COORDONATELE FUNDAMENTALE PRIVIND MISIUNEA DE AUDIT

STATUTAR
-curs nr 7-

4.1.2. Obiectivele auditului statutar

Obiectivele auditului sunt strâns legate de afirmatiile conducerii. Auditorul

urmăreşte dacă aceste afirmatii sunt juste. Pentru a se putea pronunţa asupra
corectitudinii şi sincerităţii afirmatiilor formulate de conducere auditorul este
obligat să culeagă probe de audit suficiente şi adecvate pe baza cărora să se poată
pronunţa asupra conformităţii sau neconformităţii situaţiilor financiare cu criteriile
prestabilite printr-un referenţiar contabil identificat. Obiectivele auditului pot fi
stabilite în termeni generali, la nivelul afirmatiilor sau pot fi definite mai analitic în
funcţie de trăsăturile specifice ale fiecărei categorii de operaţiuni
(cumpărări,vânzări, plăţi, încasări etc.) ale fiecărei grupe de conturi sau ale fiecărei
prezentări şi descrieri din situaţiile financiare.
Astfel, obiectivele generale ale auditului pot fi formulate după cum urmează:
a) Obiective generale referitoare la categorii de operaţiuni reflectate în
rulajul conturilor Auditorul trebuie să urmărească dacă:
• operaţiunile înregistrate au avut loc în realitate (au apărut, s-au produs în
realitate);
• toate operaţiunile care au avut loc au fost înregistrate (exhaustiv, fără
omisiuni);
• evaluarea operaţiunilor (cantităţi, preţuri, calcule) este corectă şi dacă
jurnalele contabile sunt corecte (acurateţea înregistrărilor);
• alocarea în timp, cronologia înregistrărilor asigură independenţa
exerciţiilor (separarea exerciţiilor);
• gruparea operaţiunilor pe conturi (imputarea) s-a făcut corect (active
imobilizate, active circulante; vânzări în numerar, vânzări pe credit comercial etc.).
b) Obiective generale referitoare la soldurile conturilor Pe baza afirmaţiilor
conducerii auditorul trebuie să urmărească dacă:
 • activele, datoriile şi capitalurile proprii există la închiderea exerciţiului. În
soldurile conturilor sunt cuprinse numai sumele care trebuiau incluse, nu s-a
înregistrat nimic în plus;
• toate activele şi toate datoriile sunt ale entităţii auditate şi nu ale altor
persoane;
• toate elementele patrimoniale sunt reflectate în soldurile conturilor, fără
omisiuni;
• soldurile conturilor sunt corect evaluate, calculele sunt corecte, sunt în
concordanţă cu inventarierile, cu confirmările primite de la terţi, cu evidenţele
operative şi cu contabilitatea analitică. Alocarea (clasificarea, imputarea) pe
conturi este corectă (creanţe-clienţi, creanţe părţi afiliate; credite bancare, credite
obligatare; leasing operaţional, leasing financiar etc,).
Urmărind facturile de la sfârşitul exerciţiului, evenimentele ulterioare
exerciţiului, înregistrările referitoare la venituri şi cheltuieli în avans sau referitoare
la dobânzi de plătit sau de încasat auditorul se poate pronunţa asupra alocării în
timp a înregistrărilor (decupajul temporal sau cezura).
De asemenea, auditorul urmăreşte şi concordanţa detaliilor: dacă jurnalele de
înregistrări sunt corecte, dacă totalurile şi reporturile sunt corecte, dacă soldurile
din cartea-mare sunt corecte şi sunt susţinute de balanţe de verificare sintetice şi
analitice.
c) Obiective generale referitoare la prezentarea şi descrierea făcută prin
intermediul situaţiilor financiare Referitor la conţinutul situaţiilor financiare
auditorul urmăreşte dacă:
• nu sunt incluse în situaţiile financiare active, datorii, capitaluri proprii care
nu există în realitate sau care nu aparţin entităţii;
• dacă veniturile şi cheltuielile provin din tranzacţii şi evenimente care au
avut loc (au apărut) în perioada auditată şi privesc entitatea;
• nu s-au omis din situaţiile financiare, în special din Notele explicative,
unele informaţii care trebuiau incluse;
• nu s-au încălcat principiile contabilităţii cu ocazia întocmirii situaţiilor
financiare (permanenţa metodei, intangibilitatea bilanţului, prudenţa,
necompensarea, independenţa exerciţiului etc.). Evaluarea elementelor din
situaţiile financiare (cost istoric, valoarea realizabilă, valoarea recuperabilă,
