5.

OPERAŢII TEHNOLOGICE PE MAŞINI DE FREZAT

Scopul lucrării
Cunoaşterea comenzii şi exploatării maşinilor-unelte, a sculelor, dispozitivelor de prindere şi
fixare a semifabricatelor, precum şi a operaţiilor tehnologice executate pe maşini de frezat.

Conţinutul lucrării
1. Generalităţi privind frezarea
2. Clasificarea maşinilor de frezat şi construcţia maşinii de frezat orizontală cu consolă
3. Elementele danturii frezei. Tipuri de freze
4. Metode de frezare
5. Prelucrări pe maşini de frezat
6. Exemple de prelucrare

1. GENERALITĂŢI PRIVIND FREZAREA

Frezarea este un procedeu de prelucrare mecanică prin aşchiere executat cu ajutorul unor
scule cu mai mulţi dinţi aşchietori, numite freze, care efectuează mişcarea de aşchiere de rotaţie,
mişcările de avans putând fi realizate fie de sculă, fie de piesă. Prin frezare se prelucrează suprafeţe
plane, orizontale, verticale sau înclinate, suprafeţe cilindrice şi profilate, inclusiv danturi şi filete.
După poziţia axei mişcării principale de rotaţie în raport cu suprafaţa de prelucrat şi după
modul de dispunere a dinţilor activi pe suprafeţele frezei, frezarea se realizează după următoarelor
scheme:
a) Frezarea periferică fig.7.1, la care axa mişcării de rotaţie I este paralelă cu suprafaţa de
prelucrat, iar dinţii, drepţi sau elicoidali ai frezei, sunt dispuşi pe suprafaţa cilindrică a acesteia.
Dinţii elicoidali asigură un caracter mai liniştit al aşchierii ca urmare a intrării şi ieşirii progresive a
dintelui din materialul piesei. Aşchia detaşată este lată şi relativ subţire, frezarea periferică se
utilizează la prelucrarea suprafeţelor plane şi cilindrice, asigurând o rigiditate mai mare sistemului
tehnologic, o mai bună precizie dimensională şi o mai bună calitate a suprafeţei, dar este mai puţin
productivă decât frezarea frontală la prelucrarea suprafeţelor plane.

Fig.7.1. Fig.7.2. Fig.7.3.

b)Frezarea frontală, fig.7.2, la care axa mişcării de rotaţie I este perpendiculară pe suprafaţa
de prelucrat, iar dinţii frezei sunt dispuşi pe o suprafaţă frontală a acesteia. Se utilizează numai la
prelucrarea suprafeţelor plane, aşchiile detaşate sunt mai groase şi mai puţin late, cantitatea de
material îndepărtat este mai mare. Dispozitivul portsculă arc o rigiditate mai mare, scula fixându-se
direct în arborele principal al maşinii-unelte, asigurând o distribuire mai uniformă în timp a forţelor
de aşchiere. Ca dezavantaj: forţe mari dezvoltate în procesul de aşchiere, pe o direcţie
perpendiculară pe direcţia de avans, deci dispozitive portpiese mai complexe pentru a evita
încovoierea, răsucirea sau chiar smulgerea piesei.
c) Frezarea combinată, fig.7.3, la care dinţii frezei sunt dispuşi atât pe suprafaţă cilindrică cât
şi pe cel puţin una din suprafeţele frontale ale sculei. Ca urmare. în procesul de aşchiere se
generează cel puţin două suprafeţe dintre care una este perpendiculară pe axa mişcării de rotaţie. Se
pot prelucra suprafeţe mai puţin accesibile ale piesei (canale de pană, degajări etc.).

2. CLASIFICAREA MAŞINILOR DE FREZAT Şl CONSTRUCŢIA MAŞINII DE FREZAT

ORIZONTALĂ CU CONSOLĂ
În funcţie de caracteristicile cinematice, tehnologice şi constructive, maşinile de frezat pot fi:
• Maşini de frezat cu consolă, care după poziţia axului pot fi orizontale sau verticale, iar după
performanţe normale sau universale;
• Maşini de frezat plan (fără consolă);
• Maşini de frezat longitudinal (tip portal);
• Maşini de frezat circular, cu masă rotativă (tip tarusel) sau cu tambur;
• Maşini de frezat prin copiere, în plan sau în spaţiu;
• Maşini de frezat speciale, pentru frezat filete, canale de pană, roţi dinţate cilindrice şi conice,
burghie, caneluri, etc.
În fig.7.4 este prezentată schema bloc a maşinii de frezat orizontală cu consolă care se
compune din placa de bază 1, pe care este aşezat batiul 2, prevăzut atât cu ghidaje verticale, în
lungul cărora se deplasează consola 9, cât şi cu ghidaje orizontale la partea superioară în care este
fixat şi se deplasează braţul suport 3. În batiu se află montată cutia de viteze CV, care transmite
mişcarea de la motorul electric la arborele principal AP.
În consolă se află montată cutia de avansuri CA, consola fiind prevăzută la partea superioară cu
ghidaje orizontale pe care se deplasează sania transversală 8, care de asemenea este prevăzută cu
ghidaje orizontale pe care se deplasează sania longitudinală sau masa maşinii 7. Deplasarea pe
verticală a consolei se realizează prin intermediul mecanismului şurub-piuliţă 10, care serveşte şi
drept sprijin al ei.

