Dreptul comerțului internațional

Contractul de comerț electronic

Reglementarea la nivel internațional a contractului de comerț electronic nu este unitară;

astfel sunt utilizate instrumente de soft law precum: UNCITRAL Model Law on Electronic
Commerce, UNCITRAL Model Law on Electronic Signatures, UN Convention on the Use of
Electronic Communications in International Contracts.

La nivelul UE au fost adoptate Directiva 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale
serviciilor societăților informaționale, în special ale comerțului electronic pe piața internă și
Directiva 1999/93/CE privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice.

La nivel național, legile speciale în domeniu sunt Legea 365/2002 privind comerțul
electronic și Legea 455/2001 privind semnătura electronică.

Legislația națională nu oferă o definiție a contractului de comerț electronic, însă prin

coroborarea ei putem afirma că:

Noțiune: contractul de comerț electronic este contractul încheiat la distanță (între absenți),
care presupune realizarea acordului de voință între furnizorul de servicii ale societății
informaționale și destinatarul serviciului, prin care se dorește nașterea, modificarea su stingerea
unui raport juridic concret. Specific este modul de exprimare a acordului, adică prin înscris
electronic.

Termenii de mai sus au următorul înțeles:

• serviciu al societății informaționale - orice serviciu care se efectuează utilizându-se mijloace

electronice și prezintă următoarele caracteristici:

a) este efectuat în considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului în mod obișnuit de
către destinatar;
b) nu este necesar ca ofertantul și destinatarul să fie fizic prezenți simultan în același loc;
c) este efectuat prin transmiterea informației la cererea individuală a destinatarului. (Legea
365/2002, art. 1, pct. 1)
• înscris electronic - înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică
între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu
semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui
procedeu similar.

Trebuie să rețineți că:

ambele părți ale contractului pot avea calitatea de persoană fizică sau juridică!
înscrisul electronic este asimilat înscrisului sub semnătură privată, dacă îi este atașată
semnătura electronică în anumite condiții.
mijloacele electronice fac parte din/sunt incluse în mijloacele de comunicare la distanță.

Clasificarea contractelor electronice:

A. După calitatea părților, cotractele pot fi:
1. contracte încheiate între profesioniști (și furnizorul și destinatarul sunt profesioniști);
2. contracte încheiate între un profesionist și un consumator (furnizorul este
profesionist, iar destanatarul este consumator);
3. contracte încheiate între un consumator și un profesionist (unde furnizorul este
consumator și destinatarul profesionist);
4. contracte încheiate între consumatori (și furnizorul și destinatarul sunt
consumatori).
B. În funcție de sediul/reședința părților:
• contracte naționale;
• contracte internaționale.
C. În funcție de tipul contractului încheiat prin internet ele pot fi:
1. contracte click-wrap (denumite de asemenea click through) - sunt contractele de
adeziune care se perfectează prin acceptarea de către destinatar a unei oferte
făcute online, prin simpla bifare/apăsare a unei căsuțe cu da/yes/i accept sau alte
asemenea sintagme. Prin aceasta, destinatarul acceptă oferta și implicit termeni

Page 1 of 6
 Dreptul comerțului internațional

contractuali (= „Termenii și condiții”) propuși de furnizorul de servicii, adică de

