de turnare, precum şi atunci când
se cercetează cauzele apariţiei defectelor de turnare.
Metode de control distructiv care se pot aplica sunt:
-încercări funcţionale – se execută pe produse bune, prototipuri,
modele, după scheme de încercare ce reproduc, în ritm normal sau accelerat, solicitările ce
pot să apară în timpul funcţionării produselor.
-încercări mecanice – se execută pe epruvete prelevate din probe martor,
plăci de capăt, rebuturi, produse avariate. Pot fi statice sau dinamice. Încercările se
efectuează pe epruvete standardizate a căror prelevare şi pregătire fac, de asemenea,
obiectul unor standarde. Metodologia efectuării încercărilor mecanice, aparatura utilizată şi
înscrierea rezultatelor sunt standardizate.
Principalele încercări efectuate sunt:
- încercarea la tracţiune – cu determinarea caracteristicilor:
rezistenţa la rupere, limita de curgere, alungirea la rupere şi gâtuirea la rupere;
- încercarea la îndoire statică – cu determinarea unghiului la care
apare prima fisură;
- încercări de încovoiere prin şoc – cu determinarea rezilienţei sau
energiei la rupere la diferite temperaturi;
- încercări la oboseală – cu diverse tipuri de solicitări, pe epruvete
plane sau cilindrice cu forme şi dimensiuni standardizate;
- duritatea (macro şi micro) – macroduritatea se măsoară pe
macroşlifturi prin metode obişnuite standardizate (Vickers, Brinell, Rockwell),
microduritatea se determină pe microşlifturi prin metoda Vickers, cu microsarcini.
-încercări metalografice – se efectuează pe probe prelevate, pregătite şi
atacate chimic conform prevederilor unor standarde sau norme. Se pot pune în evidenţă:
-macrostructura – cu precizarea întinderii anumitor zone, direcţiei
cristalelor, structurii fibroase, discontinuităţilor (pori, fisuri, nepătrunderi, incluziuni);
 -microstructura – cu precizarea constituenţilor metalografici,
proporţiei lor, mărimii grăunţilor cristalini, distribuirii carburilor, nitrurilor, oxizilor şi
prezenţei microfisurilor şi porilor.
-încercări chimice – se efectuează în mai multe scopuri:
-pentru determinarea compoziţiei chimice a materialelor, stabilindu-
se astfel o legătură între compoziţia chimică, structura şi proprietăţile materialelor;
-pentru determinarea rezistenţei la coroziune;
-pentru determinarea refractarităţii.
4.2. Metode de control nedistructiv
Tabelul 1. Clasificarea metodelor de control nedistructiv
Metoda de control nedistructiv
După caracterul După parametrul
Tipul După procedeul de obţinere a
interacţiunii fenomenului informaţional primar (de
controlului informaţiei primare (metoda
fizic sau substanţei cu exemplu, caracteristica
de evidenţiere a caracteristicii)
obiectul de controlat măsurabilă)
1.2.1. Câmpul magnetic
coercitiv
1.2.2. Magnetizaţiei
1.2.3. Inducţie remanente
1.3.1. Cu pulberi magnetice
1. Magnetic 1.1.1. Magnetică 1.2.4. Permeabilităţii
magnetice
1.2.5. Intensităţii câmpului
magnetic
1.2.6. Prin efect Barkhausen
2.2.1. Amplitudinii
3.2.2. Fazei
2. Cu curenţi 2.1.1. Prin transmisie 2.2.3. Frecvenţei 2.3.1. Cu transformator
turbionari 2.1.2. Prin reflexie 2.2.4. Spectrului 2.3.2. Parametrică
2.2.5. Frecvenţelor multiple

3.2.1. Amplitudinii
3.2.2. Fazei
3.1.1. Prin transmisie
3.2.3. Timpului de trecere
3.1.2. Prin reflexie
3.2.4. Frecvenţei
3. Optic 3.1.3. Prin dispersie 3.3.6. Vizuală
3.2.5. Polarizării
3.1.4. Prin radiaţie proprie
3.2.6. Geometrică
3.1.5. Cu radiaţie indusă
3.2.7. Spectrului

