Coci Gram-pozitivi

Genul Streptococcus
coci Gram-pozitivi
dispuși în lanțuri
imobili
ocazional capsulați
facultativ anaerobi
produc hemoliză, în special α-hemoliză

Grupul mutans
Grupul salivarius
Grupul anginosus
Grupul mitis

Grupul mutans Grupul mutans

Agentul cauzator al cariei dentare Principalele specii:
Streptococcus mutans serotipurile c, e, f
în absența unor factori favorizanți (ex. zaharoza) nu
S. sobrinus serotipurile d, g
poate produce carii S. cricetus serotipul a
au capacitatea de a produce în cantități mari S. rattus serotipul b
polizaharide extracelulare, lipicioase, din carbohidrații S. ferus
alimentari (acestea asigură aderarea microorganismelor S. macacae
la smalțul dentar) S. downei serotipul h

Streptococul mutans și-a câștigat notorietatea în anul 1960

Agenți importanți ai endocarditelor infecțioase
produc aproximativ 60% din aceste infecții
de obicei bacteriile eliberate în urma tratamentelor
stomatologice se depun pe valvele defecte, cauzând
endocardita infecțioasă
s-a demonstrat inducerea cariilor dentare și transmiterea lor la
animale prin inocularea intraorală cu acest microorganism
Numele de mutans rezultă din tranziția de la forma de coc la
cea de cocobacil

Grupul mutans Grupul salivarius

Caractere de cultură:
Principalele specii:
colonii înalte, convexe, opace Streptococcus salivarius
pe medii cu zaharoză Streptococcus vestibularis
produc în abundență polizaharid extracelular
Caractere de cultură:
Principalele situri intraorale: colonii mari, mucoase
datorită producerii de fructan extracelular (un polimer al fructozei)
suprafețele dinților
cariile dentare S. vestibularis
nu produce polizaharid extracelular din zaharoză
produce urează și peroxid de hidrogen
scade pH-ul
contribuie la sistemul peroxidazelor salivare
 Grupul salivarius Grupul anginosus
Principalele situri intraorale: Principalele specii:
suprafața dorsală a limbii Streptococcus constellatus
Streptococcus intermedius
saliva
Streptococcus anginosus

S. vestibularis Caractere de cultură:

se găsește pe mucoasa vestibulară (de unde și numele) dependenți de dioxid de carbon
nu este un patogen major al cavității orale formează colonii mici neaderente

Pricipalele situri intraorale:

ulcerații gingivale
infecții dentoalveolare
infecții endodontice

Grupul mitis Streptococi anaerobi

Principalele specii: Principalele specii:
Streptoccocus mitis Peptostreptococcus anaerobius
Streptoccocus sanguis Micromonas micros
Streptoccocus gordonii Finegodia magnus
Streptoccocus oralis Peptoniphilus asaccharolyticus
Streptoccocus crista

Caractere de cultură:
Caractere de cultură:
colonii mici, neaderente (S. oralis, S. mitis) strict anaerobi, cresc greu
nehemolitici
Principalele situri orale:
în principal biofilmul plăcii dentare Principalele situri orale:
limbă, dinții, în special dentina cariată
obraji abcesele parodontale
carii dentare abcesele dentoalveolare
endocardite infecțioase (excepție S. mitis)

Genul Stomatococcus Bacili și forme filamentoase Gram-

Principalele specii: pozitive
Stomatococcus mucilagenosus (fost Micrococcus)
Aceste organisme sunt izolate de obicei din biofilmul
plăcii dentare
Caractere de cultură:
coagulazo-negative
formează colonii mari, aderente Includ
facultativi anaerobi actinomycete
lactobacili
Principalele situri orale: eubacterii
în principal limba propionibacterii
ulcerații gingivale
nu este un patogen major al cavității bucale
 Genul Actinomyces Genul Actinomyces
Bacili scurți, Gram-pozitivi, pleomorfi Principalele situri orale:
A. odontolyticus este responsabil de
Principalele specii: primele etape ale demineralizării smalțului
Actinomyces israelii progresia cariilor superficiale
cel mai important patogen uman
A. gerencseriae A. naeslundii este implicat
A. odontolyticus
în cariile suprafețelor radiculare
A. naeslundii
în gingivite
A. myeri
A. georgiae
A. israelii este un patogen oportunist
fermentează glucoza
strict sau facultativ anaerobi A. gerencseriae și A. georgiae
sunt componenți minori ai florei gingivale normale