ofertant. De regulă, prin aceste contracte se achiziționează bunuri sau servicii.
2. contracte de browse-wrap - sunt contractele care se încheie prin simpla folosire a
unei pagini web sau printr-o anumită acțiune a utilizatorului paginii respective, care
echivalează cu acceptarea clauzelor impuse de furnizor. De regulă, prin aceste
contracte utilizator achiesează la instalarea „cookies”-urilor în dispozitivul său, care
înregistrează preferințele utilizatorului și datele personale ale acestuia (ex. de
aceea primiți reclame targhetate în funcție de produsele pe care le-ați căutat
recent). O altă metodă de a folosi contractele de browse-wrap este de a instala link-
uri de „deeplink” către altă pagină în cadrul paginii pe care utilizatorul o accesează
(deeplink = o trimitere directă către o anumită secțiune specifică dintr-un alt site,
care nu este pagina principală a acelui site).
3. contractele care poartă o semnătură electronică extinsă calificată - această metodă
este utilizată cel mai des în executarea contractelor și nu în încheierea lor. De
asemenea, este utilizată în ceea ce privește contractele încheiate cu statul sau
pentru contracte cu o valoare foarte mare între profesioniști, întrucât presupune
instalarea și generarea unei semnături din partea utilizatorului.
D. După obiect, contractele pot fi:
- contracte de vânzare având ca obiect bunuri corporale (caz în care regulile de la
comerț electronic se aplică numai pentru faza de încheiere a contractului) sau
bunuri incorporale (caz în care regulile comerțului electronic se aplică și la
încheierea și la executarea contractului)
- contracte având ca obiect prestări de servicii - caz în care în ceea ce privește
executarea contractului se vor aplica regulile speciale din domeniul specific
prestării, acolo unde există (ex. în transporturi, în hotelărie, în construcții etc.)
- contracte având ca obiect un conținut digital - adică acele acte care sunt produse și
livrate în formă digitală, ca de exemplu: programe de calculator, jocuri, aplicații,
muzică etc., indiferent dacă acestea sunt descărcate (downloaded) în terminalul
utilizatorului sau sunt accesate prin flux continu (streaming) de pe orice tip de
suport. Ceea ce este specific acestui tip de contract este că furnizorul NU pretinde
utilizatorului plata serviciului. Totuși conform actelor normative în vigoare la nivelul
UE (Directiva 2011/83/UE), acestea sunt considerate contracte de livrare de
conținut digital, indiferent dacă utilizatorul a plătit sau nu pentru serviciile prestate.

Formarea contractului de comerț electronic

1. Faza precontractuală
Contractele de comerț electronic sunt întotdeauna precedate de o fază precontractuală prin
care se face publicitate. În acest timp, furnizorul de servicii are obligația de a informa utilizatorul cu
privire la: identitatea furnizorului, prețul produselor sau serviciilor, modalitatea de formare a
contractului (art. 5-8 Legea 365/2002). Dacă utilizatorul este consumator, furnizorul mai are și
obligațiile din OUG 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu
profesioniştii.
Sancțiunea nerespectării obligației de informare - nulitatea relativă a contractului, cf. art. 21
Legea 365/2002.
*problemă de drept - oferta de a contracta se adresează unor persoane nedeterminate. Ori,
cf. codului civil, art. 1189, propunerea adresată unor persoane nedeterminate, indiferent cât este
de precisă, nu valoarează ofertă. Poate avea valoarea de ofertă doar dacă rezultă neîndoilenic din
împrejurări. Dacă am admite că publicitatea de pe site-urile furnizorilor nu valorează oferă, ci
valoarează invitație de a contracta, rezultatul ar fi că furnizorul ar putea modifica termenii
contractuali propuși pe site în mod unilateral.

2. Momentul încheierii contractului

În cazul contractelor de comerț electronic se aplică teoria informației, iar Legea 365/2002
distinge 2 momente de încheiere a contractului (art. 9):
- în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoștiința ofertantului;
Page 2 of 6
 Dreptul comerțului internațional

- în cazul în care contractul prin naturra sa, sau prin cererea beneficiarului impune o executare
imediată, în momentul în care debitorul a început executarea.

3. Validitatea contractelor de comerț electronic

Conform Legii 365/2002, art. 7: „(1) Contractele încheiate prin mijloace electronice produc
toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute
de lege pentru validitatea acestora.” iar „(2) Pentru validitatea contractelor încheiate prin mijloace
electronice nu este necesar consimțământul prealabil al părților asupra utilizării mijloacelor
electronice.”
Ca atare putem deduce că:
(i) orice contract consensual poate fi încheiat în formă electronică;
(ii) orice contract pentru care legea impune forma scrisă ad validitatem sau ad probationem, poate
fi încheiat în formă electronică dacă i s-a atașat o semnătură electronică extinsă;
(iii) contractele solemne nu pot fi încheiate prin contracte electronice.

