Cursul nr. 3.

STATUTUL ACTUAL AL
BIOECONOMIEI ȘI AL BIOBUSINESSULUI

3.1. Bioeconomia în contextul actual

Bioprodusele sunt produse ob

obținute
ținute integral sau parțial din materii de origine
biologică.

produse obținute
integral din materii
de origine biologică
Bioprodusele
produse obținute
parțial din materii
de origine biologică

Bioeconomia cuprinde următoarele sectoare:

• agricultura
1

• silvicultura
2

• pescuitul
3

• producția alimentară
4

• producția de pastă de hârtie și hârtie

5

• anumite părți din industriile chimică, biotehnologică și energetică

6

1
 Bioeconomia se bazează pe științele vieții, și anume:

agronomie ecologie știința alimentelor

biotehnologie,
nanotehnologie,
științe sociale inginerie
tehnologiile informației
și comunicațiilor (TIC)

Europa se confruntă cu o exploatare fără precedent și nesustenabilă a resurselor sale

naturale, cu schimbări climatice semnificative și potențial ireversibile și cu un declin
continuu al biodiversității, ii, care amenin
amenințăță stabilitatea sistemelor vii de care depinde. Aceste
fenomene sunt exacerbate de cre creșterea
șterea populației mondiale, iar pentru depășirea acestor
provocări complexe este nevoie de cercetare și de inovare, în vederea realizării unor
schimbări rapide, concertate și sustenabile ale stilului de viață și ale modului de utilizare a
resurselor. Bunăstarea și confortul cetățenilor Europei și al generațiilor viitoare vor depinde
de modul în care vor fi realizate transformările necesare.
În ultimele decenii, U..E. a introdus sau a revizuit numeroase politici, cu scopul de a
aborda aceste provocări și de a promova transformarea economiei europene. Soluționarea
acestor aspecte multidimensionale necesită o abordare strategică amplă, care implică politici
diverse.
se. Pentru a promova politici coerente și pentru a reduce suprapunerea acestora este
necesară o mai bună informare cu privire la realizările cercetării și inovării ării din UE și referitor
la prioritățile
țile politicilor care susțin bioeconomia.
Bioeconomia include producproducția
ția de resurse biologice regenerabile, precum și conversia
acestor resurse și a fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată, precum alimente,
hrană pentru animale, bioproduse și bioenergie. Sectoarele și industriile sale au un puternic
potențial
țial de inovare, deoarece utilizează o gamă largă de științe și de tehnologii, alături de
alte cunoștințe cu specific local
local.

3.2. Dezvoltarea unei B

Bioeconomii coerente

Pentru a maximiza impactul cercetării și al inovării în domeniul bioeconomiei, sunt

necesare acțiuni specifice, precum:

1. 2. 3. 4.

• o politică • creșterea • dezvoltarea • o mai bună

mai investițiilor piețelor comunicare
coerentă în cercetare pentru cu populația
bioproduse

2
 Bioeconomia cuprinde o gamă largă de politici la nivel mondial, european,
european național
și regional, și de aceea de cele mai multe ori exis
există suprapuneri,, ambiguități
ambiguită sau necorelări
între acestea.

necorelarea
Bioeconomia politicilor în
domeniu

De aceea, strategia
trategia în domeniul bioeconomiei necesită o mai bună interacțiune
interac între
politicile existente la nivelul U
U.E. și al statelor membre, ceea ce va oferi părților
păr interesate
un cadru de politică mai coerent și va încuraja investițiile private.
Strategia în domeniul bioeconomiei va sprijini o mai bună finanțare țare a cercetării și
inovării încă din faza de început a elaborării politicilor
politicilor, astfel că Parteneriate
arteneriatele Europene
pentru Inovare (EIP) și Inițiativele de Programare Comună (JPI) au un rol deosebit de
important.
Europa, prin intermediul Strategiei în domeniul bioeconomiei joacă un rol esențial esen
pentru promovarea și instaurarea B Bioeconomiei mondiale.. Este necesar ca actuala
cooperare internațională
țională din domeniul B Bioeconomiei să asigure schimbul de cunoștințe
cuno
științifice și de bune practici cu privire la aspecte globale în special, la securitatea
alimentară, schimbările le climatice, mediu și resurse și comerț.

