1.1 Caracteristicile incendiilor În componența construcțiilor pentru silozurile de cereale, cu echipament funcțional se găsesc instalații pentru incărcarea si descărcarea materialelor , ca de exemplu instalații de transport, instalații de uscare, separatoare pentru curățirea cerealelor de impurități, cântare automate, dispozitive de aspirație a prafului în locurile unde se degaja intens. Distribuirea cerealelor în celule se face cu ajutorul transportoarelor orizontale, montate pe partea superioara, unde primesc cereale prin intermediul unor utilaje de transport pe verticala. Golirea silozurilor se face prin gurile de evacuare prin cadere libera, unde cerealele se dirijeaza in diferite direcții . In condiții normale cerealele se aprind relativ greu, ard de regula mocnit, iar în cazul conținerii unor impuritati combustibile propagarea incendiului se face cu o viteză foarte mare . Viteza redusă de propagare, temperatura moderată de ardere a cerealelor, condutivitatea termică redusă a masei de grau, determinată de adeziunea compactă a boabelor între ele, creează uneori dificultăți la determinarea focarelor de ardere. Viteza de ardere a boabelor intr-un curent de aer care se formeaza in mod deosebit pe timpul functionarii utilajelor morii, creste mereu , daca nu se intervine in mod corespunzator. In cazul izbucnirii unui incendiu, praful depus pe elementele de constructii ale cladirii, pe utilaje, se aprinde usor si arde la suprafata. Din cauza curenților de aer sau din alte motive se ridică praful în aer și formează amestecuri explozive. În silozurile pentru cereale, ventilatoare, depozite, instalații de transporturi pneumatice, praful se gasește în concentrații explozivi, chiar și în condițiile normale de lucru. Construcțiile silozurilor, în marea majoritate, sunt alcătuite din materiale incombustibile. Materiale care se pot aprinde și ard sunt: praful de cereale; cerealele; benzile transportoare și piesele combustibile din componența unor mașini; unele elemente de construcție. Propagarea incendiilor într-un siloz este favorizată de poziția verticală a construcțiilor, a golurilor dintre celule, tranportoarelor verticale și cele orizontale în deschiderile dintre ziduri, zone unde se formează curenți de aer și unde praful depus se aprinde cu ușurință, sau chiar poate provoaca explozii dacă se află în suspensie în aer. Cele mai frecvente incendii izbucnesc: -în încaperile deasupra silozurilor, unde este posibilă propagarea rapidă a incendiului către interiorul silozului, urmat de o mare degajare de fum; -în încaperile de sub silozuri, unde incendiul se poate răspândi pe verticală către celule; -la benzile transportoare, la nivelurile superioare, unde se umplu de fum. 1.1 Stingerea incendiilor În caz de incendiu trebuie să intre în funcțiune instalatiile si drencere și sprinklere , care pot localiza și contribui la lichidarea incendiului. De asemenea prima intervenție bine organizată și pregatită poate stinge un început de incendiu folosind mijloacele inițiale din dotare și hidranții interiori. În caz de incendiu toate instalațiile tehnologice se opresc, apoi se decuplează sistemul de aspirație și se iau măsuri pentru închiderea afluirii aerului și pentru întreruperea alimentării cu cereale a morilor. Recunoasterea Recunoaşterea se efectuează simultan pe mai multe direcţii împreună cu specialiştii obiectivului. În cadrul recunoaşterii se urmăresc următoarele: - pericolul pentru oameni, în special pentru cei aflaţi la etajele superioare, căi, tehnici de salvare; - încăperile care fac legătura cu moara şi posibilităţile de propagare a incendiului spre aceasta; - particularităţile constructive ale instalaţiilor de transport vertical şi orizontal şi dacă acestea au fost scoase din funcţiune; - căile posibile de propagare a incendiului şi măsurile ce se impun pentru limitarea propagării la întreaga construcţie şi vecinătăţi; - intensitatea de ardere, gradul de inundare cu fum; - existenţa căilor de acces pentru realizarea dispozitivelor de intervenţie; - existenţa şi modul de funcţionare a instalaţiilor sprinkler în încăperile afectate de incendiu şi cele neafectate; - posibilităţile şi locurile de evacuare a materialelor; Localizarea şi lichidarea incendiilor
