Stingerea incendiilor la obiectivele din industria alimentara

1. Stingerea incendiilor la silozuri

Ca materiale care se pot aprinde si ard sant: cerealele; praful de cereale; benzile
transportoare si piesele combustibile din componenta unor masini; unele
elemente de constructie.

In conditii normale cerealele se aprind relativ greu, ard de regula mocnit, iar in cazul
continerii unor impuritati combustibile propagarea incendiului se face cu repeziciune.

In cazul izbucnirii unui incendiu, praful depus pe elementele de constructii ale

cladirii, pe utilaje, se aprinde usor si arde la suprafata.

Daca din cauza urentilor de aer sau din alte motive se ridica in aer formeaza
amestecuri explozive.

In silozurile pentru cereale, ventilatoare, instalatii de transport pneumatic, praful se

gaseste in concentratii explozii, chiar in conditiile normale de lucru.

1.2 Stingerea incendiilor

In caz de incendiu toate instalatiile tehnologice se opresc, se decupleaza sistemul de

aspiratie si se iau masuri pentru inchiderea afluirii aerului si intreruperea alimentarii
cu cereale a morilor.

Principala substanta stingatoare care se foloseste la stingerea incendiilor de silozuri

si mori este apa refulata cu tevi B,C sub forma de jet compact si pulverizat.

Pozitiile pe care trebuie sa le ocupe personalul se interventie in special sefii de teva,

vor fi stabilite in functie de caracerul dezvoltari incendiului.

Pentru alimentarea cu apa se vor folosi si conductele goale, montate in exterior. Pe

timpul actiunii deasupra silozului se vor inchide gurile acestora pentu a se asigura
securitatea servantilor si propagarea incendiului, evitandu-se si patrunderea apei in
interior.

La silozurile care au legatura prin elementele de constructii cu morile se vor lua toate
masurile ca incendiul sa nu se propage la acestea, in care scop se dispun tevi pe
galeriile de trecere, tuneluri.

Pe timpul stingerii incendiului trebuie sa actioneze in siguranta la acoperis sa nu

cada si sa nu se infunde in cereale.

2. Stingerea incendiilor la magaziile de cereale

Intr-o magazie de cereale incendiul poate sa cuprinda in scurt, timp constructia, in

special daca este executata din lemn. Cerealele depozitele in vrac ard la suprafata,
incendiul propagandu-se lent. O propagare rapida a incendiului se produce in
magaziile in care cerealele sant ambalate in saci. Pe timpul incendiului se degaja
mult fum.

Stingerea incendiilor de cereale se va face cu jeturi de apa pulverizate. Pe masura

ce focarele incendiului se lichideaza, cerealele se intorc cu lopata, operatie care
necesita un volum mare de munca. Deplasarea deasupra gramezilor de cereale se
va face numai pe scanduri, pentru a evita producerea de accidente.

3. Stingerea incendiilor la mori de cereale

3.1. Caracteristicile incendiilor

In constructia morilor, indeosebi la cele vechi exista foarte mult lemn uscat, care
daca nu a fost ignifugat cu regularitate, se aprinde si arde cu usurinta, procesul de
ardere fiind foarte intens. De asemenea se gasesc mari cantitati de cereale, faina si
praf de cereale si faina. Toate etajele mari sant legate intre ele printr-un mare numar
de conducte princare se vehiculeaza cereale si faina.

Exploziile de praf de faina-aer se produc in trepte. Initial se produce o aprindere

exploziva cu caracter de rabufnire care initiaza oa doua explozie mult mai puternica,
urmata de efecte mecanice. In unele cazuri se poate produce si o a treia explozie.

Propagarea arderii dupa prima si a doua axplozie se face rapid pe directia

amestecurilor locale de praf-aer datorita flacarilor produse initial si impinse deunda
de explozie, precum si datorita temperaturii degajata, in urma acestor srderi speciale.

Pentru lichidarea rapida a incendiului se vor opri instalatiile de transport, cele de

ventilatie, precum si masinile si utilajele.

In incaperea in care exista praf de faina in stare depusa pe diferite elemente de

constructii si utilaje se actioneaza la inceput cu jeturi de apa pulverizata pina la
umezirea completa a acestuia, dupa care se pot folosi si jeturi compacte de apa. Se
va evita indreptarea tevilor catre gramezile de faina in vrac.

Pentru lichidarea arderii in conductele de transport si de aspiratie poate sa fie

eficienta si utilitatea spumei cu coeficient mare de infoiere.

