Contractul de comerț electronic

1. Specific contractului de comerț elecronic:

a) este faptul că acesta se încheie între absenți;
b) este faptul că acesta se încheie prin înscris electronic;
c) este faptul că este consensual.

2. Contractul de comerț electronic în legislația română:

a) este un contract nenumit;
b) este reglementat prin Legea 455/2001;
c) este reglementat prin Legea 365/2002.

3. În cadrul contractului de comerț electronic:

a) atât destinatarul cât și furnizorul pot avea calitatea de persoane fizice;
b) numai destinatarul serviciului poate avea calitatea de persoană fizică, furnizorul
fiind automat persoană juridică;
c) atât destinatarul cât și furnizorul trebuie să fie profesioniști pentru validitatea
contractului de comerț electronic.

4. Înscrisul în formă electronică:

a) va fi asimilat cu înscrisul sub semnătură privată dacă conține o semnătură a părții;
b) va fi asimilat cu înscrisul sub semnătură privată dacă conține o semnătură
electronică extinsă;
c) va reprezenta început de dovadă scrisă dacă nu se poate stabili cu exactitate
persoana de la care aceasta emană.

5. Înscrisul pe suport informatic:

a) trebuie să facă dovda deplină cu privire la conținutul său și la identitatea părții de la
care emană;
b) este un înscris sub formă electronică;
c) trebuie înscris sistematic și fără lacune pe un suport inteligibil, prin care este
protejat împotriva alterărilor și contracfacerilor.

6. Mijloacele electronice:
a) sunt parte din mijloacele de comunicare la distanță;
b) se identifică cu mijloacele de comunicare la distanță;
c) înglobează mijloacele de comunicare la distanță.

7. Dacă un contract este încheiat prin intermediul unei platforme unde o persoană
fizică, A.M. se oferă să presteze un anumit serviciu pentru terți:
a) acesta poate fi încheiat între un consumator și un profesionist;
b) acesta poate fi încheiat între un profesionist și un consumator;
c) acesta poate fi încheiat între doi consumatori.

8. Contractele de browse-wrap:
a) sunt contracte de adeziune;
b) sunt contracte încheiate prin simpla navigare a unei pagini web sau printr-o
anumită acțiune a utilizatorului;
c) sunt contracte încheiate prin apăsarea unei căsuțe.

9. Contractul de comerț electronic este pus la dispoziție de către furnizor:

a) prin intermediul unei pagini pop-up care apare utilizatorului;
 Contractul de comerț electronic

b) prin intermediul unui e-mail sau a altui mijloc similar, ce permite individualizarea
utilizatorului, după ce acesta a achiesat la primirea mailului;
c) prin intermediul termenilor și condițiilor stipulate pe site-ul furnizorului, indiferent
de modul în care sunt prezentate.

10. Contractul de comerț electronic în care furnizorul nu pretinde plata serviciilor:

a) este o liberalitate și nu intra în categoria „contractelor” de comerț electronic;
b) este de regulă un contract de livrare de conținut digital;
c) este lovit de nulitate dacă furnizorul pretinde acces la datele personale ale
utilizatorului.

11. În cadrul fazei precontractuale care trebuie să preceadă încheierea contractului,

furnizorul este obligat:
a) să prezinte și să mențină ofertă făcută destinatarului, indiferent de potențialele
defecțiuni ale sistemului informatic;
b) doar să prezinte date suficiente cu privire la oferta făcută, cu privire la prețul
bunurilor sau serviciilor și modalitatea de executare a contractului;
c) să prezinte date cu privire la identitatea furnizorului și la modalitatea de formare a
contractului, precum și detalii despre produsele sau serviciile oferite.

12. Un contract pentru care legea impune forma scrisă ad validitatem:

a) poate fi încheiat în formă electronică în toate cazurile, dacă persoana semnează
olograf și scanează contractul;
b) poate fi încheiat în formă electronică dacă persoana îi atașează o semnătură
electronică extinsă;
c) nu poate fi încheiat în formă electronică.

13. Pentru a fi încheiat în mod valabil un contract de click-wrap:

a) este necesară o semnătură electronică simplă;
b) este necesar ca persoana să bifeze sau să completeze mai multe căsuțe;
c) este necesară o semnătură electronică extinsă.

14. Dacă contractul de comerț electronic este încheiat între un consumator și un

profesionist:
a) orice clauză compromisorie este considerată abuzivă și va fi înlăturată;
b) orice clauză prin care este desemnată o altă instanță statală competentă decât cea
română va fi înlăturată;
c) alegerea unei legi străine pentru interpretarea contractului va fi luată în considerare
doar dacă aceasta este mai favorabilă consumatorilor.