3.2.1. Investițiile în cunoștințe,

țe, inovare și competențe

Bioeconomia necesită un sprijin mai mare și permanent provenit din fonduri publice
și din investiții private și trebuie să asigure o mai mare coerență în cercetare și inovare, la
nivel național,
țional, european și mondial. De cele mai multe ori există discontinuitate între
cercetare și aplicarea rezultatelor sale, din cauza unor necorelări, dar și din cauza unor
bariere instituționale
ționale și conceptuale dintre cercetători, inventatori, producători, utilizatori
finali, decidenți politici și societatea civilă. Multe rezultate ale cercetării nu sunt exploatate

3
la potențialul lor maxim din cauza unor probleme legislative în ceea ce privește prive brevetele
de invenții,
ții, dar și din cauza necooperării dintre rrețelele
țelele de transfer de cunoștințe, clustere și
societate civilă.
Programul-cadrucadru Orizont 2020 a recunoscut necesitatea cre creșterii
șterii finanțării publice
pentru cercetarea și inovarea în domeniul bioeconomiei
bioeconomiei, precum și furnizarea de către toate
părțile
țile interesate, a unei baze de cunoștințe și a unui sset et de instrumente care să includă o
serie de tehnologii generice fundamentale.
Mai multe state membre ale U.E. au creat programe grame de cercetare în domeniul
Bioeconomiei și au stabilit să-și coordoneze activitățile de cercetare. Colaborarea activă
dintre părțileile interesate este necesară, de asemenea, pentru a încuraja cre creșterea investițiilor
private și a dezvolta spiritul antreprenorial în Europa. Aceasta include sprijinirea
inițiativelor
țiativelor de intensificare a schimbului de cunoștințe, de simplificare a legislați legislației
europene privind brevetele și de îmbunătățire a accesului la rezultatele cercetării publice.
O Bioeconomie
ioeconomie responsabilă necesită modele participative între cetățeni și
utilizatorii finali pentru consolid
consolidarea legăturii dintre știință, societate și elaborarea
politicilor. Dialogul mai bine fundamentat din punct de vedere informa informațional va permite
științei și inovării să ofere o bază solidă pentru elaborarea politicilor și pentru efectuarea, la
nivelul societății,ții, a unor alegeri avizate, ținând seama, în acelașiși timp, de preocupările și de
nevoile societății legate de bioeconomie.
Marea majoritate a europenilor sunt de acord că știința și tehnologia vor oferi
generațiilor
țiilor viitoare mai multe oportunități. Totuși, există încă un important decalaj
informativ între știință și societate
societate, de aceea populația
ția trebuie informată cu privire la noile
descoperiri din domeniu,, precum și cu privire la beneficiile și riscurile diferitelor
tehnologii inovatoare.. De asemenea, cetățeniii trebuie să beneficieze de mai multe
informații cu privire la proprietă
proprietățile produselor și la impactul acestora asupra mediului,
cum ar fi informarea în legătură cu problema de deșeurilor,, pentru a le permite să facă alegeri
responsabile.
Pentru ca Bioeconomia să se dezvolte în mod productiv și sustenabil ustenabil este necesar să
se parcurgă mai multe etape, și anume:

1 •mai multă cercetare

2 •dezvoltarea infrastructurii rurale, maritime și industriale

3 •dezvoltarea rețelelor de transfer de cunoștințe

4 •lanțuri de aprovizionare îmbunătățite

5 •dezvoltarea biorafinăriilor integrate, inclusiv instalațiile

locale de mici dimensiuni

Biorafinăriile înlocuiesc resurse

resursele fosile cu resurse regenerabile (inclusiv deșeuri),
de
creând noi surse de venit și locuri de muncă în sectoarele agriculturii, silviculturii,
pescuitului șii acvaculturii. Pentru stimularea dezvoltării lan
lanțurilor
țurilor și a facilităților de

4
aprovizionare sustenabile ar putea fi utilizate diverse surse de finanțare, inclusiv investiții
private, precum și fondurile europene pentru dezvoltare rurală sau coeziune.
Se consideră că bioprodusele și bioenergia pot fi „bioversiuni” adică alternative ale
produselor tradiționale sau chiar produse noi, cu funcționalități noi și inovatoare, astfel că
au un potențial pentru piețe noi, dar și pentru cele deja existente. Pentru a exploata acest
potențial, U.E. se implică activ în dezvoltarea unor standarde de produs clare și lipsite de
ambiguitate, precum și a unor criterii de sustenabilitate la nivel european și internațional.
Acestea sunt esențiale pentru funcționarea pieței unice și pentru dezvoltarea ulterioară a
certificatelor și a etichetelor care pot promova asimilarea de către consumatori și achizițiile
publice „verzi”.