Grupa 3.

Electronegativitatea acestor elemente variază în mod neregulat în ordinea B> Al<Ga> In< Ga.
Cu oxigenul elementele din grupa a III-a principală formează oxizi de tipul E 2O3, cu caracter amfoter, cu
excepţia B2O3, oxid acid.
Cu hidrogenul formează hidruri de tipul (EH 3)n, în care E=B, Al iar n ≥2.
Ionii Ga3+ şi In3+ se aseamănă cu cei ai Al3+ şi are un caracter oxidant.
Borul.
 principalul minereu boraxul: Na2B4O7 .10H2O
 Prin reducerea oxidului de bor cu magneziu se obţine bor amorf, de puritate 98%, sub forma
unei pulberi de culoare brună microcristalină
B2O3 + 3Mg → 2B + 3MgO
 De asemea bor amorf se obţine prin reducerea unei fluoruri complexe cu un metal activ:
K[BF4] + 3K → B + 4KF
Proprietati fizice si chimice.
Borul prezintă câteva forme alotropice cu stări cristaline diferite
legături covalente extinse, borul este foarte dur, refractar şi neconducător.

105.Comportarea la calcinare si cu HNO3 a Borului.

Borul cristalin este puţin reactiv, având o inerţie chimică asemănătoare cu cea a siliciului.

Este foarte slab atacat de H2SO4 concentrat, la cald şi de hidroxizii alcalini în topitură, dar
reacţionează puternic cu oxidanţi în topitură, cum sunt Na 2O2 şi amestecul de KNO3 şi Na2CO3.
Borul amorf este mai reactiv decât cel cristalizat.
în aer la cald formează un amestec de B 2O3 şi BN
B → B2O3 + BN Δ
cu oxigenul, la temperaturi ridicate, borul formează oxidul de bor:4B + 3O2 → 2B2O3 12000C
reacţia cu halogenii se desfăşoară diferit:
2B + 3Cl2 → 2BCl3 4100C 2B + 3I2 → 2BI3 12500C
prin încălzire la roşu, borul reacţionează cu vaporii de apă, formând acid boric:
2B + 6H2O → 2H3BO3 + 3H2
oxoacizii cu funcţie oxidantă atacă borul fie la rece (HNO 3 concentrat), fie la încălzire (H2SO4
concentrat):
B + 3HNO3 conc. → H3BO3 + 3NO2
2B + 3H2SO4 conc. → 2H3BO3 + 3SO2
hidroxizii alcalini în topitură atacă borul, reacţia decurgând cu degajare de H 2:
2B + 6NaOH → 2Na3BO3 + 3H2
Borul este adăugat în cantităţi mici la aluminiu şi oţel, cărora le îmbunătăţeşte duritatea. Elementul
are o mare afinitate pentru oxigen, de aceea se utilizează ca dezoxidant în producerea metalelor.
Compusii borului
Hidrurile
106.Indicati structura boranilor si comportarea la incalzire si in aer.
Borul formează trei tipuri generale de borani, cu formule moleculare B nHn+4, BnHn+6, BnHn+8.
• Diboranul, B2H6 este cea mai simplă dintre hidrurile borului, există ca dimer gazos. Se poate obţine
prin reducerea I2:
2Na[BH4] + I2 → B2H6 + 2NaI + H2
• Se descompune uşor la încălzire şi arde în aer formând un compus stabil B 2O3:
• B2H6 → 2B + 3H2 B2H6 + 3O2 → B2O3 + 3H2O
• Diboranul se descompune la încălzire, cu formare de borani superiori:
5B 2H6 → B10H14 + 8H2 1000C
Halogenurile borului, BX3
107.Indicati caracterul acido –bazic al BX3 si obtinerea H[BF4]-
Nici una dintre halogenurile borului nu există în natură deoarece legăturile B-O sunt mai stabile
termodinamic decât legăturile B-X. Sunt combinaţii moleculare monomere, trigonal-plane, incolore.
În prezenţa unui exces de apă are loc hidroliza parţială:
4BF3 + 6H2O → 3H3O+ + 3[BF4]- + H3BO3
rin hidroliza BF3 rezultă acid tetrafluoroboric, un acid tare, neizolat.
BF3 este un acid Lewis care formează specii izoelectronice
Compuşii borului cu oxigenul
Oxidul de bor, B2O3:
Se obţine prin oxidarea borului la 1200 0C sau prin deshidratarea acidului boric la 700-800
H3BO3 → B2O3 + 3H2O
B2O3 este foarte slab acid, iar cu apa formează acid boric numai la fierbere:
B2O3 + 3H2O ↔ 2H3BO3
Reacţionează foarte greu cu bazele
Acidul boric, H3BO3:
108.Indicati obtinerea acidului boric din borax si caracterul acido-bazic in solutie apoasa in prezenta de
dioli,fenoli,glicerina.