Fig.7.4
 La prelucrarea cu freză prevăzută cu alezaj 6, aceasta este montată pe dornul port freză 5, fixat
in arborele principal al frezei, sprijinit suplimentar, cu celălalt capăt pe un lagăr 4 montat pe braţul
suport 3.
Mişcările de lucru şi de poziţionare sunt: I - mişcarea de aşchiere de rotaţie a frezei, II -
mişcarea de avans longitudinal a mesei maşinii, III - mişcarea de avans transversal a mesei maşinii
şi IV - mişcarea de deplasare pe verticală a consolei pentru prelucrarea pieselor de gabarit diferit şi
stabilirea adâncimii de aşchiere.
Mişcările II, III, şi IV pot fi realizate mecanic sau manual, iar pe direcţiile acestor mişcări se
efectuează şi avansuri rapide pentru poziţionarea sculă-piesă.

3. ELEMENTELE DANTURII FREZEI. TIPURI DE FREZE

Elementele ce caracterizează mărimea dinţilor şi canalelor frezelor fig.7.5 sunt:

♦ diametrul exterior al frezei D, ca diametrul cilindrului înfăşurător al
dinţilor frezei;
♦ numărul de dinţi z ai frezei;
♦ pasul unghiular, δ= 2π/z;
♦ pasul circular, p= π D/z;
♦ înălţimea dintelui h;
♦ raza de racordare a canalelor r;
♦ lăţimea faţetei de aşezare bα.
În general, cu cât înălţimea h a dintelui este mai mare, cu atât numărul de reascuţiri ale dinţilor
frezei este mai mare, dar scade rezistenta mecanică a acestora.
Raza de racordare r este determinată de necesitatea asigurării unui spaţiu suficient răsucirii
aşchiei detaşate şi depozitarii sale temporare.

Fig.7.5.

Numărul de dinţi z ai frezei se stabileşte din condiţia ca cel puţin doi dinţi să se afle în contact
cu materialul de prelucrat (asigurând astfel un caracter mai liniştit al frezării prin micşorarea
variaţiei forţelor de aşchiere) şi din cerinţa asigurării unui spaţiu corespunzător pentru cuprinderea
şi transportarea aşchiei detaşate.
Partea activă a frezei se compune din suprafeţe, feţe, tăişuri şi vârfuri, fig.7.6.
 Fig.7.6.

Frezele sunt clasificate după mai multe criterii şi anume:

a) După construcţia dinţilor, frezele pot fi:
- Freze cu dinţi frezaţi (fîg.7.7.a) la care feţele de aşezare FA şi feţele de degajare FD ale
dinţilor se obţin prin frezare cu ajutorul altor freze, iar reascuţirea se realizează pe faţa de aşezare
determinând modificarea profilului dinţilor, micşorarea golului dintre dinţi, deci a capacităţii dc
depozitare temporară a aşchiilor, dar creşte rezistenţa mecanică a dinţilor.
- Freze cu dinţi detalonaţi (fig.7.7.b) la care feţele de degajare se obţin prin frezare, iar feţele de
aşezare rezultă prin strunjirea de detalonare (α = ct. în orice punct), reascuţirea realizându-se pe
feţele de degajare (γ = 0), ceea ce determină menţinerea constantă a profilului dinţilor şi creşterea
capacităţii de depozitare temporară, dar se reduce rezistenţa mecanică a dinţilor.

