OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

unde:  fr reprezintă eroarea de fixare radială: a2 = 105,54 – pentru universal

b2 = 0,35.
 fa - eroarea de fixare axială: a3 = 46,13 – pentru universal.
Parametrii a1, a2, a3, a4, b1, b2 şi b4 sunt determinaţi prin metoda celor mai mici
pătrate sau cu ajutorul calculatorului electronic utilizând un program adecvat.

ALGORITMUL DE CALCUL PENTRU DIMENSIUNILE

INTERMEDIARE.
Dimensiunile intermediare sunt dimensiunile obţinute în mod succesiv la
diferite operaţii sau faze pornind de la dimensiunea semifabricatului până la cele
ale piesei finite. Dimensiunile intermediare se determină cu ajutorul relaţiilor de
calcul care se stabilesc din analiza schemelor de dispunere a adaosurilor
intermediare şi toleranţele tehnologice. Schema de dispunere a adaosurilor de
prelucrare se întocmeşte în funcţie de metoda de obţinere a dimensiunilor astfel:
a. Metoda de obţinere a dimensiunilor individuale (metoda trecerilor de
probă, fig.6.5 și fig.6.6 )

Fig.6.5. Adaosul de prelucrare la arbori

Fig.6.6. Adaosul de prelucare la alezaje.

80
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Relaţiile de calcul sunt:

pentru arbori:
2 A pi min  d i 1 min  d i max
2 A pi max  d i 1 max  d i min 1
2 A pinom  d i 1nom  d inom

pentru alezaje:
2 A pi min  Di min  Di 1 max
2 A pi max  Di max  Di 1 min 2
2 A pinom  Dinom  d i 1nom
unde:
d inom  d i max
d i 1nom  d i 1 max
astfel încât muncitorul să poată atinge prin reglajul sculei mai întâi dmax după
care toleranţa să fie plasată sub dimax scăzând astfel pericolul rebuturilor
irecuperabile.
La alezaje avem:
Dinom  Di min
Di 1nom  Di 1min

b. Metoda obţinerii automate a dimensiunilor (scula este reglată prin

etalonare). La prelucrarea pe loturi de piese fiecare piesă are un adaos de
prelucrare mai mic sau mai mare ce va conduce la o deformare elastică a
semifabricatului diferită.
Spre exemplu la frezarea unei piese cu adaos maxim, fig.6.7, cedarea ST este
maximă şi va rezultă o piesă finită cu dimensiunea maximă.
Adaosurile de prelucrare în acest caz vor fi:
A pi min  hi 1 min  hi min
A pi max  hi 1 max  hi max
hi 1 max  hi 1 min  Ti 1
hi max  hi min  Ti

81
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Fig.6.7. Adaosurile de prelucrare la frezare.

Toleranţele pentru calculul adaosurilor intermediare se iau din normative.

Dimensiunile minime limită ale semifabricatului se rotunjesc în plus pentru
piesele de tip arbore şi în minus pentru piesele de tip alezaj.
Pentru un arbore prelucrat în mai multe faze cu: A1 adaos de degroşare, A2 –
adaos de semifinisare şi A3 – adaos de finisare se obţin următoarele adaosuri de
prelucrare totale şi dimensiuni intermediare, conform fig.6.8:
AT min  A1 min  A2 min  A3 min
AT max  A1 max  A2 max  A3 max
d s min  d 3 min  2 AT min
d s max  d 3 max  2 AT max

Fig. 6.8 Calculul dimensiunilor intermediare

pentru un semifabricat de tip arbore.

82
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Relaţiile de calcul sunt:

d 2 min  d 3 min  2 A3 min
d 2 max  d 2 min  T2
d1 min  d 2 min  2 A2 min
d1 max  d1 min  T1 5
d s min  d1 min  2 A1 min
d s max  d s min  T

Pe baza valorilor de mai sus şi a unei bănci de date în care sunt stocate
valorile toleranţelor T1, T2 şi T s-a conceput un program de tip SUBROUTINE
denumit ADA-1.