Cea mai utilizată metodă de obţinere a acidului boric constă în neutralizarea soluţiilor fierbinţi de
borax cu un acid mineral, urmată de răcirea soluţiilor:
Na2B4O7.10H2O + H2SO4 → 4B(OH)3 + Na2SO4 + 5H2O
Se separă din soluţia apoasă sub formă de cristale triclinice, cu aspect de foiţe, lucioase, incolore, translucide,
onctuo. În structura sa sunt prezente lanţuri bidimensionale, alcătuite din molecule de acid boric asociate prin
legături de hidrogen după o formă hexagonală. Asocierea prin legături de hidrogen explică clivajul şi culorile
de interferenţă cu nuanţă ca sideful.
Acidul ortoboric se comportă în soluţie ca un acid slab, monobazic. Aciditatea sa poate fi mărită prin
concentrarea soluţiilor, când se formează acizii o-poliborici, mai tari, sau prin adăugarea de dioli sau
polioli cu grupările OH la soluţiile de acid boric.
Datorită proprietătii de acid slab şi toxicităţii reduse, acidul boric a fost utilizat mult timp ca antiseptic.

110.Despre borax ,comportarea la incalzire.

Boraxul se prezintă sub formă de cristale mari, incolore, transparente, monoclinice, eflorescente. Soluţia
apoasă are caracter bazic, de aceea boraxul a fost utilizat la obţinerea de săpunuri şi detergenţi. Caracterul
bazic se datorează hidrolizei anionului tetraborat:
B4O72- + 7H2O ↔ H3BO3 + 2OH-
La încălzire, boraxul se topeşte în apa de cristalizare, pe care o pierde la 350 0C devenind anhidru, iar acesta
se topeşte la 7450C. Boraxul topit are proprietatea de a dizolva oxizii metalici, astfel că poate curăţa
suprafaţa metalelor. Cea mai importantă utilizare a boraxului şi a B 2O3 o reprezintă obţinerea sticlei de
borosilicaţi.
Esterii acidului boric:
În urma reacţiei dintre acidul boric şi alcool metilic sau etilic, în prezenţa acidului sulfuric concentrat cu rol de
catalizator se formează esteri:
B(OH)3 + 3ROH  B(OR)3 + 3H2O
109.Tipuri de borati
Sarurile acidului ortoboric=ortoborati.(se obtin prin reactia B2O3 cu oxizii metalici)
Sarurile acizilor metaborici=metaborati.(ex tetraboratul de sodiu sau boraxul)
există trei tipuri de acizi metaborici, care diferă prin sistemul de cristalizare.
• Astfel HBO2, (I) ortorombic, are o reţea tridimensională, formată din tetraedri de BO 4 uniţi prin
legături de hidrogen.
• Acidul metaboric (II) constă în lanţuri infinite în zig-zag unite prin legături de hidrogen,
• iar HBO2 (III), ortorombic este un trimer.
111.Reactia aluminiului cu apa ,cu HNO3 si NaOH.
Al se dizolvă uşor în acizi diluaţi formând sărurile respective şi degajând hidrogen.
Acidul azotic diluat, la fierbere dizolvă aluminiul. Aluminiul se dizolvă uşor şi în hidroxizi alcalini, formând
aluminaţi, conform ecuaţiei:
2Al + 2NaOH + 6H2O = 2Na[Al(OH)4] + 3H2
Faţă de acidul azotic concentrat şi chiar diluat, Al prezintă fenomenul de pasivitate la temperatura obişnuită,
fapt pentru care cisternele de aluminiu sunt folosite la transportul HNO 3
112.Cum se prezinta Al(III) in solutie apoasa,indicati formula si caracterul acido –bazic.
• Aluminiul conţine 3 electroni de valenţă, şi în comportarea sa chimică Al pierde electronii de valenţă
şi se transformă în ionul Al3+ funcţionând ca reducător.
• În soluţii apoase Al formează cationul Al3+, incolor, puternic hidratat [Al(H2O)6]3+, precum şi anionii:
[Al(OH)4]-, [Al(OH)4(H2O)2]-, [Al(OH)6]3-.
• Ionul [Al(H2O)6]3+ se comportă ca un acid slab:
[Al(H2O)6]  [Al(H2O)5OH]2+ + H3O+
3+

