Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg,
(n. 13 martie 1741, Viena – d. 20 februarie 1790, Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între
anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei, Boemiei etc.
Tabloul realizat de Pompeo Batoni (1769): împăratul Iosif al II-lea alături de fratele său, Leopold al II-lea
Mai ales în a doua călătorie, din vara anului 1783, când străbătu drumul Lugoj, Deva, Alba
Iulia, Sebeş, Sibiu, acum în calitate de împărat, se arătă consternat de abuzurile nobilimii şi de mizeriile
pe care trebuia să le îndure iobăgimea.
• orice iobag, fie ereditar, fie de liberă mutare, să fie liber, chiar şi fără consimţământul stăpânului
său, să se căsătorească, să înveţe şi să exercite arte şi meserii, de proprietatea sa, dacă o are
după legile patriei, să poată dispune după plac, să o poată vinde, dărui, schimba sau zălogi;
• fără cauză legală să nu poată fi mişcat de pe sesia şi moşia sa, sau mutat dintr-un loc sau comitat
în altul;
• până la noua reglementare să nu fie supus la prestaţii contrare ordinelor prealabile în această
privinţă;
• în toate abuzurile şi vexaţiile în legătură cu aceste puncte, avocatul
comitatului să apere din oficiu pe supusul lezat.
Reformismul lui Iosif al II-lea pătrunde deci în foarte diverse domenii, tinde să pătrundă cât mai
adânc în viaţa cetăţeanului, să reformeze societatea însăşi. Reformele lui sunt un complex coerent,
încadrându-se într-o concepţie de stat, într-un sistem, numit obişnuit iozefinism. Iozefinismul ca formă
de guvernământ e o variantă a absolutismului luminat.
Dupa moartea lui (la Viena, in anul 1790), majoritatea reformelor sale au fost anulate, din cauza
puternicei opozitii a nobilimii, in afara de Edictul de toleranta si de masura de desfiintare a iobagilor.
Călătorii
A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768,1770,1773, 1783 și1786, Banatul, Transilvania și
Bucovina, unde a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul
împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea.
În vizitele sale la Alba Iulia, Împăratului Iosif al II-lea a fost fascinat de istoria orașului
roman Apulum, de portul de la Partoș și de Cetate
24 mai 1773, Transilvania, Karlsburg (n.a.
Alba Iulia). Împăratul Iosif al II-lea sosise în Cetatea
Alba Carolina. Jurnalul său de călătorie ne oferă
privilegiul de a vedea fortificația de la Alba Iulia prin
ochii monarhului. Împăratul Iosif al II-lea nota:
După ce împăratul Carol al VI-lea a ridicat aici o cetate, a primit numele de Alba Carolina.
Cazematele din cetate nu sunt încă terminate complet“.
*„Nu am mai văzut cetate atât de frumoasă“
Din însemnările sale aflăm și care erau
clădirile importante din Cetate în acea vreme. Unele,
cum sunt Palatul Episcopal Romano-Catolic,
Catedrala Romano-Catholic și Palatul Principilor le
vedem și în zilele noastre. Catedrala este cea mai
veche clădire păstrată în Cetate.
3. cea de-a doua archivum publicum, unde se păstreză instrumenta publica, precum cele de la Cluj, însă
într-o ordine mai bună; 4. monetăria și turnătoria, o clădire minunată; 5. arsenalul; 6. mănăstirea
trinitarienilor, al cărui ordin nu se mai întâlnește altundeva în țară; 7. conventul bulgarilor și seminarul
înființat de către episcopul Stoica pentru clerici. La miazăzi de cetate de află târgușorul Karlsburg, unde
locuiesc germani, sași, unguri și valahi, și chiar și până la 35 de familii de evrei, care altfel nu sunt
tolerați nicăieri altundeva în țară […].