Prelucrare
Formular Tastatura in Program
ADA-1 calculator ADA-1

Listing

Fig.6.9 Schema sistemului de determinare a adaosului de prelucrare optim.

Se poate astfel proiecta şi optimiza cu ajutorul calculatorului electronic
problema determinării optime a adaosurilor de prelucrare.
În fig.6.9 este prezentată o schemă a sistemului de determinare a adaosurilor
optime de prelucrare în care problema optimizării calculului este o problemă de
sine stătătoare.

Metodele matematice utilizate în calculul adaosurilor de

prelucrare.
Punându-se problema utilizârii calculatoarelor în rezolvarea obiectivelor
tehnologice trebuie pusă şi problema exploatării raţionale a acestor calculatoare
în sensul economisirii memoriei interne şi micşorării pe cât posibil a timpului de
procesare a datelor.

83
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Este de dorit ca problema determinării adaosului de prelucare să fie

experimentată prin modele matematice cât mai simple.
Pe baza unor reprezentări grafice şi/sau a unor considerente teoretice
trebuie găsite corelaţii analitice dintre mărimile Ac ale adaosurilor de prelucrare,
diametrele d şi lungime L de forma:
A p  f d , l , a, b, c  6
Trebuie determinaţi parametri a,b,c iar funcţia poate deveni de formă
logaritmică, exponenţială, polinomială, liniară, funcţie putere, etc.
De exemplu, pentru semifabricate din bare laminate la cald s-au determinat:
- bare laminate:
 curb  4,85  0,03d
 fr  119,2d 0,32
T p  703  19, d [ m]
A ps  K 3 [2(1,36d  293)  2 A2  703  19d ] / 1000
7

K3  L
A2  [(4,85  0,03d )l ] 2  (25,34d 0, 27  50) 2
Pentru modelele matematice prezentate de .......s-au utilizat date din literatura de
specialitate şi din practică care au fost prelucrate cu ajutorul unui program scris
în Turbo-Pascal. În urma rulării programului s-au obținut datele din tabelul 7.1.
Tab.7.1. Rezultatele obţinute în urma desfăşurării programului de calcul.

D L Adegrosare
15 137 2,993
35 80 3,089
44 162 3,700
46 109 3,473
63 28 3,669
79 48 4,096
101 114 4,700
Datele experimentale privind valorile adaosurilor de prelucrare pot fi
exprimate prin relaţii de tipul:
Ap  a  b  D  c  L
A p  a  D b  Lc
Ap  a  b  D 8

Ap  a  D b

84
 OPTIMIZAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE

Pentru obţinerea unei extimaţii suficient de bune ale parametrilor a, b, c se poate

utiliza metoda celor mai mici pătrate.
Prin urmare considerând seria de puncte:
 AP1 , D1 , L1 ;  AP 2 , D2 , L2 ;..............;  APn , Dn , Ln ; 9
sau:  AP1 , D1 ;  AP 2 , D2 ;..............;  APn , Dn ;
problema se rezumă la n:

min S  min  Api  f D, L 

n
2
10
i 1

unde f(D,L) poate fi una din relaţiile 8.

Problema se rezolvă pentru:
 S
 a  0

 S
 0
 b
11
 S
 c  0

S-au obţinut modelele matematice de mare eficienţă pentru calculul adaosurilor
de prelucrare prezentate în tabelul 7.2.
Se permite astfel calculul cu mare rapiditate a adaosurilor de prelucrare.
Tabelul.7.2. Modele matematice de mare eficienţă pentru calculul adaosurilor de prelucrare.

Tip Procedeu de prelucrare Model matematic

semifabricat
Laminat Strunjire de degroşare A p  1,899437  0,024422 d  0,003659 l
Strunjire de finisare A p  0,435230  d 0, 201529  l  0,00458
Trase Strunjire de degroşare A p  0,828281  0,001733  d  0,006645  l
Strunjire de finisare A p  0,422981  d 0,180652  l 0, 002002
Oţel Lărgire A p  0,14  0,04  d
Alezaje finisare A p  0,03638  0,0009054  d

85