Genul Lactobacillus Genul Lactobacillus

Bacili Gram-pozitivi
Principalele situri orale:
componenți ai florei normale orale (mai puțin de 1%)
Principalele specii:
în biofilmul plăcii dentare, de obicei în număr mic
Lactobacillus casei
carii dentare
L. fermentum
L. acidophilus
L. salivarius Lactobacilii bucali
L. rhamnosus. sunt proporționali cu aportul de carbohidrați alimentari
de aceea se pot folosi pentru a detecta potențialul cariogenic al
dietei
catalazo-negative
prin examenul cantitativ al lactobacililor bucali
microaerofili
necesități nutriționale complexe

Genul Eubacterium Genul Propionibacterium

pleomorfi, bastonșe sau filamente Bacili Gram-pozitivi
se colorează varibil Gram
anaerobi Principala specie:
Propionibacterium acnes (include P. propionicus)
Principalele specii:
Eubacterium brachy
Caractere de cultură:
strict anaerobi
E. nodatum
morfologic nu poate fi diferențiat de Actinomyces israelii
E. saphenum produce acid propionic din glucoză, spre deosebire de A. israelii

Principalele situri orale: Pricipalele situri orale:

biofilmul plăcii dentare și tartru cariile de pe suprafețele radiculare
implicați în producerea cariilor și a bolii parodontale biofilmul plăcii bacteriene
având un rol neclar posibilă implicare în infecțiile dentoalveolare
reprezintă peste 50% din anaerobii pungilor parodontale
 Alte organisme Gram-pozitive Coci Gram-negativi
Genul Neisseria
Rothia dentocariosa diplococi Gram-negativi
filamente ramificate facultativ anaerobi
Gram-pozitive
strict aerobe Principalele specii:
se găsesc în placă Neisseria subflava
N. mucosa
ocazional au fost izolate din endocarditele infecțioase N. sicca

Bifidobacterium dentinum Pricipalele situri orale:

este strict anaerob izolate în număr mic de pe limbă,din salivă, mucoasa orală și placa
tânără
Gram-pozitiv pot consuma oxigenul în primele etape ale formării plăcii, asigurând
izolat din biofilmul plăcii condiții anaerobe
rar asociate cu patologia
rolul patologic neclar

Bacili Gram-negativi – facultativ anaerobi și

Genul Veillonella microaerofili sau capnofili.
Coci mici Gram-negativi
Genul Haemofilus
Cocobacili Gram-negativi.
Principalele specii: Principalele specii:
Veillonella parvula Haemophilus parainfluenzae
V. dispar H. segnis
V. atypica H. aphrophilus
H. haemolyticus
strict anaerobi H. parahaemolyticus
nu sunt capabile să metabolizeze carbohidrații
Caractere de cultură:
folosesc lactatul produs de alte bacterii și cresc pH-ul plăcii, de aceea
sunt considerate benefice în relație cu producerea cariilor dentare toate izolatele sunt facultativ anaerobe
cresc pe geloză sânge sau chocolate
necesită factori de creștere (V și X)
Princialele situri intraorale:
majoritatea suprafețelor, inclusiv limbă, salivă Principalele situri orale:
biofimul plăcii biofilmul plăcii, salivă și mucoasă
infecții dentoalveolare
Nu sunt asociate cu patologia. sialadenită acută
endocardită acută

Genul Actinobacillus Genul Eikenella

Cocobacili Gram-negativi
Cocobacili Gram-negativi
microaerofili sau capnofili (dependenți de dioxid de carbon)
Principalele specii:
Principalele specii: Eikenella corrodens
Actinobacillus actinomycetemcomitans (serotipurile a-e)
Caractere de cultură:
Produc numeroși factori de virulență: necesită medii cu factor de creștere X
coagulază incubare în microaerofilie
protează care clivează (descompune) imunoglobulina G (IgG) pe geloză sânge – produc colonii ”corodate”