4.1.1. Prin transmisie

4.1.2. Prin împrăştiere
4. Cu radiaţii
4.1.3. Analizei prin activare
penetrante
4.1.4. Radiaţiei caracteristice
4.1.5. Prin emisie proprie
5.1.1. Prin transmisie
5.1.2. Prin reflexie
5. Acustic
5.1.3. Rezonanţei
5.1.4. Impedanţei
6. Cu
substanţe 6.1.1. Moleculare
penetrante
7. Cu
7.1.1. prin reflexie
ultrasunete
4.2.1. Densităţii fluxului de
4.3.4. Radiografică
energie
4.2.2. Spectrului
5.2.1. Amplitudinii
5.2.2. Fazei 5.3.1. Piezoelectrică
5.2.3. Timpului de trecere 5.3.2. Electromagneticoacustică
5.2.4. Frecvenţei
6.3.1. Prin strălucire
6.2.1. Cu lichide penetrante
(acromatică)
6.2.2. Cu gaze penetrante
6.3.2. Prin culoare (cromatică)
7.2.1. amplitudinii
7.3.1. prin detecţie
7.2.2. frecvenţei
 Termeni referitori la tipurile de control nedistructiv
-Metodă de control nedistructiv – metodă de examinare şi/sau încercare, care
permite obţinerea de informaţii cifrice sau de altă natură asupra defectelor, anomaliilor,
deformaţiilor geometrice sau a stărilor fizice ale obiectului de controlat (materiale,
componente, ansambluri), prin mijloace care nu alternează aptitudinea de întrebuinţare a
acestuia.
-Tip de control nedistructiv – grupare convenţională a metodelor de control
nedistructiv după principiul fizic care stă la baza acestora.
-Control nedistructiv magnetic – tip de control nedistructiv care se bazează pe
analiza interacţiunii unui câmp magnetic cu obiectul de controlat.
- Control nedistructiv electric - tip de control nedistructiv care se bazează pe
analiza parametrilor unui câmp electric aflat în interacţiune cu obiectul de controlat sau
apărut în acesta ca urmare a unei acţiuni exterioare.
-Control nedistructiv cu curenţi turbionari - tip de control nedistructiv care se
bazează pe analiza unui câmp magnetic exterior cu câmpul electromagnetic al curenţilor
turbionari induşi de acesta în obiectul de controlat.
-Control nedistructiv cu unde radio - tip de control nedistructiv care se bazează pe
evidenţierea variaţiei parametrilor undelor electromagnetice de frecvenţă radio, aflate în
interacţiune cu obiectul de controlat.
-Control nedistructiv optic - tip de control nedistructiv care se bazează pe analiza
parametrilor radiaţiei optice aflate în interacţiune cu obiectul de controlat în interacţiune.
-Control nedistructiv cu radiaţii penetrante - tip de control nedistructiv care se
bazează pe evidenţierea şi analiza radiaţiei ionizante după interacţiunea cu obiectul de
controlat.
-Control nedistructiv acustic - tip de control nedistructiv care se bazează pe analiza
parametrilor undelor elastice excitate şi/sau apărute în obiectul de controlat.
-Control nedistructiv cu substanţe penetrante - tip de control nedistructiv care se
bazează pe pătrunderea unor substanţe în discontinuităţile obiectului de controlat.
 4.2.1. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării
după caracterul interacţiunii fenomenului fizic sau substanţei cu obiectul de controlat
-Metoda magnetică – metodă de control nedistructiv magnetic care se bazează pe
analiza câmpurilor magnetice create în obiectul de controlat prin magnetizarea acestuia.
-Metoda prin transmisie - metodă de control nedistructiv (cu curenţi turbionari, cu
unde radio, termic, optic, cu radiaţii penetrante sau acustic) care se bazează pe analiza
undelor, câmpurilor sau fluxului de particule elementare care trec prin obiectul de controlat.
-Metoda prin reflexie - metodă de control nedistructiv (cu curenţi turbionari, cu unde
radio, termic, optic sau acustic) care se bazează pe analiza undelor, câmpurilor sau
fluxurilor de particule elementare, reflectate de defect sau de suprafaţa de separare a două
medii.
-Metoda prin dispersie (împrăştiere ) - metodă de control nedistructiv (cu unde
radio, optic sau cu radiaţii penetrante) care se bazează pe analiza caracteristicilor undelor,
câmpurilor sau fluxurilor de particule dispersate de defect sau de suprafaţa de separare a
două medii.
-Metoda radiaţiei caracteristice - metodă de control nedistructiv care se bazează pe
evidenţierea parametrilor radiaţiei caracteristice (emise de păturile electronice ale atomilor)
a substanţei obiectului de controlat sub acţiunea unei iradieri primare.
-Metoda emisie acustice - metodă de control nedistructiv acustică care se bazează pe
evidenţierea şi analiza parametrilor semnalelor de emisie acustică.
-Metoda moleculară - metodă de control nedistructiv cu substanţe penetrante care se
bazează pe evidenţierea substanţei care pătrunde în (prin) discontinuităţile obiectului de
controlat, rezultat al interacţiunii dintre molecule.