La stingerea, incendiilor de materiale combustibile sub forma de particule mici, apa

se va folosi in mod rational, deoarce asemenea produse in contact cu apa folosi in
mod rational, deoarece asemenea produse in contact cu apa folosita in exces
formeaza o crusta, care pe linga faptul ca ingreuiaza si se comporta la incendiu ca
orice material cimbustibil in stare solida.

4. Stingerea incendiilor in silozurile de floarea soarelui

In masa semintelor de floarea soarelui se produc procese externe in stransa legatura

cu transferul de apa si cu reactiile chimice oxidative.
 Caracteristica principala a unui incendiu produs intr-o celula de floarea soarelui o
constituie si existenta unor multiple focare de ardere in zone destul de intinse si
aparitia flacarilor in momentul evacuarii bulgarilor de seminte incalzite si carbonizate.

Ca substanta stingatoare se pot folosi bioxidul de carbon, azotul. Daca astfel de

substante lipsesc sau nu se obtin rezultate in lichidarea incendiului se va folosi apa.

Pentru reusita interventiei si operativitati in actiuni apa se poate refula in interior prin
prelungitoare special amenjate spre a se ajunge si la locurile greu accesibile sau
inaccesibile, cu tevile obijnuite, unul din scopuri fiind desprinderea blocurilor de
seminte de floarea soarelui fixate pe pereti.

5. Stingerea incendiilor la depozitele de borhot

5.1. Caracteristicile incendiilor

Cele mai multe incendii care s-au produs la depozitele de borhot s-au datorit
autoaprinderii, care este influentata de o serie de factori dintre care se enumera:
posibilitatea de acumulare intr-un loc a caldurii datorita procesului biologic; efectul
catalizator; gradul de umiditate; temperatura mediului inconjuratoe; prezenta in
masa borhotului a prafului, tendinta substantei combustibile spre autoaprindere.,

La formarea cuiburilor de caldura din masa borhotului depozitat, o mare contributie o

aduc taiteii supra incalziti sau in stare de incandescenta, scapati sub aceasta forma
din tamburul de uscare.

Praful de borhot in suspensie in aer este combustibil, care in caz de aprindere poate
produce o rabufnire.

Incendiul de borhot se caracterizeaza prin degajare de fum si flacari cand arderea se

produce la suprafata si prin propagarea cu usurinta la acoperis avand in vedere
inaltimea mare a stivei de borhot depozitat, uneori, cand nu se intervine la timp
incendiul poate cuprinde intregul depozit.

5.2.Stingerea incendilor

La recunoastere se vor stabili aceleasi probleme ca la silozurile morilor de macinat

cereale.

Descoperirea focarelor ascunse se face cu multa greutate pentru acasta trebuiind

folosite mijloace adecvate.

Se vor stabili sectoare de interventie in interiorul depozitului si la acoperis.

Pentru stingerea incendiilor se foloseste apa refulata din tevi cu diametrul mare dupa
ce in prealabil sa stropit cu apa pulverizata intreaga suprafata de borhot depozitat.
La stingerea incendiului izbucnite la magaziile de borhot trebuie sa se tina seama ca
aceste incendii sunt de lunga durata, localizarea si lichidarea procesului de ardere
este foarte anevoioasa din cauza focarelor ascunse, fumului abundent, posibilitati
dezvoltarii incendiului in timp scurt pe suprafete mari.

Existenta borhotului in gramezi mari si sub forma granulata, face ca urcarea

personalului de interventie pe stive sa fie periculoase din cauza posibilitati de surpare
a acesteia.

Actiunea de interventie din exterior trebuie desfasurata cu multa atentie avanduse in

atentie pericolul prabusiri acoperisului. In acest caz, pericolul este destul de mare
atat de pentru cei de pe acoperis cat si la cei din interior.

Dupa localizarea incendiului stingerea se va realiza treptat concomitent cu

evacuarea borhotului din depozit.

6.Stingerea incendilor la instalatile frigorifice

6.1.Caracteristicile incendilor

Pericolul de incendiu si de explozieeste generat de existenta materialelor izolante de

natura combustibila si de imflamabilitatea unor dintre agenti frigorifici. La aceste
materiale si substante se mai adauga si produsele alimentare combustibile
depozitate in cantitati mari cum sunt grasimile, carnea, e.t.c.

Ca materiale izolante se foloseste pluta, pluta bituminizata, rumegusul de lemn si in

ultimul timp placile de polistiren expandat. O caracteristica a acestor materiale este
arderea mocnita, cu mare degajare de fum, care creaza mari greutati in stabilirea
focarului si la interventie. Asrfel de incendi se descopera, uneori, se descopera cu
intarziere.