Pricipalele situri orale:

Pricipalele situri orale:
pungile parodontale
implicați în formele agresive de parodontite
biofilmul plăcii
deseori izolat din leziunile cervicofaciale, coinfecție cu infecții date abcese dentoalveolare
de Actinomyces spp. posibilă implicare în periodontite cronice
Genul Capnocytophaga
Bacili fusiformi Gram-negativi

Principalele specii:
Bacili Gram negativi anaerobi
Capnocytophaga gingivalis
C. sputigena
Reprezintă un procent important din bacteriile ce
C. ochracea alcătuiesc biofilmul plăcii
C. granulosa
C. haemolytica

Caractere de cultură: Majoritatea aparțin genurilor Porphyromonas și

incubare în atmosferă de CO2 Pervotella
produc colonii cu margini neregulate
Acestea se diferențiază pe baza metabolizării
Pricipalele situri orale: zaharurulor
placa dentară
mucoase
salivă
onfecții grave la imunocompromiși Unele specii produc pigment negru – maroniu

Genul Porphyromonas Genul Pervotella

Bacili polimorfi Gram-negativi Bacili polimorfi Gram-negativi

Principalele specii: Principalele specii:

P. gingivalis specii producătoare de pigment
P. intermedia, nigrescens, loeschi, corporis, melaninogenica
P. endodontalis
specii neproducătoare de pigment
P. catoniae P. buccae, oralis, oris, oulora, veroralis, dentalis

Caractere de cultură: Caractere de cultură:

Strict anaerobi strict anaerobi
necesită medii cu vitamina K și hemină necesită medii cu vitamina K și hemină

Pricipalele situri orale: Pricipalele situri orale:

șanțul gingival leziuni periodontale
placa subgingivală placa dentară
canal radicular infectat - P. endodontalis abcese dentoalveolare

Genul Fusobacterium Genul Leptotrichia

Bacili subțiri cu capete rotunjite, Gram-negativi, în formă de țigară Bacili filamentoși Gram-negativi
Principalele specii:
F. nucleatum
F. alocis
Principalele specii:
F. sulci L. buccalis
F. periodonticum

Caractere de cultură: Caractere de cultură:

strict anaerobi
necesită îmbogățite
strict anaerobi
nehemolitici colonii asemănătoare fusobacteriilor
Pricipalele situri orale:
șanțul gingival Pricipalele situri orale:
amigdale placa dentară
infecții periodontale
gingivite ulcerative
abcese dentoalveolare
Nu sunt implicați în patologie
F. nucleatum – cel mai frecvent izolat
Genul Wolinella Genul Selenomonas
Bacili încurbați Gram-negativi, cu un cil polar Bacili încurbați Gram-negativi, flagelați

Principalele specii:
Principalele specii: S. sputigena
W. succinogenes S. noxia
S. flueggei
S. inflexi
Caractere de cultură: S. diane
strict anaerobi
Caractere de cultură:
strict anaerobi
Pricipalele situri orale:
Șanțul gingival Pricipalele situri orale:
șanțul gingival

Posibilă implicare în boala periodontală distructivă Nu sunt implicați în patologie

Genul Treponema Mycoplasmele orale

Bacterii spiralate Principalele specii:
M. buccale
Principalele specii: M. orale
T. denticola
M. salivarum
T. macrodentium
T. skoliodontium
T. socranskii Caractere de cultură:
T. maltophilum
T. amylovarum
strict anaerobi
T. vincentii
Pricipalele situri orale:
Caractere de cultură:
strict anaerobe
salivă
dificil de cultivat, necesită medii îmbogățite cu ser mucoasa orală
placa dentară
Pricipalele situri orale:
T. denticola
șanțul gingival Posibil implicate în hipofuncția glandelor salivare
asociată cu gingivite ulcerative acute, boală periodontală distructivă