4. Proba contractului electronic

Conform Legii 365/2002, art. 7 alin. 3: „Proba încheierii contractelor prin mijloace
electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului
comun în materie de probă (adică art. 266, 282-284 și 267 Cod procedură civilă) și prevederilor
Legii 455/2001 privind semnătura electronică.”
Doctrina de specialitate a evidențiat că între termenii de „înscris pe suport informatic” (art.
262 și 282-284 Cod procedură civilă) și „înscris în formă electronică” (Legea 455/2001) NU există
identitate de termeni.
Pentru înscrisul pe suport informatic, acesta va produce efecte dacă este inteligibil și
prezintă garanții suficient de serioase (= înscrierea datelor este făcută în mod sistematic și fără
lacune, datele fiind protejate împotriva alterărilor și contrafacerilor, integritatea documentului fiind
asigurată) pentru a face deplină credință în privința conținutului acestuia și a identității persoanei
de la care acesta emană.
Se instituie astfel o prezumpție relativă între părți, care poate folosi și terților dacă
înscirsul emană de la un profesionist.
Pentru înscrisul în formă electronică, acesta va fi asimilat cu un înscris sub semnătură
privatp, dacă conține o semnătură electronică extinsă.
Tipuri de semnături electronice reglementate de Legea 455/2001:
• semnătura electronică simplă (ex. scrierea numelui sau semnarea unui document și scanarea
lui);
• semnătura electronică extinsă - îndeplinește cumulativ următoarele condiții: (i) este legată în
mod unic de semnatar; (ii) asigură identificarea semnatarului; (iii) este creată prin mijloace
controlate exclusiv de semnatar; (iv) este legată de datele în formă electronică, la care se
raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;
• semnătura electronică extinsă pe bază de certificat calificat și generată prin intermediul unui
dispozitiv securizat de creare a semnăturii (semnătura electronică extinsă calificată) - trebuie
generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat dat de către un astfel de furnizor de servicii, unde
de regulă se plătește un abonament lunar. Această formă este impusă în contractele dintre
profesioniști și stat.
Aplicabilitatea semnăturii electronice în cadrul contractelor de click-wrap: în cadrul acestor
contracte simpla bifare a unei căsuțe/apăsarea unui buton nu valorează semnătură electronică.
Însă completarea mai multor casete, în special cele în care utilizatorul furnizează date cu caracter
personal (ex. nume, prenume, adresă domiciliu , adresă de mail etc.) valorează semnătură
electronică simplă!

5. Legea aplicabilă și instanța competentă în contractul de comerț electronic în care

furnizorul de servicii este stabilit în afara României,
iar utilizatorul este stabilit în România
În cadrul acestei secțiuni, vom analiza două ipostaze: (i) cea în care utilizatorul/ destinatarul
este un consumator român și (ii) cazul în care utilizatorul/destinatarul serviciului este un
profesionist român.
Page 3 of 6
 Dreptul comerțului internațional

De regulă, contractul de comerț electronic este un contract de adeziune, ca atare furnizorul

include și o clauză cu privire la legea aplicabilă și la instanța competentă.