Fig. 7.7.

b) După poziţia dinţilor în raport cu axa frezei, acestea pot fi cu dinţi drepţi, cu dinţi înclinaţi,
cu dinţi elicoidali şi cu dinţi în zig-zag.
 c)După forma geometrică a suprafeţei pe care sunt dispuşi dinţii (criteriul stabileşte şi
denumirea frezelor), frezele pot fi:
- Freze cilindrice (fig.7.1), la care dinţii sunt dispuşi după suprafeţe cilindrice;
- Freze frontale (fig.7.2), la care dinţii sunt dispuşi după suprafeţe frontale;
- Freze cilindro-frontale (fig.7.3 şi 7.11.a), la care dinţii sunt dispuşi atât după suprafeţe
cilindrice cât şi după suprafeţe frontale; cazuri particulare, frezele deget şi frezele pentru canale;
- Freze disc (fig.7.11. b şi c), la care diametrul frezei este mult mai mare decât lăţimea dinţilor,
pot fi cu un tăiş, când dinţii sunt dispuşi numai după suprafaţa cilindrică (freze pentru retezat), cu
două sau cu trei tăişuri, când dinţii mai sunt dispuşi şi după una sau ambele suprafeţe frontale;
- Freze unghiulare (fig.7.9), la care dinţii sunt dispuşi după suprafeţe conice sau tronconice;
- Freze profilate (fig.7.13), care pot fi oarecare (având un anumit profil), disc-modul, deget-
modul, melc-modul (utilizate la prelucrarea danturilor) şi pentru filete;
d) După modul de prindere şi fixare în axul principal al maşinii-unelte de frezat, frezele pot fi
cu coadă (cilindrică sau conică) sau cu alezaj;
e) După modul de construcţie a lor, frezele pot fi monobloc (cu dinţi dintr-o bucată cu corpul),
freze cu dinţi demontabili executaţi din oţel rapid sau plăcuţe din carburi metalice şi freze cu
plăcuţe din carburi metalice lipite.
f) După suprafeţele prelucrate, frezele pot fi utilizate la prelucrarea suprafeţelor plane si
profilate, a canelurilor şi danturilor, dar şi pentru retezări.

4. METODE DE FREZARE
După sensul vectorilor viteză principală de aşchiere şi viteză de avans, în punctul A de tangenţă
şi direcţie comună a celor doi vectori, prelucrările prin frezare se pot face în sensul avansului
(echicurent) şi contra avansului (contracurent).
a) Frezarea în sensul avansului fig. 7.8.a, se caracterizează prin:
♦ dinţii aşchiază de la amax la amin;
♦ solicitare prin şoc a sculei si organelor maşinii-unelte;
♦ pericol redus de deteriorare a suprafeţei prelucrate prin zgâriere;
♦ componenta verticală Fy a forţei de aşchiere este îndreptată în jos, asigurând stabilitatea fixării
piesei în dispozitiv;
♦ nu este recomandată la prelucrarea semifabricatelor având o crustă dură (forjate, turnate) deoarece
conduce la deteriorarea rapidă a dinţilor;
♦ pentru asigurarea unui caracter liniştit prelucrării este necesar ca mecanismul şurub-piuliţă să nu
aibă joc sau să existe dispozitive de preluarea jocului.

Fig. 7.8.
b) Frezarea contra avansului fig.7.8.b, se caracterizează prin:
♦ dinţii aşchiază de la amin = 0 la amax;
♦ solicitare favorabilă a sculei şi organelor maşinii-unelte;
♦ componenta verticală Fy a forţei de aşchiere este îndreptată în sus, existând tendinţa de smulgere a
piesei din dispozitiv şi apariţia vibraţiilor, deci o calitate mai redusă a suprafeţei prelucrate;
♦ datorită existenţei unei racordări a tăişului dinţilor, aceştia pătrund în material numai după
atingerea unei grosimi, determinând pe suprafaţa prelucrată benzi alternante, lucioase şi mate, deci
calitate redusă;
♦ este recomandată la degroşarea pieselor la care adaosul de prelucrare variază, fiind propice
prelucrării materialelor cu crustă dură.

5. PRELUCRĂRI PE MAŞINI DE FREZAT

În general, pe maşinile de frezat se poate realiza prelucrarea diferitelor suprafeţe ca: frezarea
suprafeţelor plane orizontale, verticale şi înclinate, frezarea suprafeţelor profilate, circulare şi
tronconice, frezarea canalelor de pană sau cu secţiune coadă de rândunică sau în T, frezarea
contururilor curbilinii, retezarea prin frezare etc., iar cu ajutorul accesoriilor speciale care însoţesc
maşinile de frezat (capete di vizoare şi mese rotative) se pot executa frezarea danturilor la roţi
dinţate, cuplaje, frezarea danturilor la cremaliere, frezarea canalelor elicoidale. precum şi operaţii de
mortezare.
a) Frezarea suprafeţelor plane orizontale se execută fie pe maşinile de frezat orizontale cu
freze cilindrice (fig. 7.1), fie pe maşinile de frezat verticale cu freze cilindro-frontale sau
capete de frezat (fig. 7.2).
b) Frezarea suprafeţelor plane verticale se execută atât pe maşinile de frezat orizontale cu
partea frontală a frezelor disc cu trei tăişuri fixate pe dorn obişnuit sau pe dorn scurt în consolă, cu
freze frontale montate în conul axului principal, cât şi pe maşinile de frezat verticale sau universale
folosind capul de frezat, cu dinţii de pe partea cilindrică a frezelor deget (fig. 7.3).
c) Frezarea suprafeţelor înclinate se poate face în mai multe moduri:
♦ la maşinile de frezat orizontale cu ajutorul frezelor unghiulare (fig.7.9);
♦ cu ajutorul frezelor cilindrice, sau cilindro-frontale, înclinând în mod corespunzător
semifabricatul (fig. 7.10.a);
♦ la maşinile de frezat vertical prin înclinarea arborelui principal sau la maşinile de frezat
universale (sau de sculărie) folosind un cap de frezat înclinabil (fig. 7.10.b).

