Plumb

de George Bacovia

Scriitor reprezentativ pentru simbolism, George Bacovia aduce, prin opera sa, o contributie
definitorie pentru estetica acestei manifestari literare in spatiul romanesc. Viziunea sa artistica despre
lume se construieste pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta, in dimensiunile ei
esentiale.

Poezia “Plumb”, aparuta in 1916, deschide volumul cu acelasi titlu si constituie expresia
simbolista a liricii bacoviene. In lirica romaneasca, poezia lui George Bacovia reprezinta viziunea
autentica a curentului.

Curent artistic cristalizat la sfarsitul sec al XIX-lea, simbolismul se opune romantismului si

parnasianismului. Estetica simbolista se defineste prin cultivarea unor stari vagi, nedefinite prin
intermediul simbolului ce reflecta principiul corespondentei dintre universul interior si cel exterior, prin
tehnica sugestiei, muzicalitatea interioara, cromatica drept proiectie a sentimentelor eului liric.

“Plumb” evidentiaza conceptul de arta poetica deoarece este o specie lirica in care se prezinta,
prin mijloace specifice, conceptia scriitorului despre creatie, despre conditia artistului si menirea artei.

Viziunea artistica bacoviana reda, in mod propriu, tema mortii, ce domina sensurile textuale ale
operei. Dupa Boris Tomasevski, tema reprezinta “unitatea sensurilor diverselor elemente ale operei”.In
poezia “Plumb”, tema unifictoare este Thanatosul, dominand celelalte aspecte tematice- tema iubirii si
tema conditiei poetului intr-o lume ostila, sufocanta, din care nu se poate evada.

Titlul operei susutine tema mortii si pe cea a conditiei poetului ce polarizeaza sensurile operei,
fiind, dupa Gerard Genette, un element de paratext ce dezvolta relatii sintactice si semantice cu
textul.De tip sintetic, titlul este laitmotivul poeziei. Cuvantul “plumb”, format dintr-o vocala inchisa
plasata intre doua grupuri de consoane grele se repeta de sase ori in text si sugereaza un spatiu inchis, o
stare de angoasa, apasare si imposibilitatea eului liric de a evada.

Metafora-simbol “plumb” sugereaza, prin duritatea sa, lipsa sentimentelor si apasarea

sufleteasca, iar prin culoarea gri simbolizeaza monotonia. Deoarece este anorganic si toxic, plumbul
denota ideea mortii, iar folosirea acestuia in constructia sigiliilor simbolizeaza evadarea imposibila din
spatiul inchis al “cavoului”.

Metalul devine, in textul bacovian, metafora absoluta a existentei apasatoare, sufocante,

monotone si mediocre, a unei vieti captive in materie si este asociat metaforelor: “coroane de plumb” ,
“flori de plumb” , “aripi de plumb” , “amorul meu de plumb”.

O alta componenta care prezinta modul de reflectare a vizunii artistice o constituie structura
operei. Poezia este alcatuita din 2 catrene realizate pe baza unui paralelism sintactic. Prima strofa evoca
elemente ale planului exterior, iar cea de-a doua, componente ale planului interior. Planurile se
suprapun sub semnul simbolului “plumb”, in spatiul campului semantic al mortii, determinat de
cuvintele: “mort”, “ cavou”, “sicriu”, “coroane”. Ambele plenuri sunt metafore ale trairilor eului liric,
poezia dobandind astfel valoarea unui pastel psihologic, traducand angoasa instantei lirice.

Strofa intai surprinde elemente ale spatiului inchis, apasator, al somnului si al mortii, in care eul
liric se simte claustrat. Verbul “dormea” din primul vers este o metafora relevanta a mortii, simbolizand,
prin aspectul durativ al imperfectului, sfarsitul continuu, specific liricii bacoviene.Adverbul “adanc”
ilustreaza ireversibilitatea mortii, dar si prabusirea in neant.

Natura, ca manifestare vitala este negata, iar fiinta umana a tabloului liric este declarata
absenta, idee evidentiata de metafora “funerar vestmant”, ce sugereaza absenta spiritului. Vantul este
singurul element dinamic, insa produce miscari reci, ale mortii: “scartaiau coroanele de plumb”.

Strofa a doua reia ideea somnului vesnic. Metafora “dormea intors amorul meu de plumb”
ilustreaza tragicul existential dat de moartea afectivitatii si simbolizeaza trecerea la planul interior.
Epitetul “intors”, referitor la sentiment, adanceste ideea unei lumi parasite de orice speranta, sugerand
efemeritatea sentimentului de iubire.

Metafora frigului simbolizeaza disolutia materiei, dar si inghetul launtric, iar imaginea
metaforica a zborului intors, “aripi de plumb” presupune senzatia caderii definitive a omului in neant.

Finalul bacovian amplifica sensurile temei mortii si a conditiei poetului, punand-o in raport cu
ipostaza artistului, cea a insinguratului, captiv intr-o lume ostila, ce refuza valorile spiritului,
reprezentate de elemente atinse de “plumb”.

Asadar, prin tema mortii, careia i se subordoneaza tema conditiei poetului intr-o lume ostila, din
care nu poate evada, prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a
corespondentelor, prin prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc,
poezia “Plumb” se incadreaza in estetica simbolista moderna.