15. Dacă contractul de comerț electronic este încheiat între doi profesioniști:
a) desemnarea instanței competente va fi valabilă dacă este realizată prin procedeul de
click-wrap;
b) dacă furnizorul este stabilit într-un stat UE, instanța va aprecia de la caz la caz dacă
este sau nu competentă;
c) alegerea legii aplicabile va fi valabilă dacă este făcută prin procedeul de click-
wrap.
Nici o variantă corectă
 Contractul de comerț electronic

16. Un furnizor de servicii va fi considerat a fi „stabilit” într-un stat:

a) în funcție de locul unde își desfășoară efectiv activitatea și unde sunt plasate
mijloacele de tehnice necesare furnizării serviciului;
b) în funcție de locul unde este înregistrată socieateta mamă a furnizorului;
c) în funcție de locul unde își desfășoară orice fel de activitate economică și unde are
un sediu pe o perioadă nedeterminată.

17. Contractul de cloud computing:

a) include furnizarea unor servicii precum adresele de mail;
b) stochează și prelucrează date pe terminalul utilizatorului;
c) este un contract prin intermediul căruia furnizorul poate oferi un serviciu adaptat
clientului, în funcție de cererile acestuia, prin utilizarea mijloacelor specifice și a
internetului, utilizând servere de stocare și prelucrare a datelor.

18. Contractul de cloud computing:

a) este de cele mai multe ori un contract de adeziune;
b) se realizează de cele mai multe ori prin metoda click-wrap;
c) nu este niciodată un contract negociat.

19. Prin contractele de cloud computing:

a) furnizorii nu pot impune clauze cu privire la instanța competentă;
b) confidențialitatea clienților cu privire la date sau documente este asigurată;
c) furnizorul își rezervă dreptul de a șterge sau de a menține pe perioadă nelimitată
datele clientului după încetarea contractului.

20. Regulile aplicabile contractului de comerț electronic:

a) se vor aplica atât pentru încheierea contractului cât și pentru executarea prestației,
dacă obiectul acesteia este prestarea de servicii, în toate cazurile;
b) se vor aplica atât pentru încheierea contractului cât și pentru executarea prestației,
dacă obiectul acesteia este un conținut digital, în toate cazurile;
c) se vor aplica atât pentru încheierea contractului cât și pentru executarea prestației,
dacă obiectul acesteia este livrarea unor bunuri.

Răspunsuri grilă:
1. b
2. b
3. a
4. b,c
5. a,c
6. a
7. a,c
8. a,b
9. c
10. b
11. c
12. b
13. a,b
14. a,b,c
15. 0 variante corecte!
16. c
 Contractul de comerț electronic

17. a,c
18. a,b
19. c
20. b
 Dreptul comerțului internațional - Incoterms

1) Incoterms sunt:
a) termeni care determină întinderea obligațiilor părților într-un contract de vânzare cumpărare
internaționale de mărfuri;
b) uzanțe codificate;
c) termeni care reflectă o practică statornicită între părțile contractante în anumite contracte de vânzare
internațională;
d) termeni compuși din trei litere, care definesc în principal sarcinile, costurile și riscurile în cadrul
unui contract de livrare de mărfuri.

2) Regulile Incoterms se aplică:

a) vânzării de bunuri mobile incorporale;
b) atât vânzărilor naționale cât și vânzărilor internaționale;
c) întotdeauna atunci când ne aflăm în prezența unor contracte internaționale de mărfuri.

3) Părțile pot deroga de la Incoterms:

a) prin excluderea lor de la aplicare în mod direct;
b) în momentul când prevăd în mod expres că urmează să aplice o regulă Incoterms modificată și
specifică modul în care vor deroga de la aceasta;
c) prin aplicarea dreptului internațional în materia transportului fluvial, nu se poate deroga de la
regulile Incoterms.

4) Regulile Incoterms se aplică:

a) transferului de proprietate asupra mărfurilor vândute;
b) legii aplicabile contractelor și eventualelor conflicte ce ar putea rezulta din neexecutare;
c) transferului riscurilor și repartizării costurilor de transport.

5) Regulile Incoterms sunt formate:

a) din trei litere urmate de locul de livrare;
b) din trei litere urmate de locul de încărcare;
c) din trei litere urmate de locul de destinație.

6) Regulile Incoterms se pot clasifica:

a) în funcție de modul în care este efectuat transportul, în reguli aplicabile transportului terestru și
aerian și reguli aplicabile transportului marititm;
b) în funcție de întinderea obligațiilor părților în 4 categorii de grupe;
c) în funcție de modul în care este efectuat transportul, în reguli aplicabile oricărei modalități de
transport și reguli aplicabile transportului maritim;

7) În cazul clauzelor de tip D:

a) transferul riscurilor are loc la momentul ajungerii bunurilor la destinație;
b) transferul riscurilor are loc la momentul livrării bunurilor;
c) transferul riscurilor are loc la momentul preluării bunurilor de către cumpărător.

