POLITICA

1. LIBERTATE SI RESPONSABILITATE SOCIAL POLITICA

John Stuart Mill (20 mai 1806 - 8 mai 1873) a fost un filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai
influenti ganditori liberali ai secolului XIX, care a adus contributii la dezvoltarea utilitarismului.
Lucrarea „Despre libertate” este unul dintre textele de referinta ale doctrinei liberale, reprezentand, in fond, un
tratat despre libertate. Cartea exploreaza natura si limitele puterii care poate fi exercitata in mod legitim de catre
societate asupra individului. 
Mill dezvolta un principiu fundamental conform caruia fiecare are dreptul de a actiona precum doreste, in conditiile
in care faptele sale nu îi afecteaza pe ceilalti. Daca respectivul act se rasfrange exclusiv asupra celui care il comite,
societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar daca persoana isi face rau. Sunt exclusi din sfera acestei teorii cei
care nu sunt totalmente capabili de a discerne (spre exemplu, copiii sau cei ce nu se afla in deplinatatea facultatilor
mintale). Se poate remarca faptul ca filosoful britanic nu considera ofensa o fapta negativa intrucat este de parere ca
o actiune nu poate fi restrictionata pentru ca incalca o conventie morala a unei societati.
Constrangerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorinta de a-i impune conceptii ale altora cu privire la
modul de viata ori la conduita. Singura maniera prin care se poate incerca schimbarea unui individ este discutia de
orice fel (fie ea mustrare, rugaminte sau implorare), intrucat „asupra lui insusi, (…) individul este suveran”. In
concluzie, Mill afirma ca societatea are mai multe de castigat daca respecta libertatea individuala. Atata timp cat
faptele unei persoane nu au consecinte negative asupra alteia, aceasta trebuie lasata sa traiasca dupa propriile reguli
si nu dupa norme impuse din exterior.

Jean Jacques Rousseau (n. 28 iunie 1712 - d. 2 iulie 1778) a fost un filozof francez de origine geneveză, scriitor și
compozitor, unul dintre cei mai iluștri gânditori ai Iluminismului. A influențat hotărâtor, alături de Voltaire și
Diderot, spiritul revoluționar, principiile de drept și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în
schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789.
Teoriile sale politice se sprijina pe premisa ca omul este de la natura bun si ca de aceea ar trebui sa tina cont de
virtutile sale atunci când se implica în afaceri publice. Societatea umana este cea care îl împiedica pe om sa se
comporte asa cum i-a fost dat, omul s-a "înstrainat" de sine din pricina societatii, a institutiilor si conventiilor
acesteia. Rousseau nu se deserveste direct de notiunea promovata de Hegel si popularizata de marxism a înstrainarii,
totusi ideea de baza provine de la el. Prin scrierile sale politice si pedagogice, Rousseau dorea sa creeze o ordine în
care sa domneasca libertatea, egalitatea si dreptatea.
În cea mai importanta lucrarea a sa în aceasta privinta, "Du contrat social" (1762) Rousseau si-a imaginat o ordine
bazata pe un pact social. Toti oamenii semneaza un pact menit sa le ofere siguranta. si pentru ca fiecare semneaza
acest pact în mod liber, toti oamenii fiind egali, nimeni nu este dezavantajat. Oamenii se supun conducerii supreme
ale unei vointe generale (volonté générale), acest lucru conducând la constituirea unei structuri spirituale comune.
Anumiti cetateni ar putea însa exprima o vointa particulara ce se opune vointei generale: acest lucru se numeste
"reprezentarea unor interese speciale", iar statul trebuie sa îi supuna pe acesti oameni la tot felul de constrângeri, ba
chiar sa îi condamne la moarte, pentru a oprima aceasta vointa particulara.
Partidele, sindicatele si celelalte tipuri de asociatii nu pot intra astfel deloc în schema gândita de Rousseau. Oamenii
trebuie la nevoie fortati sa-si doreasca ceea ce este bine si corect, ei nerecunoscând întotdeauna aceste lucruri. Ei
trebuie sa supuna ratiunii judecatile lor, pentru ca din opinia generala sa se poata naste o cooperare generala.
Ordinea ideala, în ceea ce îl privea pe Rousseau, era democratia directa, lipsita de principiile separatiei puterii si ale
reprezentarii, pe care el le considera neliberale. Aceasta conceptie a fost îndelung contestata în zilele noastre. Pe de
o parte, omul liber este somat sa se supuna unei legi pe care singur si-a creat-o, iar pe de cealalta, cetateanul unui
stat creat dupa viziunea lui Rousseau poate fi manipulat cu totul de catre acesta, fiind "directionat" în sensul
adoptarii unei atitudini "corecte".

1
John Locke (29 august 1632 - 28 octombrie 1704) a fost un filosof și om politic englez din secolul al XVII-lea,
preocupat mai ales de societate și epistemologie (teoria cunoasterii stiintifice).
Statul este bazat pe un contract intre cel care conduce si supusi care-i dau puterea astfel incat bunastarea celor din
urma sa creasca, iar proprietatile lor sa fie protejate intr-un fel in care, in starea de natura, nu este posibil.
Statul la John Locke este o reafirmare a libertatii individuale naturale care-si regaseste in stat garantia existentei
sale. Indivizii sacrifica numai acele libertati care fac posibila functionarea statului ca un organ superior de protectie.
Atribuirea consensului cetatenilor pentru instituirea puterii politice lasa deschisa acreditarea ideii ca cetatenii ar
putea oricand sa revoce guvernamantul sau sa-i modifice structura.
John Locke inaugureaza idea moderna a suprematiei societatii civile fata de stat. Prin aceasta el contribuie la
dizolvarea absolutismului politic al vremii sale si anticipeaza respingerea etatismului care va face ravagii in cele trei
secole de dupa moartea sa. Locke poate fi considerat si inspirator al liberalismului modern, deoarece sustine idea ca
statul este mandatat de catateni cu sarcini bine precizate, statul trebuie sa fie slujitorul cetateanului si nu invers. O
alta problema abordata de Locke este problema concentrarii puterii si regula majoritatii, adica principiul democratic
conform caruia decizia apartine majoritatii.
Influenta lui John Locke asupra filosofiei politice a secolelor de dupa el a fost enorma. Ideile sale despre limitarea si
controlarea puterii, despre raspunderea autoritatilor fata de popor, despre importanta proprietatii private l-au
transformat pe Locke in antemergatorul democratiei liberale, chiar daca acest concept era cu totul necunoscut in
epoca sa.