4.2.2. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării

după parametrul informaţional primar
-Metoda magnetizaţiei – metodă de control nedistructiv magnetic care se bazează pe
evidenţierea magnetizaţiei obiectului de controlat.
-Metoda cu lichide penetrante - metodă de control nedistructiv cu substanţe
penetrante care se bazează pe evidenţierea unui lichid care pătrunde în discontinuităţile
obiectului de controlat.
 4.2.3. Termeni referitori la metode de control nedistructiv conform clasificării
după procedeul de obţinere a informaţiei primare
-Metoda cu pulberi magnetice – metodă de control nedistructiv magnetic care se
bazează pe evidenţierea câmpurilor magnetice de dispersie din dreptul discontinuităţilor,
utilizând ca indicator o pulbere feromagnetică sau o suspensie magnetică.
-Metoda prin inducţie - metodă de control nedistructiv magnetic care se bazează pe
analiza mărimii sau fazei tensiunii electromotoare induse de câmpurile magnetice de
dispersie.
-Metoda vizuală - metodă de control nedistructiv optic care se bazează pe obţinerea
de informaţii asupra obiectului de controlat prin observarea directă sau cu aparate optice.
-Metoda radiografică - metodă de control nedistructiv cu radiaţii penetrante care se
bazează pe înregistrarea imaginii radiante a obiectului de controlat, pe filmul radiografic sau
pe un dispozitiv de memorare, de unde este transpusă ulterior într-o imagine luminoasă.
-Metoda cu pulberi - metodă de control nedistructiv acustic care se bazează pe
evidenţierea,cu ajutorul pulberilor fin dispersate, a creşterilor amplitudinilor oscilaţiilor
acustice în dreptul discontinuităţilor, datorită frecvenţelor proprii de rezonanţă.
-Metoda prin strălucire(acromatică) - metodă de control nedistructiv cu substanţe
penetrante care se bazează pe evidenţierea contrastului de strălucire, în lumină vizibilă, a
urmei de substanţă penetrantă faţă de fondul obiectului de controlat.
-Metoda prin culoare(cromatică) - metodă de control nedistructiv cu substanţe
penetrante care se bazează pe evidenţierea în lumină vizibilă a contrastului de culoare a
urmei de substanţă penetrantă faţă de fondul obiectului de controlat.
-Metoda acustică (de detectare a neetanşeităţii) - metodă de control nedistructiv cu
substanţe penetrante care se bazează pe analiza undelor acustice produse de scurgerea
fluidelor prin neetanşeităţile obiectului de controlat.
-Metoda vizuală (de detectare a neetanşeităţii) - metodă de control nedistructiv cu
substanţe penetrante care se bazează pe detectarea vizuală a scurgerilor.
Legendă: X – indicaţie concludentă
O – indicaţie mai puţin concludentă limită de orientare şi dimensiune defect
# – indicaţie neconcludentă
 Evaluarea metodelor de control nedistructiv
Întreruperea
Cavităţi Incluziuni
discontinuităţii

Crăpături exterioare
Crăpături interioare

Defecte de structură
Fisuri de suprafaţă

necorespunzătoare
Proprietăţi fizice
Fisuri interioare

Microporozităţi
Metoda de control nedistructiv Principiul metodei

Microretasuri

Nepătrunderi
Suprapuneri

Suduri reci

Nemetalice

Metalice
Diluări
Sufluri

Pori
Metodă de examinare
Radiaţii X nedistruc-tivă cu radiaţii # O # O # # X X X # # X X O # #
penetrante care se bazează
penetrante

pe înregistrarea imaginii
Radiaţii

radiante a obiectului de
Radiaţii gamma controlat, pe filmul # O # O # # X X O O O X X O # #
radiografic.
Metodă de examinare
Pulberi nedistruc-tivă care se
magnetice bazează pe evidenţie-rea X # X X # X # # # # # # # # # #
câmpurilor magnetice de
dispersie din dreptul
discontinui-tăţilor,
Forţă magnetică utilizând ca indicator o X # X X # # # # # # # # # # # #
pulbere feromagnetică sau
o suspensie magnetică
Câmp electromagnetic

