2.

INFLUENŢA PARAMETRILOR REGIMULUI DE AŞCHIERE ASUPRA CALITĂŢII

SUPRAFEŢELOR PRELUCRATE PRIN STRUNJIRE

Scopul lucrării
Determinarea pe cale experimentală a influenţei parametrilor regimului de aşchiere (viteză
principală vp, avansul s şi adâncimea de aşchiere t) asupra calităţii suprafeţei prelucrate prin
strunjire cilindrică exterioară şi stabilirea unor criterii tehnologice de realizare, în anumite condiţii
de prelucrare, a unei anumite rugozităţi impuse.

Conţinutul lucrării
1. Generalităţi privind influenţa diferiţilor factori asupra rugozităţii suprafeţelor prelucrate prin
aşchiere.
2. Studiul teoretic al dependenţei rugozităţii funcţie de viteza principală şi avans.
3. Determinarea experimentală a influenţei vitezei principale şi avansului asupra rugozităţii.

1. GENERALITĂŢI PRIVIND INFLUENŢA DIFERIŢILOR FACTORI ASUPRA

RUGOZITĂŢII SUPRAFEŢELOR PRELUCRATE PRIN AŞCHIERE
Calitatea suprafeţelor prelucrate prin aşchiere, caracterizată prin rugozitate, este influenţată de
diverşi factori şi anume:
• Parametrii regimului de aşchiere, în special viteza şi avansul, au o influenţă mai importantă
asupra rugozităţii, aşa cum se va prezenta în cadrul lucrării. Astfel la început odată cu creşterea
vitezei de aşchiere rugozitatea suprafeţei prelucrate se înrăutăţeşte, ca urmare a zonelor de formare
şi distrugere a adaosului aderent (depunere pe tăiş) apoi continuîndu-se mărirea vitezei de aşchiere,
rugozitatea scade. În schimb, mărimea avansului înrăutăţeşte rugozitatea, în afara cazului când
unghiul Xs - 0. În ceea ce priveşte adâncimea de aşchiere, practic aceasta nu influenţează
rugozitatea, dar trebuie reţinut însă că poate la un volum mare de aşchii, acestea, să zgârie suprafaţa
prelucrată.
• Geometria părţii active a sculei (α, γ, r ε , ) are o influenţă importantă asupra rugozităţii. La
mărimea unghiului de aşezare α, rugozitatea scade deoarece se micşorează frecarea pe faţa de
aşezare. Mărirea unghiului de degajare γ micşorează rugozitatea ca urmare a micşorării
deformărilor elastice şi plastice ale stratului superficial al piesei; cu cât deformarea plastică este mai
mică, cu atât influenţa lui γ este mai redusă. Odată cu mărirea razei la vârf r ε , rugozitatea scade, cu
condiţia să nu apară vibraţii.
• Rugozitatea tăişului sculei influenţează de asemenea rugozitatea. Odată cu mărimea
netezimii tăişului rugozitatea scade, deoarece rugozitatea tăişului se copiază pe piesă - în afară de
cazul când se formează adaosul pe tăiş, situaţie în care, acesta nu mai permite copierea rugozităţii
de pe tăiş.
• Gradul de uzură al sculei are o anumită influenţă asupra rugozităţii. La început odată cu
uzarea sculei rugozitatea scade, datorită finisării feţelor sculei, apoi uzura crescând, rugozitatea se
înrăutăţeşte deoarece prin uzură, unghiurile α şi γ se micşorează.
• Unghiurile de poziţie χ şi χs influenţează de asemenea rugozitatea. Odată cu creşterea
acestora, rugozitatea se înrăutăţeşte, pentru χs =0, teoretic rugozitatea este nulă.
• Caracteristicile fizico-mecanice ale materialului de prelucrat influenţeză asupra rugozităţii
în sensul că, odată cu creşterea durităţii acestuia, rugozitatea scade, datorită micşorării deformaţiilor
plastice.
• Natura lichidului de aşchiere are influenţă asupra rugozităţii în sensul că la aşchierea
umedă rugozitatea este mai mică decât la aşchierea uscată. În plus compoziţia lichidului dc răcire-
ungere influenţează asupra rugozităţii suprafeţelor prelucrate.
• Rigiditatea sistemului tehnologic, respectiv vibraţiile relativ sculă-piesă influenţează
rugozitatea. În timpul aşchierii apar vibraţii atât la scula aşchietoare, cât şi în întreg sistemul
maşină-unealtă-dispozitiv-piesă-sculă (MUDPS). Apariţia acestora este dăunătoare, deoarece
vibraţiile micşorează durabilitatea sculelor, în special la scule cu plăcuţe din carburi metalice sau
mineralo-ceramice, măresc uzura utilajelor, înrăutăţesc rugozitatea suprafeţelor prelucrate prin
aşchiere, poluează fonic mediul şi ceea ce este foarte important, nu permit exploatarea integrală a
puterii instalate pe maşina-unealtă.