Organizarea şi desfăşurarea acţiunii de stingere se face pe sectoare de intervenţie stabilite în
funcţie de dezvoltarea incendiului şi caracteristicile constructive: - sector de intervenţie principal, organizat în zona incendiului, cu misiunea de localizare şi lichidare. - sector de intervenţie cu misiuni de limitare şi oprire a propagării incendiului pe verticală, la nivelul inferior şi la cel superior şi pe orizontală, cât şi către clădirile învecinate. - sector de intervenţie cu misiuni de evacuare a fumului şi umezire a prafului de cereale, pentru a evita formarea amestecurilor explozive. Ţevile vor fi orientate către focar prin deschiderile ferestrelor şi prin acoperiş. Pe timpul acţiunii, deasupra silozului, se vor închide gurile acestora pentru a se asigura securitatea servanţilor, evitându-se totodată pătrunderea apei în interior. La un incendiu produs la încăperile de sub siloz, ţevile se dispun la intrările în spaţiul inferior sau se introduc prin ferestrele existente. La silozurile care au legătură prin elementele de construcţie cu morile se vor lua toate măsurile ca incendiul să nu se propage la acestea, în care scop se dispun ţevi pe galeriile de trecere, tuneluri. Pentru lichidarea incendiilor din silozurile de seminţe oleaginoase, în toate cazurile, se va acţiona cu spumă prin capacele şi orificiile celulelor situate în partea superioară a acestora. Servanţii trebuie să refuleze spuma pe pereţii interiori ai celulei. Prin prelingerea acesteia pe pereţi se formează o peliculă protectoare cu grosimea capabilă să oprească accesul oxigenului în zona de ardere, fapt ce va duce la micşorarea intensităţii arderii şi a încetării ei. Daca fortele si mijloacele nu sant suficiente pentru oprirea propagarii incendiului prin instalatiile de transport se pot evacua cerealele din una sau mai multe celule. Principala substanata stingatoare care se foloseste la stingerea incendiilor de silozuri si mori esteapa refulata cu tevi B,C sub forma de jet compact si pulverizat. Pozitiile pe care trebuie sa le ocupe personalul se interventie in special sefii de teva, vor fi stabilite in functie de caracerul dezvoltari incendiului. In cazul inzbucnirii incendiului inspatiile existente deasupra silozului luniile de furtun se vor intinde, pe scarile exterioar de interventie, folosindu-se la nevoie si autoscarile mecanice, tevile indreptandu-se catre focar prin deschiderile erestrelor si pe acoperis. Simultan se pun in functiune tevile pe partea frontala a cladirii silozurilor. Pentru alimentarea cu apa se vor folosi si conductele goale, montate in exterior. Pe timpul actiunii deasupra silozului se vor inchide gurile acestora pentu a se asigura securitatea servantilor si propagarea incendiului, evitandu-se si patrunderea apei in interior. La un incendiu prudus in incaperile de sub siloz, tevile se dispun la intrarile in spatiile de desupt, se introduc prin ferestre acolo unde acestea exista, personalul de interventie fiind echipat cu masti contra fumului si aparate izolante. Pe timpul stingerii incendiilor la agregatele de uscare a cerealelor se recomanda sa se decupeze ventilatoarele, sa se intrerupa intrarea gazelor de ardere si in cazul in care nu exista suber de inchidere, cosul de evacuare se acopera cu apanza de sac umezita permanent. Cerealele aprinse se intind pe o suprafata plana, se stropesc cu apa si se invartesc cu lopetile pina la intreruperea procesului de ardere. La silozurile care au legatura prin elementele de constructii cu morile se vor lua toate masurile ca incendiul sa nu se propage la acestea, in care scop se dispun tevi pe galeriile de trecere, tuneluri. Pe timpul stingerii incendiului se vor lua toate masurile de asigurare a securitaii servantilor. Ei trebuie sa actioneze in siguranta la acoperis sa nu cada si sa nu se infunde in cereale.