Ca agenti frigorifici se folosesc peste 30 de compusi chimici, dar aproximativ vreo10

au o larga utilizare. Cei mai intrebuintati sunt amoniacul, clorura de metil, bioxidul de
cabon, bioxidul de sulf si inultimul timp freonii.

Cu toate ca printre conditiile impuse agentilor frigorifici figureaza si acelea de a nu fi

novici si inflamabili, pina in prezent nu s-a ajuns inca la aceste deziderate.

De dorit ar fi ca in constructiafrigoriferelor sa se foloseasca materiale termoizolante

necombustibile sau greu combustibile.

Sarcina termica a camerelor frigorifice poate sa junga la 250 kgf/m 2, iar in camera de
pastrare pina la 2600kgf/m2.

Pentru frigoriferele industriale este caracteristica, de asemenea, lipsa totala a

ferestrelor; patrunderea in interior se poate face prin una sau doua usi.

Incendiile la frigorifere izbucnesc cel mai frecvent in perioada lor de constructie sau
reparatii. In acest timp izolatia termica, de multe or, nu este acoperita cu stratul de
tencuiala de protectie, in incaperi se aglomereaza rezerva apreciabile de materiale
de izolatie si deseuri.

Incendiile produse la izolaia termica si la alte materiale combustibile, uneori, iau mari
proportii.

Viteza de propagare a arderii izolatiei temice cu flacara este de 0,50-1,00 m/min.

Din cauza suprafetei mici a deschiderilor de la usi in incaperile in care exista

incendiu, in scurt timp temperaturile ajung la valori ridicate degajandu-se mari
cantitati de fum. Propagarea incendiului se face pe cai ascunse in
interiorul elementelor de izolatie temica, fumul patrunde in incaperile invecinate, pe
coridoare, transportoare interioare si prin casele de scari.

6.2. Stingerea incendiilor

Echipele de recunostere a locului incendiului din interior trebuie sa foloseasca

aparate izolante. Pentru determinarea limitelor de propagare a incendiului este
necesar sa se tatoneze izolatia termica si sa se procedeze la desfasurarea pentru
control a izolatiei pe intreaga ei grosime.

Pe timpul recunoasterii, impreuna cu specialisti, trebuie stabilit pericolul de

degradare a alimentelor depozitate in frigorifer si masurile de evacuare. De
asemenea , se va verifica posibilitatea de propagare a incendiului prin izolatia
termica in incaperile vecine sau cele incendiate.

Secroarele de interventie se stabilesc dupa necesitate, in interior,la etaje, acoperis, la

izolatiile sistemului de conducte.

Stingerea incendiilor produse la frigorifere se realizeaza cu mari dificultati.

De la inceput trebuie luate masuri urgente pentru evacuarea agentului frigirific din
instalatia de racire, in rezervorul de evacuare. Daca acest lucru nu este posibil , se
interzice evacuarea amoniacului in sectoarele de interventie. Deci se impune ca
procedeul de golire a instalatiei frigorifice sa fie stabilit dinainte.

Ca substante stingatoare se folosesc: apa sub forma de jeturi compacte si

pulverizate, refulate de regula din tevi B; apa imbunatatita chimic; spuma cu
coeficient mare de infoiere.

In zonele unde sant produse alimentare, care se pot degrada, ultimele 2 substante
stingatoare aratate mai inainte nu sant recomandabile a se folosi pentru stingerea
incendiilor.

Daca prin intrarile existente nu se poate ajunge la focarele de ardere, pentru a se

lucra in mod corespunzator la stingerea incendiului, se vor practica deschideri in
pereti sau plansee. In acest fel se poate reduce temperatura din interior si micsora
concentratia de fum. Concomitent cu actiunea de stingere a incendiilor se va
organiza si evacuarea produselor din interior.
In cazul executarii acestor deschideri se vor lua masuri de asigurare a numarului de
tevi necesare, care poate intra imediat in functiune, dupa necesitati.

O anumita scadere a temperaturii si reducerea cantitatii de fum in spatiile incendiate

se poate obtine si prin folosirea exhaustoarelor din dotarea unitatilor de
inteventie. Trebuie sa existe intotdeauna numarul necesar de aparate izolante,
personalul de schimb, deoarece lucrul in interior pentru localizarea si lichidarea
incendiului se organizeaza pe echipe care lucreaza in conditii grele, motiv pentru
care se inlocuiesc la un anumit interval de timp. Ele trebuie sa desfaca tencuieli pina
ajung la stratul de izolatie termica care arde, operatie care este destul de dificila, in
condiiile unei mari degajari de caldura si fum sia arderii unor izolatii termice ca
spume plastice, polistiren expandat.