Metodă de examinare
nedistruc-tivă care se
bazează pe analiza unui
Curenţi câmp magnetic exterior cu
X # X X # O # # # # # # # # X O
turbionari câmpul electromagnetic al
curen-ţilor turbionari
Metode electrice

induşi de acesta în obiectul

de controlat.
Metodă de examinare
electric
Curent

nedistruc-tivă care se X O X X # # # # # # # # # # # #
bazează pe analiza
 parametrilor unui câmp
electric aflat în
interacţiune cu obiectul de
X O X X O O # # # # # # # # # #
controlat sau apărut în
acesta ca urmare a unei
acţiuni exterioare.
Metodă de control
Interferenţa
Unde elastice
nedistructiv care se bazează O O O O # # # # # # # # # # # #
undelor
pe analiza para-metrilor
mecanice
Metode

undelor elastice excitate

Ultrasunete şi/sau apărute în obiectul de # X # X X X X X X X X X X # O O
controlat.
Lichid
penetrant X # X # # O # # # # # # # # # #
Lichid pasiv

colorant Metodă de control

Lichid nedistructiv cu substanţe
Metode cu lichide

penetrant penetrante care se ba-zează X # X # # O # # # # # # # # # #

fluorescent pe evidenţierea unui lichid
care pătrunde în
penetrante

discontinuităţile obiectului
Lichid

Acid de controlat. X # X # # X # # # # # # # # # #
activ

Legenda:
-X-indicatie concludenta
-O- indicatie mai putin concludenta
-#-indicatie neconcludenta
 Cap. 5. Metode optime de control nedistructiv

Pentru determinarea complexului optim de metode de control nedistructiv ce se va

aplica piesei carcasa exterioara se va face o analiză în funcţie de posibilităţile de aplicare a
metodelor prezentate anterior şi de costurile pe care acestea le implică (din punct de vedere
al echipamentelor necesare, al pregătirii personalului operator şi al manoperei).
Metodele de control se grupează astfel:
-metode pentru depistarea discontinuităţilor de suprafaţă precum: OV, LP,
PM, CT.
-metode pentru depistarea discontinuităţilor de profunzime: RP,US, EA.
Simbolurile au următoarea semnificaţie:
✓ OV- examinare optico-vizuală;
✓ LT- examinare cu lichide penetrante;
✓ PT- examinare cu pulberi magnetice;
✓ CT- examinare folosind curenţi turbionari;
✓ RP- examinare cu radiaţii penetrante;
✓ US- examinare cu ultrasunete;
✓ EA- examinare prin emisie acustica.

Examinarea optico-vizuală
Controlul optico-vizual constituie cea mai simplă metodă de control defectoscopic
nedistructiv. El se poate efectua cu ochiul liber sau cu ajutorul unor aparate optice de
examinare optico-vizuală.
Defectele ce pot fi depistate sunt: fisuri, cratere, incluziuni de suprafaţă, scurgeri sau
împroşcări de metal, deteriorări accidentale, urme ale sculelor.
Aparatele folosite la controlul optico - vizual sunt:
✓ lupe
✓ microscoape
✓ endoscoape
 Avantajele metodei:
-este cea mai simplă metodă de control;
-este cea mai ieftină metodă de control defectoscopic nedistructiv;
-permite depistarea defectelor de suprafaţă;
-nu necesită o pregătire deosebită a suprafeţelor înainte de
efectuarea controlului.
Dezavantajele metodei:
-nu permite detectarea defectelor de interior;
-necesită o acuitate vizuală foarte bună a operatorului;
-calitatea rezultatelor obţinute depinde de operator.

