OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

e. Realizarea sistemului PT/ET.

Se concretizează prin fabricaţia seriei zero sau a prototipului iar apoi se
trece la faza de realizare integrală.
f. Întreţinerea sistemului ET/PT.
PT şi ET ca sisteme complexe implică un sistem tot atât de complex de
supraveghere, control şi adaptare la condiţii mereu noi în care sistemul să
funcţioneze.

3.3.Criterii de optimizare a proceselor şi echipamentelor

tehnologice. Stabilirea criteriilor.
Optimizarea se face totdeauna relativ la unul sau la o mulţime de criterii
implicite sau explicite. O variantă este mai bună la un criteriu decât alta numai
în măsura în care satisface mai mult un criteriu decât o altă variantă. O decizie
poate fi ,,cea mai bună, relativ la un criteriu dar foarte proastă relativ la alt
criteriu.
Obiectivele stabilirii criteriilor sunt:
- costul produsului sau serviciului;
- performanţa;
- acceptabilitate la variaţii;
- timp (ciclul de fabricaţie, ritm al liniei tehnologice, etc.)
- estetica produsului
- productivitatea, etc.
Aceste obiective, dar şi altele, determină sistemul de valori prin care se
dirijează eforturile materiale, financiare şi umane.

3.3.1. Importanţa alegerii criteriului de optimizare.

Alegerea criteriului este fundamentală pentru proiectarea oricărui sistem sau
subsistem din cel puţin două motive:
- afectează proiectarea sitemului
- criteriile greşite duc la concluzii greşite.
În literatura de specialitate sunt indicate trei metode de abordare a problemei

24
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

criteriilor şi anume:
METODA I – prevede combinarea diferitelor criterii într-unul mai general
prin înglobarea lor într-un sistem liniar sau neliniar;
METODA II – prevede optimizarea unei mărimi în comparaţie cu un criteriu
primar iar mulţimea de optime astfel determinată să se optimizeze faţă de un
criteriu secundar şi aşa mai departe, fie până la epuizarea mărimilor fie până la
obţinerea unui optim relativ la o submulţime de mărimi.
METODA III – folosită îndeosebi în cazul a două mărimi, presupune fixarea
nivelului uneia dintre ele şi optimizarea relativă la cealaltă mărime.
Criteriile de optimizare pot fi:
- criteriul valorii minime absolute
- criteriul erori medii pătratice
- criteriul minimizării pierderilor finale
- criteriul optim unui anumit eveniment
- criteriul Laplace
- criteriul de regrete minim
- criteriul optim subiectiv, etc.

3.3.2. Criterii de optimizare folosite.

A. Criteriul valorii minime absolute.
Minimizarea valorii absolute a erorii se va putea prezenta sub forma
minimizării sumei valorii absolute a erorilor de-a lungul întregului proces.
Exemplu: se presupune că se cere amplasarea unei maşinii unelte într-o
fabrică în care mai există n maşini. Această maşină are interacţiune cu toate m.u.
existente, interacţiune cu gradul (Aj), de exemplu frecvenţa medie de parcurgere
a distanţei dintre noua maşină şi maşinile vechi.
În cazul simplu în care toate maşinile unelte sunt situate de-a lungul unei axe
(linii drepte) la distanţele:
0  a 1  a 2  ......  a n
faţă de o origine aleasă arbitrar, noua maşină va fi la distanţa ax, aşa cum se
prezintă în fig.3.4.

25
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Fig.3.4.Schema de amplasare a unei mașinii-unelte noi

atunci când aceasta are interacțiune cu toate m.u. existente.
Se va urmări minimizarea funcţiei:

F  Aj x  a j ,  Aj  0
În cazul a două maşini, conform fig.3.5 avem

Fig.3.5.Schema de amplasare a unei mașini-unelte noi atunci

când interacționează doar cu doi mașini existente.
În acest caz considerăm a 1  0 şi a2  0.
Funcţia de minimizare este:
F  A1 x  0  A 2 a 2  x  sau
F   A1  A2 x  A2 a2
A2 a2  0  ct.
atunci
A1  A2  0 ; x trebuie să fie cât mai mic x  a1
A1  A2  0; x trebuie să fie cât mai mare x  a2
A1  A2  0; x poate avea orice valoare între a1 şi a2

B. Criteriul erorii medii pătratice.

Se aplică atunci când se cunoaşte funcţia de distribuţie a probabilităţii
variabilelor implicate. Este unul dintre cele mai folosite criterii în domeniile
ştiinţifice, tehnice şi matematice.

26
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Exemplu: Considerăm cazul precedent, dar în loc să se ia în consideraţie

criteriul valorii minime absolute a distanţei ponderate dintre maşina-unealtă, se
poate lua în considerare suma minimă ponderată (media pătratelor dintre maşina
veche şi cea nouă). În acest caz obţinem;
F   A j x  a j 
2

C. Criteriul minimizării pierderilor finale.

Este un criteriu ce se aplică în cazul deciziilor riscante. Un exemplu
curent este următorul:
Un om doreşte să treacă un râu într-o barcă. Viteza bărcii este o constantă
vb = ct şi la distanţa x de punctul de plecare viteza curentului este v x. Care este
direcţia optimă de deplasare θopt, pentru a minimiza distanţa dintre punctul de
plecare şi cel de sosire, fig.3.6.