• Soluţiile apoase ale Al3+ hidrolizează, au reacţie acidă şi gust astringent.

• Din această cauză din soluţii apoase Al3+ este precipitat de cei mai mulţi reactivi sub formă de
Al(OH)3, iar sărurile de aluminiu cu acizi slab ca: sulfuri, carbonaţi, cianuri, acetaţi nu pot fi obţinute
pe cale umedă, ci numai pe cale uscată. Sărurile aluminiului sunt în general solubile în apă, exceptând
hidroxidul, fosfatul, benzoatul, silicaţii.
113.Oxidul de aluminiu -Al2O3 se gaseste in natura cristalizat incolor in corindon si colorat diferit (din
cauza impuritatilor) in roşu – rubinul, albastru- safirul, verde- smaragdul, galben-topazul, violet-ametistul,
folosite ca pietre preţioase.Indicati solubilitatea lui cu NaOH topit si Na2CO3.
Este izomorf cu - Fe2O3 şi Cr2O3 cu care formează soluţii solide. Este insolubil în acizi, exceptând HF, prin
topire cu NaOH, Na2CO3 formează:
Al2O3 + 2NaOH  2NaAlO2 + H2O
Al2O3 + Na2CO3  2NaAlO2 + CO2
114.Ce este criolita si cum se poate obtine?
Florura de aluminiu, AlF3, se obţine prin încălzirea la temperaturi ridicate a Al sau Al 2O3 cu HF gazos. Este o
pulbere albă, cristalină, greu solubilă în apă, acizi, alcalii.
Cu fluorurile metalelor alcaline formează fluoroaluminaţi, greu solubili de tipul: Me I[AlF4], Me3I[AlF6] şi
MeIMeII[AlF6].H2O., în care MeI = , Li, Na, K, NH4; MeII= Ca, Sr, Ba, Zn, Fe, Co, Ni, Mn, etc. O astfel de fluorură
complexă existentă în natură este criolita, Na3[AlF6], care se poate obţine prin:
Al2O3 + 12HF + 3Na2CO3 = 2Na3[AlF6] + 6H2O + 3CO2
115.Reactii de obtinere Al(OH)3 din AlCl3.
2AlCl3 +3(NH4)2S + 6H2O  2Al(OH)3 + 6NH4Cl + 3H2S
AlCl3 + 3KCN + 3H2O  Al(OH)3 + 3KCl + 3HCN
2AlCl3 + 3Na2S2O3 + 3H2O  2Al(OH)3 + 6NaCl + 3S + 3SO2
116.Ce sunt alaunii?
Sulfatul de aluminiu, Al2(SO4)3.18H2O, formează cristale incolore, uşor solubile în apă. Prin încălzire pierde
treptat apa de cristalizare, iar peste 770 0C se descompune, fără să se topească. Formează alauni ca
K[Al(SO4)2].12H2O sau piatra acră sau alaunul obişnuit. Alaunul este folosit în farmacie sub denumirea de
alumen, K[Al(SO4)2].12H2O sau alumen ustum K[Al(SO4)2], alături de Al2(SO4)3.18H2O aluminium sulfuricum.
117.Ce sunt spinelli?
In alt curs.
118.Saruri de aluminiu care se utilizeaza in farmacie.
Acetatul de aluminiu, Al(CH3COO)3, se obţine prin tratarea unei soluţii de sulfat de aluminiu cu o soluţie de
acid acetic şi carbonat de calciu .Se foloseşte în industria textilă ca mordant, în farmacie sub numele de liquor
aluminii acetici sau liquor Burowi, ca decongestativ şi astingent în afecţiuni inflamatorii ale pielei.
K[Al(SO4)2].12H2O Alaunul este folosit în farmacie sub denumirea de alumen, sau alumen ustum
K[Al(SO4)2], alături de Al2(SO4)3.18H2O aluminium sulfuricum.
ALTE SUBIECTE POSIBILE
Aluminohidrura de litiu, Li[AlH4], se prepară în mediu de eter anhidru, conform reacţiei:
4LiH + AlCl3  Li[AlH4] + 3LiCl
• care este o substanţă cristalină, solubilă în eter şi cu caracter reducător selectiv; reduce grupa C=O
din aldehide şi cetone, la alcooli, esterii la alcooli primari, etc.
• Hidrura de aluminiu fiind un corp deficitar de electroni formează produşi de adiţie (aducţi) cu
molecule care conţin perechi de electroni neparticipanţi, amoniac, amine, fosfine, arsine, etc.
lumino hidrura de litiu