Examinarea cu radiaţii penetrante

Domeniul de utilizare:
Prin această metodă se detectează aproape toate tipurile de defecte, dar ca
domeniu de utilizare se foloseşte pentru detectarea defectelor de interior. Se pot stabili
variaţii de grosimi deci se pot măsura grosimi de material sau se pot analiza structuri de
material şi imperfecţiuni de tipul segregaţiilor.
Examinarea cu raze X
Radiaţia X este produsă ca urmare a frânarii unui fascicul de electroni pe o
ţintă. În urma frânarii bruşte materialul ţintei produce radiaţie X sub forma unei cuante de
energie datorită unor salturi de electroni de pe un înveliş energetic pe altul. Radiaţia X este
produsă artificial cu ajutorul unor aparate precum:
-aparatul Rntgen;
-betatronul;
-acceleratorul liniar.
Avantaje:
-calitatea radiografiei este foarte bună;
-timpul de expunere este mic;
-se utilizează pentru grosimi mici şi mijlocii de material.
Dezavantaje:
-este cea mai costisitoare metoda;
-nu permite examinarea unor grosimi mari de material.
 Examinarea cu raze gama
Radiaţia gama este determinată de tranziţii energetice care se produc la nivelul
nucleului. Radiaţia gama este produsă de substanţe radioactive cu ajutorul instalaţiei de
gamagrafiere.
Avantaje :
-metoda este mai ieftină decât controlul cu raze X;
-permite examinarea unor suprafeţe greu accesibile;
-se utilizează pentru examinarea unor grosimi mari de material.
Dezavantaje:
-timpul de expunere este mare
-calitatea radiografiei este mai slabă decât cea obţinută în urma
controlului cu raze X.

Examinarea cu lichide penetrante

Examinarea cu lichide penetrante se bazează pe proprietatea unor lichide de a uda
suprafeţele corpurilor solide şi a pătrunde în cavităţile defectelor aflate pe aceste suprafeţe.
Domeniul de aplicare:
Examinarea cu lichide penetrante se aplică în scopul detectării defectelor de
suprafaţă ale pieselor din orice material cu excepţia materialelor poroase. Permite detectarea
unor defecte precum: fisuri, crăpături, pori de suprafaţă, incluziuni de suprafaţă,
suprapuneri, lipsa de topire, rugozitate excesivă. Se pot detecta discontinuităţi deschise
capabile să absoarbă penetrant.
Avantaje:
-este o metodă relativ ieftină;
-nu necesită aparatură specială pentru efectuarea controlului;
-permite detectarea cu precizie a defectelor de suprafaţă;
-permite detectarea unor fisuri cu deschidere de 5 µm.
Dezavantaje :
-necesită pregătirea deosebită a suprafeţelor înainte de efectuarea
controlului;
-este necesară respectarea cu stricteţe a etapelor tehnologiei de
control, deoarece orice abatere de la acestea poate conduce la rezultate eronate
produsele de examinare cu lichide penetrante trebuie alese cu deosebită grijă deoarece
acestea trebuie să fie compatibile cu materialul de examinat.

Examinarea cu pulberi magnetice

Domeniul de aplicare:
Se aplică pieselor confecţionate din materiale feromagnetice în scopul
detectării defectelor de suprafaţă sau a celor aflate în apropierea suprafeţei. Examinarea se
bazează pe punerea în evidenţă a câmpurilor de dispersie produse de discontinuităţi întru-un
material magnetizat. Condiţia de bază este ca liniile de câmp magnetic să taie
discontinuităţile perpendicular sau cel mult înclinat la un anumit unghi.
Avantaje:
-sensibilitatea metodei este ridicată;
-discontinuităţile ce pot fi detectate pot fi închise sau deschise;
-se pot detecta defecte de suprafaţă cu deschiderea minimă de 1-3
µm
Dezavantaje:
-nu se poate aplica decât materialelor feromagnetice;
-necesită magnetizarea şi demagnetizarea pieselor controlate;
-necesită pregătirea suprafeţelor înaintea examinării.

Controlul cu ultrasunete
Ultrasunetele sunt vibraţii de natură mecanică care se propagă sub formă de unde
elastice. Ele se propagă în medii solide, lichide sau gazoase.
Avantaje:
-se pot detecta toate categoriile de defecte de interior;
-se foloseşte pentru materiale metalice şi nemetalice cu condiţia ca
ele să prezinte un anumit grad de omogenitate;
-penetrabilitatea este foarte bună;
-echipamentul folosit este portabil;
-posibilitate de automatizare şi de înregistrare a rezultatelor în
calculator
 Dezavantaje:
-necesită ca personalul care efectuează examinarea să fie cu înaltă
calificare;
-materialele cu grad mare de eterogenitate sunt greu controlabile ;
-cost ridicat al echipamentului.

