SISTEME DE MĂSURĂ ȘI ÎNREGISTRARE

Fenomenele vieții reprezintă suma unor procese fizice și chimice care au loc în sistemele vii la diferite
niveluri de organizare, de la cel subcelular și pana la sistemele ecologice complexe.
Parametrii acestor fenomene pot fi măsurați pentru aprecierea modului de desfășurare al lor în diferite
condiții. Datele înregistrate trebuie să fie reprezentative, obiective, specifice, riguroase și repetabile pentru a pute
fi interpretate corect.
Investigațiile fenomenelor biologice pot fi făcute la diverse nivele:
- atomic (difracție cu raze X1, spectroscopie2)
- molecular (RMN – rezonanță magnetică nucleară3, RES – rezonanță electronică de spin4, electroforeză5,
cromatografie6, centrifugare)
- cito-histologic (microscopie fotonică și electronică)
Din punct de vedere al integrității structurilor biologice, studiile pe sistemele vii pot fi:
- „in vitro” - organul studiat este scos din organism și menținut in stare vie în soluție fiziologică, în vase
de sticlă, în condiții controlate.
- „in vivo” – organele studiate rămân în organismul viu intact (radiografia, electrocardiograma,
electroencefalograma).
- „in situ” – organul studiat este menținut în condiții naturale dar este abordat pe căi chirurgicale (animalul
este anesteziat, se deschide toracele sau abdomenul și se studiază organele așa cum sunt acolo, eventual
se fac măsurătorile necesare).

Mărimi. Unități de măsură. Sisteme de unități de măsură

Mărimi

Toate corpurile din natură se caracterizează prin două categorii de proprietăți: calitative și cantitative.
Proprietățile corpurilor care pot să varieze cantitativ se numesc mărimi. Astfel lungimea, masa, greutatea,

1
În fizică, difracția se referă la diverse fenomene asociate cu ocolirea de către unde a obstacolelor apărute în calea lor.
Difracția are loc în cazul oricărui tip de undă, inclusiv undele acustice, undele de la suprafața apei și undele electromagnetice
cum ar fi undele radio, lumina vizibilă, razele X. Întrucât obiectele materiale au și ele proprietăți ondulatorii, difracția apare și
în cazul particulelor de substanță (electroni, protoni, neutroni) și poate fi studiată conform mecanicii cuantice. În timp ce
difracția are loc întotdeauna când undele întâlnesc obstacole în calea lor de propagare, efectele acesteia sunt în general cel
mai pronunțate în cazul undelor a căror lungime de undă este de ordinul dimensiunii obstacolului.
2 Spectroscopia este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obținere a spectrelor, precum și cu măsurarea și
interpretarea acestora. Spectrul unei radiații electromagnetice se obține prin descompunerea ei într-un aparat spectral
(spectroscop, spectrograf cu prismă etc.) și constă dintr-o succesiune de imagini ale fantei de intrare, formate de diferitele
radiații monocromatice ale luminii incidente. Pentru studiul spectrelor, spectroscopia folosește metode vizuale, fotografice și
fotoelectrice. După natura sistemului cuantic emițător (atom, moleculă, nucleu), spectroscopia se clasifică în spectroscopie
atomică și moleculară.
3 Metoda se bazează pe capacitatea protonilor de hidrogen care poseda spin de a se aranja sub acțiunea unui câmp magnetic
puternic într-o anumita direcție care coincide cu liniile câmpului magnetic utilizat. Odată ce toți protonii au atins aceasta
conformație, este aplicat un semnal electromagnetic cu o frecventa egala cu cea a protonilor de hidrogen (frecvența de
rezonanță) care cauzează depolarizarea protonilor de hidrogen și revenirea la poziția inițială. Aceasta schimbare dintre cele
doua poziții este însoțită de eliberare de fotoni care sunt înregistrați de detectorii aparatului și utilizați pentru a crea imaginile
secvențelor. Diferența dintre imaginea diverselor țesuturi se bazează pe conținutul și calitatea diferită a protonilor de hidrogen
din acele țesuturi.
4Rezonanța Electronică de Spin sau Rezonanța Electronică Paramagnetică este o tehnică pentru studierea materialelor care
au electroni neîmperecheați. Conceptul de bază al RES este analog cu cel al RMN, cu deosebirea că, în acest caz, este
exploatat spinul electronului și nu cel al protonului. Deoarece majoritatea moleculelor stabile au toți electronii împerecheați,
această tehnică este mai puțin răspândită ca RMN și din care cauză are și o specificitate foarte mare.
5 Electroforeza este o metodă fizico-chimică de analiză ce permite separarea proteinelor pe baza diferențelor între vitezele de
deplasare într-un câmp electric aplicat mediului respectiv. Ca urmare a caracterului lor amfoter, proteinele poseda o sarcina
electrica ce depinde de natura moleculei, pH și de compoziția mediului. Moleculele încărcate electric, aflate in soluție și
supuse acțiunii unui câmp electric, vor migra către electrodul de polaritate opusă.
6Cromatografia este un termen general care reunește un set de tehnici de laborator utilizate pentru separarea amestecurilor.
Amestecul este dizolvat într-un fluid numit fază mobilă care transportă amestecul printr-o structură ce conține un alt material
numit fază staționară. Diferiții constituenți ai amestecului se vor deplasa cu diferite viteze, cauzând astfel separarea lor.
Separarea se bazează pe împărțirea diferențiată între faza mobilă și cea staționară. Diferențele existente între diverși compuși
cu coeficient de partiție diferit se traduc într-o retenție diferențiată în cadrul fazei staționare.

