REVOLUȚIA FRANCEZĂ.

DE LA SUPUS LA CETĂȚEAN (II)

Prin constituția din 1791 Franța a devenit monarhie constituțională. Regele Ludovic al XVI-
lea, cu sprijinul nobilimii dar și cu sprijinul marilor puteri absolutiste, Austria și Prusia, a încercat să
reinstaureze Vechiul Regim.
La 11 iulie 1792 se declară Patria în primejdie, francezii se mobilizează pentru a-și apăra țara
împotriva invaziei armtelor austriece și prusace.În august 1792 regele Ludovic al XVI-lea a fost arestat.
La 20 septembrie 1792 conducerea Franței a fost preluată de o adunare numită Convenția
Națională iar la 22 septembrie 1792 Franța a fost proclamată republică.
Convenția națională are două etape:
a)guvernarea girondină 1792-1793, în cadrul căreia a fost ghilotinat regele Ludovic al XVI-lea
b)guvernarea iacobină 1793-1794 care a promovat teroarea pentru a menține cuceririle
revoluției și a reușit să înfrângă armatele străine pătrunse pe teritoriul Franței
Între 1795-1799 s-a instaurat regimul Directoratului, puterea executivă fiind deținută de cinci
directori. Este perioada în care s-a afirmat generalul Napoleon Bonaparte în campania din Italia 1796-
1797 împotriva Austriei și în campania din Egipt 1798-1799 împotriva Angliei.
Revoluția franceză a influențat lupta altor popoare pentru drepturi și libertăți.