Pg.

129-131 (până la înlocuirea genelor)

-Regiunile libere ale fragmentului de ADN se folosesc pentru atașarea altor fragmente de
ADN tăiate cu ajutorul unei enzime de restricție sau enzime complementare. Enzima utilizată
pentru legarea covalentă a catenelor de ADN este ADN-ligaza. Aceasta va lega două
fragmente de ADN care s-au atins reciproc capăt la capăt (pentru fragmentele de ADN cu
capete adezive);

- Ligaza bacteriană nu poate lega fragmentele de ADN cu capetele boante, de aceea se

folosește ligaza T4, acest tip de enzimă fiind obținut prin exprimarea genei care o codifică în
Escherichia coli

- Clonarea unei gene presupune scoaterea ei din locusul nativ dintr-un cromozom, utilizând
tehnologia ADN recombinant, după care gena va fi inserată într-un vector (plasmide sau
virusuri)

- Plasmidele (ADN circular) sunt cei mai utilizați vectori în experimentele de clonare, iar
plasmidele care transportă gene rezistente la antibiotice sau alte substanțe toxice se numesc
plasmide de rezistență sau factorul R. Cele mai multe plasmide de acest tip conțin gene
rezistente la ampicilină (derivat al penicilinei), gene numite și amp sau bla (beta-lactamază).
Această genă degradează penicilina și antibioticele derivate.

- Virusurile sunt un alt tip de vectori, utilizați î transportul fragmentelor de ADN, dar și
pentru o mai bună analiză a plachetelor virale;