(i) Destinatarul este consumator român

Trebuie în toate cazurile respectată legislația privind protecția consumatorului din statul de
reședință al consumatorului (aplicabilă pentru toți consumatorii din UE).
1. Dacă instanța aleasă este o instanță arbitrală - clauza este considerată clauză abuzivă
în conformitate cu Legea 193/2002. Consumatorul va putea sesiza instanța din România
care va trebui să se declare competentă.
Referitor la legea aplicabilă:
- dacă în contract furnizorul este stabilit în UE și a ales ca lege aplicabilă legea statului său,
această lege va fi aplicată;
- dacă a fost aleasă altă lege, aceasta va fi înlăturată și se va aplica legea de la locul unde
furnizorul este stabilit.
• Locul de stabilire a furnizorului este determinat de Legea 365/2002, art 1, pct 4 astfel:
„un furnizor de servicii având un sediu stabil pe teritoriul unui stat și care desfășoară
efectiv o activitate economică utilizând acel sediu stabil pe teritoriul unui stat, pentru o
perioadă nedeterminată; stabilirea unui furnizor de servicii într-un stat nu este
determinată în mod necesar de locul în care sunt amplasate mijloacele tehnice și
tehnologice necesare furnizării serviciului”.
- dacă furnizorul nu este stabilit într-un alt stat UE, și alege o altă lege aplicabilă, atunci
validitatea acestei clauze va fi apreciată de instanță conform regulamentului Roma I.
- Alegerea legii își produce efecte NUMAI dacă normele din legea străină sunt mai
favorabile consumatorului! Comparația între legea română și cea străină trebuie
făcută de instanță cu privire la toate avantajele și dezavantajele și se va lua în
considerare interesul general al consumatorilor (adică nu se va lua referință cazul
consumatorului din speță).
2. Dacă instanța aleasă este o instanță statală: este de regulă cea de pe teritoriul unde furnizorul
de servicii își are sediul principal (adică la locul sediului societății mamă). Jurisprudența
internațională a arătat că chiar dacă furnizorul alege o anumită instanță competentă, această
alegere poate fi răsturnată; legea română prevede această posbilitate în art. 1068 alin. 2 Cod
procedură civilă: „Alegerea instanței este fără efect dacă ea conduce la lipsirea în mod abuziv a
uneia dintre părți de protecția pe care i-o asigură o instanță prevăzută de legea română”.
Instanța română are competență exclusivă în cazul contractelor încheiate cu consumatorii dacă
aceștia au „domiciliul sau reședința obișnuită în România, pentru prestații de consum curent
destinate uzului personal sau familial al consumatorului și fără legătură cu activitatea profesională
sau comercială a acestuia, dacă:
a) furnizorul a primit comanda în România;
b) încheierea contractului a fost precedată în România de o ofertă sau o publicitate și
consumatorul a îndeplinit actele necesare încheierii contractului.” (art. 1080, pct.3 Cod procedură
civilă).
În cazul contractelor de click-wrap, aceste condiții sunt îndeplinite, deci o clauză care
impune orice altă instanță va deveni inoperantă.

(ii) Destinatarul este profesionist român

În această secțiune vom discuta strict de contractele de adeziune semnate de profesioniști.
Alegerea instanței în acest caz poate deveni caducă doar dacă această alegere este inserată într-
o clauză abuzivă.
Pentru a fi considerate valabile clauzele referitoare la jurisdicția competentă, ele trebuie să
fie acceptate în mod expres de către aderent (destinatar), nefiind suficient procedeul click-wrap.
Referitor la legea aplicabilă:
- dacă furnizorul este stabilit într-un stat UE, legea aplicabilă este cea de la locul unde furnizorul
este stabilit;
- dacă furnizorul este stabilit într-un stat non-UE, instanța româna va aprecia de la caz la caz
validitatea alegerii legii aplicabile.

Page 4 of 6
 Dreptul comerțului internațional

- Alegerea legii aplicabile nu va produce efecte dacă nu a fost acceptată în mod expres,
în scris de cealaltă parte (art. 1203 Cod civil).

În continuare, vom analiza o specie frecventă a contractului de comerț electronic, pe care îl folosiți
cu toții (asum că aveți cu toții adrese de e-mail).