Fig. 7.9. Fig. 7.10.

 43

d)Frezarea canalelor de pană se realizează cu freze disc sau deget, atât pe maşini de frezat
orizontale cât şi pe cele verticale. Scula utilizată şi felul maşinii (oriyontală, verticală sau
universală) este în funcţie de forma canalului de pană (fig. 7.11. a, b, c)

Fig. 7.11.

e) Frezarea canalelor T (fig. 7.l2.b) şi în formă de coadă de rândunică (fig.7.l2.a) se face cu

ajutorul frezelor pentru canale T, respectiv a frezelor unghiulare. În acest caz, se execută mai întâi
un canal de secţiune dreptunghiulară cu lăţimea b şi pe urmă canalul de forma finală.

Fig.7.12.
f) Frezarea suprafeţelor profilate, obţinute prin deplasarea rectilinie a unui profil curbiliniu
oarecare, se poate face cu ajutorul frezelor profilate sau cu freze combinate.
Frezarea cu ajutorul frezelor profilate dintr-o bucată (fig. 7.l3. a, b) se poate face numai în
cazul suprafeţelor de dimensiuni mici, pentru dimensiuni mai mari folosindu-se freze combinate.
 Fig.7.13. Fig.7.14.

Prelucrarea simultană a mai multor suprafeţe plane se poate face cu ajutorul frezelor
combinate (fig. 7.14), asigurându-se, în acest caz, o precizie superioară a poziţiei reciproce dintre
suprafeţe.

7. EXEMPLE DE PRELUCRARE

Aşa cum s-a prezentat în cadrul lucrării, prin frezare se pot prelucra o gamă foarte largă de
tipuri de suprafeţe, din care vor fi exemplificate cele mai semnificative scheme de aşchiere,
completând tabelul 7.1 şi folosind ambele metode de frezare (în sensul avansului şi contra
avansului).

Tabelul 7.1
Utilizarea principalelor tipuri de freze în cadrul schemelor de aşchiere în cadrul schemelor de
aşchiere, la prelucrarea diferitelor suprafeţe prin frezare.
Nr. Tipul suprafeţei Tipul frezei
Crt. cilindrică cilindro- frontală pentru disc unghiulară
frontală canal T
1. Plană orizontală
2. Plană înclinată
3. Canal T
4. Canal pană disc
5. Canal pană paralelă

De asemenea, în cadrul lucrării se va realiza o comparare a metodelor de frezare, din punct de

vedere al calităţii suprafeţei prelucrate. În acest sens se vor prelucra două suprafeţe, în sensul
avansului şi alta prin metoda contra avansului, utilizând aceeaşi sculă aşchietoare şi acelaşi regim
de aşchiere, iar în final se va măsura rugozitatea suprafeţelor prelucrate cu ajutorul rugozimetrului
cu secţiune luminoasă, datele obţinute trecându-se în tabelul 7.2.
 Tabelul 7.2
Compararea performanţelor de calitate a suprafeţelor realizate prin cele două metode de frezare
Nr. Metoda de frezare Tipul frezei Turaţia Avansul pe Adâncimea Rugozitatea
crt minut de aşchiere măsurată
n sm t Rz
[rot/min] [mm/min] [mm] [μm]

1. În sensul avansului
2. Contra avansului

Temă:
Să se determine turaţia n şi viteza de avans vs la prelucrarea prin frezare, pentru schemele de
aşchiere exemplificate, ştiind că valorile vitezei principale vp≈40 m/min şi ale avansului pe dinte
sd≈0,10 mm/dinte, utilizând SDV-uri montate pe maşinile-unelte (Df =….. mm; zf =……. dinţi) şi
caracteristicile acestora, date în tabelul 4.39 [7].
Observaţie: Se vor utiliza relaţiile de legătură cunoscute, specifice precedeului dintre
parametrii regimului de aşchiere.