valoarea justă) s-a făcut conform referenţialului contabil identificat (reglementările
naţionale sau cele internaţionale, după caz). Astfel, valorile mobiliare pe termen
scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la valoarea de
cotaţie din ultima zi de tranzacţionare, iar cele netranzacţionate la costul istoric mai
puţin eventualele ajustări pentru pierderea de valoare.
• soldurile conturilor sunt grupate (clasificate) pe elemente ale situaţiilor
financiare în mod adecvat. Informaţiile suplimentare din Notele explicative sunt
complete (toate dezvăluirile necesare s-au făcut) sunt descrise într-un mod
inteligibil şi sunt corect combinate sau divizate.
Pe baza acestor obiective generale ale auditorului se pot delimita numeroase
obiective specifice.
Pentru exemplificare, prezentăm principalele obiective specifice ale
auditorului pentru operaţiunile de vânzare.
Astfel, auditorul trebuie să urmărească:
• Dacă în jurnalul de vânzări s-au inclus numai vânzările care corespund
unor livrări efective, cu excepţiile admise (afirmaţia „apariţia” sau „producerea”);
• Dacă facturile au fost corect întocmite, corect evaluate şi corect reflectate
în jurnalul de vânzări. Dacă evidenţele operative (fişele de magazie, conturile
analitice şi sintetice sunt concordante între ele (afirmaţia „acurateţea” sau
„exactitatea”);
• Dacă facturile au fost întocmite şi înregistrate în perioadele
corespunzătoare, asigurându-se corecta delimitare a perioadelor de gestiune
(afirmaţia „separarea exerciţiilor”);
• Dacă operaţiunile de vânzări au fost corect clasificate (vânzări de produse,
de servicii, de mărfuri, de imobilizări etc.) şi înregistrate (afirmaţia „clasificarea” şi
„imputarea”). Pentru afirmaţiile conducerii referitoare la soldurile conturilor de
stocuri din ciclul vânzări auditorul îşi poate stabili următoarele obiective specifice,
detaliind obiectivele generale arătate mai sus:
• Dacă toate stocurile reflectate în soldurile conturilor din clasa 3 „Conturi
de stocuri şi producţia în curs de execuţie” au fost stabilite şi verificate prin
inventariere (afirmaţia „existenţa”);
• Dacă toate stocurile existente au fost inventariate şi incluse în soldurile
conturilor (afirmaţia „exhaustivitatea”);
• Dacă stocurile reflectate în soldurile conturilor sunt controlate de entitate
în virtutea unui drept de proprietate, dacă aceste stocuri nu aparţin terţilor, fiind
primite spre prelucrare, depozitare în custodie etc., (afirmaţia drepturi şi obligaţii).
 Dacă utilizarea acestor stocuri este restricţionată de garanţii şi ipoteci, acest
lucru trebuie prezentat în Notele explicative.
• Dacă mărimea stocurilor (cantitatea, preţul, calculul) a fost corect stabilită.
Dacă elementele de stoc au fost corect clasificate şi imputate în conturile
corespondente. Dacă decupajul temporal de la sfârşitul anului a fost corect aplicat
(bunuri în curs de aprovizionare sau de vânzare, bunuri aflate la terţi). Dacă listele
de inventar, fişele de magazie, conturile analitice şi sintetice sunt concordante
(concordanţa detaliilor). Dacă evaluarea stocurilor s-a făcut la valoarea cea mai
mică dintre costul de achiziţie sau contul de producţie şi valoarea realizabilă,
făcându-se ajustările pentru deprecieri cerute de principiul prudenţei contabile,
Structura stocurilor şi bazele de evaluare a stocurilor trebuie prezentate
(dezvăluite) în Notele explicative (afirmaţia „evaluarea” şi „alocarea”).

Teme discutie seminar

1. Care sunt obiectivele auditului statutar- enumerare;

2. Ce urmaresc Obiective generale referitoare la categorii de operaţiuni
reflectate în rulajul conturilor Auditorul ;
3. Ce urmaresc Obiective generale referitoare la soldurile conturilor Pe baza
afirmaţiilor conducerii auditorul ;
4. Ce urmaresc Obiective generale referitoare la prezentarea şi descrierea
făcută prin intermediul situaţiilor financiare Referitor la conţinutul situaţiilor
financiare
5. Ce trebuie sa urmareasca auditorul pentru operatiunile de vanzare?