Dreptul comerțului internațional

Contractele de intermediere în dreptul comerțului internațional

Intermedierea nu trebuie înțeleasă doar în sensul reglementat de Codul Civil român (art.
2096-2102). În dreptul comerțului internațional, conceptul intermedierii dă naștere mai multor
tipuri de contracte autonome, care nu pot fi reduse la contractul clasic de mandat, cu sau fără
reprezentare.

În dreptul romano-germanic este distins între mandatul cu reprezentare și mandatul fără

reprezentare (genul proxim pentru contractele de comision și consignație), iar dreptul anglo-saxon
nu face distincție între cele două forme menționate mai sus, înglobându-le sub forma contractului
de agenție (agency).

Pentru a unifica aceste două concepții, a fost elaborată sub tutela UNIDROIT Convenția de
la Geneva din 1983 privind reprezentarea în vânzarea internațională de mărfuri. Au fost aduse
modificări acestei Convenții, în 2004 și 2010. Nici până în prezent Convenția nu a intrat în vigoare,
neîntrunind numărul de 10 ratificări/aderări impus chiar de Convenție. România nu este parte la
această Convenție.

Pe scurt, Convenția reglementează „competența unei persoane (agentul) de a crea relațiile

juridice ale unei alte persoane (principalul) prin sau cu referire la un contract cu o terță parte,
indiferent dacă agentul acționează în numele său propriu sau în cel al principalului”.

Intermedierea în sens restrâns

În prezent, principalul criteriu al intermedierii, în dreptul comerțului internațional este

reprezentat de desfășurarea de către intermediar a unei activități și în interesul altei persoane. Cu
alte cuvinte intermedierea este activitatea prestată de o persoană pe seama unei alte persoane, fie
în nume propriu, fie în numele respectivei persoane, fie în numele și pe seama sa, dar și în
interesul altei persoane.

În dreptul comerțului internațional este admisă doar intermedierea prin reprezentare

convențională (ca atare sunt excluse reprezentarea legală sau judiciară). Reprezentarea poate fi
generală sau specială, în funcție de actele pe care intermediarul este împuternicit să le efectueze.
Intermedierea poate fi directă sau indirectă, după cum actul este încheiat în numele
reprezentatului sau în nume propriu.

Condițiile intermedierii: (i) să existe o împuternicire, fie ea și verbală, (ii) intermediarul să

acționeze în limitele împuternicirii primite și (iii) raportul de intermediere să fie cunoscut de către
terț.

Efectele intermedierii: intermediarul rămâne terț față de actele încheiate, dacă a acționat în
limitele mandatului primit, iar efectele actelor juridice încheiate de acesta se produc numai în
patrimoniul reprezentatului.

Contractul de mandat

Mandatul comercial este contractul prin care o persoană, mandatar, se obligă în baza
însărcinării primite de la altă persoană, mandant, să reprezinte, să negocieze, să încheie acte
juridice comerciale.

Elementele specifice ale contractului de mandat comercial sunt:

- mandatul poate fi doar convențional;

- reprezentarea este de natura contractului și nu de esența lui, ca atare mandatarul poate acționa
în nume propriu, dar pe seama mandantului;

- este întotdeauna cu titlu oneros;

- mandatarul poate face toate actele necesare îndeplinirii mandatului, chiar dacă nu au fost
prevăzute în mod expres.

Obligațiile părților: 

Obligațiile mandatarului Obligațiile mandantului

obligația de a îndeplini mandatul în conformitate cu mandantul este obligat să plătească remunerația

împuternicirea primită. În absensa unor dispoziții cuvenită.
contrare, își poate substiui o altă persoană.

obligația de informare a mandantului. să creeze condițiile necesare îndeplinirii mandatului.

 Dreptul comerțului internațional

mandatarul trebuie să acționeze cu diligența unui să restituie cheltuielile făcute de mandatar.

bun comerciant, răspunzând culpa levis in
abstracto. Nu va răspunde pe neîndeplinirea
obligațiilor de terț, decât dacă își asumă expres
această obligație.
Încetarea mandatului. În ceea ce privește cauzele generale vorbim despre realizarea
obligațiilor părților, expirarea termenului prevăzut de către părți și imposibilitatea de executare. În
ceea ce privește cauze speciale de încetare, amintim revocarea de către mandant, moartea sau
incapacitatea mandatarului, precum și posibilitatea mandatarului de a renunța la mandat, cu
notificarea mandantului.

Contractul de comision

Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de
bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului, care acţionează
cu titlu profesional, în schimbul unei remuneraţii numite comision.

Caracterele contractului de comision sunt: biliteral, consensual, comutativ, de regulă

intuitu personae și cu titlu oneros.

Elemente specifice ale contractului de comision: comisionarul se obligă în numele său dar
pe seama comitentului, ca atare nu există raporturi juridice directe între comitent și terț.

Obligații comisionar Obligații comitent

obligația de a executa contractul conform obligația de a plăti comisionul, care poate fi

indicațiilor primite de la comitent, cu informarea
comitentului cu privire la împrejurările intervenite în
cauză. Mandatul va fi îndeplinit cu diligența unui
bun profesionist și bună credință.
prevăzut ca un procent sau ca o sumă fixă. În
general, comisionarul nu garantează pentru
executarea obligațiilor de către terți, decât dacă își
ia expres această obligație - în acest caz,
comisionul va fi mai mare (clauza star del credere).

obligația de a da socoteală cu privire la executarea obligația de a restitui toate cheltuielile făcute de

contractului, de a preda tot ceea ce a dobândit și comisionar în scopul îndepliniri mandatului, dacă
eventual de a transfera drepturile deținute împotriva acestea nu sunt incluse în prețul contractului.
terților.
Comisionarul are drept de retenție asupra bunurilor comitentului aflate în posesia sa, în
scopul de a garanta executarea obligațiilor de către comitent.

Încetarea contractului de comision. Fiind o varietate a contractului de mandat, va înceta

pentru aceleași motive (renunțare la contract, moarte, interdicție, insolvabilitate, faliment) și
revocarea contractului de către comitent, până la momentul încheierii contractului cu terții, caz în
care comisionarul are dreptul la cheltuielile efectuate până în acel moment în executarea
contractului.