In caz de spargere sau fisurare a instalatiei sant posibile accidente din cauza
tixicitatii agentilor frigorifici, in special a amoniacului. Daca amoniacul a ajuns la piele,
portiunea respectiva se freaca cu un tampon pina la revenirea sensibilitatii si
inrosirea pielii, dupa aceea se sterge cu alcool si se pune pansament.

Amoniacul se dizolva bine in apa; de aceea se va lucra cu jeturi pulverizate , care il

dizolva.

In cazul incendiilor de durata se va avea in vedere posibilitatea surparii constructiilor

si necesitatea organizarii unei supravegheri continue.

STINGEREA INCENDIILOR ÎN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Stingerea incendiilor la silozurile de cereale

Prin siloz se înţelege un depozit în care cerealele sunt depozitate pe verticală, în celule de
diferite tipuri şi dimensiuni. Silozurile sunt construcţii avansate din punct de vedere
tehnologic, ele asigurând o mecanizare completă a operaţiunilor de încărcare – descărcare şi
de precurăţire a cerealelor.

Caracteristicile incendiilor
In condiţii normale, cerealele se aprind relativ greu, ard de regulă mocnit, iar în cazul
conţinerii unor impurităţi combustibile, propagarea incendiului se face cu repeziciune.
În cazul izbucnirii unui incendiu, praful depus pe elementele de construcţie ale clădirii, pe
utilaje, se aprinde uşor, iar acestea ard la suprafaţă. Dacă din cauza curenţilor de aer sau din
alte motive praful de cereale se ridică în aer, acesta poate forma amestecuri explozive deosebit
de periculoase. În silozuri, praful se găseşte în concentraţii explozive chiar şi în condiţii
normale de lucru.
Propagarea incendiilor într-un siloz este favorizată de poziţia verticală a construcţiilor, de
golurile dintre celule, transportoarele verticale şi cele orizontale şi de deschiderile
construcţiei.
Cele mai frecvente incendii izbucnesc:
- la încăperile de deasupra silozurilor, de unde este posibilă propagarea rapidă a incendiului
către interiorul silozului, urmat de o mare degajare de fum;
- în încăperile de sub siloz, de unde incendiul se propagă pe verticală către celule;
- la benzile transportoare prin intermediul cărora incendiul se poate propaga la nivelurile
superioare, care totodată se inundă cu fum des.
Principala substanţă stingătoare care se foloseşte este apa.
În cadrul recunoaşterii se urmăresc următoarele:
- pericolul pentru oameni, în special pentru cei aflaţi la etajele superioare, căi, tehnici de
salvare;
- încăperile care fac legătura cu moara şi posibilităţile de propagare a incendiului spre aceasta;
- particularităţile constructive ale instalaţiilor de transport vertical şi orizontal şi dacă acestea
au fost scoase din funcţiune;
- căile posibile de propagare a incendiului şi măsurile ce se impun pentru limitarea propagării
la întreaga construcţie şi vecinătăţi;
- intensitatea de ardere, gradul de inundare cu fum;
- existenţa căilor de acces pentru realizarea dispozitivelor de intervenţie;
- existenţa şi modul de funcţionare a instalaţiilor sprinkler în încăperile afectate de incendiu şi
cele neafectate;
- posibilităţile şi locurile de evacuare a materialelor.
ATENŢIE: Este interzisă deschiderea uşilor, trapelor, gurilor de vizitare de la partea inferioară
a silozurilor pentru a se evita aportul de oxigen şi favorizarea apariţiei amestecurilor
explozive în interiorul silozului.

La morile moderne planşeele sunt realizate din beton armat, dar şi acestea sunt străbătute de
canale, instalaţii, tobogane, curele de transmisie. Instalaţiile tehnologice sunt variate, unele cu
greutăţi mari şi pot avea în componenţa lor elemente combustibile: site, filtre, etc. În toate
instalaţiile se vehiculează şi prelucrează substanţe combustibile de granulaţie mică pornind de
la cereale şi până la praful de tărâţe şi făină.
În unele sectoare ale morii întâlnim făină şi tărâţe în vrac şi în saci. De asemenea, se găseşte
mult praf şi făină în suspensie sau depuse pe instalaţii şi elementele de construcţie care
generează un accentuat pericol de explozie.
Pericolul de propagare a incendiilor este deosebit de mare şi este generat de:
- prezenţa marilor cantităţi de praf de cereale în curăţătorie şi a prafului de făină în secţiile de
fabricaţie, care favorizează formarea amestecurilor explozive şi producerea exploziilor;
- posibilitatea formării tirajului pe verticală şi a transmiterii incendiului de la un etaj la altul
prin intermediul diferitelor deschideri şi goluri existente în pereţi şi planşee;
- prezenţa instalaţiilor de ventilaţie şi transport pneumatic în funcţiune;
- prezenţa unor elemente combustibile în componenţa utilajelor din moară.
Propagarea se face atât în plan vertical cât şi pe orizontală. Pe timpul arderii, elementele de
susţinere a agregatelor îşi pot pierde capacitatea portantă şi apare pericolul prăbuşii acestora.