2. STUDIUL TEORETIC AL DEPENDENŢEI RUGOZITĂŢII FUNCŢIE DE VITEZA

PRINCIPALĂ ŞI AVANS

2.1 Dependenţa rugozităţii funcţie de viteza principală

În domeniul vitezelor mici vp<vp0, experimental s-a constatat că rugozitatea creşte odată cu
creşterea vitezei de aşchiere, creştere explicată prin apariţia şi distrugerea adaosului aderent. În
domeniul vitezelor mari vp<vp0, la creşteri ale vitezei de aşchiere are loc o micşorare a rugozităţii
suprafeţelor prelucrate datorită depăşirii zonei de formare a adaosului aderent (fig.4.1).
Practic pentru viteze de aşchiere de peste 40 ÷50m/min. depunerile pe tăiş dispar, rugozitatea
scade, dependenţă ce se poate exprima cu ajutorul relaţiei:

C Rz ,v
Rz  (4.1)
vyp

unde,

Rz reprezintă înălţimea neregularităţilor în 10 puncte;

C Rz,v este un coeficient al condiţiilor de aşchiere;
Y este un exponent

Fig. 4.1.

2.2 Analiza dependenţei rugozităţii funcţie de avans

Dacă se consideră două poziţii succesive ale cuţitului de strung, după deplasarea cu avansul s,
în care rε = 0 (fig. 4.2), se observă că înălţimea maximă a microneregularităţilor Rma are valoarea,
dedusă succesiv din Δ ABC:
AD = R m a ctgχ s ; DC = R m a ctgχ ; AD + DC = s = Rma (ctgχ + ctgχ s ).
rezultă
s
Rma  (4.2)
ctg   ctg  s

Fig. 4.2.

Fig. 4.3.

În cazul când rε ≠ 0, înălţimea maximă a microneregularităţilor are valoarea (fig.4.3):

Rma  OB  ON  OB  AO 2  ON 2 ,
deoarece OB = rε, AO = rε şi ON = s / 2 rezultă
 s2
Rma  r  r 
2

4
s2 s2
r   r  Rma   2 Rma  r  Rma
2 2 2
ridicând la pătrat se obţine: sau
4 4
2
deoarece Rma se poate neglija în raport cu 2Rma r ε rezultă:
s2
Rma  (4.3)
8r
Relaţiile (4.2) şi (4.3) arată că înălţimea microneregularităţilor depinde de avans. În primul
caz, se observă că asupra acesteia influenţează unghiurile de atac principal şi secundar (de ex.: dacă
χ s = 0 atunci teoretic Rma = 0, ceea ce este important pentru operaţia de finisare, când din
construcţie tăişul secundar al cuţitului are o lungime mai mare decât avansul). În cel de-al doilea
caz, rezultă că înălţimea microneregularităţilor depinde de raza de vârf rε (cu cât raza de vârf rε va fi
mai mare, cu atât suprafaţa prelucrată rezultă mai netedă - ceea ce este important pentru operaţiile
de finisare, dar pentru rε, mare, Fy este mare şi pot avea loc vibraţii).
Practic dependenţa rugozităţii funcţie de avans se poate exprima prin relaţia:
Rz  C Rz ,s  s x (4.4)
unde, C R z , s este un coeficient al condiţiilor de aşchiere
iar x este exponent.
Din relaţiile (4.1) şi (4.4) rezultă :
sx
R z  C Rz  y (4.5)
vp
unde CRz este un coeficient global al condiţiilor de aşchiere.

