Ion

de Liviu Rebreanu
Scriitor reprezentativ pentru realismul interbelic, Liviu Rebreanu aduce, prin opera sa, o
contributie definitorie pentru estetica acestei manifestari literare in spatiul romanesc. Viziunea sa
artistica despre lume se construieste pe fundamentele unui mod aparte de a interpreta existenta, in
dimensiunile ei esentiale.

“Ion”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu in 1920, este realist, de tip obiectiv, cu tematica
rurala, o capodopera a literaturii romane interbelice, considerat de criticul Eugen Lovinescu “cea mai
puternica creatie obiectiva a literaturii romane”.

Realismul este un curent literar aparut la sfarsitul secolului al XIX- lea, in Franta, ca reactie
impotriva romantismului, propunandu-si redarea cu obiectivitate a realitatii, urmarind veridicitatea si
verosimilitatea universului fictional redat.

Opera literara “Ion apartine realismului prin obiectivitate, veridicitate si verosimilitate, prin
reperele spatio-temporale clar determinate, precum satul Pripas, Armadia, Transilvania, la inceputul
secolului al XX-lea, personaje realiste, tipice, in situatii tipice, prin teme sociale, precum: tema averii, a
mostenirii, a pamantului.O trasatura a realismului este perspectiva narativa a unui narator obiectiv,
omniscient, omniprezent, neimplicat.

Viziunea artistica a lui Liviu Rebreanu reda, in mod propriu, tema sociala, a pamantului, ce
domina sensurile textuale ale operei. Dupa Boris Tomasevski, tema reprezinta “unitatea sensurilor
diverselor elemente ale operei”. Autorul considera ca “problema pamantului este insasi problema vietii
romanesti”. Aceasta se conjuga cu tema iubirii, a mortii si a destinului tragic, ce are functie de “supra-
personaj”, caci protagonistul va fi sanctionat pentru incercarea de a-si depasi conditia.

Titlul SUSTINE VIZIUNEA REALISTA SI TEMA SOCIALA / CONSTITUIE O COMPONENTA RELEVANTA

PENTRU CONSTRUCTIA EROULUI EPONIM, fiind un element de paratext, dupa Gerard Genette, ce
dezvolta relatii sintactice si semantice cu textul. De tip sintetic, titlul operei este dat de numele
personajului principal, iar Ion devine taranul cu nume reprezentativ pentru comunitatea rurala. George
Calinescu va afirma ca “toti flacaii din sat sunt varietati de Ion”.

O alta componenta a textului ce prezinta modul de reflectare a temei realiste o constituie

structura operei. Romanul este construit din doua parti complementare, avand central tema pamantului
si cea a iubirii – “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”, intre care este scindat eroul. Acestora li se
subordoneaza treisprezece capitole cu titluri sugestive precum “Inceputul”, “Iubirea”, “Rusinea”,
“Sarutarea”, “Blestemul”, “Sfarsitul”.

Incipitul si finalul sunt simetrice, motivul drumului deschide si inchide romanul, avand o dubla
semnificatie simbolica: drum al vietii si al mortii, al legaturii dintre real si fictional. Drumul este
personificat: la inceput drumul este tanar, sprinten, iar la sfarsit este monoton, batran, “huruie mereu”,
sugerand trecerea timpului si participarea la dramele umane. Finalul depaseste tema sociala si regaseste
ideea destinului.
 Fiinta fictionala, personajul literar structureaza si valideaza universul operei literare. Ion a
Glanetasului reprezinta “fiinta de hartie” ce reda temele literare si viziunea despre lume infatisate in
romanul obiectiv ce-i poarta numele. Ion este exponent al unei categorii sociale, tipul taranului arivist,
caracterizat printr-o inteligenta nativa, viclenie, egoism si cruzime, dar mai ales printr-o vointa imensa in
atingerea scopurilor.

Liviu rebreanu aduce in fata cititorului un personaj “rotund”, dupa E.M. Foster sau un personaj
“tridimensional”, dupa W.C. Booth. Protagonistul este construit dupa principiile verosimilitatii si
veridicitatii, fiind un personaj tipic realist, aflat in situatii tipice, conditionat de mediu si de epoca. Ion
este personajul eponim al romanului realizat prin tehnica basoreliefului, reflectand tipul reprezentativ al
taranului de la inceput de secol XX. Modernismul sau reiese atat din tehnica plurisperspectivismului,
prin care este construit, cat si din obiectivitatea dura prin care este infatisat.

Initial este prezentat in mod direct de catre narator si alte personaje, printr-un portret pozitiv:
“cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea”, “un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor, istet”. La
polul opus, preotul Belciug il considera pe Ion “capul tuturor rautatilor”, iar pentru George acesta este
“artagos ca un lup nemancat”. Caracterizarea indirecta a personajului deriva din framantarile interioare,
comportament si fapte, din conflictele la care ia parte. Astfel, in prima parte a romanului, el este
mandru, dar cuviincios, devine hotarat si ambitios din dorinta de a urca pe scara sociala. Pamantul
devine un personaj al romanului, intruchipand obsesia eroului pentru care sacrifica cinstea, onoarea,
dragostea pentru femeia iubita. Averea ii modifica atitudinea: va deveni lipsit de respect, nepasator fata
de Ana si de copilul sau, pana la dezumanizare.

Scena horei din incipitul romanului este semnificativa PENTRU TEMA DESTINULUI SI TEMA
SOCIALA/ PENTRU CONSTRUCTIA PROTAGONISTULUI /PENTRU RELATIA DINTRE ION SI ANA, deoarece
are rol anticipativ si stabileste conflictele principale, prin care se reflectă VIZIUNEA REALISTA/
CONSTRUCTIA COMPLEXA A EROULUI/ RELATIA. Ion are alaturi pe Ana, fata bocotanului Vasile Baciu, dar
urmăreşte din ochi pe Florica, fata văduvei lui Maxim Oprea, ţărancă fără avere, de care este indragostit.
Comportamentismul devine tehnica prin care se construieşte protagonistul, căci atitudinea sa reflectă
coexistenţa celor două glasuri, al pământului, care îl îndeamnă să rămână alături de Ana, pe care nu o
iubeşte, dar care îi poate oferi pământurile, şi al iubirii sincere pentru Florica. Conflictul interior este
schiţat, astfel, anticipându-se şi zbuciumul Anei, îndrăgostită de lon, dar temându-se mereu de reacţia
tatălui care nu aprobă uniunea lor.

O secventa relevanta PENTRU REALISMUL DUR AL VIZIUNII ARTISTICE REBRENIENE/ PENTRU

EVOLUTIA PERSONAJULUI/ PENTRU EVOLUTIA RELATIEI DINTRE ANA SI PROTAGONIST este reprezentata
de indiferenta barbatului in momentul in care femeia, insarcinata, brutalizata de tata, vine sa ii ceara
ajutorul. Dispretul lui Ion si reactia sa de a o batjocori si a o lovi cu sange rece pe Ana, indiferent la
zbuciumul acesteia, reflecta, prin caracterizarea indirecta, cruzimea si indepartarea de la normele
morale. Comportamentul sau va continua si dupa casatorie, conducand la sinuciderea Anei si la
conturarea decaderii morale a eroului, care, in incercarea de a comite adulter, isi va gasi sfarsitul in
mana sotului Floricai.

Apreciat la aparitie de criticul E. Lovinescu drept “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii
romane”, romanul “Ion” este o capodopera a literaturii realiste interbelice. Ion este un personaj
monumental, ipostaza a omului care pune dragostea pentru pamant inainte de orice si care are un
destin tragic.