Joc secund

de Ion Barbu
Scriitor reprezentativ pentru modernismul interbelic, Lucian Blaga aduce, prin opera sa, o
contributie definitorie pentru estetica acestei manifestari literare in spatiul romanesc. Viziunea sa
artistica despre lume se construieste pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta, in
dimensiunile ei esentiale.

Poezia “Joc secund”, de Ion Barbu, publicata in 1930 in deschiderea volumului cu acelasi titlu,
face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane interbelice, fiind marcata de expresia
totala a ermetismului barbian.

Modernismul este o orientare literara manifestata incepand cu a doua jumatate a secolului al

XIX-lea, definita de incercarea ruperii de traditie prin promovarea unor noi forme culturale. Teoretcianul
modernismului interbelic in spatiul romanesc este Eugen Lovinescu, iar ideile definitorii se vor forma in
jurul revistei si cenaclului “Sburatorul”. Din perspectiva criticului, limba romana necesita, pentru
modernizare, noi forme de poetizare, prin intelectualizare si liricizare, sincronizandu-se astfel cu
literatura occidentala.

Poezia lui Ion Barbu este “act clar de narcisism”, dupa propria marturisire, pentru ca este “o
rasfrangere la puterea a doua a realitatii”, fie ca este vorba de perioada parnasiana, de cea baladica si
orientala sau de perioada ermetica. In poezie, Barbu aspira catre o sinteza intre idee si sensibilitate, caci,
marturisea el, “pentru mine poezia este o prelungire a geometriei”.

Etapa ermetica reprezinta partea cea mai controversata a liricii barbiene. In conceptia sa, arta
surprinde o lume purificata in oglinda. Cantecul artistic este ascuns, accesibil doar initiatorului, iar poezia
se defineste ca “un joc secund, mai pur”, ceea ce inseamna ca arta purifica, inalta spiritual si presupune
un joc al imaginatiei.

“Joc secund” evidentiaza conceptul de arta poetica deoarece o este specie a genului liric in care
se prezinta, prin mijloace specifice, conceptia scriitorului despre creatie, despre conditia artistului si
menirea artei.

Viziunea artistica barbiana reda, in mod propriu, tema creatiei literare ce domina sensurile
textuale ale operei. Dupa Boris Tomasevski, tema reprezinta “unitatea sensurilor diverselor elemente ale
operei”. In poezia “Joc secund”, tema unificatoare este cea a creatiei, dominand celelalte aspecte
tematice precum tema conditiei poetului, tema jocului si tema timpului.

Titlul poeziei sustine tema creatiei artistice ce polarizeaza sensurile operei, fiind un element de
paratext, dupa Gerard Genette, ce dezvolta relatii sintactice si semantice cu textul. Titlul initial, “Din
ceas, dedus...” este inspirat din primul vers al poeziei, punand accentul pe termenul matematic. Ulterior,
poezia s-a numit “Joc secund”, dupa titlul volumului din care face parte, facand referire la ideea ca “arta
este o rasfrangere la puterea a doua a realitatii”.
 O alta componenta a textului ce prezinta modul in care tema si viziunea despre Iume sunt
reflectate o constituie structura poeziei. Arta poetica barbiana este impartita in doua secvente lirice,
grupate in doua catrene cu rima incrucisata si ritm iambic. Prima strofa se refera la obiectul artei, in
sensul ei larg, iar cea de-a doua, la conditia artistului.

In prima strofa este surprinsa definitia artei. “Adancul”, simbolizand ideile si conceptele
neexprimate este “dedus din ceas”, din timpul masurabil sau realitatea obiectiva.

In adanc se afla si “cirezile agreste”. Ion Barbu preia relatia de la Platon, dar o revalorizeaza, ii da
un alt sens, de “zbor in sus”, intr-o reprezentare pe axe de coordonate matematice.

Pe ordonata (dreapta vericala) este reprezentata in punctul A “calma creasta”, metafora pentru
ideea platoniciana. Abscisa (dreapta orizontala) este “oglinda” realitatii, sugestiv reprezentata prin
metaforele “ceas”, “cirezile agreste”, “grupurile apei”. Ideea, aflata la “zenit”, punctul de mijloc al
soarelui pe bolta cereasca, se reflecta prin intermediul oglinzii, al realitatii, “taind” abscisa in punctul A
prim; se reflecta deci, creand un punct simetric, A secund, la “nadir”.

Acest “Joc secund” este poezia.

In strofa a doua este surprinsa menirea poetului. Daca poetul se afla la “nadir”, poezia lui se
afla la “zenit”. Cantecul poetului este ascuns, el a depus efort (“si cand te istoveste”) si este comparat cu
meduzele, care, reflectate in luciul apei, creeaza un joc de aparenta si esenta.

Poezia se remarca printr-un lexic aparte, predominand cuvinte neologice, dar si termeni
stiintifici din matematica, pecum: “dedus”, “grupurile”, care sporesc incifrarea textului si ingreuneaza
intelegerea mesajului. Creatia lui Barbu este o sinteza intre poezie si geometrie, este o aventura de
cunoastere prin care lumea este reconfigurata prin intermediul limbajului.

Asadar, textul liric scris de Ion Barbu valorifica tema creatiei si perspectiva filosofica a lui Platon
privind lumea ideilor, oferind literaturii romanesti manifestarea lirica a modernismului ermetic, prin
forma stiintifica ce-l defineste si ipostazele inedite ale limbajului.