1
densitatea etc. sunt mărimi, deoarece sunt proprietăți ale corpurilor care variază, cantitativ (pot fi mai mari sau mai
mici).
Biofizica este domeniul biologic în care se manifestă cel mai evident necesitatea exprimării cantitative a
proprietăților care caracterizează sistemele biologice. Necesitatea analizei cantitative a fenomenelor biologice
impune fie folosirea mărimilor fizice ca elemente comune tuturor proceselor naturii (ex. energia unui foton), fie
folosirea mărimilor fizico-chimice (ex. concentrația unei substanțe într-o soluție), fie folosirea mărimilor de natură
biofizică (ex. viteza de propagare a influxului nervos, doza biologică de radiații etc.)
Între diverse mărimi se stabilesc anumite legături care se exprimă prin relații matematice. Stabilirea
acestor legături permite clasificarea mărimilor în două mari categorii: mărimi fundamentale și mărimi derivate.

Mărimi fundamentale. Acestea sunt independente între ele, adică se definesc fără ajutorul altor mărimi.
Mărimile fundamentale sunt următoarele: (vezi tabelul).

Mărimi derivate. Acestea derivă din mărimile fundamentale (se definesc cu ajutorul altor mărimi,
fundamentale sau derivate). Astfel, viteza v a unui corp, care reprezintă spațiul parcurs de corpul respectiv în
unitatea de timp, se definește prin relația:

v = s/t

în care s este spațiul (lungimea) și t este timpul. Deci viteza definește cu ajutorul a două mărimi fundamentale.

Unități de măsură

Deoarece mărimile au proprietatea de a varia cantitativ, se impune măsurarea lor. Pentru a măsura o
mărime se alege mai întâi o mărime de același fel cu ea, care se consideră etalon și, de aceea, se numește unitate
de măsură. A măsura o mărime înseamnă a o compara cu unitatea de măsură aleasă (cu etalonul) și a vedea de
câte ori unitatea de măsură se cuprinde în mărimea de măsurat. Pentru a obține rezultatul măsurătorii (n) se face
raportul între mărimea de măsurat (X) și unitatea de măsură (x) adică:

X ( m arim ea_ de _ m asurat)

 n( valoarea_ num erica_ a _ m arim ii)
x(unitatea_ de _ m asurat)

Valoarea numerică a mărimii este invers proporțională cu unitatea de măsură folosită. Unitățile de
măsură diferite, ca și mărimile pe care le măsoară, se clasifică și ele în unități fundamentale și unități derivate.
Unitățile fundamentale. Sunt cele corespunzătoare mărimilor fundamentale.