Fig.3.6. Criteriul minimizării pierderilor finale:

O- poziţia de plecare; A- poziţia dorită de sosire; B- poziţia reală de sosire.

D. Criteriul minimizării abaterii maxime (abaterii medii)

De exemplu: rezultatul unui proces este o variabilă întâmplătoare care
depinde de un parametru (parametrii) necontrolabil. Calitatea finală a unui
produs depinde de pocentul mediu de defecte, p.
Pentru un lot N se controlează eşantioane de mărime (n) prin sondaj. Dacă
(C) produse sunt defecte şi C ≤ A1, unde A1 este un număr de acceptare lotul
este acceptat; dacă C ≥ A1 lotul este respins.

27
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Dacă Pn este probabilitatea de acceptare a lotului cu (n) fix. Cele N-n unităţi care
ramân în lot trec fără niciun control dacă lotul este declarat admis. În cazul în
care lotul a fost declarat respins cele N-n unităţi vor fi controlate integral 100%.
În concluzie dacă lotul este acceptat, fapt ce se întâmplă cu probabilitatea
Pa, vor fi expediate beneficiarului o medie de p∙(N-n) unităţi defecte, unde p
este media de unităţi defecte.
Calitatea medie de ieşire se poate defini astfel:
Pa  p  N  n   n
CMI   Pa  p  1  
N  N
Dacă p nu este constant în timp, ceea ce se întâmplă în practică, CMI va varia
odată cu (p) conform fig.3.7.
Pentru p aproape de 0 rezultă că proporţia de piese ieşite cu defecte este
foarte mică.
Pentru p aproape de 1 rezultă că proporţia de piese ieşite va fi tot aproape
de 0 deoarece lotul va fi respins şi piesele defecte se înlocuiesc iar restul de
piese se controlează 100%.
CMI

LCMI

0 pm ia

Fig.3.7. Variația calității medie de ieșire.

CMI reprezintă limita calităţii medii şi se poate stabili cu relaţia:

C  S  I  r  N  CMI 
Unde: C – reprezintă media costului total de funcţionare a instalaţiei;

28
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

S – costul mediu al sondării

I – numărul mediu de produse controlate pe lot, el este dat de relaţia:
I  n  1  Pa   N  n 
N- numărul total de piese din lot;
r – costul mediu de înlocuire a produselor defecte.

E. Criteriul lui Laplace.

Este specific deciziilor incerte privind luarea unei hotarâri în condiţii de
incertitudine.
Transformă deciziile luate sub semnul incertitudinii în decizii riscante.
Problema se rezolvă sub stare matriceală în care liniile matricei sunt
deciziile, iar coloanele matricei reprezintă starea sistemului.
Exemplu: Se consideră următoarea matrice de plată din tabelul 3.1.
Tab.3.1. Variante şi stării de optimizare, unde:
r αi – reprezintă nota variantei Vα raportată la starea Ci;
Pi – reprezintă coeficiientul de imporatnţă pentru starea Ci.
Criterii C1 ...................... Ci ......................... Cn
Variante
V1 r 11 ............... r 1i ................ r 1n
V2 r 21 ............... r 2i ................ r 2n
:
:
Vα r α1 ............... r αi ................ r αn
:
:
Vm r m1 ............... r mi ............... r mn
Coeficient de P1 ............... Pi ............... Pn
importanţă

1
Există n stări posibile, toate cu probabilitatea p  .
n
Câştigul mediu pentru fiecare decizie este dat astfel:
n
ri
C mediu  
i 1 n

În acest caz varianta optimă Vα0 este aceea variantă care dă recompensa optimă
medie maximă.

29
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

F. Criteriul de optimizare pesimist sau maximin

Varianta Vα0 este varianta optimă dacă α0 este acel indice pentru care:
r 0i 0  max i minri 
 1...m , i 1...n

G. Criteriul de optimizare optimist sau maximax

Varianta Vα0 este varianta optimă dacă α0 este acel indice pentru care:
r 0i 0  max i maxri 
 1...m , i 1...n

H. Criteriul regretelor sau criteriul lui Savage:

Mai întâi se construieşte matricea regretelor care este determinată de relaţia:
R  ai 
pentru care:
ai  max i min ri   ri
 1...m

Varianta Vα0 reprezintă varianta optimă atunci când:

a 0i 0  min max ai 
 1..m , i 1...n

I. Criteriul costului minim sau criteriul lui Bayes.

Se referă la costurile minime de realizare a sistemului şi anume:
n
C V    pi ri
i 1

Varianta optimă corespunde lui min C V 0  .

Aplicație:
Se dă umătorul tabel de decizii şi se cere să se determine varianta optimă
utilizând toate cele cinci criterii menţionate anterior.

C C1 C2 C3
V

30