Fungi Protozoarele orale

Levuri
Candida spp. Entamoeba gingivalis
se găsește în țesuturile periodontale (mai ales la pacienți
Fungi filamentoși și dimorfici la care se asociază radioterapia cu tratamente cu
Rar implicați în patologia orală, cu excepția pacienților metronidazol)
imunocompromiși
posibil implicată în boala periodontală
Ulcerații orale (ca manifestare locală a unotr infecții
generalizate) Trichomonaas tenax
Penicillium marneffei
Blastomyces dermatitidis
se găsește în șanțul gingival
Coccidoides immitis implicare neclară în patologie
Histoplasma capsulatum
Histoplasma duboisii
 Ecosistemul oral
Ecologia (din cuvintele grecești: ecos - casă și logos -
știință, adică "știința studierii habitatului")
este o știință biologică de sinteză care studiază
interacțiunea dintre organisme și mediul în care ele
trăiesc.
O înțelegere a ecologiei orale este esențială pentru a
înțelege patogeneza bolilor cauzate de bacteriile orale:
caria dentară
boala parodontală
Mediul cavității bucale
Cavitatea bucală fiind în vecinătatea suprafeței externe a
organismului, are o microfloră naturală care există în
armonie cu organismul gazdă
boala (infecția) survine când apare un dezechilibru în această
relație.
majoritatea bolilor dentare la om (cariile și boala parodontală)
apar în această manieră.
În plus față de flora comensală, mai există flora tranzitorie
organisme care supraviețuiesc la nivelul cavității bucale doar
pentru o perioadă scurtă de timp
nu pot supraviețui mult la acest nivel datorită presiunii
ecologice, rezistenței la colonizare dată de flora comensală
Mucoasa orală și suprafața dorsală a limbii
Caracteristicile speciale ale mucoasei orale contribuie
la diversitatea florei
mucoasa jugală este foarte puțin colonizată
suprafața papilară a limbii este intens colonizată
suprafața papilară a limbii are un potențial redox mic,
permițând creșterea florei anaerobe, așadar poate fi rezervor
pentru unele organisme Gram-negative, anaerobe implicate în
boala parodontală
Mediul cavității bucale
Cavitatea orală umană este tapetată de un epiteliu stratificat
scuamos.
diferă în anumite regiuni în funcție de funcție (ex. limba)
este întrerupt de structuri ca dinții și ducturile salivare
țesuturile gingivale din jurul dinților formează o manșetă
din șanțul gingival se formează un exudat continuu de lichid
cervicular
Mucoasa orală este acoperită de un strat subțire de salivă
Ecosistemul oral este alcătuit din flora orală
și diferitele situri ale cavității bucale.
Siturile orale majore sunt:
Mucoasa orală
Suprafața dorsală a limbii
Suprafețele dinților (atât supra cât și subgingivale)
Epiteliul șanțului gingival
Lucrări protetice sau aparate ortodontice
Dinții
Suprafața dinților este singura regiune care nu se
descuamează și conține populație microbiană
cantități însemnate de bacterii și produse ale metabolismului
acestora se acumulează pe suprafața dinților
astfel se formează placa dentară
este un exemplu clasic de biofilm natural
este agentul cauzator major al cariei dentare și al bolii parodontale
Suprafața dinților prezintă diferite situri
somunitatea bacteriană variază în funcție dinte și de gradul de
expunere la mediul cavității bucale:
suprafețele netede sunt colonizate de un număr mai mic de specii
decât șanțurile și fisurile
suprafețele subgingivale favorizează anaerobii, față de cele
supragingivale
Șanțul gingival și epiteliul șanțului Lucrările protetice și aparatele
gingival ortodontice

Deși reprezintă un situs cu suprafață mică din mediul
cavității orale
bacteriile care colonizează șanțul gingival, joacă un rol
important în inițierea și dezvoltarea gingivitelor și a
bolii parodontale
Aparatele ortodontice pot acționa ca rezervoare inerte
de bacterii și fungi
dacă sunt prezente și nu sunt igienizate corespunzător
Fungii de pe suprafețele mucozale ale protezelor
parțiale sau totale pot determina stomatite protetice,
asociate cu candidoza, datorită igienei precare.