Hidrura de aluminiu:
Aluminiul nu reacţionează direct cu hidrogenul. Se obţine prin acţiunea AlCl 3 asupra aluminohidrurei de litiu,
când se obţine sub forma unei mase albe, amorfe, alanul:
AlCl3 + 3LiAlH4  3LiCl + 4AlH3
Aluminohidrurile, alanaţi:
Se cunoaşte şi anionul AlH4- şi sărurile respective aluminohidrurile sau alanaţii de tipul: Me I[AlH4]. În apă
hidrolizează uşor:
AlH4- + 4H2O  Al(OH)3 + OH- + 4H2
TOXICITATEA Aluminiului si taliului
• Organismul uman este sărac în aluminiu, deoarece aluminiul nu este un constituent esenţial al dietei
umane. Conţinutul redus de aluminiu dovedeşte că organismul posedă bariere eficace la nivelul
plămânilor, pielii şi tubului digestiv, care împiedică absorbţia şi distribuţia aluminiului. Alterarea
acestor bariere are drept consecinţe apariţia efectelor toxice ale aluminiului, manifestate mai ales la
nivelul creierului. Combinaţiile taliului sunt toxice. Tl 2(SO4)3 se utilizează ca otravă pentru şobolani.
Obtinerea Aluminiului
Nu se găseşte în natură în stare nativă, ci numai sub formă de minereuri, ca: silicaţii şi silicoaluminaţii
(feldspaţi, argile, mică), criolitul Na3[AlF6], bauxita AlO(OH), corindonul Al2O3.
Obţinerea Al2O3 din bauxită se face după procedeul Bayer. Bauxita se calcinează într-un cuptor rotativ la
7000C pentru a o deshidrata şi distruge materiile organice; se macină apoi fin şi se încălzeşte cu o soluţie
concentrată de sodă caustică, timp de câteva ore. Oxidul de aluminiu trece sub formă de Na[Al(OH) 4(H2O)2],
tetrahidroxodiacvoaluminat de sodiu. În soluţia de aluminat de sodiu se introduce un curent de CO 2, care
precipită hidroxidul de aluminiu:
2Na[Al(OH)4] + CO2 = 2Al(OH)3 + Na2CO3 + H2O
Precipitatul de hidroxid de aluminiu se filtrează, se spală cu multă apă şi se calcinează la 1200 0C, când trece
în oxid de aluminiu.