CONTRACTUL DE CLOUD COMPUTING

Poate fi definit ca o formă de computing în care capacități IT evolutive și elastice sunt

furnizate către un număr mare e clienți, utilizând internetul.
- capacitate evolutivă IT - furnizorul de cloud poate adapta capacitatea de stocare și procesare a
datelor în conformitate cu cerințele clientului
- capacitate elastică IT - adaptarea capacității se poate face rapid, pe măsura schimbării
cerințelor clientului
Cloud computing constă deci în abilitatea de a dace să funcționeze un program sau o
aplicație în același timp pe mai multe dispozitive, conectate între ele. Prin acest sistem programele
de software nu sunt stocate pe dispozitivul personal, ci în servere care se accesează prin internet.
Același principiu este aplicat pentru documentele create, care pot fi accesate și modificate în timp
real de oricine are permisiunea celui care le-a creat.
Tipuri de servicii de cloud computing - în principal se rezumă la trei servicii:
1. Infrastructure as a service - prin care este furnizată o rețea de computing, cum este
capacitatea de stocare și procesare a datelor;
2. Platform as a service - prin care este furnizată capacitatea de a lansa în cloud aplicații create
sau dobândite de client, folosind limbajul de programare și instrumentele furnizorului;
3. Software as a service - prin care se furnizează clientiului utilizarea unei aplicații a furnizorului
printr-o infrastructură cloud (aici intra adresele de email).
Încheierea contractului de cloud computing - este prin natura lui un contract internațional,
care atrage aplicarea regulilor de drept internațional privat cu privire la instanța competentă și
legea aplicabilă. Este de regulă un contract standard (de adeziune).
Încheierea lui se face prin metoda clasică de click-wrap, prin care se acceptă termenii și
condițiile impuse de furnizor. Acestea înglobează:
- terms of service: adică prevederi referitoare la scopul serviciilor de cloud, obligațiile părților,
drepturi de proprietate intelectuală, stocarea datelor, legea aplicabilă și instanța competentă și
clauze referitoare la încetarea contractului;
- service legal agreement: nivelul serviciilor prestate, punerea în aplicare a penalităților, nivel
garantat de funcționare a sistemului, asistența acordată clientului și costuri;
- acceptable policy use: cum poate fi utlizat cloudul. În general, acesta este modul de limitare a
răspunderii furnizorilor de servicii în cazul unei utilizări sau comportament abuziv al clientului;
- privacy policy: utilizarea și protecția datelor cu caracter personal.
Clauze standard ale contractului de cloud computig în contractele de adeziune
1. clauza privind legea aplicabilă contractului (de regulă cea de la sediul furnizorului);
2. clauza privind alegerea instanței competente;
3. clauza cu privire la modul de utilizare a serviciilor cloud;
4. clauza de modificare unilaterală a contractului (de regulă, prin simpla postare a versiunii
îmbunătățite a serviciului, iar continuarea folosirii valoarează acceptare);
5. clauza cu privire la integritatea și confidențialitatea datelor (de regulă, furnizorii nu își asumă
răspunderea pentru aceste date; clientul este pe deplin responsabil în aceste cazuri și poate la
măsuri de back-up sau de criptare);
6. clauza cu privire la păstrarea și transferul datelor (cei mai mulți furnizori nu prevăd posibilitatea
transferului către un alt furnizor. Referitor la păstrarea datelor, unii furnizori le sterg imediat
după încetarea contractului, alți le mențin pentru o anumită perioadă și apoi le șterg. Furnizori
precum Facebook prevăd posibilitatea păstrării datelor pe termen nelimitat, iar datele care au

Page 5 of 6
 Dreptul comerțului internațional

fost transmise către alte persoane nu pot fi șterse, ele rămânând pe platofrmă chiar după
încetarea contractului);
7. clauza cu privire la divulgarea datelor stocate în cloud (cei mai mulți furnizori prevăd această
posibilitate atunci când ea este cerută de o autoritate statală ex. procuror, instanță. Alții prevăd
posibilitatea divulgării către terțe persoane în scopuri comerciale sau publice ex. Facebook);
8. clauza cu privire la locația datelor (locația datelor este necunoscută și necontrolată de client.
Furnizorii fie nu menționează asemenea date, fie dau explicații generale).
Desigur, dacă contractul este negociat între părțile contractante, ele pot avea clauze mai
favorabile clientului.

Page 6 of 6