8) În cazul clauzelor de tip C:

a) punctul de livrare și cel de recepționare nu sunt identice;
b) trecerea riscurilor are loc la momentul livării bunurilor de către vânzător;
c) vânzătorul are obligația de a asigura transportul mărfurilor până la destinație.

9) Clauzele care aduc cele mai puține obligații pentru vânzător sunt clauzele de tip:
a) FCA;
b) DAP;
c) EXW.

10) Pentru cumpărător cele mai avantajoase clauze sunt:

a) CIF;
b) DDP;
c) CPT.

11) În sensul convenției Incoterms, termenul de „livrare” desemnează:

a) momentul în care vânzătorul își execută obligația contractuală;
 Dreptul comerțului internațional - Incoterms

b) momentul în care se transferă riscurile la cumpărător;

c) momentul în care cumpărătorul preia marfa.

12) În general, vânzătorul are obligația:

a) de a asigura marfa la transport;
b) de a executa formalitățile de export;
c) de a livra marfa la sediul cumpărătorului.

13) Vânzătorul trebuie:

a) să livreze marfa în termenele contractuale în care se poate încadra în mod obiectiv;
b) să livreze întotdeauna marfa și documentele justificative ale mărfii;
c) să ambaleze marfa pe cheltuiala sa atunci când potrivit uzanțelor, marfa trebuie transportată
ambalată.

14) Cumpărătorul trebuie:

a) să desemneze vânzătorului portul, vasul sau terminalul în care trebuie să încarce marfa într-un
termen rezonabil, atunci când acest lucru este determinat de circumstanțe;
b) să preia marfa livrată și documentele aferente acesteia;
c) în general să asigure marfa pe perioada transportului, în cazul în care acest lucru nu incumbă
vânzătorului.

15) Locul de destinație al mărfurilor:

a) este același cu portul de destinație al mărfurilor;
b) este același cu portul de încărcare al mărfurilor;
c) este cel ales de către cumpărător și locul unde marfa va ajunge după transportul de către ultimul
transportator.

16) În cazul regulii Free Alongside Ship (FAS...named port of shipment), vânzătorul își îndeplinește
obligațiile:
a) atunci când marfa este plasată pe vas;
b) atunci când marfa este plasată pe chei, lângă vasul desemnat;
c) atunci când marfa ajunge la portul desemnat de părți în contract.

17) Regula Ex Works prespune ca:

a) vânzătorul să pună la dispoziție marfa la sediul cumpărătorului;
b) vânzătorul să pună la dispoziție marfa la sediul vânzătorului;
c) vânzătorul să transporte marfa până la un punct desemnat de părțile contractante.

18) În cadrul regulii CIP (Carriage and Insurancce Paid to...place of destination):
a) vânzătorul nu are obligația de a asigura bunurile;
b) vânzătorul poate asigura bunurile, pe cheltuiala cumpărătorului;
c) vânzătorul trebuie să asigure bunurile, pe cheltuiala sa, până la locul de destinație.

19) În cadrul regulii CIP:

a) vânzătorul este cel care desemnează persoana transportatorului;
b) cumpărătorul va putea cere executarea obligației inclusiv la sediul său, dacă acesta este desemnat de
părți ca fiind locul de destinație;
c) transferul riscurilor se va efectua în momentul când marfa ajunge la destinație.

20) Prin regula DAT (Delivered at Terminal ... terminal at port or place of destination):
a) vânzătorului îi incumbă obligația de a descărca marfa ajunsă la terminalul determinat prin contract;
b) se consideră că vânzătorul a livrat în momentul în care transportul a ajuns la terminal;
c) se consideră că riscurile se transferă cumpărătorului numai din momentul ajungerii mărfurilor în
portul de destinație.

21) Prin „terminal”, în sensul regulii DAT din Incoterms:

a) se va înțelege orice loc acoperit sau nu unde părțile s-au înțeles ca mărfurile să fie livrate;
b) un terminal prestabilit de părți unde există locuri special amenajate pentru executarea obligațiilor de
predare și preluare;
c) un chei, un depozit, un depozit de containere sau un terminal de mărfuri rutiere, feroviar sau aerian.
 Dreptul comerțului internațional - Incoterms

Răspunsuri grilă
1. b, d
2. b
3. a, b
4. c
5. a, b, c
6. b, c
7. b
8. a, b
9. c (cele mai puține obligații pentru vânzător în ordine: c, a, b)
10. b (cele mai avantajoase clauze pentru cumpărător în ordine: b, a, c)
11. b
12. b
13. b, c
14. a, b
15. c
16. b
17. b
18. c
19. a, b
20. a
21. a, c