PĂDUREȚ CAROLIN

Vitaminele D reprezintă un grup de vitamine de tip secosteroide liposolubile a căror rol principal este
creșterea absorbției intestinale a calciului, magneziului și a ionului fosfat.[3] Pentru organismul uman, cele
mai importante forme de vitamina D sunt vitamina D3 (cunoscută și ca colecalciferol) și vitamina
D2 (cunoscută și ca ergocalciferol).[4] Fără un indice, vitamina D se referă la D2, D3 sau ambele. Vitamina
D3 este biosintetizată în pielea vertebratelor după expunerea la lumina ultravioletă de tip B (UVB), din
sursele solare sau artificiale și apare în mod natural într-o gamă mică de alimente.[5][6] În unele țări,
alimentele de bază precum laptele, făina sau margarina sunt artificial îmbogățite cu vitamina D și este de
asemenea disponibilă sub forma de pilule, ca și supliment alimentar. Sursele de mâncare precum peștele,
ouăle sau carnea sunt foarte bogate în vitamina D și sunt adesea recomandate persoanelor care suferă de
deficiență de vitamina D.
Vitamina D este dusă de fluxul sanguin până la ficat unde se transformă în prohormon de calciu.
Circulând prin corp, calcidiolul se poate transforma în calcitriol, o formă biologică activă a vitaminei D,
fie în rinichi, fie de monocitele-macrofage în sistemul imunitar. Când este sintetizată de o monocită-
macrofagă, acționează la nivel local ca și o citozină, apărând organismul împotriva organismelor
microbiene.
Când este sintetizată în rinichi, calcitriolul circulă ca hormon, reglementând printre altele, concentrația de
calciu și fosfat în sânge, promovând mineralizarea sănătoasă, creșterea și remodelarea osoasă și prevenind
tetania hipocalcemică. Insuficiența de vitamina D poate duce la oase subțiri, fragile sau deformate, în timp
ce suficiența previne rahitismul la copii, osteomalacia la adulți și, împreună cu calciul, ajută la protejarea
oamenilor în vârstă care au osteoporoză. Vitamina D modulează de asemenea funcțiile neuromusculare,
reduce inflamațiile și influențează acțiunea a mai multor gene care reglementează proliferarea,
diferențierea și apoptoza celulelor.
Au fost descoperite mai multe forme de vitamina D. Formele majore sunt D2 sau ergocalciferol și D3 sau
colecalciferol. Acestea sunt cunoscute sub numele de calciferol. Vitamina D2 a fost caracterizată din
punct de vedere chimic în 1932. In 1936 structura chimică a vitaminei D3 a fost stabilită și a rezultat în
urma procesului de iradiere a 7-dehidrocolesterolului.
Chimic, diferitele forme ale Vitaminei D sunt secosteroizi, adică steroizi unde un inel este rupt. Diferența
structurală dintre vitamina D2 și D3 este vizibilă în structura moleculară și anume în lanțul lateral de
molecule. Lanțul lateral al vitaminei D2 conține o legătură dublă între atomii de carbon 22 și 23 și un grup
de metil lângă atomul 24.
Evoluția

Calciul în corpul uman. Rolul vitaminei D este colorat în portocaliu.

Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane de ani în urmă. Fitoplanctonul
cocliofor Emeliani huxlei este un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esențial în menținerea unui schelet
calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate fi sintetizată doar printr-un proces fotochimic,
vertebratele care au părăsit prea devreme mediul acvatic au fost nevoite să caute și să mănânce hrană
bogată în vitamina D pentru a-și satisface cerințele corporale.
Producția în piele

Straturile epidermale ale pielii.

Vitamina D3 este produsă în piele atunci când 7-dehidrocolesterolul reacționează cu lumina
ultravioletă UVB la lungimi de unde între 270-300 nm, cu sinteza de vârf care apare între 295-297 nm.
Aceste lungimi de undă sunt prezente în lumina soarelui atunci când indicele luminii UV este mai mare
decât 3. La această altitudine solară de zi cu zi în timpul anotimpurilor primăvara și vara, în regiunile
temperate și rareori la cercurile arctice, vitamina D3 este produsă în piele. În funcție de intensitatea razelor
UVB și de timpul de expunere, echilibrul din piele se poate forma și astfel, vitamina D degenerează la fel
de repede precum generează.
Pielea constă în două straturi principale: stratul interior numit dermă, compus în mare parte din țesut
conjunctiv, iar epiderma în exterior fiind mai subțire. La rândul ei, epiderma este compusă din cinci
straturi, acestea fiind:
• Stratul bazal
• Stratul spinos
• Stratul granulos
• Stratul lucid
• Stratul cornos
Calcociferolul fotochimic este produs în piele din 7-dehidrocolesterol; 7-dehidrocolesterolul este
produs în cantități relativ mari în pielea vertebratelor, inclusiv a oamenilor. Șobolanul cârtiță gol pare a fi
deficitar de calcociferol, deoarece serul 25-OH este nedetectabil. Interesant este că acest șobolan este
rezistent la îmbătrânire, menținându-și sănătos sistemul vascular și având durata de viață cea mai lungă
dintre toate rozătoarele. La unele animale, prezența blănii groase împiedică razele UV să atingă pielea.
Astfel, la păsări și la mamiferele cu blană vitamina D este generată din secrețiile uleioase ale pielii
depozitate.