Simbol Simbol
Mărimea Unitate Definiția unității
mărime unitate
Lungimea egală cu 1.650.763,73 lungimi de undă, în vid, ale radiației care
corespunde liniei spectrale de emisie portocaliu-roșu (tranziția între 2p10 și
Lungime l metru m
5d5) (605,78 nm) ale atomului de Krypton 86. Sau lungimea traversată de
lumină în vid în 1/299.792.458 secunde.
Masa „kilogramului internațional”, prototipul de platină-iridiu, păstrat la Biroul
Masă m kilogram kg
Internațional de Măsuri și Greutăți de la Sèvres (Franța).
Intervalul de timp egal cu 9.192.631.770 perioade ale radiației, care
Timp t secundă s corespunde tranziției între cele două nivele energetice hiperfine ale stării de
fundamentale ale atomului de cesiu 133.
Intensitatea unui curent electric constant, care, dacă este menținut în doi
Intensitatea curentului conductori rectilinii și paraleli de lungime infinită și secțiune circulară
I sau i amper A
electric neglijabilă, aflați în vid la distanța de un metru unul de altul, produce între
aceștia o forță de 2x10-7 newtoni pe o lungime de un metru.
Temperatura Fracțiunea 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei.
T kelvin K
termodinamică Acesta fiind exact 273,16 K (0,01 °C).
Intensitatea luminoasă a unei surse care emite într-o direcție dată o radiație
Intensitate luminoasă Iv candelă cd monocromatică cu frecvența de 540x1012 hertzi și a cărei intensitate radiantă
în acea direcție este de 1/683 wați pe steradian.
Cantitatea de substanță a unui sistem care conține atâtea entități elementare,
câți atomi există în 0,012 kilograme de 12C. Entitățile elementare, care pot fi
Cantitatea de substanță n mol mol
atomi, molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupuri specifice de astfel
de particule, trebuie să fie menționate.

Unitățile derivate. Sunt unitățile de măsură corespunzătoare tuturor mărimilor derivate. Aceste unități se
stabilesc în funcție de unitățile fundamentale precizate, cu ajutorul formulelor de definiție corespunzătoare
mărimilor derivate, obținându-se astfel formulele de unități de măsură. Pentru a obține formula unității de măsură

2
pentru o mărime derivată se scrie în membrul întâi simbolul mărimii derivate în paranteze ascuțite, iar în membrul
al doilea se înlocuiesc simbolurile mărimilor (din formula de definiție) cu unitățile de măsură fundamentale. În
cazul vitezei, se obține următoarea formulă de unități de măsură.

m
v SI   ms 1
s
Indicele SI din formulă arată că unitatea derivată a vitezei este în Sistemul Internațional (SI).

Exemple de unități derivate

Mărime derivată Unitate derivată
Denumire Simbol Denumire Simbol Definiție
Viteză v metru pe secundă m/s Viteza unui punct în mișcare rectilinie și uniformă, care parcurge
distanța de 1 metru în timp de o secundă.
Accelerație a metru pe secundă la m/s2 Accelerația unui punct în mișcare rectilinie și uniform variată, a cărei
pătrat viteză se modifică cu 1 metru pe secundă în timp de o secundă.
Perioadă T secundă s Vezi definiția secundei
Frecvență f hertz Hz Frecvența unui fenomen periodic a cărui perioadă este de o secundă.
Lungime de undă  metru m Vezi definiția metrului
Densitate (masă  kilogram pe metru cub kg/m3 Densitatea a unui corp omogen cu volumul de 1 metru cub, a cărui
specifică) masă este 1 kilogram
Densitate relativă r, d unu 1 Densitatea relativă a corpului de referință
Impuls (cantitatea H, p kilogram metru pe kg·m/s Impulsul (cantitatea de mișcare) unui corp cu masa de 1 kilogram, îi
de mișcare) secundă imprimă accelerația de 1 metru pe secundă.
Forță F newton N Forța care, acționând asupra unui corp cu masa de 1 kilogram, îi
imprimă accelerația de 1 metru pe secundă la pătrat
Presiune p newton pe metru N/m2 Presiunea produsă de forța de 1 newton, normală și uniform distribuită
pătrat (pascal) (Pa) pe o suprafață cu aria de 1 metru pătrat.
Coeficient de ,  newton-secundă pe N·s/m2 Viscozitatea dinamică a unui fluid omogen în curgere laminară în care,
viscozitate metru pătrat sub tensiunea tangențială de 1 newton pe metru pătrat, se menține
dinamică viteza de 1 metru pe secundă între două planuri paralele situate la
distanța de 1 metru unul fața de altul.
Coeficient de  metru pătrat pe m2/N·s Fluiditatea unui fluid omogen în curgere laminară, a cărui viscozitate
fluiditate newton-secundă dinamică este de 1 newton-secundă pe metru pătrat
Lucru mecanic L, A joule J Lucrul mecanic efectuat de forța de 1 newton, al cărui punct de
aplicație se deplasează cu 1 metru în direcția și sensul forței
Puterea P watt W Puterea mecanică care corespunde transferului de energie de 1 joule
mecanică în timp de 1 secundă.