Incendiile se pot transmite prin căi ascunse prin intermediul canalelor până la pod şi acoperiş.
Exploziile de praf de praf de făină-aer se produc în trepte. Iniţial se produce o aprindere cu
caracter de răbufnire care iniţiază o a doua explozie mult mai puternică, urmată de efecte
mecanice. În unele cazuri se poate produce şi o a treia explozie.
Pericolul de explozie depinde de:
- mărirea intervalului de explozie;
- temperatura de inflamabilitate a pulberii de făină;
- perioada de inducţie (timpul scurs de la contactul sursei de aprindere cu amestecul exploziv
până la declanşarea exploziei).
Intervalul de explozie nu are o valoare constantă, limitele inferioare şi superioare
modificându-se în funcţie de:
- temperatura mediului ambiant;
- compoziţia la un moment dat a pulberii;
- umiditatea atmosferei; - granulaţia pulberii;
- capacitatea particulelor de pulbere de oxidare;
- grosimea stratului de pulbere depus;
- presiunea la care este supus amestecul.
Pentru lichidarea incendiilor izbucnite la mori se va folosi ca substanţă stingătoare apa
refulată sub formă de jet compact şi pulverizat – în secţiile în care se găseşte praf de cereale
sau de făină în suspensie sau făină în vrac, precum şi la caturile unde nu s-a propagat
incendiul.

Stingerea incendiilor la fabricile de ulei

Uleiul comestibil se extrage din seminţe de floarea-soarelui, dovleac, soia şi germeni de

porumb, din măsline, palmier, susan etc. Materia primă se depozitează în silozuri sau în
depozite sub formă de vrac, după care este introdusă în instalaţii de curăţire şi apoi la
fabricarea uleiului. Pe lângă seminţe, în procesul tehnologic se folosesc şi alte substanţe
printre care: benzina de extracţie şi hidrogenul.
În aceste obiective se găsesc mari cantităţi de substanţe combustibile, care în cazul aprinderii
acestora dau naştere la incendii de proporţii iar, în unele situaţii, sunt generate explozii, sau
acestea pot avea loc pe timpul incendiului care duc la deteriorarea instalaţiilor şi alimentarea
zonei de ardere cu noi produse.
Incendiile din fabricile de ulei comestibil izbucnesc, de regulă, în secţiile de extracţie şi
hidrogenare (solidificare).
Ambele secţii sunt caracterizate de posibilitatea producerii unor puternice explozii, datorită:
- prezenţei vaporilor de benzină în secţiile de extracţie şi rafinare;
- scăpărilor de hidrogen din secţiile de hidrogenare, lucru ce facilitează formarea
amestecurilor explozive care, în prezenţa surselor de foc deschis, declanşează explozii.
Incendiile izbucnite în aceste secţii se pot propaga prin intermediul fisurilor şi golurilor
provocate de explozii, a canalelor şi şnecurilor de alimentare-evacuare, precum şi prin
intermediul instalaţiilor de ventilare.
Substanţe stingătoare
În acţiunea de stingere se recomandă folosirea substanţelor stingătoare, după cum urmează:
- vaporii de apă (abur prin instalaţiile fixe) – la începuturile de incendiu din secţiile: prese,
extracţie şi rafinare;
- pulberile stingătoare – pentru limitarea arderilor de miscelă, benzină, ulei revărsat în secţie
precum şi pentru lichidarea arderilor lichidelor combustibile revărsate;
- spuma – pentru lichidarea incendiilor în secţiile de extracţie, rafinare şi hidrogenare şi la
depozitele de benzină de extracţie, de ulei şi de broken;
- apa – se foloseşte pentru lichidarea incendiilor la elementele combustibile ale construcţiilor,
la şrotul uscat cât şi pentru răcirea instalaţiilor şi rezervoarelor de ulei, incendiate sau
neincendiate.
Se recomandă folosirea apei sub forma jetului pulverizat pentru lichidarea incendiilor în
secţiile de cojire, în depozitele de seminţe sau a uleiului revărsat în strat subţire.