Factori care influențează creșterea Factorii anatomici

bacteriană
Diferitele microclimate din cavitatea bucală conțin
microflora specifică
diferă atât cantitativ cât și calitativ
motivele acestor variații sunt complexe
includ factori anatomici, salivari, fluid cervicular (din șanțul
gingival), etc.
Zonele în care bacteriile pot stagna sunt rezultatul:
Formei dinților
Topografiei dinților
Înghesuirile dentare
Restaurările defectoase (ex. obturații, coroane, punți)
Epiteliul gingival nekeratinizat
Aceste zone sunt dificil de igienizat
prin autocurățire prin acțiunea salivei
mecanic prin acțiunea periuțelor dentare

Saliva Saliva
Saliva intergală Constitueții majori organici ai salivei sunt:
spală suprafețele dentare proteinele
secretată de glandele salivare majore (parotide, glicoproteinele (ca mucina)
submandibulare și sublinguale) și minore (labiale, influențează creșterea bacteriană:
linguale, vestibulare și palatinale) formează o peliculă salivară pe suprafața dinților, sau film salivar
facilitează adeziunea bacteriană
acționează ca sursă primară de nutriție (conține proteine și carbohidrați)
este un amestec complex de: determină agregarea bacteriilor, facilitând:
ioni anorganici îndepărtarea lor din cavitatea bucală
sodiu, potasiu, calciu, clor, bicarbonat, fosfat depozitarea pe suprafețele dinților, contribuind la formarea plăcii bacteriene
concentrația acestora variază în funcție de: inhibă creșterea organismelor exogene
zi și noapte prin mecanisme nespecifice bactericide și fungicide (ex. lizozim, lactoferină și
histatină)
de stimularea salivară
prin mecanisme specifice de apărare (ex. imunoglobuline, în special IgA și SLPI
de repaos (salivary leukocyte protease inhibitor) care distruge virusul imunodeficienței
umane)
menținerea pH-ului (pH-ul acid contribuie la creșterea bacteriilor
cariogene)
 Fluidul șanțului gingival
se secretă continuu dar în cantități mici la gingia sănătoasă
secreția crește în inflamații (ex. gingivite)
compoziția fluidului crevicular este similară cu cea a
lichidului limfatic
ceea ce face ca șanțul gingival să fie protejat de factorii de
apărare specifici și nespecifici ai limfei
Factorii microbieni
Microorganismele de la nivelul cavităţii orale pot
interacţiona între ele, fie pentru a susţine sau a inhiba
creşterea bacteriilor înconjurătoare.
Mecanismele prin care se realizează acestea sunt:
competiţia pentru receptorii pentru adeziune
producerea de toxine, ca bactericide, care distrug celulele din
aceeaşi specie sau din specii diferite
produşii metabolici (acizii carboxilici scad pH-ul)
folosirea produşilor metabolici ai altor bacterii în scop nutritiv
aceste mecanisme care permit florei comensale să inhibe creşterea
organismelor exogene, non-orale şi deci să le excudă din habitatul lor,
se numesc rezistenţă la colonizare
Factori diverşi
Potenţialul redox
potenţialul de reducere-oxidare al mediului variază în
diferitele zone ale cavităţii bucale
de exemplu: potenţialul redox scade în timpul dezvoltării
plăcii de la o valoare iniţială de +200mV la -141mV după 7 zile
aceste variaţii favorizează creşterea diferitelor grupuri de
bacterii
Dieta
carbohidraţii fermentabili sunt principala clasă de
compuşi care alterează ecologia orală
au rol de sursă majoră de nutriţie, accelerând creşterea florei
acidogene
Fluidul șanțului gingival
Lichidul crevicular influențează ecologia șanțului gingival
prin:
spălarea microbilor din șanțul gingival
acţionează ca sursă primară de nutriţie pentru bacterii
menţin pH-ul constant
asigură factori de apărare specifici şi nespecifici
predomină IgG (IgM şi IgA sunt prezenţi dar în cantităţi mai reduse)
fagocitoză
95% din leucocitele din lichidul crevicular sunt neutrofile
Factori diverşi
PH-ul local al mediului
majoritatea microorganismelor necesită un pH neutru
pentru a creşte
aciditatea majorităţii suprafeţelor orale este reglată de
salivă în jurul valorii de 6,7
în funţie de frecvenţa consumului de carboxidraţi din
alimente, pH-ul plăcii bacteriene poate scădea până în
jurul valorii de 5, ca rezultat al metabolismului
bacterian
în aceste condiţii bacteriile acidofile pot creşte în voie
(ex. lactobacilii), în timp ce alte bacterii sunt eliminate
prin inhibare competitivă
Factori diverşi
Terapia antimicrobiană
antibioticele sistemice sau topice şi antisepticele afectează
flora orală
de exemplu: antibioticele cu spectru larg ca tetraciclina pot distruge
majoritatea florei endogene şi pot favoriza creşterea fungilor
Factorii iatrogeni
detartrajul
poate schimba radical compoziţia florei din pungile parodontale
active
poate echilibra balanţa în favoarea colonizării acestor situri cu floră
normală asociată stării de sănătate
 Nutriţia bacteriană Colonizarea cavității orale
Microorganismele orale îşi obţin hrana din diferite 1. Cavitatea orală a nounăscutului este sterilă, cu excepţia
surse câtorva microorganisme ajunse la acest nivel din canalul
resursele gazdei: de naştere al mamei.
rămăşiţe din dieta organismului gazdă care sunt prezente în
cavitatea bucală (ex. zaharoză, amidon)
componente salivare (ex. glicoproteine, minerale, vitamine) 2. După câteva ore la nivelul cavităţii bucale se stabilesc
exudat crevicular (ex. proteine) microorganisme rezultate din cavitatea orală a mamei
mediul gazos (deşi majoritatea microorganismelor au nevoie sau asistentelor, sau din mediul înconjurător.
de cantităţi reduse de oxigen)
resurse microbiene
3. Speciile pioniere sunt de obicei streptococii, care aderă
produse extracelulare ale metabolismului microbian, în
special în comunităţile dense ca de exemplu în placa dentară
de mucoasa orală (ex. streptococcus salivarius)
resurse energetice intracelulare: granule de glicogen