3. DETERMINAREA EXPERIMENTALĂ A INFLUENŢEI VITEZEI PRINCIPALE ŞI

AVANSULUI ASUPRA RUGOZITĂŢII

Aparatura şi utilajul folosit: strung normal SN 400 x 1000, şubler axului 150x0,lmm,
rugozimetrul cu secţiune luminoasă BK 70 x 50 şi cuţit de strung.

3.1 Determinarea experimentală a influenţei vitezei principale.

a) Se aşchiază prin strunjire cilindrică exterioară cele cinci inele ale piesei (fig.4.4) cu
diferite viteze principale de aşchiere vp (deci cu diferite turaţii n), păstrând constante avansul s şi
adâncimea de aşchiere t.
b) Se măsoară diametrele suprafeţelor prelucrate (di) şi se calculează viteza principală vp cu
relaţia:
  d i  ni
v pi  (4.6)
1000
c) Se măsoară rugozitatea suprafeţelor
d) Se reprezintă grafic dependenţa R z (v p ), fig.4.5.
e) Pentru determinarea coeficientului CRz,v şi a exponentului y, se aleg două puncte pe curba
experimentală (fig.4.5) şi prin logaritmarea expresiei (4.1), rezultă sistemul de două ecuaţii cu două
necunoscute:

lg R z1  lg C Rz ,v  y lg v p1
lg R z 2  lg C Rz ,v  y lg v p 2
iar prin rezolvare se obţine:
lg R z1  lg R z 2
y (4.7)
lg v p1  lg v p 2
şi
C Rz ,v  Rz1  v p1
y
(4.8)

Fig. 4.4.

Fig. 4.5. Fig. 4.6.

3.2 Determinarea experimentală a influentei avansului asupra rugozităţii

Procedura este analogă cu cea de la punctul 3.1, adică se prelucrează prin strunjire cilindrică
exterioară cele cinci inele ale piesei cu diferite avansuri s, păstrând constante viteza principală vp şi
adâncimea de aşchiere t.
Se măsoară diametrele suprafeţelor prelucrate, se calculează viteza principală cu relaţia (4.6) şi
se măsoară rugozitatea suprafeţelor prelucrate.
Se reprezintă grafic dependenţa Rz(s), fig. 4.6, iar pentru determinarea coeficientului CRz,s şi a
exponentului x, se aleg două puncte pe curba experimentală pentru care se logaritmează expresia
(4.4). Rezultă sistemul de două ecuaţii cu două necunoscute:
 lg Rz1  lg C Rz , s  x lg s1
lg Rz 2  lg C Rz , s  x lg s 2
se obţine:

lg R z1  lg Rz 2
x (4.9)
lg s1  lg s 2

şi
R z1
C Rz , s  x
(4.10)
s1

Pentru determinarea coeficientului global CRz, se fixează o anumită valoare R z 0 , comună celor două
grafice R z (v p ) şi R z (s), pentru care se determină valorile corespunzătoare v p 0 şi s 0 , iar cu
exponenţii y şi x determinaţi anterior se calculează C R z diny relaţia (4.5) şi anume:
Rz 0  v p 0
C Rz  x (4.11)
s 0

Toate datele se trec în tabelul 4.1, unde Ra este abaterea medie aritmetică a profilului calculată cu
relaţia:
R
Ra  z (4.12)
4,2

Tabelul 4.1
Material Simbol STAS Maşină unealtă Strung normal
piesă SNA 400x1000
Duritate Sculă aşchietoare Denumire
STAS
Diametru Material
partea activă
Dependenţa Diametrul Regimul de aşchiere Coeficienţi Exponenţi
studiată suprafeţei Rz Ra
prelucrate n vp s t [μm] [μm]
[mm] [rot/min] [m/min] [mm/rot] [mm]

Rz=Rz(vp) CRz,v= y=

Rz=Rz(s) CRz,s= x=

Rz 0  v p 0
C Rz  x
s0