Sisteme de unități de măsură

Grupul de unități fundamentale stabilite (împreună cu unitățile suplimentare) și cu toate unitățile

derivate din unitățile fundamentale constituie un sistem de unități de măsură. Pentru că acest sistem de unități a
fost stabilit pe plan internațional, el se numește Sistem Internațional (S.I.)
În afară de unitățile din SI (fundamentale și derivate) pentru fiecare mărime se pot folosi multipli și
submultipli zecimali ai unităților respective. Aceștia se obțin adăugând la numele unității, prefixele care indică
multiplul sau submultiplul zecimal. Pentru fiecare prefix s-a stabilit un simbol care se scrie înaintea simbolului
unității.

Multipli Submultipli
Factor de Factor de
Prefix Simbol Prefix Simbol
multiplicare multiplicare
deca da 10 deci d 10-1
hecto h 102 centi c 10-2
kilo k 103 mili m 10-3
mega M 106 micro  10-6
giga G 109 nano n 10-9
tera T 1012 pico p 10-12
peta P 1015 femto f 10-15
exa E 1018 atto a 10-18
zetta Z 1021 zepto z 10-21
yotta Y 1024 yocto y 20-24

1 Ǻ = 0,1 nm

3
 În afară de SI, în biofizică se mai folosesc, ca sisteme tolerate, și alte sisteme de unități de măsură. Un
exemplu în acest sens este sistemul CGS (centimetru, gram, secundă), el se folosește datorită unităților
fundamentale mai mici.
Având în vedere că pentru măsurarea mărimilor se pot folosi unități de măsură din diferite sisteme de
unități de măsură este necesar ca in formulele de unități după paranteza ascuțită care închide simbolul mărimii
derivate, să fie trecute, ca indice, inițialele sistemului folosit. Astfel formula de unități pentru viteză în sistemul
CGS va fi:

cm
v CGS   cm  s 1
s

Aparate de măsură

Aparatul de măsură este un dispozitiv capabil să deceleze modificările parametrilor unui sistem fizic.
Pentru a fi operaționale aparatele trebuie să aibă anumite caracteristici:
- sensibilitate – capacitatea aparatului de a sesiza cele mai mici valori ale mărimii de măsurat.
- rezoluție – capacitatea aparatului de a decela cele mai mici intervale posibile ale mărimii de măsurat.
- fidelitate – capacitatea aparatului de a reda aceleași valori ale unui parametru la măsurători repetate în
aceleași condiții.
- nivelul de zgomot – acesta indică calitatea măsurătorii. Zgomotul fiind un semnal parazit care se
suprapune peste semnalul măsurat, afectând calitatea înregistrării. Valoarea zgomotului crește odată cu
sensibilitatea aparatului. Pentru mărirea exactității măsurătorilor zgomotele sunt diminuate cu sisteme
de deparazitare și filtrare.

Rezultatele măsurătorilor sunt redate de aparate prin indicații vizuale sau sub forma unor înregistrări
grafice.

Sisteme de vizualizare

Aparatele redau fie o imagine (osciloscop, aparat de radioscopie) fie o valoare numerică citită pe o scală
gradata sau în cifre. Sistemul de afișaj al valorilor putând fi:
- analogic – valorile sunt redate sub forma unei variații continue fără intervale.
- digital (numeric) – valorile sunt redate prin cifre afișate la numite intervale de timp.
Pentru stocarea datelor se utilizează diferite tipuri de sisteme de înregistrare care au următoarele părți
componente (module funcționale).
- etajul de intrare
- etajul de amplificare
- dispozitivul de înscriere
Etajul de intrare asigură compatibilitatea între semnal și sistemul de înregistrare. El poate avea in
componență o serie de tipuri de traductori pentru temperatură (termometru), forță (dinamometru), presiune
(manometru, barometru).
Etajul de amplificare asigură amplificarea valorilor parametrilor biologici care sunt foarte mici pentru a
fi vizualizate și măsurate corect. Exista astfel amplificatoare reprezentate de sisteme mecanice (pârghii, roți
dințate, tuburi pneumatice) sau electronice.
Dispozitivul de înscriere – cuprinde sisteme de redare grafică a valorilor prin dispozitive mecanice
(peniță, inscriptor) sau electronice (imprimante).
Cel mai performant este sistemul computerizat de înregistrare și stocare a datelor.

4
 semnal analogic semnal digital

Convertor
Amplificator Analog / Digital

microelectrozi
de înregistrare
computer
analiză şi stocare
a datelor

preparat biologic
în soluţie fiziologică

În acest caz înregistrarea este cu atât mai exactă cu cât frecvența de eșantionare a datelor este mai mare.

16 16
14 14
12 12
10
10
mV

8
6 8
4 6
2 4
0 2
t1 t2 t3 t4
0
frecveța de eșantionare (ms) t1 t2 t3 t4 t5 t6 t7