Colonizarea cavității orale Colonizarea cavității orale

6. După primul an de viaţă flora orală a copilului conţine:
4. Activitatea metabolică a comunităţii de streptococi
microorganisme pioniere favorizează colonizarea altor staphilococi
specii şi genuri de bacterii neisserii
lactobacili
5. Când compoziţia acestui ecosistem complex (compus anaerobi
Veillonella spp.
din numeroase specii şi genuri) ajunge la echilibru se fusobacterii
numeşte comunitate culminantă (acesta este un sistem
foarte dinamic) Mai rar au fost izolate specii de:
Lactobacillus spp.
Actinomyces spp.
Prevotella spp.
Fusobacterium spp.

Colonizarea cavității orale Colonizarea cavității orale

7. Următoarea modificare în evoluţia florei orale apare în
timpul şi după erupţia dinţilor
apar două noi nişe ecologice de colonizat pentru
microorganisme:
suprafaţa dură a smalţului dinţilor
şanţul gingival
organismele care preferă să colonizeze suprafeţele dure sunt:
Streptococus mutans, S. Sanguis, Actinomyces spp.
acestea colonizează selectiv suprafaţa smalţului dentar
microorganismele care preferă mediile anaerobe vor coloniza şanţurile
gingivale:
Prevotella spp., Porphyromonas spp. şi spirochetele
cu toate acestea, anaerobii nu apar în număr semnificativ până la
adolescenţă
8. O a doua colpilărie (din punct de vedere al colonizării
bacteriene) apare la persoanele în vârstă la care s-au
pierdut toţi dinţii
bacteriile care colonizează cavitatea orală în acest moment
sunt similare cu cele ale copiilor înaintea erupţiei dinţilor
9. Inseraraea de proteze dentare totale schimbă compoziția
florei orale încă o dată
creşterea speciilor de Candida sunt favorizate de protezele
acrilice
prevalenţa staphilococului auriu şi a lactobacililor este
crescută la persoanele peste 70 ani
placa depusă pe protezele dentare este asemănătoare cu cea
depusă pe smalţul dentar, în plus poate adăposti cantităţi
semnificative de fungi.