Examinarea cu curenţi turbionari

Curenţii turbionari apar în materialele metalice amplasate într-un câmp
electromagnetic alternativ. Această metodă se pretează pentru controlul materialelor
metalice care conduc curent electric chiar dacă nu au proprietăţi magnetice.
Domeniul de utilizare
-examinarea în scopul detectării defectelor de tip discontinuitate în
bare, ţevi, sârme, table, benzi;
-măsurarea grosimilor pentru verificarea conformatei sau sortarea
produselor după grosime;
-se pot măsura grosimile straturilor depuse.
Avantaje:
-gama de materiale este mai mare decât la pulberi magnetice
-nu este necesar un contact cu piesa de examinat
Dezavantaje:
-nu se aplică pentru orice configuraţii ale pieselor examinate;
-nu permite detectarea tuturor tipurilor de defecte de suprafaţă;
-nu permite detectarea defectelor de interior.

Concluzie
Metodele optime de control în cazul piesei carcasa exterioara sunt:
✓ examinarea optico-vizuală;
✓ examinarea cu pulberi magnetice;
 5.1 Criteriile A/R
Criteriile A/R pentru examinarea cu pulberi magnetice
Se considera neacceptate următoarele indicaţii relevante:
-fisuri sau crăpături termice;
-orice grupare de 6 sau mai multe indicaţii liniare;
-orice indicaţie neliniară care are dimensiunea maximă de 4 mm;
-discontinuităţile acceptabile aliniate una faţă de alta printr-o
distanţă egală sau mai mare decât lungimea discontinuităţii celei mai mari sunt considerate
acceptabile.
Criteriile A/R pentru examinarea optico-vizuală
Criteriile de acceptare/respingere pentru examinarea optico-vizuală se stabilesc în
conformitate cu prescripţiile normei interne R-NI-OV care specifică următoarele:
-nu sunt acceptate fisurile sau crăpăturile;
-nu sunt acceptate discontinuităţi liniare;
-nu sunt acceptate deteriorările accidentale.
5.2 Echipamente
Pentru efectuarea examinării cu pulberi magnetice este necesar un spaţiu special
amenajat, bine aerisit sau ventilat, iluminat corespunzător. Intensitatea luminoasă trebuie să
fie de minim 350lx. Pentru măsurarea intensităţii luminoase se va folosi un luxmetru pentru
spectru vizibil verificat metrologic. Spaţiul destinat examinării cu pulberi magnetice va fi
racordat la reţeaua de apa caldă. Instalaţia de apă va fi dotată cu un manometru pentru
măsurarea presiunii jetului cu posibilitatea reglării acestuia.
La efectuarea examinării se folosesc electrozi vârfuri din otel, plumb, aluminiu sau cu
plasa de cupru, bec cu incandescenta de 100W asezat la o distanta de 0,2m, trusa cu anexe,
cum ar fi indicatorul de câmp magnetic (comform ASME, sectiunea V), etaloane cu fisuri si
cu gauri, pulverizator, instrument de masura a câmpului remanent, avertizor de tensiune,
agitator pentru solutii, cilindru gradat pentru determinarea concentratiilor solutiilor, lampa
ultravioleta, instrument de masura in UV etc.
Pentru efectuarea examinării optico-vizuale sunt necesare : un microscop, o trusă cu
lupe de diferite puteri de mărire, endoscoape cu tija foarte subţire pentru examinarea zonelor
interioare greu accesibile. Este necesară iluminarea corespunzătoare a spaţiului în care se va
efectua controlul precum şi efectuarea controlului de către operator cu acuitate vizuală foarte
bună.
De menţionat este faptul că întreg echipamentul este proprietatea laboratorului de
control nedistructiv.
5.3 Personal operator
Pentru efectuarea examinării cu pulberi magnetice sunt necesari:
✓ un operator calificat nivel 1
✓ un operator calificat nivel 2
✓ un operator calificat nivel 3
Pentru efectuarea examinării optico-vizuale sunt necesari:
✓ un operator calificat nivel 1
✓ un operator calificat nivel 2.
 Cap. 6. Integrarea controlului în fluxul de fabricaţie

Având în vedere complexul de metode de examinare nedistructivă rezultat ca fiind

optim, în capitolul precedent, acestea se vor integra pe fluxul de fabricaţie al produsului
verificator conicitate.
În această fază se va considera că examinarea optico-vizuală şi cea dimensională vor
forma o singură metodă deoarece în cazul produsului de faţă pe fluxul de fabricaţie nu se
vor examina decât respectarea cotelor precise, lucru ce nu impune folosirea
instrumentelor optice cum ar fi microscoape sau endoscoape.
Examinarea dimensională se va efectua după fiecare operaţie din fluxul de fabricaţie,
iar după prelucrarea cotele cu precizie ridicată se va introduce pe fluxul de fabricaţie o
etapă separată de control intermediar pentru a se determina cu precizie dacă acestea au
fost respectate. Dacă precizia dimensională a respectivelor cote nu a fost îndeplinită se
va repeta atât faza de prelucrare cât şi faza de control intermediar până se va obţine
precizia dorită.
Examinarea cu pulberi magnetici va constitui ultima etapă din fluxul de fabricaţie,
deoarece acest tip de examinare se aplică de obicei pentru piesa finită.
Acest tip de examinare va decide în final ce se va face cu piesa sau lotul de piese
respectiv. Această examinare se va face după metode statistice, adică se va extrage un lot de
piese şi se vor controla 100%. Dacă în urma controlului nu se respectă criteriul A/R stabilit
de comun acord cu beneficiarul se va proceda la respingerea lotului.
 Cap. 7. Întocmirea planului de control nedistructiv

UNIVERSITATEA: UPB
LABORATORUL DE DEFECTOSCOPIE
AUTORIZAT: SRAC
Plan de examinarii nedistructive
Nr………data……………

1. Identificare produs
NR Denumirea Functia Modul de Efectul Cauza Modul de NOTARI Fac. Masuri
CRT componentei indeplinita defectare defectarii defectarii detectare de risc corective si
P S D
RPN preventive

1 Variator de Fixare Fisurare , Nefunctionarea Fortele VT,PT 1 2 3

Centrare Rupere angrenajului in de 6 Respectarea
viteza
conditii optime frecare, Risc proiectarii,
minor tehnologiei de
uzura,
fabricatie si a
temp. controlului
ridicate

1. Conditii tehnice pentru END

500 buc.
SUPRAFETE CONTROLATE
Standardul
METODA END
S1 si S2 S3 pentru pulberi Procedura
magnetice
Nr. Întindere Întindere
Denumirea operaţiei
crt. % %
VT-
Control optico-vizual
1 100 100 DEF-
(numai vizual)
013
Control cu pulberi MT-
2 100
magnetice DEF- 09
Criteriul A / R ………………………….
Responsabilitati

Întocmit Verificat Aprobat

Nume, Semnătura Data Nume,prenum Semnătura Data Nume, Semnătura Data
prenume e prenume
 Cap. 8. Întocmirea documentelor de control şi inspecţie

Documentaţia tehnică de control şi inspecţie trebuie să cuprindă documente care să

asigure şi să demonstreze efectuarea corectă şi în întregime a tuturor operaţiilor prevăzute în
planul de control, precum şi înregistrarea rezultatelor inspecţiilor şi examinărilor.

8.1. Procedura generală de control şi inspecţie

Procedura generală de control şi inspecţie este un document care are ca obiectiv
produsul.
Existenţa unei proceduri scrise face posibil ca activitatea descrisă:
-să fie executată identic de fiecare dată,
-să fie verificată independent şi obiectiv,
-să se identifice abaterile de la obiectivul (rezultatul) stabilit,
-să fie îmbunătăţită.
O activitate care nu este descrisă într-o procedură documentată este o activitate
pentru care nu se poate motiva prezumţia că este ţinută sub control, o activitate pe care
fiecare executant o realizează în modul său, diferit de fiecare dată, cu rezultate
imprevizibile.
Prin elaborarea procedurilor se urmăreşte:
-documentarea activităţii respective astfel încât pe această bază să poată fi
realizată, controlată şi îmbunătăţită atingerea obiectivelor activităţii
documentate;
-identificarea problemelor actuale şi potenţiale privind calitatea şi iniţierea de
măsuri corective sau preventive;
-antrenarea în procesul de elaborare a tuturor celor implicaţi în activitatea
descrisă.